Hoti, curve, cersetori, huligani...
dp_strada
Sambata, 25 August 2007
Doi vlajgani imbracati in treninguri cu marci vizibil afisate si pe fata
si pe spate urca pe la orele amiezii in autobuzul ce face legatura intre
cartierul La Defence din vestul Parisului si oraselul Levallois, pe
partea cealalta a Senei. "Tu te uiti pe dreapta, eu pe stanga" ordona,
cu aer pedagocic, barosanul. Pirpiriul care il insoteste pare a fi la
prima lui lectie de reperaj. Peste doua statii coboara rapid si o iau pe
traseu inapoi. Grasul arata vag intr-o directie (un carucior de copil
lasat in fata locuintei? o bicicleta rezemata de un copac? o motoreta
nelegata cu lantul? un geam la parter uitat deschis?). Au gasit ceva de
furat! Pensionarii isi fac la aceasta ora siesta, si chiar daca i-ar
vedea cineva, ei tot nu s-ar sinchisi. Au vorbit tot timpul tare, in
romaneste, mai mult cu interjectii volubile. Se simteau totalmente
protejati de "condul" lor lingvinstic, printre fraierii de francezi.
Ceva mai tarziu, La Paris, pe linia metroului 4, apare si cuplul celor
doi manelisti, familiarizati de multa vreme cu traseul, care anul trecut
cantau ceva cu "fetele la mare/se rade pe picioare". si-au schimbat
repertoriul, urla timp de cateva minute un soi de melodie romaneasca
porcoasa, dupa care pleaca sa intinda mana prin vagon, injurand de
fiecare data cand primesc un banut, dar simuland ca multumesc mieros.
Jumatate din cuvintele folosite incep cu P, celelalte se ineaca in
scuipatii proiectati spre scaunele din statie, in timp ce trec de la un
vagon la altul, tragand dupa ei un soi de statie de amplificare pe
roate. Daca mergi la Florenta si te opresti in mult visata piata sa
privesti statuia lui David, bine este sa ai si prastia lui sau vreo
umbrela, un baston, ia acolo. In cinci minute te vezi inconjurat de o
intreaga satra. Iar in timp ce sefa iti propune servicii de chiromantie,
intr-o italiana-franceza trecuta pe la Calafat si perfectionata,
probabil, intr-un "sejour" de cativa ani pe Champs-Elysées, suratele ei
incep sa te scotoceasca prin buzunare, simuland si o imbulzeala clasica.
De asta data, da!, o buna injuratura in romaneste te poate scoate din
incurcatura. Efectul surprizei nu dureaza insa mult, esti abordat apoi
in dulcea limba natala. O limba pe care o poti auzi sporovaita si pe Rua
dos Douradores, la Lisabona, aproape de Rosio. Acolo se intalnesc
"fetele" la o tigara, intre doua prestatii sexuale. Pestii lor nu sunt
departe, fumeaza nonsalant intr-o masina inregistrata intr-un judet
valah, dar care se poate confunda, la o adica, cu un numar portughez.
Scena vazuta are ceva suprarealist: nu departe opresc si autocarele cu
livizii turisti sositi tocmai din Romania. Unul dintre ei, auzind vorba
romaneasca, vine spre cele doua fete (ambele stau cu cate un picior
flexat, rezemandu-se de perete) sa le intrebe cam ce ar fi mai
interesant de vazut in oras. "Crezi tu ca de turism am eu chef, ba!"
Dialogul se incheie sumar, doar daca nu cumva... In Spania, in fata
muzeului Prado, o intreaga echipa de cersetori estropiati, sau simuland
a fi, se retrage seara sa faca bilantul zilei. Vin si mai valizi
cersetori de prin alte piete, se schimba impresii, se vand ponturi. La
aceeasi ora se inchid si in Franta magazinele alimentare din reteaua
Monoprix. Tot atunci se incheie si "munca" celor cateva sute de tarani
de prin satele osenesti, care de ani de zile si-au distribuit, pe
familii, locurile de cersit. Cand se hotarasc sa mai plece si pe acasa
(la strans porumbul? la facut fanul?) vin altii din familie sa le ia
locul. Stau, nu zic nimic, au o oarecare jena sa intinda mana. Dar si-au
facut, cu vremea, o clientela fidela: batranelul care vine pe la 11 lasa
un euro, doamna cu catelul, chiar 2! si asa mai departe. In cartier se
stie ca sunt cu totii din Romania. Din Romania care a intrat acum in UE.
Sunt din Romania si tot ei sunt, impreuna cu cei enumerati mai sus, cum
sa le spun?, vectorii de imagine. Ne reprezinta in exterior, dar sunt si
oglinda in care nu vrem sa ne uitam, cand vorbim de "specificul" nostru.
Daca ne vom uita, poate se va schimba ceva... Cam peste o generatie,
daca vom avea noroc.
Dinu Flamand este scriitor si publicist stabilit in Franta
† Prof. Dr. Ing. IPS Raspopitul
> sa le spun?, vectorii de imagine. Ne reprezinta in exterior, dar sunt si
> oglinda in care nu vrem sa ne uitam, cand vorbim de "specificul" nostru.
> Daca ne vom uita, poate se va schimba ceva... Cam peste o generatie,
> daca vom avea noroc.
>
> Dinu Flamand este scriitor si publicist stabilit in Franta
Da' de ce sa nu ne uitam, face bine la ranza, ai ?? Oricum, astia sant
numai o parte din diaspora romaneasca post intrarea in mUE. Poate sant
chiar refugiati politic, in masura in care dezastrul economidc curent
este cauzat de politic.
Lipsa de crunta de oportunitati din Romania (si este o lipsa crunta
daca ai in vedere numarul capsunarilor), ii obliga sa-si caute un
venit oarecum decent pe altundeva.
Evident nu vorbesc de baietii smekeri, de adevaratele canalii care au
reusit sa calce totul in picioare si sa transforme Romania intr-un iad
din care orice om integru nu stie cum sa plece mai repede.
I pak, ei sant parte din furnicile care-si trimit agoniseala acasa.
Truditori pe spinarea carora s-au ridicat preturile imobiliare si
specula aferenta in Romania. Ei sant stratul care sustine spoiala de
bunastare din Romania. Dar, ce sa-i faci cate un "Dinu Flamand" vede
"vectorii de imagine" cu ochelari de cal, prin ceata mintala care
urmeaza dupa cateva sticle de vin bun. "Oglinda" in care dansul are
oroare sa se uite, nu este decat o simtoma creata de boala societatii
romanesti.
dp_strada
Scrise:
______
† Prof. Dr. Ing. IPS Raspopitul:
> Poate sant
> chiar refugiati politic....
Mda! Marele pulitician incearca sa dea o noua definitie a refugiatilor
politici. Vorbe mari intr-un cap mic!
† Prof. Dr. Ing. IPS Raspopitul
Si totusi.... omul are capul mic prin comparatie cu elefantul, a carui
capatzana (daca e sa-l comparam cu voi) serveste doar ca ancora pentru
trompa. Adica e nas_ol, ai ?