Florian Bichir
Duminica, 26 Octombrie 2003
Preotii care calca strimb isi ispasesc pacatele intr-un "purgatoriu"
pamintean
Dincolo de faptul ca sint slujitorii lui Dumnezeu si poarta pecetea
harului, preotii sint, la urma urmei, tot niste oameni. Iar, dupa
cum scrie la Sfinta Scriptura, nu exista oameni care sa nu fie
supusi greselii. Cu voie sau fara voie, preotii fac si ei pacate.
Muscati de Necuratul, unii slujitori ai sfintelor altare ajung sa
faca gesturi incredibile: provoaca certuri, alearga dupa fuste, se
infrupta din averea bisericii, beau, se casatoresc in nestire, ori,
minati de lacomie, se apuca de vraji, descintece sau ghicit...
Purtatori de sutana care nu mai pot fi numiti preoti, ci popi.
Cei prinsi sint pedepsiti aspru. In cazul in care pacatele nu sint
foarte grave, o data condamnat de tribunalul bisericesc, preotul ia
calea unor manastiri pentru citeva luni de zile. Aici isi va face
penitenta, aici isi va plinge pacatele, aici se va ruga neincetat.
Se va purifica, incercind sa se indrepte... Din cauza vietii aspre
de acolo, manastirile desemnate de Patriarhie drept locuri de
penitenta sint adevarate cosmaruri pentru un preot de mir. Despre
ele nu se vorbeste din motive evidente: preotii prefera sa uite ca
au trecut pe acolo, se feresc sa-si aduca aminte ca de un stigmat,
iar Patriarhia le fereste de ochii lumii, pentru a nu aduce la
lumina povesti nu tocmai placute, reziduurile unei institutii divin-
umane. Vorba unui calugar: "Faceti crucea mare, ca dracu' e batrin".
"Evenimentul Zilei de Duminica" a reusit sa patrunda in Manastirea
Sitaru, manastire desemnata de Arhiepiscopia Bucurestilor drept loc
pentru preotii pedepsiti. Demersul nostru jurnalistic nu urmareste
compromiterea clerului ortodox, ci spulberarea unor basme, care
circula tocmai datorita acestei secretomanii.
Manastirea de penitenta a preotilor "zglobii"
De Manastirea Sf. Nicolae Sitaru - Balamuci am dat dupa un drum de
46 de kilometri, la NE de Bucuresti, imediat dupa localitatea
Gradistea. Aici, chiar la marginea satului Sitaru, manastirea e
infipta intr-un pilc de padure, departe de tot ce inseamna omenire.
Privind-o de la distanta, ai senzatia ca, asemenea unui melc,
manastirea a traversat cimpia si s-a retras, insetata de liniste, la
umbra padurii ocrotitoare.
Vechea manastire e micuta si e strajuita de un zid masiv din beton.
In curte - nici tipenie de om. E o liniste atit de adinca, incit
pare ca pina si stropii de ploaie fac un zgomot asurzitor. In
biserica are loc Sfinta Liturghie, in prezenta a patru calugari si a
unui om cu handicap. Lacasul este in stil bizantin, cu arcade
frumoase, iar turnurile albe musca din albastrul-cenusiu al cerului,
ca doua luminari puse intr-un sfesnic. Dupa Liturghie, parintii fac
si pomenirea fostului staret Damian, plecat la Domnul de doua luni.
Cutremurati, cu lacrimi in ochi, calugarii misca incet coliva mica,
pomenindu-l pe cel care le-a fost staret ani de zile.
Sfintii dintre noi
In corpul nou de cladiri, intr-o chilioara, dam de parintele
ieromonah Nicolae Marinescu, cel care tine loc de staret. Isi citea
rugaciunile si accepta greu sa stea de vorba. Are o figura severa,
de bunic autoritar. Cu barba alba ca neaua si capul plesuv, seamana
izbitor de mult cu imaginea din icoanele Sfintului Nicolae. Se lasa
greu imbiat la o discutie, dupa ce ne-a masurat si cintarit cu
atentie.
In cancelaria manastirii, unde luam loc alaturi de parintele
Gherasim, un calugar cu figura athonita, si de ucenicul fostului
staret Damian, parintele Ambrozie. Staretul Nicolae se deschide ca o
floare, incet-incet, pe parcursul discutiei. Desi este surprinzator
de agil, are totusi nu mai putin de 87 de ani. Ajuns la virsta
psalmistului, staretul are o figura radioasa, de om impacat cu
viata. In 1936, pe vremea cind era cintaret la Biserica Sfintul
Vasile, de pe Calea Victoriei, i-a cunoscut pe Enescu, Goga, dar si
pe Nicolae Iorga, care, chiar si cind a ocupat functia de sef al
Consiliului de Ministri, (adica prim-ministru) venea umil la
biserica, la fel ca orice credincios. In timp ce isi povesteste
viata, parintele face paranteze mari, vorbindu-ne ca unor copii
despre legatura indisolubila dintre ortodoxie si poporul roman,
moralitate, care fara legea stramoseasca nu poate exista. Din cind
in cind, ca o incuviintare, staretul il intreaba pe parintele
Gherasim: "Nu-i asa, parinte?". Iar iscusitul duhovnic doar aproba,
preferind sa stea cu capul aplecat, usor spre stinga, in dreptul
inimii - a rugaciune neincetata. Sub chipul batrinului Gherasim se
ascunde o dragoste catre Hristos cum putini au. Fost avocat si
judecator faimos la vremea sa, a imbracat haina monahala la sfatul
duhovnicului sau, de pe patul de moarte. A renuntat la familie, la
cariera, la tot, pentru a fi un smerit slujitor al Mintuitorului.
"N-au incotro si vin la refacere"
"Draga domnule, ca sa iti spun adevarul adevarat, preotii de mir
care sint trimisi aici dupa consistoriu nu ne iubesc si ne-au facut
o faima nu tocmai placuta, pentru ca sintem o manastire foarte
stricta. Sintem singura manastire din Arhiepiscopie care are
programul dupa Sfintul Munte Athos. Adica facem Liturghia in fiecare
zi de dimineata, iar slujba de noapte incepe la 12.00 si se termina
la 3.00. Nu se maninca niciodata carne, iar vin se serveste doar de
marile sarbatori, un paharel. Cei care vin aici, vin cu obiceiurile
lor de acasa, din parohie, si nu prea le place ce gasesc. Nu tu
fumat, baut, slujbele sint slujbe... Si n-au incotro. Noi zicem ca
vin la refacere...", ne-a povestit cu umor staretul.
Pentru abaterile mai mici, Arhiepiscopia Bucurestilor trimite aici,
la Sitaru, pe preotii care au gresit pe linie bisericeasca. O data
judecati si gasiti vinovati, preotii sint indrumati pentru pocainta
citeva luni spre manastiri. Aici, ei sint dati in grija staretului
si trebuie sa se incadreze in comunitate, ca orice calugar de rind,
sa faca ascultare neconditionata. Asa se face ca preoti rotofei,
deprinsi cu cele mai bune mincaruri, trec la cartofi si niscaiva
piine, care cindva a fost si proaspata. Obisnuiti cu perne mari, cu
puf de gisca, ei dorm acum pe lavite tari, in chilii de 2/3 metri,
iar in puterea noptii iau calea bisericii, desi, in parohiile lor,
se obisnuisera sa o faca o data pe saptamina. Penitenta este auto-
acceptata, pentru ca, in caz de neascultare, pe preoti nu i-ar putea
astepta decit caterisirea, adica excluderea din rindul clerului.
Numele "Sitaru" le da fiori preotilor
"Noi nu prea stim ce au facut, cind vin aici. Primim doar o hirtie
pe care este trecuta perioada pedepsei: doua-trei-patru luni.
Preotul nu poate pleca cind si-a ispasit pedeapsa, decit daca are
semnatura staretului, ca si-a indeplinit toate obligatiile si a
facut canonul de pocainta. Da' sa stiti ca nu au avut multe
ascultari de facut. Mai mult pe la biserica i-am rinduit" ne-a mai
explicat pr. Nicolae Marinescu.
Anul acesta, opt preoti trimisi de Arhiepiscopie au trecut pe aici
pentru pedepse disciplinare. "Ultimul "zglobiu" a plecat cam acum
vreo luna-doua. La noi ii trimit inca din 1990. E viata aspra,
severa, cu slujbe de noapte. Eu zic ca le prinde bine refacerea
asta. Multi se strica dupa comunitate, stiti vorba: "cum e satul,
asa e si popa", sau "la asa cap, asa caciula". Nu toti se potolesc,
ca vin cu naravuri, iar duhovnicul, care este doctor de suflete,
trebuie sa lucreze cu ei. Nu-i poate face bine dintr-o data."
Oricum, in tagma preotilor de mir, numele de Sitaru provoaca fiori.
Nu-i usor ca dintr-un trai linistit si indestulat sa devii chiar si
pentru citeva luni cel mai umil calugar. Sa uiti de lume, sa nu ai
contact cu ea, si sa traiesti in ascultare, saracie si castitate,
adica dupa juramintul monahal. Calugarilor de aici insa totul li se
pare normal, iar nevointele par un drum lin spre mintuire.
Oaspeti de nevoie la Caldarusani
Pina in 1990, preotii pedepsiti disciplinar luau calea faimoasei
Manastiri Caldarusani. "Era mai multa disciplina, iar preotilor
parca le era frica. Trebuie sa va amintiti ca nu se putea intra in
Bucuresti nici macar ca preot daca nu aveai buletin de Bucuresti.
Acum, parca nu mai au nici o teama...", ne-a povestit destoinicul
staret P.C. Arhimandrit Lavrentie Gata. Sagalnic, staretul, ne-a
relatat ca, dupa 1987, de cind Prea Cuviosia sa a fost numit staret
la Caldarusani, veneau cam trei-patru preoti pe an. "Erau divortati,
certuri in parohii, neintelegeri... Oricum, eu primeam doar o hirtie
cu pedeapsa, nu dosarul care raminea la Bucuresti. Faceau treaba, nu
gluma. Maturau, mergeau la munca cimpului, la prasit, unde era de
facut ceva. Ascultare, ca orice monah", ne spune parintele, iar dupa
ochii lui intelegem ca este un staret caruia nu e prea bine sa-i pui
cuvintul la indoiala. "N-am avut probleme ca au ascultat. Dar parca
aveau incotro? Erau cu sabia deasupra capului", ride parintele.
Desi este tinar, arhimandritul Lavrentie Gata este un nume cunoscut
si pretuit in lumea monahala. Modest, parintele refuza sa vorbeasca
despre faptul ca pina in 1989 nu a avut voie sa mearga nici pina in
RDG, refuzindu-i-se pasaportul. Staretul ne-a povestit ca, spre
marea sa uimire, in zilele anului 1990 a avut curiozitatea sa
constate ca printre cei care strigau cit ii tinea gura impotriva
Patriarhului Teoctist pe Dealul Patriarhiei erau fosti "musafiri" de-
ai lui, la manastire. "Cind i-am vazut, m-am frecat la ochi. Ce-i cu
voi aici, ma? V-ati gasit tocmai voi? Ia, valea. Dar va spun ca toti
au avut cite un necaz: ba o boala, ba un accident de masina...
Dumnezeu a rinduit asa..."
Judecata bisericeasca
Instantele de disciplina bisericesti se impart in doua categorii:
cele pentru monahi (calugari) si pentru preoti de mir (adica cei
casatoriti), ei fiind judecati dupa doua regulamente diferite, care
constituie de fapt un soi de "Cod Penal" al BOR. Pedepsele sint si
ele de doua categorii: abateri si delicte. Printre abateri se
numara: neglijenta (cazurile in care preotul nu are grija de sfintul
lacas, vine beat la biserica, umbla murdar), cearta, neintelegerile
cu clerul sau credinciosii, impunerea de taxe pentru slujbele
religioase etc. La categoria delicte intra: savirsirea de servicii
religioase fiind depus din treapta preotiei, neglijarea ritualului
bisericesc, afaceri potrivnice calitatii de preot, juramintele
strimbe sau sperjurul, sacrilegiul, blasfemia, calomnia si acuzele
neintemeiate, adulterul, betia, crima, jocurile de noroc, lepadarea
de credinta, viziunea personala asupra credintei, separarea de
biserica, simonia, administratia incorecta a bunurilor Bisericii.
Preotul sau calugarul care a incalcat regulile este chemat in fata
tribunalului bisericesc, care poarta numele de consistoriu. Aici el
este acuzat pe baza unor probe si se poate apara, dupa o procedura
similara cu cea a instantelor civile. In cazul in care este gasit
vinovat, el poate primi doua tipuri de pedepse: vremelnica sau
definitiva. Vremelnic, el poate primi urmatoarele pedepse: dojana,
pierderea calitatii de preot paroh, oprirea de la anumite slujbe,
oprirea totala de la cele sfinte, trimiterea la manastire (numita
si "canonisire") sau transfer disciplinar. Pedepsele definitive
prevad degradarea din rangurile bisericesti, depunerea sau pierderea
dreptului de a savirsi vreo lucrare sacra, caterisirea si
destituirea, care in cazul calugarilor inseamna excluderea din
monahism.
Adulter, betii, OZN-uri si numaratoarea de draci
Arhivele Patriarhiei Romane sint pline de cazuri ale unor preoti
nedemni care au trecut prin consistorii fiind trimisi
la "indreptare" prin manastiri sau caterisiti, pentru fapte care nu
tin de demnitatea unui slujitor al lui Dumnezeu. In general,
manastirile alese de catre fiecare eparhie pentru a primi pe preotii
pacatosi sint cit mai izolate. Astfel, Arhiepiscopia Bucurestilor
trimite pe preoti la Manastirea Sitaru, Episcopia Vilcei - la
Manastirea Frasinei, Episcopia Argesului - la Manastirea Slanic, iar
Arhiepiscopia Tomisului - la Manastirea Cocos.
• Printre cei care au trecut prin manastire, la "indreptare", se
numara si fostul staret al Manastirii Cernica, arhimandritul
Clement, care a fost acuzat de doi seminaristi de inclinatii sexuale
nu tocmai ortodoxe. Prea Cuviosul a stat citeva luni bune la
Manastirea Sitaru, in post si rugaciune. In prezent, si-a gasit
linistea tocmai in Finlanda, unde a obtinut o bursa!
• Un alt client al "canonisirilor" este preotul Ioasaf, staretul de
la Cotmeana, considerat un "rege al exorcizarilor". Prea Cuviosia sa
a ajuns celebru prin "citirea fotografiilor", scoaterea dracilor, ba
chiar si numararea lor. Pentru aceste activitati a fost trimis in
repetate rinduri, ca pedeapsa, la Manastirea Slanic din eparhia
Argesului.
• Buzonienii sint inima saltareata, pentru ca altfel nu se poate
explica de ce preotul Niculai Chichiur, fost secretar PSD la
Scortoasa - Buzau, are noua copii, facuti insa cu patru neveste,
ceea ce este necanonic si i-a atras caterisirea.
• Tot un preot din Buzau a mincat timp de sase luni piine uscata si
a baut doar apa intr-o manastire, pentru ca, beat fiind, la
oficierea unei nunti, a urat mirilor "sa se odihneasca la loc cu
verdeata"...
• Un alt preot care a avut nenoroc in dragoste s-a dovedit a fi Pr.
Gabriel Moscos, din Cernavoda, care s-a casatorit de trei ori, insa
plingerile depuse arata ca a incercat sa se "imprieteneasca" si cu
alte femei, unele chiar angajate ale sale la buticul personal. Nu a
putut fi indreptat, fiind caterisit.
• Pe la Manastirea Cocos a trecut si Pr. Gabriel Seciu, care a avut
nesansa sa omoare, din greseala, intr-un accident de masina. Dupa un
stagiu de "canonisire", el a fost totusi caterisit. Chiar daca nu
este vinovat, preotul care savirseste un omor este caterisit
automat.
• Un preot din Bucuresti a trecut si el pe la reeducare, pentru ca
beat fiind si in chiloti a incercat sa-si lamureasca niste vecini de
valabilitatea spuselor lui cu ajutorul unor ghivece de flori.
• Un alt preot "deosebit" bintuie prin Alexandria. Chiar daca nu are
voie, el slujeste de unul singur Sfintul Maslu, cu un saculet de
moaste legat la git. Desele trimiteri la reeducari nu i-au ajutat,
ba chiar i-au sporit faima de "om al lui Dumnezeu", "persecutat" si
maestru in scos dracii din om.
• Preotul Trandafir Dumitrescu, de pe Valea Prahovei, este un caz
complex. Prea Cucernicul nu numai ca scotea dracii din oameni, dar
avea puterea si rabdarea sa-i si numere, prin mijloace numai de el
stiute. Parintele s-a intrecut pe sine cind a pictat in paraclisul
bisericii niste OZN-uri, iar exorcizarile le-a extins la nivel de
tara, nemaitinind cont de jurisdictie. A fost caterisit, dar in fata
consistoriului a declarat ca regretul sau, dupa 15 ani de preotie,
este ca "a lasat la Tirgoviste o femeie cu 312 draci in ea".
>La Manastirea Sf. Nicolae Sitaru-Balamuci sint trimisi preotii
>la "reciclare"
Domnule Schwartz, dar pe rabinii zglobii unde-i trimite?
>• Printre cei care au trecut prin manastire, la "indreptare", se
>numara si fostul staret al Manastirii Cernica, arhimandritul
>Clement, care a fost acuzat de doi seminaristi de inclinatii sexuale
>nu tocmai ortodoxe. Prea Cuviosul a stat citeva luni bune la
>Manastirea Sitaru, in post si rugaciune. In prezent, si-a gasit
>linistea tocmai in Finlanda
Asta-i curistul despre care Bula zicea ca-i nevinovat.
>Prea Cuviosia sa
>a ajuns celebru prin "citirea fotografiilor", scoaterea dracilor, ba
>chiar si numararea lor.
O fi zis ca pozele facute de superiorii lui in timpul concediului la bai au
fost prost facute.
>• Buzonienii sint inima saltareata, pentru ca altfel nu se poate
>explica de ce preotul Niculai Chichiur, fost secretar PSD la
>Scortoasa - Buzau, are noua copii, facuti insa cu patru neveste,
Bietul om, la 9 copii trebuia sa se faca secretar PSD. Patru neveste ca
musulmanii. Hi hi hi.
>• Un alt preot care a avut nenoroc in dragoste s-a dovedit a fi Pr.
>Gabriel Moscos, din Cernavoda, care s-a casatorit de trei ori, insa
>plingerile depuse arata ca a incercat sa se "imprieteneasca" si cu
>alte femei, unele chiar angajate ale sale la buticul personal.
Asta e genul de baiat descurcaret. A scos bani si din popie si din "buticul
personal".
>• Un preot din Bucuresti a trecut si el pe la reeducare, pentru ca
>beat fiind si in chiloti a incercat sa-si lamureasca niste vecini de
>valabilitatea spuselor lui cu ajutorul unor ghivece de flori.
Om din popor. Vorba care-i place lui Bula: Ce-i romanesc nu piere.
>• Un alt preot "deosebit" bintuie prin Alexandria. Chiar daca nu are
>voie, el slujeste de unul singur Sfintul Maslu, cu un saculet de
>moaste legat la git. Desele trimiteri la reeducari nu i-au ajutat,
>ba chiar i-au sporit faima de "om al lui Dumnezeu", "persecutat" si
>maestru in scos dracii din om.
Vai de capul lui. Asta e nebun.
>Parintele s-a intrecut pe sine cind a pictat in paraclisul
>bisericii niste OZN-uri, iar exorcizarile le-a extins la nivel de
>tara, nemaitinind cont de jurisdictie
Un fel de Burlacu. Ha ha ha!
shalom
nayart
motherof...@aol.comMOAB (MOAB) wrote in message news:<20031026221953...@mb-m27.aol.com>...
>
>Domnule Schwartz, dar pe rabinii zglobii unde-i trimite?
la yashiwa iuniversiti
Gica
ce ie romanesc nu piere.
>Bietul om, la 9 copii trebuia sa se faca secretar PSD. Patru neveste ca
>musulmanii. Hi hi hi.
dupe numaru da copkii trage mai mult a rabai.
>
>dupe numaru da copkii trage mai mult a rabai.
>
ptiii, acu vazui ! rabai-arabi.
iete anagramju drakului !
>>(Gica Freeman)
>
>>
>>dupe numaru da copkii trage mai mult a rabai.
>>
>
>ptiii, acu vazui ! rabai-arabi.
>iete anagramju drakului !
>
pai nu sunt din aceeasi familie, a semitzilor ?
--
http://ro.wikipedia.org - enciclopedia libera - in limba romana
>>(MOAB)
>
>>Bietul om, la 9 copii trebuia sa se faca secretar PSD. Patru neveste ca
>>musulmanii. Hi hi hi.
>
>dupe numaru da copkii trage mai mult a rabai.
Poate ar fi deja cazul sa faca si Romanii copii mai multi ca tigani se
inmultesc, si se schimba situatia demografica cam prea repede pe-acolo.
El Orator
Exista si o vorba romaneasca in legatura cu ce sugigerezi tu: "Puneti pula pe
ei baaaa!"
Eu o pun, vii si tu?
El Orator
Chestia e ca tre'sa pui pula "in" nu "pe" si mai ales nu "in ei" ci "in
ele". Chestie de procedura.
>Chestia e ca tre'sa pui pula "in" nu "pe" si mai ales nu "in ei" ci "in
>ele". Chestie de procedura.
>
Ai auzit bre aschie?
El Orator
E valabil si pentru tine. Puli aveti?
>>Exista si o vorba romaneasca in legatura cu ce sugigerezi tu: "Puneti pula
>pe
>>ei baaaa!"
>
>Eu o pun, vii si tu?
PAI NU VIN, CA EU LUCREZ PE CONT PROPRIU!
>Chestia e ca tre'sa pui pula "in" nu "pe" si mai ales nu "in ei" ci "in
>ele". Chestie de procedura.
Chestie de logica, nu de procedura!
Bagind pula "in" tot bronzatii se inmultesc, deci nu se face, ajungi la
aceeasi dilema incurcata.
De o bagi in "ele", s-ar coloratii la tine.
Deci tot "puneti pula pe ei" e mai bine! Una d-aia olteneasca, de calusar.
Ai vazut vreodata cum arata? De-ti trage una in cap zici ca te-a palit Babe
Ruth!
Ce zicea nea Tchas?
El Orator
>>
>> >Chestia e ca tre'sa pui pula "in" nu "pe" si mai ales nu "in ei" ci "in
>> >ele". Chestie de procedura.
>> >
>>
>> Ai auzit bre aschie?
>>
>> El Orator
>
>E valabil si pentru tine. Puli aveti?
Aschie zice ca are una de lemn, eu am una de otel, ai vreo preferinta?
El Orator
Atunci vii ca sa lucram pe cont propriu?
El Orator
>>elor...@aol.com (ElOrator) writes:
>>
>>
>>>Ai auzit bre aschie?
>>
>>
>>Ce?
>
>Ce zicea nea Tchas?
Ce zicea?
>>PAI NU VIN, CA EU LUCREZ PE CONT PROPRIU!
>
>Atunci vii ca sa lucram pe cont propriu?
Te pricepi la porci?
>Te pricepi la porci?
Ce-am invatat pe secereaua asta si restul ma-nveti tu, nu?
El Orator
Uite c-am uitat si eu.
El Orator
El are capu de lemn si tu unu de fier. Pai ce v-am invatat, ba? IN si ELE:
cuvintele cheie. Tuvangit!
De multe nici n-am nevoie.
El Orator
>"ElOrator"
>> >Exista si o vorba romaneasca in legatura cu ce sugigerezi tu: "Puneti
>pula pe
>> >ei baaaa!"
>> Eu o pun, vii si tu?
>Chestia e ca tre'sa pui pula "in" nu "pe" si mai ales nu "in ei" ci "in
>ele". Chestie de procedura.
da unde domnu docsa, iel gurator ie cu oralu, lucrator cu gura. aaaaa?!
>l Orator
>
>E valabil si pentru tine. Puli aveti?
pai nu vazushi ca'i tare da gura ?
>>Ai de grija, ca eu multe nu stiu...
>
>De multe nici n-am nevoie.
Aha, tie-ti trebe numa una, da tzeapana!
> lucrator cu gura.
Bade, la chestii de-astea mi-ai luat-o de mult inainte. Cine se poate compara
cu tine?
El Orator
Cum ai ajuns tu la concluzia asta?
El Orator
Nu conteaza! Da sau nu!
>>Nu conteaza! Da sau nu!
>
>
>Da sau nu ce?
dice nu? aaaa?!
>>(Aschiutza)
>
>>>Nu conteaza! Da sau nu!
>>
>>
>>Da sau nu ce?
>
>dice nu? aaaa?!
Nu mai tin minte! Care era intrebarea la da sau nu?
>dice nu? aaaa?!
>
>Nu mai tin minte! Care era intrebarea la da sau nu?
ce iportantza mai are?!