Subject: Despre o viziune pe care eu o voiam sa fie mai mult despre VIP, si mai putin despre Cluj
Hei, Chiru! Hristos a inviat!
Imi pare rau pentru raspunsul intarziat si pentru ca nu am dat un
semn de ceva vreme. Trebuie sa-ti spun o hotarare de care nu-s
tocmai mandra si uite ca tot am amanat sa-ti trimit mailul.
Nu e nicio pretty way sa o spun, asa ca o spun direct. Eu am sa ies
din VIP. E deja o luna de cand nu simt ca sunt pe aceeasi lungime de
unda cu viziunea organizatiei, nu mai simt in VIP Cluj acel dornic
suflu de schimbare de care eram atat de entuziasmata la inceput.
Aveam alte asteptari de la o organizatie cu un asa imens know-how,
iar mutarea la Cluj speram sa imprumute multe din practicile
utilizate cu succes in capitala. Ah, ce m-am bucurat cand am aflat
ca va mutati in Cluj. Una din cele doua organizatii bucurestene pe
care le urmaream cu interes si din care voiam sa fac parte venea in
orasul meu. Ce entuziasm!
Din pacate eu si VIP Cluj nu ne-am sincronizat viziunile. Iti
spuneam odata dupa o sedinta ca ce le lipseste studentilor la Cluj e
un context care sa duca la generarea de idei noi, de plus valoare.
Cum a fost Imaginarium organizat de CROS sau diferitele learning
circles organizate de echipa Cluj 2015. Mai spuneam atunci ca nu
inteleg de ce toate organizatiile studentesti urmeaza acelasi şablon
over and over again. In fiecare an, aceleasi evenimente dedicate
incepatorilor, aceleasi programe de dezvoltare personala. Acelasi
format, aceleasi obiective, aceeasi audienta. Indiferent de
organizatie, indiferent de proiect.
Am ramas dezamagita cand am vazut in ce directie o ia PDS-ul. Un
proiect cu teme care deja s-au facut in Cluj nu e la ce ma asteptam
eu. Da, nu contest, gandit si organzat mai bine ca multe altele. Dar
in final vorbim tot de un eveniment tip conferinta. O conferinta cu
speakeri clujeni. Tot clujeni!? Speram macar ca speakerii sa fie din
Bucuresti, sa fie parteneri ai vechiului si puternicului VIP. Acum
nu te gandi ca speram sa vina Raed Arafat la noi, dar imi doream sa
fie implicati, de exemplu, alumni VIP care au ajuns acum in functii
foarte faine. Pentru un proiect VIP Cluj eu aveam in minte ceva
diferit, ceva care sa nu poata fi replicat de oricare alta
organzatie studenteasca, ceva in care sa fie implicate mijloace si
resurse umane la care celelalte organizatii nu pot avea acces usor.
Ceva care sa fie mai mult despre VIP, si mai putin despre Cluj.
Am ajuns in momentul in care vreau sa ma implic in lucruri mai mari
decat proiecte in care participantii se simt bine in teambuilding si
apoi isi trec in CV ca au participat la proiectul X. Vreau mai mult
decat evenimente in care echipa de organizare face brainstorming
pentru un afis, suna cativa oameni din industrie care sa le
vorbeasca participantilor in mare despre niste subiecte generale.
Vreau consistenta, vreau schimbare.
Dar vina e a mea. E adevarat ca VIP-ul iti ofera inapoi cat esti tu
dispus sa oferi la randul tau. Si stiu ca nu am oferit 100%. Dar nu
a fost ceva personal, se pare ca asta e mecanismul meu de aparare.
Mai intai tatonez terenul. Nu stiu exact de ce reactionez asa. Adica
stiu. Are legatura cu dezamagirea pe care mi-a oferit-o o intreaga
institutie timp de 3 ani. Am crezut ca am trecut peste, dar se pare
ca mai am de lucrat aici. Iar apendicita mea, care mi-a mancat
perioada decembrie-martie, m-a facut sa nu fiu partasa la momentele
cheie care au stabilit statusul de acum al organizatiei. Deci nu pot
sa ma plang. Dar nu ma plang!! VIP Cluj a fost o experienta faina.
Dar o las in urma. Si sunt nevoita sa o las in urma acum, nu dupa
proiect.
Iti multumesc pentru colaborare si iti doresc mult succes in viitor!
Tie si tutoror VIPerilor! Si in special echipei VIP Cluj de la
Bucuresti. Ce-mi doresc sa simt si eu vreodata o apartenenta asa
puternica la o organizatie studenteasca, cum am vazut la ei. Sa te
muti la 300 de km distanta pentru o viziune. Ce frumos!
Numai bine! >:D<
Diana