Lacrimi Uitate Sandra Brown Completa Scribd
Haldis Rucci
nervozitate n timp ce apăsa pe butonul soneriei. Auzea sunetul clopoţelului din interiorul casei. Era o casă atrăgătoare, situată ntr-unul din cartierele din San Francisco locuit de oameni aparţinnd păturii mijlocii a societăţii.
Aruncnd o privire fugară spre celelalte case care se nşiruiau pe stradă, Erin se gndi ct de bine erau ntreţinute mprejurimile. Peluzele erau perfect ngrijite; casele imaculate şi aranjate cu gust, dar fără ostentaţie. Casa n faţa căreia se afla era pictată gri-albăstrui şi decorată cu alb. Ca toate celelalte case de pe stradă, era tipică pentru arhitectura oraşului San Francisco, avnd garajele aşezate la acelaşi nivel cu cel al străzii şi al casei. Trepte din beton abrupte duceau la uşa din faţă, care avea o fereastră de sticlă mată.
Şi dacă nu era nimeni acasă? Erin nu luase n calcul şi o asemenea posibilitate. ntr-adevăr, de cnd coborse din avionul care o adusese de la Houston, nu se gndise la nimic altceva dect să găsească această casă. n timp ce străbătea străzile pitoreşti din San Francisco, nu avea dect un singur gnd. Ziua de astăzi reprezenta apogeul a trei ani de căutări. Terminase victorioasă lupta cu agendele de telefoane vechi, cu uşile trntite, cu apelurile telefonice la sute de kilometri distanţă şi cu pistele false dezamăgitoare. Şi iat-o n sfrşit ajunsă acum acolo.
Starea ei de nervozitate se risipi, făcnd loc unei neţărmurite bucurii, n momentul n care omul confirmă că era fratele ei. Era att de chipeş! Era surprinsă că n trăsăturile lui nu găsea nimic care să-i semene. De cte ori ncercase să şi-l imagineze, se'gndise la o figură care ar reprezenta
Părul lui era şaten deschis, dar cnd alunecă pe el o rază din lumina palidă de februarie, deveni I auriu. Deasupra părului răvăşit, stăteau nişte ochelari de vedere cu rame subţiri din baga. Sprncenele care-i delimitau fruntea naltă erau dese şi aurii, ca şi părul. Ochii albaştri care o scrutau ndeaproape erau tiviţi cu gene scurte şi dese de culoare nchisă la bază şi aurii la vrf.
El tot nu spunea nimic. Ochii lui priveau n spatele ei ca şi cum s-ar fi aşteptat să vadă pe cineva care o nsoţea. Privirea lui se opri puţin asupra Mercedesului alb pe care ea l nchiriase la aeroport, la casa de peste drum, la toate mprejurimile, ca să revină n cele din urmă asupra ei. Deocamdată, nu ştia cine este.
Stnd aşa de aproape de el, şi dădu seama pentru prima dată ct de nalt era. Ea era considerată o femeie naltă, şi totuşi el părea să o domine n nălţime. Sau poate că de vină era atitudinea lui de superioritate. Fratele ei părea să emane putere şi o tendinţă puternică de dominaţie. Nu era musculos, dar radia o forţă care te intimida.
Erin i privi fibrele puternice ale gtului, prin nodul slăbit al cravatei. Mnecile cămăşii, care erau suflecate pnă la coate, dezveleau nişte braţe bronzate, puternice. Cămaşa din bumbac alb era ntinsă peste pieptul puternic şi se mula pe abdomenul plat, iar pantalonii din bumbac griDescoperirea.cădeau perfect pe picioarele lungi şi subţiri. Poate că juca baschet. Sau poate tenis? Desigur că acest fizic atletic nu putea fi ntreţinut dect făcnd : sport. Ştia că are treizeci şi trei de ani.
El continuă să păstreze o tăcere calmă privind-o cu aceiaşi curaj cu care şi ea l*privea. CncJ ea şi mută poşeta de pe umăr sub braţ, fiecare muşchi al corpului lui se ncordă, deşi n realitate nu se mişcase deioc. Era ca o pisică gata să prindă ceva n gheare..
Nu-mi uşurează situaţia, se gndi Erin. Poate I că nu vroia să afle ce se ntmplase cu sora lui mai mică de care fusese despărţit cu treizeci de ani n urmă. Sau poate că nici nu ştia că are o soră.
ntr-acolo. Remarcă mobilierul confortabil din casă. Camera era decorată cu gust, deşi nu cu bani foarte mulţi, ntr-un fel, interic.ul casei nu coincidea cu primele ei impresii despre fratele ei. Se gndea că ar fi putut alege un decor mai sobru care să se potrivească cu personalitatea lui taciturnă.
Faţa lui rămase imobilă. Ea stătea ncordată, pndind o reacţie din partea lui. Erin se aşteptase ca el să fugă spre ea şi s-o mbrăţişeze, să rdă, să pngă, să njure, să-şi arate disperarea, orice, dar nu să stea acolo şi să o privească fix, de parcă ar fi avut o mască pe faţă.
- Te rog. El continua să nu manifeste nici o emoţie faţă de revelaţia ei, dar cel puţin reacţiona ntr-un fel. Mai mult ca orice, ea vroia să-i nlăture precauţiile pe care şi le lua faţă de ea.
adoptare cnd nu aveam dectcteva luni. Am fost adoptată de uri cupiu care se numea O'Shea. Currid după ce m-au luat, s-au mutat Sa Houston, n Texas, unde am şi crescut. Abia cnd am ajuns la liceu am nceput să mă ntreb cine snt şi ele unde vin. Cred că acest lucru este valabil pentru toţi adolescenţii, dar ntruct eu fusesem adoptată, pentru mine era şiv -Tis Jr - lSandra Brownmai important să-mi găsesc originea, ca să spun aşa. Snt sigură că poţi să nţelegi acest sentiment.
- Da, răspunse el. Se nfundă n scaunul nencăpător cu braţele ncrucişate. Era o poziţie relaxantă, dar Erin simţi că detaşarea lui o dezamăgea. Părea că fratele ei nu se putea relaxa niciodată pe deplin.
- Mulţi ani mai trziu, am reuşit n sfrşit, din punct de vedere financiar, şi din toate celelalte puncte de vedere, să pornesc n căutarea serioasă a adevăratei mele identităţi. Astăzi snt diverse organizaţii care-i ajută pe copiii adoptaţi să-i găsească pe părinţii lor naturali sau rudele lor pierdute. Crede-mă, le ştiu pe toate, pnă acum. Nici o piatră n-a rămas nentoarsă. Cam acum patru ani...
să ntreprind căutări intense pentru găsirea părinţilor noştri naturali. Mama mea adoptivă mi-a nţeles această pornire şi mi- a furnizat numele orfelinatului din Los Angeles; Am fost dezamăgită să descopăr că, la vremea cnd fuseserăm adoptaţi, acesta luase foc şi odată cu el, arseseră şi toate registrele de evidenţă. Acest fapt mi-a ntrziat cercetările cu luni de zile. n cele din urmă, am reuşit să identific o călugăriţă care se afla la orfelinat atunci cnd am fost aduşi noi. Atunci am aflat de tine pentru prima dată. De amărăciune, vocea ncepu să-i tremure, iar ochii ntunecaţi şi umezi, i se umplură de lacrimi.
- Poţi să nţelegi ct de fericită am fost n acea zi? Aveam un frate! Cineva cu care să mpart moştenirea. ncepeam să examinez figuri din mulţime. Studiam fiecare om de vrsta ta, ntrebndu-mă dacă nu cumva eşti tu. Nu te voi plictisi acum cu toate aceste amănunte obositoare, dar am dat de urma părinţilor tăi adoptivi. Acest lucru s-a dovedit a fi relativ simplu, ntruct ei rămăseseră n Los Angeles. mi pare rău că au murit. Mi se pare că au fost omorţi acum ctiva ani, nu-i aşa?
V.Descoperireacum i botezase una din bunele ei prietene de la liceu. Erau rotunzi, mari şi negri ca ebonită. Pe cnd locuia la New York, consultase un specialist n machiaj, care a nvăţat-o cum să-i pună n evidenţă, folosind retuşul şi umbrele de creion adecvate. Pentru cineva care o vedea pentru prima dată, impresia era covrşitoare. Ochii ei exprimau mai mult dect simţea şi gndea Erin şi mai mult dect o puteau face vreodată cuvintele.
n timp ce ochii lui se plimbau de la bărbie la gtul graţios, el păru să remarce că tenul ei neted, de un alb delicat, care contrasta cu părul şi ochii ei negri, era la fel şi n regiunea gtului şi sub ei.
Erin smulgea scame imaginare de pe fusta costumului ei alb de lnă, n timp ce el continua să o analizeze. Bluza de mătase de culoare verde-smarald pe care o purta sub jachetă păru dintr-odată prea strmtă, mai ales atunci cnd ochii lui zăboviră pe şiragul de corali care i atrna pe piept. n mod conştient, ea şi strnse picioarele cnd privirea ochilor lui 1 se plimba atentă de la genunchi către pantofii uşori din velur cafeniu.
- Nu orice om este destul de norocos ca să I aibă o soră, spuse el calm, n timp ce-şi cobor privirea asupra ei, A afla despre existenţa ei la jumătatea vieţii este o adevărată minune. Şi să fieSandra Brownatt de drăguţă cum eşti tu este ntr-adevăr o plăcere rară.
- Da, mulţumesc. Avionul era aglomerat şi am fost prea emoţionată şi prea grăbită pentru a mă mai opri undeva nainte de a ajunge aici. Sper că nu mă crezi lipsită de maniere pentru faptul că am picat astfel aici. M-am gndit că este mai bine să te cunosc personal, nu să ncerc să mă prezint la telefon.
ajunseră ntr-o bucătărie nsorită. Privi imaginea care se deschidea prin fereastră. Casa lui Kenneth era aşezată pe un deal, dar din păcate nu se puteau vedea din ea nici golful, nici podul Golden Gate sau orice Aaltă urmă distinctivă a acestui oraş fabulos. n schimb, priveliştea cuprindea acoperişurile caselor ce se aflau pe pantele mai joase ale dealului.
Erin văzu două şiruri de dinţi albi, strălucitori, ce se mbinau perfect. Era ntr-adevăr frumos atunci cnd nu avea expresia aceea morocănoasă şi nencrezătoare. Văd că şi tu eşti căsătorită, comentă el cu indiferenţă, n timp ce-şi trase un scaun la masă.
- Nu, rosti ea. Snt doar logodită. Avea motivele ei pentru care nu voia să-i povestească chiar atunci despre Bart. Bart reprezenta un , mijloc de a polariza o conversaţie şi ea nu vroia ca simpla pomenire a numelui lui să stnjenească intimitatea aparte, deosebită, a primei ntlniri cu fratele ei.
- Cu ce te ocupi, de fapt? Ştiu că lucrezi la o bancă. ' ' -- Da, dădu ei din umeri. Cred că fac cte ceva din toate.- nţeleg, spuse ea, deşi nu prea nţelegea.- Dar tu? ntrebă ei. Tu cu ce te ocupi?- Mă ocup singură de afaceri n Houston.El şi ridică cu mirare sprnceneie aurii stufoase.-- Ce fel de afaceri? Se sprijini cu coatele pe masă şi-şi propti bărbia n
pumni. Fire. de păr b'ond, creţ, se găseau pe partea de deasupra paimeior şi la ncheieturile degetelor. Avea degete lungi şl subţiri, nu groase şi scurte ca ale iui Bart. Unghiile lui, erau ngrijite, remarcă ea cu obiectivitate.
b37509886e