Publicistica Lui Eminescu

[Cristoforo Kanoy]

A-l descoperi pe gazetarul Eminescu nseamnă a trece peste cteva obstacole nevăzute. Mai nti, faima sa de poet, care ne ispitește să credem că tot ce a avut de spus a scris doar n vers. Apoi, varietatea deconcertantă a textelor publicistice, care-l descumpănește pe cititorul de azi, părndu-i-se că se pierde n noianul de relatări ale unor scene dintr-un alt veac. Se simte oare n ele spiritul lui Eminescu? Pe de altă parte, prea adesea s-a spus că publicistica aparține mai mult unei ideologii dect autorului ei. Dar este acest lucru adevărat? Sau e doar o scuză pentru uitare? O voce se distinge totuși aici, aceeași ca n marile poeme, dacă avem răbdarea de a trece peste prejudecățile noastre hrănite de nerăbdare. l vom descoperi pe scriitorul Eminescu, chiar și atunci cnd rezumă știrile zilei, cnd descrie faptul divers, cnd redactează cronici de război sau cnd polemizează. Aflăm n aceste pagini un adevărat ziarist-regizor ce rotește caleidoscopul de ntmplări al lumii și pune n mișcare un cortegiu de imagini pline de nuanțe, vii și pregnante, ndemnndu-l pe cititorul din orice epocă să devină contemporanul său.

A-l descoperi pe gazetarul Eminescu inseamna a trece peste cateva obstacole nevazute. Mai intai, faima sa de poet, care ne ispiteste sa credem ca tot ce a avut de spus a scris doar in vers. Apoi, varietatea deconcertanta a textelor publicistice, care-l descumpaneste pe cititorul de azi, parandu-i-se ca se pierde in noianul de relatari ale unor scene dintr-un alt veac. Se simte oare in ele spiritul lui Eminescu? Pe de alta parte, prea adesea s-a spus ca publicistica apartine mai mult unei ideologii decat autorului ei. Dar este acest lucru adevarat? Sau e doar o scuza pentru uitare?
O voce se distinge totusi aici, aceeasi ca in marile poeme, daca avem rabdarea de a trece peste prejudecatile noastre hranite de nerabdare. Il vom descoperi pe scriitorul Eminescu, chiar si atunci cand rezuma stirile zilei, cand descrie faptul divers, cand redacteaza cronici de razboi sau cand polemizeaza.
Aflam in aceste pagini un adevarat ziarist-regizor ce roteste caleidoscopul de intamplari al lumii si pune in miscare un cortegiu de imagini pline de nuante, vii si pregnante, indemnandu-l pe cititorul din orice epoca sa devina contemporanul sau.

Vă așteptăm miercuri, 16 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la lansarea volumului Mihai Eminescu. Publicistică literară. Convorbiri literare, Curierul de Iași, Timpul, Fntna Blanduziei, cu note și prefață semnate de Cătălin Cioabă și Ioan Milică. La eveniment vor participa Ioana Prvulescu, Dan C. Mihăilescu, Ioan Milică și Cătălin Cioabă.

A-l descoperi pe gazetarul Eminescu nseamnă a trece peste cteva obstacole nevăzute. Mai nti, faima sa de poet, care ne ispitește să credem că tot ce a avut de spus a scris doar n vers. Apoi, varietatea deconcertantă a textelor publicistice, care-l descumpănește pe cititorul de azi, părndu-i-se că se pierde n noianul de relatări ale unor scene dintr-un alt veac. Se simte oare n ele spiritul lui Eminescu? Pe de altă parte, prea adesea s-a spus că publicistica aparține mai mult unei ideologii dect autorului ei. Dar este acest lucru adevărat? Sau e doar o scuză pentru uitare?
O voce se distinge totuși aici, aceeași ca n marile poeme, dacă avem răbdarea de a trece peste prejudecățile noastre hrănite de nerăbdare. l vom descoperi pe scriitorul Eminescu, chiar și atunci cnd rezumă știrile zilei, cnd descrie faptul divers, cnd redactează cronici de război sau cnd polemizează.
Aflăm n aceste pagini un adevărat ziarist-regizor ce rotește caleidoscopul de ntmplări al lumii și pune n mișcare un cortegiu de imagini pline de nuanțe, vii și pregnante, ndemnndu-l pe cititorul din orice epocă să devină contemporanul său.

Un ziarist mi-a spus odată că un articol de ziar trăiește o singură zi, aceea n care trăiește ziarul n care a apărut. Dar ce influență socială au respectivele articole? Care este situația articolelor de presă adunate ulterior n volume? Influențează ele oare asupra societății și asupra posterității, mai ales dacă autorul lor este un personaj important n viața politică și culturală? La această ultimă ntrebare pot răspunde pozitiv, mai ales atunci cnd mă refer la publicistica eminesciană.

Afirmația lui Nicolae Iorga (1903) este că Eminescu n-a colaborat la ziare pentru o bucată de pine, ci fiindcă avea un suflet cald, doritor de a face bine neamului ntreg, mai presus de clase și mai presus de hotare. Gala Galaction afirma că atunci cnd Eminescu scria, făcea acest lucru cu tot sufletul, iar invectivele și blestemele din articolele lui țșnesc ca din izvoarele psalmistului. Dumitru Murărașu observă concepția naționalistă a lui Eminescu, ce reiese n toate amănuntele din activitatea lui de ziarist și citează afirmația criticului Garabet Ibrăileanu, după care ntotdeauna la Eminescu chestia socială ia aspectul de chestie națională.

Se poate afirma că Mihail Eminescu a fost unul dintre ziariștii cei mai importanți și mai influenți din Romnia n perioada 1875-1883. Activitatea publicistică el și-a nceput-o ncă mai devreme, nainte de 1870, ca student. El se manifesta n acest domeniu nu cu scopul de a cștiga ceva bani, ci din idealism patriotic: era un domeniu n care avea ceva de spus. Temele erau att situația din Romnia, ct și situația romnilor din Transilvania, Bucovina și Basarabia. De la nceput, el s-a manifestat ca un naționalist romantic de orientare paseistă, idealist n gndire, un om care avea ceva de spus, iar acesta era motivul pentru care făcea publicistică.

Deși modern n gndire, Eminescu era un adversar al liberalismului și al capitalismului, al unor legislații pe care le considera nepotrivite. Dintr-un anumit punct de vedere se poate afirma că era influențat de teoria formei fără conținut a lui Titu Maiorescu n ceea ce privește organizarea politică, socială și economică a Romniei post-pașoptiste, precum și a instituțiilor ei. De fapt, el nu cerea revenirea la forma organizatorică veche, ci reorganizarea socială și politică de așa natură nct situația Romniei să se mbunătățească: prin crearea unei baze legale și nu numai, ci și practice, pentru ndreptarea stării morale și educative a țărănimii, considerată de el clasa de bază a statului, prin ncurajarea muncii naționale. Opoziția lui cea mai puternică era mpotriva politicianismului, cosmopolitismului nepotrivit, ndreptării tineretului spre activități funcționărești care nu solicitau prea multă muncă și ncurajarea acestei ndreptări. El cerea politicienilor să fie patrioți, dar nu spera acest lucru n privința lor, mai ales n privința celor liberali, dar nu numai. Din acest punct de vedere, putem compara publicistica eminesciană cu sora ei, poezia pamfletară: cele cinci Scrisori, Epigonii, Ai noștri tineri.

Dar nici situația evreilor nu era strălucită. Deși n ambele Principate exista o populație evreiască stabilită n mod treptat, n secolele XVI-XVIII, numărul evreilor crescuse după războiul ruso-turc soldat cu pierderea Bucovinei (1775) și mai ales n perioada Regulamentului Organic, datorită emigrărilor din Galiția. Majoritatea evreilor se stabiliseră n Moldova, datorită poziției ei geografice. Proprietarii de moșii constataseră că această imigrație le poate fi utilă: evreii așezați n grupuri n puncte comerciale puteau transforma un sat n trg, iar cei instalați ca familii izolate n sate puteau arenda moșii, porțiuni de moșii, puncte de vamă, sau crciumile satelor. Chiar dacă unele lucruri erau interzise, de exemplu arendarea crciumilor, ele se făceau, nerespectndu-se legile, datorită setei de cștig a proprietarilor și datorită corupției. Mai trziu a apărut concurența ntre arendași n privința prețului arendei. Proprietarii de moșii cereau o arendă mare, iar arendașii, att evrei ct și creștini, se concurau ntre ei oferind sume tot mai mari, oricum mai mari dect cele oferite de concurenții lor. Ulterior, ei și scoteau banii și cștigurile din munca agricolă a țăranilor, ca urmare a subarendărilor și a legii nvoielilor agricole. Pe de altă parte, n orașe era o populație evreiască săracă.

Alt aspect afirmat de Eminescu se referă la emigrarea evreiască din Rusia, Austria și Turcia n Romnia. n Austria (inclusiv n Galiția și Bucovina) evreii au primit emanciparea, drepturi egale cu toți ceilalți locuitori. n Rusia, evreii sunt egali cu rușii. n Turcia, situația evreilor s-a mbunătățit. Eminescu și pune următoarele ntrebări: Atunci, din ce cauză vor să emigreze n Romnia și fac acest lucru chiar n mod ilegal, ntr-o țară n care consideră că nu au drepturi și protestează n acest sens? De ce nu rămn n țările lor natale? Tot el și dă răspunsul. După afirmația lui Eminescu, este vorba de poziția evreilor n economie și n societate. Evreii ar fi necesari n economia țărilor insuficient dezvoltate, n cadrul cărora este loc pentru intermediari, precupeți, cămătari, speculanți, comercianți dispuși să nceapă săraci, cu vnzare de produse proaste concurnd negustorii creștini corecți, meseriași care fabrică produse de slabă calitate, dar ieftine, concurnd astfel meseriașii creștini buni, care devin ruinați. Eminescu adaugă că numărul unor asemenea oameni este n creștere, ceea ce produce o problemă economică gravă, urmată de o problemă socială. Eminescu acuză evreii că nu vor să se ndrepte spre o profesiune utilă, dar n paralel acuză guvernul că nu ia măsuri n acest sens, pentru a mpiedica specula, camăta, concurența neloială.

Evreii nu mai sunt necesari n Austria din motive economice; ca urmare a schimbărilor n acest sens ei sunt excluși, devin muritori de foame neadaptndu-se unor profesiuni industriale și părăsesc țara, ndreptndu-se spre Romnia, n care speră să-și găsească un rost n vechile lor activități economice. La aceasta se adaugă faptul că Rusia caută să-i nlăture, să-i alunge din țară, fapt care a avut loc și n timpul generației precedente (probabil că Eminescu se referă la perioada țarului Nicolae I, deși nu menționează acest lucru). Alt aspect pentru care evreii părăsesc țările vecine și se ndreaptă spre Romnia este dorința de a se sustrage serviciului militar. Dar tot Eminescu adaugă că Romnia nu este și nu poate fi o Americă dunăreană; după afirmația lui, ei dețin toate drepturile n Romnia, cu excepția celui de a cumpăra proprietăți la sate și a celui de a vota pentru parlament și le cere evreilor să nceteze protestele n acest sens, cu att mai mult prin intermediul Alianței Israelite Universale.

c80f0f1006