Istoria Filosofiei

[Blanchefle Strycker]

Inventatoriiscrisului și creatorii celei mai vechi literaturi (3.300 .Hr.), sumerienii, ca și egiptenii, nu aveau o filosofie n adevăratul sens al cuvntului[6] sau așa cum vor avea grecii antici.Aspecte filozofice găsim n texte pline de nțelepciune n care sunt nfățișate mai ales precepte morale, proverbe, sfaturi etc.

Filosofia babiloniană a exercitat o puternică influență asupra celei grecești, n special asupra filosofiei elenistice.Textul babilonian Dialogul pesimismului conține similarități cu gndirea agonistică a sofiștilor, cu doctrina contrastelor a lui Heraclit, cu Dialogurile lui Platon și poate fi considerat precursor al metodei maieutice a lui Socrate.

Aceasta perioadă este delimitată ntre anii 400 d.Hr. și 1.300 (dupa alți autori, pnă n secolul al XVI-lea).Cei mai nsemnați filosofi ai perioadei sunt: Sf. Augustin, Boethius, Anselm, Pierre Ablard, Toma de Aquino, Duns Scotus și William Ockham.n zona orientală se afirmă Averroes și Avicenna.Perioada este dominată de probleme religioase și influența filosofiei lui Aristotel.

Jean le Rond d'Alembert, George Berkeley, Georges-Louis Leclerc de Buffon, Denis Diderot, Benjamin Franklin, Claude Adrien Helvtius, Paul Henri Thiry d'Holbach, Johann Gottfried von Herder, Thomas Hobbes, David Hume, John Locke, Immanuel Kant, Gottfried Wilhelm Leibniz, Carl Linn, Montesquieu, Jean-Jacques Rousseau, Adam Smith, Voltaire.

Cu o claritate si o eleganta aparte, A.C. Grayling poarta cititorul de la epoca lui Buddha, Confucius si Socrate pana la dominatia crestinismului asupra gandirii europene, din Renastere si Iluminism pana la Mill, Nietzsche, Sartre si, in sfarsit, la filosofia de astazi. Si pentru ca povestea filosofiei este incompleta fara a mentiona marile traditii filosofice din India, China si lumea arabo-persana, el ofera si un studiu comparativ al acestora.

Util pentru studenti si revelator pentru cititorii de filosofie, Grayling acopera epistemologia, metafizica, etica, estetica, logica, filosofia mintii, filosofia limbajului, filosofia politica si istoria dezbaterilor, prezentand atat ideile unor filosofi celebri, cat si pe cele ale unor ganditori influenti mai putin cunoscuti.

Anthony Clifford (A.C.) Grayling este filosof britanic. Pana in iunie 2011, a fost profesor de filosofie la Birkbeck, University of London, unde a predat din 1991. In 2011 a fondat New College of the Humanities, o institutie independenta de studii aprofundate postuniversitare din Londra. Este director la Prospect Magazine, precum si vicepresedinte al British Humanist Association.

Această prezentare generală a istoriei filosofiei este destinată att publicului larg, interesat de subiect, ct și celor care studiază filosofia. Pentru aceia care doresc să facă cercetări aprofundate, există studii academice elaborate ale unor perioade specifice din istoria filosofiei și sper că unii cititori vor fi motivați de paginile ce urmează să se aplece asupra lor și, mai presus de toate, să revină la literatura filosofică primară. Nu toți clasicii filosofiei sunt ascunși de un văl impenetrabil de tehnicitate și limbaj specific, așa cum se ntmplă n cazul celor mai multe scrieri filosofice contemporane, rezultat al profesionalizării relativ recente a domeniului. Cndva se considera de la sine nțeles faptul că oamenii educați ar fi interesați de ideile filosofice; prin urmare, unii filosofi, precum Descartes, David Hume și John Stuart Mill, au scris pentru toată lumea, nu doar pentru admiratorii instruiți ai unei profesii.

O expunere istorică, n mod evident, nu pretinde să ofere o abordare exhaustivă a temelor și gnditorilor pe care i aduce n discuție; pentru aceasta, cei interesați trebuie să meargă la sursele primare și la cercetările academice asupra lor. Dar nu toți cititorii intenționează să aprofundeze studiul filosofiei, iar pentru ei este important să aibă acces la o descriere ct mai clară a gnditorilor și a dezbaterilor ce constituie marea poveste a filosofiei. Acesta este principalul nostru obiectiv.

Prin urmare, metoda mea este aceea a de a contura o expunere ct se poate de limpede și de concisă a principalelor figuri și idei ale filosofiei. Notele explicative sunt foarte puține și aproape toate sunt digresiuni sau amplificări, nu referințe textuale; există bibliografii care citează principalele texte la care se face referire și lucrări care i vor duce pe cititori mai departe.

Atunci cnd scrii despre ideile filosofice, există o tentație aproape irezistibilă să discuți și să dezbați, să critici și să aperi, fiindcă aceasta este nsăși esența filosofiei. nsă, ntr-o carte precum cea de față, această tentație trebuie limitată ntr-o mare măsură și nu doar pentru că a-i ceda ar face cartea de patru ori mai voluminoasă, ci pentru simplul fapt că nu acesta este scopul vizat. Uneori, totuși, este necesar să arăt de ce ideile unui anumit filosof au avut influență sau au provocat un dezacord, așa nct elementul evaluativ nu este ntru totul absent.

Le mulțumesc colegilor mei de la New College of the Humanities, n special dr. Naomi Goulder și dr. David Mitchell, precum și prietenilor și colegilor care au făcut ca experiența aceasta să fie att de plină de satisfacții: Simon Blackburn, Daniel Dennett, Peter Singer, Christopher Peacocke, Ken Gemes, Steven Pinker, Rebeca Goldstein și regretatul Ronald Dworkin. Le mulțumesc de asemenea lui Daniel Crewe, de la Viking Penguin, lui Bill Swainson, care a autorizat primul această carte, lui Catherine Clarke, lui Mollie Charge și numeroșilor studenți care, de-a lungul anilor, m-au nvățat multe despre gnditorii și ideile analizate n paginile următoare, dovedind adevărul profund al zicalei docendo disco.

n filosofia contemporană, principalele domenii de cercetare sunt epistemologia, metafizica, logica, etica, estetica, filosofia minții, filosofia limbajului, filosofia politică, istoria dezbaterilor n aceste domenii ale cercetării și examinarea filosofică a asumpțiilor, metodelor și revendicărilor altor domenii de cercetare din știință și științele sociale. Cele mai multe dintre acestea, și cu precădere primele trei, constituie obiectul principal de studiu al filosofiei n universitățile din lumea anglofonă și din Europa zilelor noastre.

Metafizica este cercetarea naturii realității și existenței. Ce există și care este natura lucrurilor existente? Ce este existența? Care sunt tipurile fundamentale ale existenței? Putem vorbi despre tipuri diferite de existență? Există entități abstracte n afara spațiului și timpului, ca numerele și universaliile, n plus față de lucrurile concrete din spațiu și timp, precum copacii și pietrele? Există entități supranaturale, precum zeii, n plus față de lumea naturală? Este realitatea un lucru unic sau mai multe lucruri? Dacă ființele umane fac pe deplin parte din ordinea cauzală naturală a universului, poate exista ceva precum liberul arbitru?

Metafizica și epistemologia sunt elemente centrale ale filosofiei ca ntreg; ele sunt, cu alte cuvinte, fizica și chimia filosofiei; nțelegerea problemelor și ntrebărilor pe care le ridică aceste două domenii de cercetare este fundamentală pentru dezbaterile din domeniul tuturor celorlalte arii ale filosofiei.

Această distincție apare n mod firesc și n zona discuțiilor metaetice și normative. Identificnd locul pe care l ocupă valoarea, unele teorii metaetice se concentrează asupra caracterului agentului, altele asupra consecințelor acțiunilor, iar altele asupra conformării unei acțiuni la o datorie. Cnd ceea ce contează este caracterul unui agent, vorbim despre etică n sensul de ethos descris mai sus; cnd ceea ce contează este consecința acțiunilor sau conformarea la o datorie, primează accentul pus pe moralitate.

Estetica este cercetarea artei și a frumosului. Ce este arta? Este frumusețea o proprietate obiectivă a lucrurilor naturale sau create de om ori este ea subiectivă, existnd doar n ochii privitorului? Poate fi ceva valoros din punct de vedere estetic, indiferent dacă este frumos sau nu și indiferent dacă este sau nu o operă de artă? Sunt valorile estetice ale lucrurilor naturale (un peisaj, un apus, un chip) diferite de cele pe care le atribuim artefactelor (o pictură, o poezie, o lucrare muzicală)?

Din motive ntemeiate, n mediile academice contemporane, filosofia minții și filosofia limbajului s-au contopit ntr-o singură arie de cercetare generală, lucru atestat pretutindeni de titlurile cărților și denumirile cursurilor universitare.

Filosofia politică este cercetarea principiilor organizării sociale și politice și a justificării lor. ntrebările pe care le ridică sunt următoarele: Care este cea mai bună cale de a organiza și conduce o societate? Ce legitimează formele de guvernămnt? Pe ce baze se revendică pretențiile de autoritate ntr-un stat sau ntr-o societate? Care sunt avantajele și dezavantajele democrației, ale comunismului, ale monarhiei și ale altor forme de organizare politică?

2 n filosofie și n istoria filosofiei totul este deschis dezbaterii. Afirmația că ntreaga tradiție filosofică este o lungă conversație ar putea fi contestată de către cei care cred că nu putem nțelege gndirea unui filosof din trecut fără a-l ncadra ferm n contextul epocii lui. Este adevărat, dar asta nu ne mpiedică să observăm continuitatea ideilor și preocupărilor lui prin ale noastre. Propriile noastre idei au adesea la bază fie aceste preocupări n sine, fie lucrurile care le-au generat. (N.a.)

La nceputul secolului al III-lea e.n., episcopul Hipolit al Romei a scris o Respingere a tuturor ereziilor cu scopul de a argumenta că ereziile creștine au apărut din filosofia greacă, pe parcursul demersului său citnd extensiv din tradiția filosofică greacă pentru a-și susține ideea și conservnd astfel, paradoxal, tocmai opiniile pe care căuta să le demoleze.

3a8082e126