Iubita Locotenentului Francez Rezumat

[Lorin Mandaloniz]

ntr-o zi, Charles Smithson, un domn orfan și Ernestina Freeman, logodnica sa și fiica unui meseriaș bogat, au văzut-o pe Sarah mergnd de-a lungul stncii. Ernestina i spune lui Charles ceva despre povestea lui Sarah și el devine curios. Deși continund să o curteze pe Ernestina, Charles are ncă cteva ntlniri cu Sarah, ntlnindu-se cu ea clandestin de trei ori. n timpul acestor ntlniri, Sarah i povestește lui Chales istoria ei și i cere un sprijin emoțional și social. n aceeași perioadă, el află despre posibila pierdere a moștenirii unchiului său, care s-a logodit cu o femeie suficient de tnără pentru a avea un copil. ntre timp, Sam, servitorul lui Charles, se ndrăgostește de Mary, slujnica mătușii Ernestinei. De fapt, Charles s-a ndrăgostit de Sarah și o sfătuiește să părăsească Lyme pentru Exeter.

Al doilea final : Charles și Sarah au o ntlnire sexuală nerăbdătoare n care Charles și dă seama că Sarah este fecioară, reflectnd la emoțiile sale. n acest timp, Charles și ncheie logodna cu Ernestina și i propune lui Sarah printr-o scriosoare. Sam, servitorul lui Charles nu reușește să predea scrisoarea și, după ce Charles și-a rupt logodna, tatăl Ernestinei l dezonorează. Unchiul său se căsătorește și soția sa poartă un moștenitor, asigurnd pierderea moștenirii așteptate. Pentru a scăpa de sinuciderea socială și depresia cauzată de logodna sa ruptă,Charles pleacă n străinătate n Europa și America.

Ignornd propunerile lui Charles, Sarah fuge la Londra fără să-i spună iubitului. n timpul călătoriilor lui Charles n străinătate, avocatul său o caută pe Sarah, găsind-o doi ai mai trziu, locuind n casa Chelsea a pictorului și poetului Dante Gabriel Rosseti, unde se bucură de o viață artistică, creativă. Sarah i arată lui Charles copilul aventurii lor, lăsndu-l n speranța că cei trei vor putea fi uniți.

Al treilea final : Naratorul reapare n afara casei la Cheyne Walk 16 și l ntoarce pe al său ceas de buzunar cu cinsprezece minute. Evenimentele sunt la fel ca n finalul al doilea pnă cand Charles o ntlnește pe Sarah, cnd reuniunea lor este acră. Noul final nu clarifică procesul copilului și Sarah nu și exprima interesul pentru renvierea relației . Charles părăsește casa, intenționnd să se ntoarcă n Statele Unite, ntrebndu-se dacă Sarah este o femeie manipulatoare, mincinoasă care l-a exploatat.

- Naratorul - ca și n alte lucrări de metaficțiune, vocea naratorului intervine frecvent n poveste cu o personalitate proprie. Deși vocea pare a fi cea a lui Fowles, Magali Cornier Michael notează că capitolul 13, care discută rolul autorului și al naratorului n ficțiune, face distincția ntre rolul autorului n text și cel al naratorului.Alice Ferrebe l descrie pe narator ca fiind att o lentilă pentru criticarea rolurilor tradiționale de gen, ct și o perpetuare a perspectivelor asupra identității de gen perpetuate de privirea masculină.

- Sarah Woodruff - principalul protagonist conform naratorului. Fostă guvernantă, devine rușinată după o legătură ilicită, dar neconsumată, cu un comerciant naval francez rănit.Critica feministă Magali Cornier Michael susține că este mai mult un dispozitiv intrigant, care nu poate fi interpretat ca personaj principal, deoarece gndurile și motivațiile sale sunt interpretate doar din perspectiva personajelor masculine exterioare.Sarah oferă o reprezentare a mitului sau simbolului ntr-o perspectivă masculină asupra femeilor.

- Charles Smithson - personajul principal masculin. Deși născut ntr-o familie cu legături strnse cu nobilimea, Smithson nu are un titlu, dar are un venit considerabil și o educație considerabilă. La nceputul romanului, el este descris att ca un naturalist casual, ct și ca darwinist.

Deși ncearcă să devină un individ luminat și care gndește nainte, naratorul subliniază adesea, prin comentarii asupra acțiunilor și situației lui Smithson, că identitatea sa este puternic nrădăcinată n sistemul social tradițional. Mai mult, identificarea conflictuală cu forțele sociale, precum știința și religia, l conduc pe Smithson la o criză existențială.

- Ernestina Freeman - logodnica lui Smithson și fiica unui proprietar de magazine universale din Londra. Spre deosebire de Sarah, temperamentul Ernestinei este mult mai puțin complex și mult mai naiv.

De-a lungul romanului, Sam devine modelul naratorului pentru popoarele muncitoare din Marea Britanie victoriană, comparnd identitatea lui Sam cu ignoranța lui Charles cu privire la acea cultură.Potrivit criticului David Landrum, tensiunea dintre Sam și Charles Smithson demonstrează n mod important lupta de clasă marxistă, deși acest aspect al romanului este adesea trecut cu vederea de critici care subliniază relația lui Charles cu Sarah.

- Dr. Grogan - un medic irlandez din orașul Lyme Regis, care sfătuiește ambele familii de clasă superioară din oraș și devine consilier al lui Charles. Educația și interesul său pentru Darwin și alte educații l fac un bun tovarăș pentru Charles."

- Doamna Poulteney - o văduvă bogată și, la nceputul romanului, angajata lui Sarah Woodruff. Ipocrită și hipersensibilă, personajul ei ndeplinește arhetipul unei ticăloșii de naltă societate.

- Montague - Avocatul familiei lui Charles Smithson al unei firme care a existat ncă din secolul al XVIII-lea. Cu 2-3 ani mai n vrstă dect Charles, și ajută clientul n căutarea lui Sarah spre sfrșitul romanului.

Printr-o voce metaficțională și metaistorică, narațiunea contemporană, postmodernă pune la ndoială rolul autorului și al istoricului n gndirea trecutului. n acest articol se discută după utilizarea paratextului sau a textului contextualizant tipărit n carte, cum ar fi notele de subsol și epigrafele.

Deboarh Bowen sustine că paratextul l obligă pe cititor, la fel ca n alte lucrări postmoderne să regndească importanța unui astfel de material periferic care, n alte contexte, va fi trecut cu vederea n privința preferinței pentru textul principal. n loc să completeze frumos complotul principal și să adauge sens, aceste elemente paratextuale pot distrage atenția de la eficacitatea romanului și pot provoca autoritatea vocii narative.

Dincolo de intervenția naratorului și de sublinierea interpretărilor particulare ale textului, abordarea metaficțională a cărții se bazează adesea pe referințe intertextuale pentru a oferi comentarii suplimentare.

Adesea criticii vor comenta finalul multiplu al romanului. Fiecare oferă un posibil final pentru căutarea lui Sarah către Charles: primul se ncheie cu Charles, căsătorindu-se cu Ernestina, al doilea cu stabilirea cu succes a unei relații cu Sarah și al treiea cu Charles aruncat napoi n lume fără parteneră.

Alți critici literari, precum William Palmer, Peter Conradi, Bruce Woodcock și Pamela Cooper, au criticat, de asemenea, afirmațiile lui Fowles față de o perspectivă și o reprezentare feminista.Prezentarea lui Sarah de către Fowles, unul dintre cele mai enigmatice personaje feminine din istoria literară, este, de asemenea, informată psihanalitic. Fowles nsuși era interesat de psihologia bărbaților și femeilor.Enigma feminității, mitul masculinității și imposibilitatea relației bărbat-femeie sunt cteva dintre temele cruciale. Prin răspndirea deliberată a minciunilor despre Sarah și relația ei cu Charles, Fowles aduce n mod strălucit diferitele aspecte ale feminității care au potențialul de a autentifica, amenința și expune vanitatea subiecților masculini.

Importantă pentru discuția ei despre stilul postmodern al genului, narațiunea autoreflexivă a femeii locotenentului francez face legătura ntre diferite discursuri care de obicei rămn separate, precum istoria academică, critica literară, filosofia și literatura.

Romanul a primit o atenție critică mixtă la publicarea inițială. Criticii și-au concentrat att lauda,ct și critica asupra stilului, complotului și abordării metaficțiunii și metaistoriei. Urmăoarele exemplifică acele răspunsuri.

Romanul a fost adaptat ca un film n 1981, scris de dramaturgul Harold Pinter și regizat de Karel Reisz. Personajul de producție a inclus compozitorul Carl Davis și cinematograful Freddie Francis. Filmul cu Meryl Streep și Jeremy Irons n rolurile principale a fost nominalizat la cinci premii Oscar: Steep a fost nominalizată la Oscar pentru cea mai bună actriță și filmul a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună scriere, dar ambele au pierdut n fața lui On Golden Pond. Strepp a caștigat BAFTA și un Glob de Aur pentru cea mai bună actriță. Muzica filmului și sunetul au cștigat BAFTAs, n ciuda faptului că nu au cștigat Oscarul. Pinter a fost nominalizat la premiul de GLOBUL DE AUR pentru cel mai bun scenariu și munca n ansamblu n categoria CEL MAI BUN FILM-DRAMĂ.

Vocea naratorului devine n anumite momente și vocea scriitorului. John Fowles te rupe din acțiunea și așa extrem de greu de pătruns pentru a te aduce n realitate, n anul 1969 (cnd a scris cartea) și a face tot felul de paralele și a-ți explica de ce scrie cum scrie.

La un moment dat, ncearcă să explice cititorilor, din nou renunțnd la vocea naratorului și asumndu-și rolul de John Fowles vorbind n cartea lui John Fowles, că personajele lui sunt scăpate de sub control, că deși sunt creația lui, după o vreme și aleg propriul drum pe care nici măcar el nu l cunoaște.

Cumva că Fowles ar fi și el, ca și cititorul, martorul unei evoluții neașteptate și neștiute anterior. Cumva că ar scrie ntmplările pe măsură ce se ntmplă, nefiind deja determinate n capul său.

Acțiunea se nvrte n jurul lui Sarah Woodruff, iubita locotenentului francez, o proscrisă n orașul Lyme, din cauză că ar fi avut o aventură cu un locotenent francez, iar acum, evident (nu?), este considerată curva satului.

c80f0f1006