PERSPECTIVA ROMANEASCA A ZILEI MONDIALE A TURISMULUI

[CLUBUL DE CICLOTURISM NAPOCA]

Asociatia turistica sportiva civica si ecologista
CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" (CCN)
str. Septimiu Albini nr.133 ap.18
400457 Cluj-Napoca web: www.ccn.ro
tel. 0744-576836 e-mail: off...@ccn.ro
CIF: 5800675 RNPJFSP: 3561 / A / 1992
========================================

PERSPECTIVA ROMANEASCA A ZILEI MONDIALE A TURISMULUI

27 Septembrie este Ziua Mondiala a Turismului, instituita in 1979 de
catre Organizatia Mondiala a Turismului (UNWTO, care este agentia de
profil a Organizatiei Natiunilor Unite) in amintirea faptului ca in acea
zi, in 1970, a fost adoptat Statutul UNWTO, crearea organizatiei de
nivel mondial consfiintind importanta acordata in ultimele decenii
turismului.

In 2014, tema focala a evenimentului este "turismul si dezvoltarea
comunitara", un subiect foarte important si sensibil, pentru ca
turismul, in mod paradoxal, trebuie sa fie intentionat autolimitant,
deoarece un prea mare succes de profil al unei zone ii submineaza
sustenabilitatea si sfarseste prin a isi distruge baza si atractivitatea
si a imploda ca destinatie turistica, cu grave si durabile consecinte
sociale, dar si asupra culturii si naturii.

Aceste caracteristici speciale fac inaplicabila lasarea dezvoltarii
turismului la mana jocului pietei libere si initativei private si impun
o strategie bine fundamentata si riguros aplicata, incluzand un fin
echilibru intre promovare si protectie, intre conservare si realizarea
de noi amenajari, si impun derularea tuturor proceselor interne ale
oricarei entitati pe baza de norme etice si cu respectarea capacitatii
de suport a zonelor in cauza.

Din pacate, aceste dileme si probleme de nuanta ce preocupa in alte tari
intens comunitatile locale, societatea civila, autoritatile nationale si
locale si firmele din domeniu, par straine la noi, mai ales demnitarilor
si inaltilor functionari publici din Romania, decidentii actionand
sistematic cu incalcarea obligatiilor legale de asigurare a accesului la
informatiile de interes public si a acelor de transaprenta decizionala
si tratand subiectul turismului de multe ori cu nepasare si crasa
incompetenta si neglijenta brodata insa pe ipocrizie si pe retorica
gaunoasa, compromitand viitorul si marginalizand specialistii sau
ignorand recomandarile lor, cu consecinte vizibile.

Astfel, chiar legislatia-cadru specifica privind turismul (OG 58 / 1998)
il declara domeniu prioritar,dar il defineste si trateaza intr-un mod
ingust, doar prin prisma economica, de "bunuri s servicii oferite spre
consum persoanelor care calatoresc in afara mediului lor obisnuit pe o
perioada mai mica de un an si al caror motiv principal este altul decat
exercitarea unei activitati remunerate in interiorul locului vizitat",
ceea ce exclude toate excursiile / turele / vacantele / concediile
facute de cineva fara a apela la servicii de profil oferite de altii
(facandu-si planificarea pe cont propriu, deplasarea prin mijloace
proprii si servirea mesei si, cand e cazul, cazarea, prin mijloace
proprii).

Prin urmare, actuala legislatie exclude din conceptul de "turism"
reglementat de ea in mare parte atat turismul pedestru (mai ales montan,
deoarece in cea mai mare parte din Carpati nu exista cabane si
campinguri amenajate pe principalele trasee pe munte, ci eventual doar
la periferii) si majoritatea celorlalte formelor de turism activ in
afara celor cateva zone bine amenajate turistic, si exclude si toate
formele de turism practicate cu durata de o zi cu baza in localitatea de
resedinta in afara unui cadru formal organizat, precum si toate
vacentele si concediile facute cu masa si cazare in mijloace proprii (
mancarea dusa de acasa sau cumparata din magazin, si cazare in rulota,
cort, hamac sau caravana in afara campingurilor amenajate, care sunt
foarte putine in Romania si lipsesc total in multe zone).

De asemenea, actala lege cam exclude din definitie turismul de afaceri
si de reuniuni profesionale (deoarece persoanele in cauza fac de regula
acele deplasari in interes de serviciu si sunt remunerate pentru acea
activitate), desi multe structuri de primire turistice traiesc in mare
parte din cazarea oamenilor de afaceri si persoanelor trimise in
delegatii de serviciu si din gazduirea de congrese si conferinte
profesionale. In schimb, in actuala definitie (desi e greu de crezut ca
aceasta a fost intentia legiuitorului) s-ar incadra perfect vizitele la
rude in alta localitate, astfel ca majoritatea cetatenilor romani vor
putea aparea in statistici ca practicand regulat activitati de "turism".

Actuala legislatie ingradeste abuziv si dreptul constitutional de libera
asociere in domeniu, pretinzand obtinerea avizului ministerului de
profil la dobandirea personalitatii juridice a asociatiilor si
fundatiilor cu activitate turistica, in conditiile in care in niciun alt
domeniu, nici macar in cele mult mai sensibile din punct de vedere
social, politic, economic si de alta natura, nu exista o asemenea
cerinta. Ba mai mult, legislatia prevede textual chiar pretentia de
avizare de catre ministerul de profil a activitatilor turistice
desfasurate de asociatiile de profil pentru proprii lor membri si
limitarea acestora la cele desfasurate cu mijloace proprii, o viziune de
o restrictivitate nemaintalnita si demna de epoca totalitara in care par
sa pluteasca mental inca multi decidenti care croiesc soarta societatii
noastre.

Autoritatea publica centrala de profil a fost si ea, in consecinta,
mereu reboteaza si reorganizata (actualmente Autoritatea Nationala
pentru Turism), subfinantata si tratata tot ca o entitate cu preocupari
in principal economice, desi turismul este esential pe alte linii -
sociale, culturale, ecologice, sportive, de imagine externa, de sanatate
publica etc. iar adoptarea unui cadru legislativ coerent si actualizat
pentru turism este in continuare tergiversata de catre autoritati.
Astfel, mai multe proiecte de lege a turismului au zacut cu anii prin
Parlament si au fost chiar retrase de initiatori, modificarile actualei
legi desuete s-au facut cel mai adesea la repezeala, prin OUG-uri
promovate cel mai adesea netransparent si vizand numai pe aspecte
punctuale, iar legislatia subsecventa este instabila, incompleta si
incoerenta, de exemplu cea privind traseele de turism pedestru este la
nivelul de viziune de acum peste jumatate de secol iar cea privind
traseele de turism biciclistic are adoptarea blocata de peste 15 ani,
mentinandu-se vidul legislativ.

In multe zone ale Romaniei, cea mai mare parte din structurile de
primire turistica cu functii de cazare sunt neclasificate, existand
localitati cu numeroase pensiuni turistice care majoritatea sau chiar
toate lucreaza "la negru", tolerate de autoritati, fapt ce dovedeste
omniprezenta coruptiei si disfunctionalitatea sistemului de autorizare
si control in turism.

S-au cheltuit din bugete publice si in ultimele decenii sume importante
pentru promovare turistica si pentru elaborarea de strategii. Unele
materiale au grave deficiente calitative, fiind continutul lor o rusine
si atribuirea contractelor respective o afacere cu puternic iz de
ilegalitate, altele sunt laudabile ca si continut si forma, dar ignorate
sistematic de catre autoritatile care ar fi trebuit sa tina cont de ele,
in frunte chiar cu ministerul de profil.

De exemplu controversata "frunza" ca simbol turistic al Romaniei era
legata totusi de o strategie corecta, care sublinia ca potentialul tarii
noastre este mai ales in legatura cu Carpatii, cu turismul activ in
forme cu impact redus de mediu, nu in turismul "industrial" al anilor
70, in mari statiuni pe litoral sau noi statiuni de schi. Cu toate
acestea, zeci de milioane de EUR au fost alocate de Guvern in ultimul
deceniu tot pentru megainvestitii in ramuri fara perspectiva, incluzand
sosele inutile sau cu grav impact negativ de mediu, instalatii de
transport pe cablu si partii in zone unde geografic si climatic exista
sanse minime de sustenabilitate si centre nefunctionale de informare
turistica si de vizitare, fiind neglijate in schimb domeniile de mare
perspectiva, dar cu sanse mai mici de deturnare a fondurilor sau
obtinere de comisioane ilegale grase de catre mafia din domeniu.

In acest timp, cu larga complicitate (sau chiar coautoratul)
autoritatilor publice centrale si locale, este sistematic distrusa baza
naturala si culturala a turismului in Romania. Astfel, prin haosul
urbanistic din localitati, sunt grav incalcate normele de protectie a
monumentelor istorice (dintre care multe sunt oricum ilegal demolate sau
"renovate") si conditiile minimale de estetica urbana, iar prin
tolerarea distrugerii spatiilor verzi, poluarii de inalt nivel a
aerului, zgomotului excesiv si barbarismelor arhitectonice sunt alungati
turistii urbani ce ar fi fost interesati de valorile pe care le avem,
pentru ca nu te poti astepta sa vina cu masca de gaze sau antifoane pe
urechi si sa faca acrobatii pentru a putea fotografia vreo perla
arhitectonica prin paienjenisul de cabluri aeriene, daca nu a fost cumva
deja ingropata vizual de vreun mostru de beton sau sticla crescut in
imediata vecinatate.

In zonele montane cu potential turistic ridicat prin peisaj si valori
specifice naturale si culturale, tavalugul asa-zisei "dezvoltari"
postdecembriste a lasat deja rani adanci in loc sa le vindece pe cele
mostenite din trecut. Astfel, padurile carpatine sunt intr-un proces
accelerat de bracuire si taieri rase masive iar raurile carpatine care
au scapat de marile baraje si aductiuni interbazinale sunt sub asediul
microhidrocentralelor, care le lasa aproape seci si cu albiile distruse,
stanele si salasele traditionale dispar dar muntii se umple de amatori
de distractii motorizate puternic poluante, se planuiesc noi mari
exploatari miniere de suprafata, culmile dominante sunt slutite de
paduri de eoliene, antene GSM si linii electrice aeriene si intesam
muntii de sosele si vile de prost gust imprastiate peste tot unde "au
vrut muschii" potentatilor zilei si au emis autorizatii ilegale sau au
"inchis ochii" autoritatile putrede de coruptie la varf (si care isi
"leaga de maini" functionarii cinstiti pe care ii mai au) si toate
acestea in timp ce, in mod ipocrit, proclamam ”Gradina carpatica” drept
brand turistic al Romaniei. Si nici Delta Dunarii si alte zone nu se
simt mai bine...

De aceea, Ziua Mondiala a Turismului nu poate fi pentru Romania o zi de
sarbatoare, dar ar trebui sa fie macar una de constientizare a directiei
profund gresite in care se orienteaza tara intr-un domeniu in care, spre
deosebire ce cel politic, educational, sanitar, social sau economic, de
cele mai multe ori, raul facut este ireversibil si valorile naturale si
culturale pierdute nu mai pot fi recuperate, indiferent cate fonduri,
cata vointa si staruinta ar fi dispuse generatiile viitoare sa aloce
pentru repararea loviturilor pe care actuala generatie le da prezentului
si viitorului turismului romanesc, care ar putea fi un puternic motor
economic dar si un factor de identitate si coerenta si contracarare a
presiunilor complexe care se exercita in ultimele decenii in directia
transformarii acestei tari in simpla colonie, sursa de materii prime si
forta de munca ieftina asigurata de o populatie spalata pe creier prin
mijloace orwelliene.

Cluj-Napoca, 27 septembrie 2014

Radu Mititean
director executiv CCN