Salut,
răspunsul/opinia mea se pare că ajunge cu vreo patru ani mai tîrziu de cînd s-a expus această problemă -;)
Dar, după cum se zice, „Mai bine mai tîrziu decît niciodată!”...
Răspunsul scurt: alegerea unui termen sau al altuia, depinde strict de context!
Răspunsul lung, și detaliat:
Alegerea unui termen, sau al altuia depinde de tipul fișierului asupra căruia se operează:
- dacă acesta este un fișier de imagine, audio sau video, termenul corect (și îndrăznesc să afirm,
consacrat în literatura/documentația de specialitate) este cel de „compresie”
- dacă acesta este un fișier obișnuit, sau un fișier de arhivă, termenul corect este cel de „comprimare”
Aceste termene derivă din procedeul aplicat fișierelor pentru ca acestea să devină „mai mici”; de exemplu,
un fișier de imagine „portret.img” poate fi convertit prin compresie (extragerea părților din fișier care
nu sunt vizibile ochiului uman; și deci nu aportează nicio informație în plus celui care îl vizualizează)
pe baza unui anumit algoritm care va înlocui după conversie sufixul/terminația fișierului cu propriul său
nume, adică „portret.{bpm,jpg,png, etc}”.
Acest procedeu cred că este destul de familiar unora dintre noi, pentru că este destul de asemănător cu
ceea ce făceam pe băncile școlii cînd scriam folosind stilourile românești „Pelican” de 15 lei, sau cînd
trasam liniile la desenul tehnic cu tocuri cu penițe de diverse dimensiuni peste care aplicam drept
compresie sugativa, pentru a „suge”/extrage surplusul de cerneală/tuș care bineînțeles nu oferea nicio
valoare în plus scrisului/liniilor trasate, din contră.
La fel pentru fișierele audio „sunet.au” care vor deveni „sunet.{ogg,mp3,etc}, sau pentru cele video
„film.avi” care devin „film.{jpeg,wmv,etc}.
Celălat termen se folosește cînd fișierul obinuit sau cel arhivă este „comprimat” pentru a i se scoate
„golurile” sunt porțiuni din fișierul respectiv care sunt create de SO la stocarea fișierului respectiv
pe suportul de stocare, deobicei discul dur, pentru ca dimensiunea acestuia să „coincidă” cu dimensiunea
blocurilor acestui suport. De exemplu, un fișier poate avea dimensiunea a două blocuri și jumătate, iar
SO va „umple cu zerouri” jumătatea restantă pentru ca fișierul să ocupe în final trei blocuri (așa
numitele fișiere-disperse „spare”).
Acest procedeu este destul de similar cu comprimarea pistonului unei seringi (plină de exemplu cu un vaccin),
pentru ai scoate bulele de aer care au fost introduse la aspirarea serului.
Sper că aceste informații vor fi de folos, cel puțin „arheologilor”-vizitatori ai acestui grup de discuții!
O zi bună tuturor,
Remus-Gabriel
PS: mai multe informații despre această temă pot fi găsite în Internel în portalul Wikipediei