Memorandumul lui Maniu
g
>g schrieb:
>
>>Oare ce-i prin arhive?
>
>Memorandumul lui Maniu, editat si prefatat de Sabin Gherman.
Prieteni-neprieteni hin und her: nu-s postabile pe SCR? Sa vedem
ce cuvant ne-a lasat marele unificator de tzara (cel caruia i-au
putrezit oasele la Sighet tocmai pt. ca a fost unificator de
tzara).
g
----- Posted via NewsOne.Net: Free (anonymous) Usenet News via the Web -----
http://newsone.net/ -- Free reading and anonymous posting to 60,000+ groups
NewsOne.Net prohibits users from posting spam. If this or other posts
made through NewsOne.Net violate posting guidelines, email ab...@newsone.net
C.M.T.
Outlook Express konnte den Beitrag nicht bereitstellen. Betreff 'Re:
Memorandumul lui Maniu', Konto: 'T-Online News Server', Server:
'news.btx.dtag.de', Protokoll: NNTP, Serverantwort: '441 437 Binary in
non-binary group ', Anschluss: 119, Secure(SSL): Nein, Serverfehler: 441,
Fehlernummer: 0x800CCCA9
incerc prelucrare in text datei
cmt
"g" <nobulk....@aol.com> schrieb im Newsbeitrag
news:9gkudg$hbs$1...@news.netmar.com...
> C.M.T. wrote:
>
> >g schrieb:
> >
> >>Oare ce-i prin arhive?
> >
> >Memorandumul lui Maniu, editat si prefatat de Sabin Gherman.
>
> Prieteni-neprieteni hin und her: nu-s postabile pe SCR? Sa vedem
> ce cuvant ne-a lasat marele unificator de tzara (cel caruia i-au
> putrezit oasele la Sighet tocmai pt. ca a fost unificator de
> tzara).
>
> g
>
> ----- Posted via NewsOne.Net: Free (anonymous) Usenet News via the
C.M.T.
----------------------------------------
LEGITIMISMUL
Sire, principiul legitimitatii nu e un principiu unilateral. Īsi are si
Natiunea legitimismul ei. Majestatea Voastra nu poate fi legitimist īn o
privinta si ilegitimist īn alta. Legitimismul Natiunei este de a fi
guvernata prin ea īnsasi, prin reprezentantii ei, prin moderatorii ei,
legali. Fara acesta, Natiunea devine o turma. Mai e vreun criteriu azi la
distribuirea slujbelor īn Stat? Cum de i-a gasit Dictatura prin acei mii de
voluntari din Iasi, nici unul caruia sa-i fi īncredintat vreuna din acele
Rezidenti, Prefecturi si Primarii, ocupate de ofiterii nepregatiti īn
aceasta specialitate?
Stat totalitar? Cum īncape īntr-un totalitarism o rezolvare a problemii
minoritare? Problema minoritara de Stat era o singura solutie, īn o
democratie constitutionala, īntr-o īncadrare a minoritatilor īn autonomii
administrative locale, la sat, oras, judet. Acestea numai functioneaza. Cum
le vom fixa īn totalitarism? Le vom asigura drepturi speciale minoritarilor,
autonomii proprii si vom declara ca totalitarismul nu-i priveste decāt pe
romāni? Aceasta ar egala cu o degradare a romānismului.
Unde am ajuns īn 20 de ani? Am slabit elementul romānesc si l-am īntarit pe
cel minoritar, mai avānd si ponosul ca l-am persecutat. Politica noastra
fata de minoritari n-a fost o politica de asuprire, dar a fost ceva mai rau,
de sicana, īn fond chiar defavorizare. Niciodata minoritarii n-au fost atāt
de tari ca sub noi. Industriilor cari se aflau toate īn māinile lor le-am
dat o piata de desfacere mai larga. Cele romānesti, īncepatoare, au pierit.
Din cauza lipsei de credit, bancile noastre romānesti, īnfloritoarele
noastre banci din Ardeal si Banat, aproape toate au slabit pāna la istovire.
Creditul Romānesc n-a mai putut renaste din cauza absentei Bancii Nationale
īn Ardeal si Banat. Īntreg Ardealul si Banatul n-a valorat pentru Banca
Nationala cāt a valorat o singura banca din Capitala. Īn acest timp,
Budapesta a alimentat puternic industriile maghiare cu credit suficient.
Sucursalele puternice ale Bancilor din Budapesta activeaza viguros īn toate
orasele Ardealului si Banatului, Timisoara, Arad, Oradea, Satu-Mare, Sighet,
Cluj, Tg. Mures, Sibiu, Brasov. Daca īnainte de razboi mosiile maghiare se
pulverizau prin bancile romānesti īn mīinile romānilor, azi, procesul se
face invers. Pamāntul taranilor trece īn māini maghiare si germane, prin
capitalul din Budapesta si Berlin. S-a atras atentia stapānirii prin mari
congrese economice si ecumenice, adevarate congrese de alarma, cu
Mitropolitii si Vladicii īn frunte, asupra acestui pericol īn care este pus
poporul romānesc din Ardeal si Banat, sub propria-ne stapānire.
PRESA
Īntre timp am nimicit presa romāneasca din Ardeal si Banat si i-am dat
nebanuita īnflorire cele minoritate. Sire, adevarata era de abundenta are
sub noi aceasta presa straina. Īnainte de razboi, presa romāneasca cea mai
puternica era īn Transilvania si Banat, nu īn Regat. Sub asuprire, marile
cotidiane romānesti "Tribuna" (Sibiu), "Dreptatea" (Timisoara), "Gazeta
Transilvaniei" (Brasov), "Tribuna" (Arad), "Romānul" (Arad), "Lupta"
(Budapesta), constituiau armamentul nostru puternic īn marea lupta de
afirmare. Dupa 20 de ani? Nu mai exista presa romāneasca īn Ardeal si Banat.
Locul ei l-au ocupat ziarele din Bucuresti si presa minoritara. Da, presa
minoritara, fiindca chiar Romānii gaseau īn ea o mai fidela oglinda a vietii
locale. Aceasta i-a atras cetitori romāni. Astfel, aceasta presa minoritara
a devenit universala īn Ardeal si Banat. Sprijinita de o puternica
industrie, poate si de Budapesta, ea s-a dezvoltat īntr-o nebanuita masura,
maghiarizānd si generalizānd si īn Statul Romān, anulānd un proces de
romānizare facut prin scoli. Bilantul? Mai tānjesc azi doua, trei cotidiane
romānesti, care īnsa ce pot face fata de o difuzare de 64 de cotidiane de
emisiune a culturii maghiare si germane. Īn plus īsi mai trāmbita si o
persecutiune. Ce se poate face īn contra acestei rataciri colective care
este politica romāneasca? Dictatura īncearca sa redreseze o presa locala
romāneasca, prin fonduri noui cu banii Statului, prin o presa oficiala. Cine
o citeste? De presa minoritara nu cuteaza a se atinge. Aceata īsi va
continua deci īnflorirea fata de una birocratica romāneasca. O presa, īn
zadar, nu se poate dezvolta decāt īn libertate. Libertatea este pentru ea
ceea ce este aerul pentru vietati, apa pentru pesti. De ce a fost posibila
īnflorirea presei romānesti, sub asuprire? Fiindca a fost relativ libera cu
toate īntemnitarile. Avem īnaintea noastra numarul prim al marelui ziar, cu
un rol atāt de hotarātor īn cultura noastra nationala, a "Tribunei" din
Sibiu. Iata ce zic fondatorii īn apelul lor catre public: "Siliti a se
retrage pas cu pas din viata publica si a astepta cu rabdare o situatie,
care va īnlesni iesirea din rezerva ce si-o impun acum, romānii din tarile
supuse Coroanei Sfāntului Stefan, au fost īncetul cu īncetul lipsiti de
mijloacele de aparare nationala: nu le-a mai ramas decāt presa".
Asa vorbe au asupritii dela 1848. Mai pot spune cei liberi azi, ca nu le-a
mai ramas decāt "presa"? Singur acest fapt arata vertiginoasa noastre
cadere. Natiunea nu mai poate vorbi decāt prin foi clandestine, prin
tipografii secrete, ca sub cel mai negru absolutism maeternichian. Noi
recunoastem ca era o destrabalare si īn libertate. Presa se cerea
reglementata, e cert; si Partidul National - Taranesc a si pregatit o lege,
pe care īnsa n-a putut-o īnfaptui, nu din vina lui. Dela aceasta
reglementare la suprimarea libertatii de gāndire, de comunicare a gāndirii,
la aruncarea societatii romānesti īn o epoca anterioara lui 1848, este ceva
ce sfideaza orice imaginatie.
CONSTATARI, DOVEZI
Dar la suferintele morale ale Transilvaniei si Banatului din pricina
īngrijorarii ce le-a framāntat pentru siguranta si viitorul lor, ca si
pentru a tarii īntregi, se mai adaoga si nenumaratele nemultumiri de ordin
practic si material. Situatia economica si financiara se īnrautateste din zi
īn zi.
Dela unire īncoace, populatiunea a trecut printr-un veritabil proces de
pauperizare, care a adāncit tot mai mult o stare sufleteasca de indispozitie
si amaraciune. Destinul caruia au fost supuse Transilvania si Banatul
īnvedereaza īnca odata adevarul ca bunastarea si cultura unui popor sunt īn
raport direct cu libertatile de care se bucura si cu influenta politica ce
se poate exercita īn Stat.
Dintre clasele sociale, taranimea a avut desigur parte de suferintele cele
mai grele. Taxele de export pe cereale au pagubit populatia dela ses, iar
taxele de export pe vite au lovit regiunile muntoase, pricinuindu-le
pierderi de multe miliarde, īn timp de opt ani de zile cāt au fost aplicate.
Prosperitatea clasei taranesti este īn functie directa de puterea ei de
productie economica, īntemeiata pe trei factori de capetenie: pamāntul,
capitalul si starea sanatatii fizice a taranului.
Īn ce priveste pamāntul, Reforma agrara legiferata de Consiliul Dirigent
trebuia sa repare nedreptatile mostenite din epoca feudala. Punerea īn
aplicare a reformei de catre guvernele ce i-au urmat a adus īnsa taranimei o
deziluzie si a īnsemnat o adevarata lovitura data acestei clase.
Exproprierile s-au facut de oameni necompetenti si adesea interesati;
nenumarate proprietati au fost scutite de expropriere īn mod ilegal, total
sau īn parte.
Īmproprietaririle s-au facut gresit si cu partiniri vadite, jignind adānc
sentimentul de drept si de dreptate al sateanului, extrem de sensibil īn
materie de proprietate imobiliara. Colonizarile facute fara sistem si
competenta au creat o noua categorie de nemultumiti la tara, pe colonistii
romāni condamnati la un trai plin de lipsuri.
Consiliul Dirigent si-a dat dela īnceput seama ca reforma agrara nu va
putea da roadele asteptate, daca nu va fi secundata de o mare actiune de
credit pentru taranime. Din aceasta conceptie justa a iesit īnfiintarea
Bancii Agrare pentru Transilvania. Guvernele urmatoare au nesocotit pur si
simplu angajamentele luate de Stat pentru finantarea acestei banci. Sectiile
bancii destinate sa furnizeze credite pentru īmproprietariti au fost
desfiintate. Partidul National-Taranesc a fost īmpiedicat de a legifera
legea de revizuire a abuzurilor savārsite cu exproprierea.
Conversiunea datoriilor extinsa si asupra marilor proprietati a salvat
mosiile feudale, care erau pe punctul de a intra īn proprietatea taranilor.
Īn schimb, datoriile taranilor sunt si azi īn buna parte nearanjate. Zilnic
sunt īn curs vānzari silite tot mai numeroase.
Impozitele agricole si comunale, pe cari guvernele national-taranesti le-au
redus la jumatate, treptat, au fost urcate cu mult peste vechiul nivel de
guvernele ce au urmat.
Decalajul īntre preturile marfurilor produse de taranime si īntre preturile
industriale este atāt de exorbitant, īncāt mentinerea standardului obisnuit
de viata al taranimii este imposibila. Neputāndu-si procura nici
īmbracaminte din cauza scumpetei, taranul prezinta un aspect dureros de
mizerie si demoralizare.
Politica vamala si industriala, cartelurile de productie si comert formeaza
lanturile unei noi iobagii.
Tinutul motilor a fost neglijat, iar locuitorii lui lasati lipsurilor celor
mai grele. Problema pasunilor si padurilor comunale este si acum
nerezolvata, cu toate promisiunile si cu toate vizitele ministeriale. Īn
aceste tinuturi cresterea vitelor si industria de lemne sunt ocupatiunea
principala si īn unele locuri singurul isvor de venituri. Din cauza
scumpetei explozibilelor si instrumentelor, precum si īn urma dificultatilor
legale, industria mineritului, aceasta straveche ocupatiune a motilor, este
lipsita de rentabilitate, sau chiar īmpiedicata. Saracia, boalele sociale
distrug acest harnic popor cu bogatii mari, care zac īnsa neexploatate.
Pentru a veni īn ajutor acestui tinut nenorocit, Consiliul Dirigent si
guvernele national-taranesti au organizat comisariate speciale, dar ele au
fost dizolvate de guvernele care le-au urmat.
Alta regiune cu populatie complect romāneasca, Cāmpia Ardealului, a ramas
lipsita de īngrijire din partea guvernelor. Nu s-a construit nici o cale de
comunicatie noua, nu s-a īnfiintat nici o institutie publica mai īnsemnata,
nici o masura de protectie economica sau sanitara nu a fost luata.
Maramuresul a ramas fara o cale ferata directa cu restul tarii.
Tot asemenea a fost neglijat si al treilea bloc compact de populatie
romāneasca din Ardeal si Banat, cel asezat pe versantul de nord al
Carpatilor, dela Fagaras pāna la Severin si Caras.
Toate tinuturile muntoase ale Ardealului, ca de altfel ale tarii īntregi,
sufera nespus de mult din cauza pretului ridicat al grāului, nefiind
asigurata valorificarea corespunzatoare marfurilor produse de aceste
tinuturi.
Populatia acestor regiuni sufera de subalimentare si degenereaza vazānd cu
ochii. Lipsa aproape complecta de credit taranesc si starea deplorabila a
sanatatii taranimii sunt doua probleme a caror raspundere cade cu totul
asupra guvernelor din ultimii ani.
O dovada peremtorie a mizeriei este ca excendentul populatiei noastre scade
din an īn an. Mortalitatea infantila in Romānia Mare este mai mare decāt īn
toate tarile Europei. Īn toate tarile civilizate scaderea continua a
natalitatii se compenseaza prin reducere a mortalitatii. La noi acest
echilibru demografic nu este pastrat. Excendentul de populatie pe tara
īntreaga, care la 1921 era de 15,8 %, la 1932 de 13,2%, la 1935 a ajuns la
9,6 la mia de locuitori. Īn Ardeal si Banat situatia este si mai trista, la
Timis-Torontal, Caras-Severin, Arad, Hunedoara, populatia este īn
descrestere. Īn Bihor avem cea mai mare mortalitate de copii, iar īn
judetul Fagaras numarul populatiei sta pe loc. Deci tocmai īn cele mai
romānesti judete din Ardeal si Banat elementul romānesc slabeste vazānd cu
ochii, ceea ce desigur este īn buna parte urmarea metodelor gresite de
guvernare si administrare.
Taranimea din Ardeal este aproape complect lipsita de capital rulant si de
credite pe termen lung.
Bancile romānesti din Ardeal, cari īn trecut au fost izvoarele principale
de credit pentru taranime, sunt, cu exceptia a 4-5, complect ruinate. Ele nu
sunt numai victimele conversiunii, ci si ale politicii de scont a Bancii
Nationale, care a lovit sistematic bancile romānesti din provincia noastra.
Din cifra totala de 11 miliarde a scontului Bancii Natioanle, Ardealul nu
primeste decāt 867 milioane, din care 220 milioane pentru bancile romānesti.
Situatia disperata a bancilor romānesti din Transilvania se poate usor
constata din urmatoarele cifre: 149 banci romānesti si 69 reuniuni de credit
au avut īn anul 1914, deci īnainte de unire, un capital propriu de 2
miliarde 622 milioane (recalculat īn moneda de azi), cifra depunerilor se
ridica la 5 miliarde 125 milioane, iar rescontul ce primeau era de 2
miliarde 392 milioane lei.
Īn anul 1936, capitalul lor social este abia de 930 milioane, depunerile de
1 miliard 144 milioane lei, la rescontul abia de 220 milioane, mai putin de
a zecea parte din reescontul dinainte de unire.
Este adevarat ca si bancile din Vechiul Regat au trecut prin mari crize,
fiind si ele lovite de diferitele evenimente economice financiare mondiale,
dar īn tot cazul, ele fiind īn centrul vietii economice si financiare a
Statului Romān si fiind ajutate īn mod mai eficace, īn afara de acele cari
au cazut victima propriei lor greseli, au putut fi salvate si sunt īn curs
de refacere. Dar nu este mai putin adevarat ca Statul Romān ar fi trebuit sa
puna cu dreptate īn cumpana īntreaga sa putere financiara, spre a ajuta
viata economica a Ardealului sa Banatului, īn special cea romāneasca, ca sa
poata macar sustine concurenta cu institutele financiare minoritare. Din
vina guvernelor ce s-au succedat, masura aceasta a fost neglijata. Desi
Banca Nationala avea īn acest scop la dispozitie pentru salvarea bancilor
ardelene suma de 800 milioane lei, nu le-a acordat pāna la aceasta data
decāt aproximatriv 10 milioane.
De astfel, bancile ardelene se gasesc azi īn pragul lichidarii din cauza
deosebirii dintre termenul ce s-a stabilit pentru achitarea īmprumuturilor
datorate de clienti (15 ani) si a termenului de restituire a depunerilor (5
ani).
Din īmprumuturile de gaj, Banca Nationala n-a platit īn toata Transilvania,
din suma de 151 milioane lei, decāt ceva peste 7 milioane lei.
Tot asemenea este semnificativ pentru viata financiara din Ardeal faptul ca
Creditul Industrial din Bucuresti, din suma de 41 milioane, n-a acordat
pentru micii industriasi din Ardeal decāt 5 milioane.
Īn ce priveste cooperatia, situatia transilvanenilor este direct
lamentabila. Cāta vreme totalul fondurilor bancilor populare īn īntreaga
tara se ridica la 5 miliarde, cel al tuturor institutiilor de aceasta natura
din Ardeal nu face nici 1 miliard. Regimul liberal (1933-37) a desfiintat
descentralizarea cooperatiei , creata prin legea Raducanu din 1929. Uniunea
de cooperative "Ardealul", precum si Uniunea dela Timisoara au fost
desfiintate, pentru ca organizarea, propaganda si controlul miscarii
cooperatiste īn aceste provincii sa se faca de delegati domiciliati la
Bucuresti, care nu pot dezvolta o activitate serioasa si continua. Uniunile
dela Cluj si Timisoara īsi formasera īn cei 3 ani de functiune un numeros
personal de control, de organizare si propaganda īn Ardeal si Banat,
personal pregatit, care urma sa fie armatura īn jurul careia sa se
organizeze o miscare cooperatista vie si eficienta īn aceste provincii.
Astazi īntreg personalul institutiilor centrale din Bucuresti care lucreaza
īn Ardeal si Banat este recrutat din Vechiul Regat.
Ca urmare a acestei politici, taranimea din ardeal si Banat care cu 50-60 de
ani īn urma fusese scoasa din ghiarele camatariei, prin īnfiintarea retelei
de banci, īntemeiata de conducatorii ardeleni de pe vremuri, azi, datorita
politicii centralismului feroce a trecut īn situatia de peste o jumatate de
veac si este stoarsa de lacomia unor elemente, care sunt plaga satelor.
Īmprejurarea ca īn Vechiul Regat se accentueaza tot mai mult acelas fenomen,
cu toate ca creditul taranesc are o alta īngrijire, invedereaza si mai mult
necesitatea absoluta de a se lua masuri urgente pentru īndreptarea raului.
Situatia economica financiara mai mult decāt nefavorabila a transilvanenilor
se evidentiaza si prin faptul ca transilvanenii sunt aproape exclusi dela
participarea si conducerea marilor intreprinderi industriale si bancare ale
tarii, desi principalele intreprinderi se īntemeiaza pe bogatiile naturale
ale Ardealului ca spre pilda: Petrosani, Resita, Mica, Titan-Calan-Nadrag,
Gazul metan, Astra Vagoane, I.A.E., Intreprinderile forestiere si altele.
Intreprinderi de mine si paduri, averi de multe milioane sunt aproape toate
īn māini straine. Chiar si cele care sunt īn māini romānesti, īn conducerea
lor, elementul ardelean este cu totul neglijat.
Ca ilustrare, citam ca la institutia nationala de minerit nu este nici un
director general, nici un consilier tehnic, nici un subdirector ardelean,
iar dintre 35 de sefi de servicii si sefi de exploatari, sunt numai 4
ardeleni, iar din 54 ingineri, numai 18 ardeleni.
Īn ceea ce priveste conducerea centrala din Bucuresti a marilor banci si
intreprinderi , ardelenii sunt īn numar ridicol de mic.
Īn fata justei revendicari ca īn functiunile publice sa fie aplicati romānii
din toate provinciile, īn proportie dreapta si īn raport cu pregatirea pe
care o au, sta dureroasa realitate ca Ardelenii si Banatenii sunt nesocotiti
īn mod sistematic, nu numai īn ce priveste īntreg teritoriul tarii, ci chiar
si pe teritoriul provinciilor. O scurta privire aruncata pe datele
statistice dovedeste acest fapt īn mod dureros.
La serviciile centrale din Capitala nu gasim nici un singur post de secretar
general ocupat de vreun ardelean. La serviciile de Stat nu se gaseste nici
un director general ardelean. Numarul directorilor la toate ministerele este
de 5 ardeleni.
La Īnalta Curte de Casatie si Justitie din 94 magistrati, sunt 9 ardeleni si
banateni, iar la Consiliul Legislativ din 58 sunt 4.
La Ministerul Afacerilor Straine, īn Corpul Diplomatic si Consular din
totalul de 197 de persoane, sunt 18 ardeleni si banateni, adica nici a zecea
parte.
La Ministerul de Finante din totalul de 137 de functionari, dela sefi de
sectie din administratia centrala a Ministerului sunt numai 6 ardeleni si
banateni.
La Ministerul Economiei Nationale, īn Administratia Centrala din totalul de
92 functionari, sunt numai 4 ardeleni si banateni.
Aceasta proportie este atāt de dureroasa la ministerele cu functionarii mai
numerosi si este mai nefavorabila pentru ardeleni si banateni la celelalte
ministere.
Tot atāt de insuportabile sunt starile īn aceasta privinta si celelalte
servicii centrale, Banca Nationala, Cai Ferate, Posta si Telegraf,
Jandarmerie, Siguranta si Armata. Ca explicare dam cāteva date privitoare la
armata si P.T.T
Īn armata din 23 generali de divizie sunt 2 ardeleni si banateni, din 160
generali de brigada sunt 5 ardeleni si banateni, iar din 2366 ofiteri
superiori pāna la gradul de maior inclusiv, numai 170 ardeleni si banateni.
Īn ce priveste gradele inferioare de ofiteri, proportia este tot asa de
nefavorabila. Ea va deveni din an īn an, īnca si mai nefavorabila, deoarece
la scoalele militare din Vechiul Regat nu se primesc aproape deloc, iar la
Liceul Militar "Mihai Viteazu" din T. Mures, elevii ardeleni si banateni se
primesc īn numar foarte redus. Spre pilda la examenul de intrare din anul
acesta, s-au primit bursieri din Vechiul Regat 34, iar din Ardeal si Banat
23. Cifra din urma cuprinde si pe fiii ofiterilor din Vechiul Regat, aflati
īntāmplator cu garnizoana īn Ardeal, astfel ca īn realitate numarul
ardelenilor e mult mai mic.
Īn Corpul Telegrafo-Postal dela Unire pāna īn anul 1936 inclusiv s-au facut
171 avansari de organe superioare de conducere si administratie, dela
director general pāna la inspector. Din acest numar de 171 sunt numai 21
ardeleni si banateni. Īn ce priveste pregatirea lor, din cei 150 functionari
superiori din Vechiul Regat numai 12 au diferite licente si numai 5
bacalaureat, ceilalti 133 au numai 4 clase secundare sau mai putin. Din cei
21 de ardeleni, 8 sunt Doctori īn Drept, iar 13 bacalaureati. Īntre timp,
mare parte din acesti functionari ardeleni au iesit la pensie.
Īn prezent situatia este urmatoarea: din 54 grade superioare propriu zise,
ardealul si Banatul sunt reprezentante printr-un singur director si 4
inspectori.
Cāteva date din magistratura, foarte impresionante:
Dintre toti magistratii romāni de pe teritoriul Ardealului si Banatului,
originari din Vechiul Regat sunt 439, iar ardeleni si banateni 278. Adaugam,
ca īn Vechiul Regat nu se gasesc Magistrati ardeleni si banateni aproape
deloc. Ca pretutindeni asa si īn magistratura, elementul ardelean este
īnlaturat dela conducere, ceea ce este cu atāt mai nejustificat, cu cāt din
brosura alaturata se poate vedea, ca chiar si cu ocazia realizarii Unirei,
Ardealul si Banatul au avut suficienti intelectuali pentru a putea conduce
viata administrativa si judiciara, iar evident acum dupa 20 de ani dela
Unire, s-a creat o pletora de intelectuali ardeleni si banateni, cari, īnsa,
sunt sistematic īnlaturati, formāndu-se o clasa de nemultumiti si de
proletari intelectuali, care īn scurta vreme vor fi izvorul unor mari
greutati īn viata noastra sociala de Stat.
PRESTIGIUL MORAL
Aceste realitati triste, oricāt de mult rabdate īn taina nu puteau sa nu
treaca granitele. Sire, razboiul, sacrificiile natiunii īn razboi si chiar
īnainte de razboi, din razboiul Independentei dela 1877, apoi luptele
Romānilor din Transilvania si Banat, cari au cucerit toata lumea culta,
Memorandul, ultimele lupte parlamentare ale deputatilor romāni din Budapesta
si īndeosebi marele prestigiu personal al Regelui Carol I, au pregatit
dinainte īn opinia lumei calea Romāniei Mari. Monarhia asupritoare, īnainte
de a pierde razboiul, era pierduta īn constiinta lumei. Dupć Memorand mai
ales, toata lumea culta vorbea de asuprirea romānilor din Transilvania si
Banat si cānd razboiul a sfćrāmat catusele, constituirea Romāniei Mari s-a
fćcut īn baza oarecumva īn drepturile ei recunoscute dinainte. Aceasta era
prestigiul īn lume al nostru. Fara acest prestigiu, este ferma noastra
convingere, ca nu poate trai nici un Stat, cum nu poate trai un om īn
societate. Statele se cuceresc prin arme, dar traiesc prin prestigiu. Este
greu de cāstigat acest prestigiu si usor de pierdut. Vedem azi aceasta īn
sfortarile ungurilor, cari īnainte de rćzboi, īn o megalomanie a lor sfidau
acea opinie publica mondiala, pe care acum cu sfortari supraomenesti se
silesc s-o recāstige.
Ce am fćcut noi cu acest prestigiu? L-am cheltuit ca niste risipitori.
Īnsusi Ion I C Brćtianu nu l-a sporit, nu l-a adaogat la Conferinta Pacii.
Pierderea Banatului a fost o lovitura grava data acestui prestigiu.
De atunci cenzura presei tine natiunea īntr-un īntuneric. Suntem
neorientati, ca si cum nici n-am avea ministri īn strainatate. Ba mai nou,
razboindu-se cu efectele, am ridicat cetatenia unor cetateni romāni, mai
creānd un delict, delictul defaimarii īn strainatate. Sire, Regele Carol I,
n-a pedepsit nici pe defaimatorii Sai personali si totusi prestigiul Sau a
mers crescānd īn lume.
Prestigiul extern nu e decāt o expresie logica fireasca a celui intern. De
ani de zile Romānia are aceasta presa īn strainatate. Putem crede ca
Dictatura, starile de asediu permanente, cenzura, pot sa ne creeze altul.
Acestea nu mai pot continua. Nu mai trebuie sa continue. Am trait sub
asupriri, dar asupritorii au cunoscut trei revolutii sāngeroase ale
Transilvaniei, care au zguduit lumea. Incercarile neizbutite de a sfćrāma
lanturile n-au īncetat niciodata. Este o hectacombć nesfārsitul sir de
martiri cari au īnsāngerat sub Dictaturi, drumul pāna la Unire. Noi nu putem
trai sub un regim ca si acela pe care ni l-a dat noua Constitutia Majestatii
Voastre. Aceasta Constitutie calca pactul fundamental din Alba Iulia, ce sta
la baza unirei. Despuie jertfa celor 800.000 si razboiul īnsusi de sensul
lor real. Imprejurarea aceasta si nesfārsitul sir al īntāmplarilor contrare
bunelor reguli de viata sociala de Stat au lovit adānc īn prestigiul tarii
noastre, zguduind-o din temelie.
VICTIMILE IDEOLOGIILOR
Stim dinainte, Sire, ca guvernul Majestatii Voastre ne va face
regionalisti, separatisti, pentru īndrazneala noastra de a ne plānge.
Guvernele Majestatii Voastre stiu ca am avea multe motive sa fim, ca au
facut totul ca sa fim. Dar NU SUNTEM: unirea e vecinica, iar plagile de care
ne plāngem, trecatoare. Natiunea le va tamadui prin forta ei. Ne va face
antidinastici. NU SUNTEM: demersul acesta īnsusi nu poate fi privit decāt ca
o dovada peremtorie a sentimentelor noastre dinastice. Dar trebuie sa fie si
Dinastia dinastica. Exista legi istorice, fatale. Unde poate duce
absolutismul? Fara īndoiala la dezastre. O Dinastie nu e numai Prezentul, ci
si Trecutul si Viitorul.
Noi suntem victimile profesorilor de Drept Public, ale istoricilor de
cunoscuta instabilitate de pareri. Majestatea Voastrć s-a īnconjurat de
acestia, de literati, de tehnicieni. Pilda tehnicienilor din 1931 a fost
uitata. Nu este totusi prabusire mai lamentabila decāt cea pregatita de
tehnicieni. Mai stau deavalma īn guvernul Majestatii Voastre: vladici si
atei, liberali si taranisti, filo si antisemiti, dreptisti si stāngisti. Ce
poate iesi din aceasta euforie? Din acest amalgam de sensuri, contrasensuri
si nonsensuri? Nimic altceva decāt Anarhia din mers.
Guvernare prin vladici? Sire, patriarhii au guvernat numai īn timpuri de
mari, īntunecate primejdii. Si atunci cruciadele au sfārsit īn abuz si
decadere. Vladici ministri? Aceasta īnseamna Biserica intrata īn vacanta,
sau Vladici fara treaba. Se afla oare societatea noastra īn adevar, īntr-o
descompunere pe care ne-o releva aceste mijloace bizare, extraordinare, cu
care e guvernata? In acest caz, nu stim daca Statul nostru va fi salvat prin
vladici, dar stim ca daca nu se afla, pregatim sigur o criza īn biserica. Nu
putem iesi nepedepsiti din aceasta rastunare a tuturor notiunilor, valorilor
morale.
LIBERTATEA
Sire, noi nu tragem la īndoiala intentiile cele mai bune ale Majestatii
Voastre, nici ca actele Majestatii Voastre n-ar fi inspirate de cel mai
īnalt patriotism, metodele īntrebuintate īnsa, este o credinta a noastra
profunda, nu superficiala, trecatoare, nu pot duce la scop. Nici Majestatea
Voastra nu poate trage la īndoiala intentiile noastre. E firesc ca noi sa ne
iubim tara, pamāntul care ne hraneste, pe care l-am primit dela parintii
nostri si pe care datori suntem a-l transmite fiilor nostri, cel mai putin
nestirbit.
Tara aceasta a fost condusa de doi mari Regi, īnaintasii Majestatii Voastre
si dusa din biruinta īn biruinta prin metode cari singure, prin aceasta, au
primit cea mai stralucita consacrare. Pentru ce trebuie aceasta glorioasa
experienta, stralucita evolutie, īntrerupta, īnlaturata? De dragul
imitatiei, al ideilor noui, cari nu se potrivesc nici firii noastre, nici
intereselor noastre? E drept īn jurul nostru sunt regimuri de autocratii, de
dictaturi. Dar, tocmai fiindca suntem īnconjurati de puteri cari au
īnlaturat libertatile, marele, profundul sens al nostru este de a ramāne o
oaza a libertatii īn mijlocul lor. O sincronizare a noastra cu aceste
despotisme e ceruta nu de interesul nostru, ci de al lor. Regele Carol I a
fost īnconjurat de trei mari autocratii. Nu numai ca nu s-a sincronizat cu
ele, dar a introdus Constitutia belgianć, cea ultraliberalć, tocmai spre a
se deosebi de ele, ca mica Romānie sa devie punct de atractie pentru Romānii
de pretutindeni. A fost nu numai pentru Romāni, ci azil pentru toti
persecutatii politici. Acum persecutatii politici de la noi cauta azil la
altii. Sub Regele Ferdinand ideile bolsevice ne asaltau puternic, sub cele
mai amagitoare forme de hiperdemocratie. Natiunea nu s-a impresionat, le-a
respins, la Iasi si mai tārziu acasa, cu o promptitudine a simtului ei de
conservare extraordinara.
De ce am devenit acum despotici, autocrati? Nu trebuie sa dam aceasta dovada
de slabiciune. Un Stat care pentru motive interne introduce didactura este
un Stat slab. Romānia n-are nevoie de dictatura. Populatiile ei traiesc
īntr-o disciplina liber acceptata, nu impusa. Minoritarii la noi nu numai cć
nu se plāng, ci din contra, dictatura, care nu e iubita de Romāni, pare a se
sprijini tocmai pe dānsii. Atunci nu cumva am introdus-o tocmai contra
Romānilor? Ar fi prea trist. Ar īnsemna saparea temeliilor tarii noastre
prin Romāni.
Daca ratiuni de Stat nu, atunci ce anume ratiuni au impus-o la noi? Sa fie
numai un gust, o placere? Sire, Natiunea asta a suferit prea mult pe urma
dictaturilor cari au maltratat-o īn tot trecutul ei, decāt ca īnsusi
cuvāntul dictatura sa nu-i inspire groaza. Vibreaza īnca īn suflete 1848,
1878, maetternichismul, Memorandul, ca sa mai doreasca reīntoarcerea acelor
nenorocite vremi. Cunoastem cāteva manifestari din tinerete, care pun īn
postura nu tocmai contrara predispozitiile Majestatii Voastre contra
dictaturii. Responsabilii nu sunt decāt sfatuitorii, cari odata vor fi trasi
la tribunalul istoriei noastre.
Sire noi nu vrem īn locul unei monarhii care ne-a ridicat numai īn cāteva
decenii atāt de sus īn o constiinta a Europei, instituirea unei poliarhii de
mici dictaturi, care nu ne poate decāt coborī de acolo. Nu-i vrem pe acesti
dictatori īn umbra Coroanei si nici Coroana īn umbra dictatorilor. Sire,
privind lucrurile īn adānc, este imposibil ca Majestatea Voastra sa le vada
altfel decāt noi. Ori noi nu vedem īn jurul Tronului īn jurul Majestatii
Voastre decāt un singur prieten sincer, leal, credincios: este cel izgonit:
Sufragiul universal. El opreste formarea de caste īn jurul Tronului si
permite Coroanei de a guverna cu oameni responsabili, singurii cari pot face
legatura trainica, fericita īntre Rege si Natiune.
Sire, ultimele grave evenimente externe īmping pe Romāni la o solidaritate
sub porunca pieirii lor. Dar este oare posibilć principial o solidaritate
īntre asupriti si asupritori? Cum se poate sć ne mai permitem luxul
dezbinarii, cānd pericolul e la poarta? Cum se poate sa-i declaram de sclavi
pe cei chemati sa apere māine sāngele lor National? Cum se poate sa nu ne
regasim īn frati nici sub apasarea acelui sentiment de izolare, pe care īl
simtim toti? Am vazut cum a pierit Cehoslovacia. Abandonata de toti.
Nu de dorinti de contrarietate, de opozitie la dorintele Majestatii
Voastre, porneste aceasta īmpotrivire a noastra la lovitura de Stat din
Februarie, care propriu zis, nici nu este īmpotrivire. Īmpotrivire īnseamna
violenta. Noi nici nu ne gāndim la aceasta. Noi luptam contra despotismului,
contra tiraniei, dar nu-i opunem violenta. De aceea, trebuie sa ne exprimam
māhnirea noastra profunda contra spectacolului unic si dezgustator de a-i
vedea pe fostii consilieri ai Tronului supravegheati, urmariti de agenti
secreti, de detectivi pe ulitele Bucurestilor. Aceasta e nedemn chiar de
Dictatura. Noi suntem luptatori, reprezentanti politici ai unui popor, iar
nu sperjuri, nici conspiratori. Lupta noastra este o lupta deschisa, īn care
nu primim a fi nici intimidati nici atātati. N-avem nici orgoliile
convingerilor doctrinelor noastre, n-avem decāt un orgoliu, cel al
stralucirii Coroanei si al Natiunii. Despotismul, autocratia, tirania
creeaza inevitabil, fatal, luptele pentru libertate. Legile severe
promulgate de Majestatea Voastra īi numeste pe acestia altfel: delincventi.
Dar Societatea n-a vazut īn ei niciodata delicventi, ci eroi. La toate
popoarele si īn toate vremurile. Nu e oare pacat, strigator la cer, ca pe
aceste vremuri, sa se polarizeze astfel eroism romānesc, romān contra romān,
cānd īmpreuna si īnca nu suntem destui, sa facem fata pericolelor?
Sire, o vorba spune ca un lucru īnteles este un lucru acceptat si urmat.
Iata de ce nu poate fi urmata linia trasata īn Februarie: fiindcć nu e
īnteleasa. Nimeni, Sire, nu poate īntelege ca ceea ce ne trebuie acum, ar fi
tocmai sclavia, nu libertatea, rezonabila, īnteleapta. Sire, civilizatia
romāneasca atāt cāt este, s-a ridicat pe douć mari principii fundamentale:
pe libertatea individuala si pe egalitatea īnaintea legilor. Amāndoua sunt
īnlaturate. Am combatut lupte de clase. O reīnfiintam īn corporatism, īn
bresle. N-avem corporatii, bresle. Le vom face, artificial, hibrid.
Libertatea individuala? Cea mai instinctiva groaza contra comunismului sta
īn nivelare, īn confiscarea individualitatii. Vom confisca-o. Fiindcć asa e
īn Italia. Nu e tot una. Noi suntem īn confinele bolsevismului, suntem
santinela la fruntariile libertatii.Vrem caporalismul german, care si el are
alta misiune. Nu stim ce vrem simplamente.
Voim binele, Sire, dar nici binele nu se face cu sila. N-au cazut numai
despotismele īntunecate, au cazut si cele luminate. Nici un despotism nu e
viabil. Iosif al II lea si-a nimicit opera cu o trasatura de condei. Rezida
profund īn natura omeneasca de a nu iubi opresiunea, chiar cānd e
fructuoasa. Nu numai pentru popor, ci si prin popor, aceasta este legea
progresului. Si-n contra acestor legi psihologice, simple, pacatueste
dictatura. Dar rezultatele Dictaturei nu sunt nici macar acestea.
Dictaturile nu au ameliorat cu nimic nemultumirea generala. Din contra, au
agravat-o. Rezultatele statelor totalitare, pe care le admiram, sunt asemeni
piramidelor egiptene. Realizari pentru māndria stapānilor, stoarse din
sāngele multimilor.
Nu exista deci deslegare posibila decāt īntr-un restitutio in integrum,
īntr-o revenire la evolutia dreptului public romān. Parerea noastra
profunda e ca īn materie de drept nu exista revolutie. Nu-i poti rapi unei
Natiuni drepturile de care s-a bucurat, pe care si le-a dobāndit pas cu pas
prin lupte, prin razboaie, prin sānge. Cāt de imperfect era sistemul
parlamentar - ce este perfect pe lumea aceasta? - fata de ceea ce este,
este egal cu nimic. Parlamentul era o supapa de siguranta, prin care
rasuflau nemultumirile, nedreptatile. Presa tot asa. Zilnic rabufneau,
alaturi poate si de atacuri nedrepte, mii de nemultumiri, abuzuri. Au fost
suprimate? Nu! Comprimate.Urmarile? Ce sa le mai desvoltam. Sunt locuri
comune īn o Istorie Universala. Cu o tara de sclavi nu se poate face nimic.
Am dori sa se recunoasca acestea īnainte de a fi pusi īn fata
ireparabilelor. Nu trebuie sa le asteptam.
Nu trebuie sa vada nimeni aceste sire , sau printre sire, amenintari. Nu
sunt decāt temeri, griji, supreme, ale unui patriotism romānesc, profund
īndurerat.
Ne-am permis sa ne adresam Majestatii Voastre ca oameni liberi. Am putut-o
face cu atāt mai mult cu cāt glasul nostru se ridica, mai mult decāt īn al
Natiunii, īn interesul Dinastiei, pe care o socotim de paladiu al
Nationalitatii noastre. Natiunea Romāna a mai vazut nenorociri, le-a
supravietuit pe toate. Nu temem Natiunea. Dar temem valorile pe care
Natiunea īmpreuna cu Dinastia le-a cāstigat.
Printre acestea cea mai de pret este ceea ce n-am avut si ceea ce Rasboiul
ne-a dat, ceea ce abia ne-a pus īn rāndul celorlalte Natiuni ale Europei si
ceea ce constituie bunul suprem al oricarei Natiuni - Libertatea. Nu o
puteti lua aceasta, asa cum o face Constitutia Majestatii Voastre dela 28
Februarie 1938.
Drept urmare a acestor consideratiuni, dorinta transilvanenilor se
concretizeaza īn rugamintea respectuoasa:
Binevoiti, Sire, a reda poporului romān - LIBERTATEA!
----------------------------------
-eof-
C.M.T.
Tara de prada
Memorandul romānilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crisana, Satu-Mare,
Maramures) prezentat M.S. Regelui Carol al II lea īn 15 decembrie 1938
Editie īngrijita si prefatata de Sabin GHERMAN
Sire,
Timp aproape de o mie de ani, Romānii din Transilvania si Banat au īndurat
toate suferintele si pierderile nationale, pricinuite de jugul unei
stapāniri dusmanoase. Cucerirea straina le-a rapit tinuturi īntregi, cu
pamāntul cel mai bogat si roditor, singurul izvor de existenta materiala al
unui popor agricultor; o feudalitate strāns legata a ridicat īn inima
romānismului cetati puternic īntarite, de unde stapānea si storcea norodul
iobagit, iar tara s-a īmpānzit cu nenumarate tārguri si orase, citadele de
forta si expansiune a elementului stapānilor. Decapitat de clasa sa
conducatoare, care s-a īnstrainat, cu mijloace de trai reduse din cauza
spatiului geografic īngustat, cu trupul plin de ranile provocate de
asezarile straine īn mijlocul sau, poporul romānesc a dovedit totusi o
vitalitate si o putere de refacere miraculoasa, rezistānd si creindu-si mai
tārziu o organizatie bisericeasca scolara , culturala si politca bine
īnchegata. Dupa anul de revolutie 1848 si mai ales dupa instaurarea
dualismului austro-ungar, īn 1867, au īnceput contra acestei organizari
persecutiunile tot mai violente ale unei politici de sistematica
deznationalizare. Scoala romāneasca a fost lovita prin legiuri tot mai
severe, dezvoltarea unei culturi superioare era īmpiedicata, Romānii erau
exclusi din functiunile publice, presa era terorizata de procurori,
luptatorii politici, ziaristii si propagandistii aruncati īn temniti si
osānditi la amenzi ruinatoare. Mii de intelectuali, sute de mii de sateni au
fost siliti sa treaca granitele, sau sa emigreze peste ocean, unde ei sau
urmasii lor, erau sortiti mortii nationale. Īn sfārsit un aparat politic si
administrativ strain, cu vastele ramificatii ale statului modern si-a tesut
treptat organizatia peste pamāntul locuit de romāni, raspāndind nu numai
autoritatea dar si limba si cultura stapānitorilor.
A fost firesc ca starea de nedreptate si asuprire sa īndemne pe romāni la
lupte politice de aparare si de dezrobire. La īnceput aceste lupte au fost
calauzite de un instinct de conservare, mai tārziu ele au urmarit, īn mod
constient īnfaptuirea idealului de unitate nationala. Inspirate de īndemnul
constiintei nationale de a constitui, īmpreuna cu celelalte tari romānesti,
un singur stat romānesc, ele au urmarit afirmarea demnitatii nationale
printr-o desavārsita neatārnare de orce vointa straina si satisfacerea īn
comun a nevoilor vietii nationale , pe tarām politic, economic, social si
cultural. Dar ele au mai urmarit si crearea unei organizatii de stat īn care
cetatenii sa se bucure de libertate spre a-si putea asigura, īn larga masura
si fara īngradire, exercitiul drepturilor civile si politice, cu respectul
ordinei de stat.
Trei elemente au fost componentele de capetenie ale ideologiei politice
romānesti de peste Carpati: ideea nationala, dreptatea sociala si regimul
democratic. Aceste trei principii, adānc īmpletite si organic legate, formau
īn spiritul Ardealului si Banatului o treime atāt de strānsa, īncāt se
confundau īn acelas mare ideal de eliberare, de unire si de īnaltare a
natiunei.
Pentru romānii din aceste provincii nationalismul nu īnsemna numai nazuinta
spre unitatea nationala, dar īn acelas timp el se identifica cu ideea de
dreptate pentru clasa cea mai numeroasa si cea mai romāneasca, pentru
taranime, care este īnsasi temelia natiunii. Si el īnsemna totodata, pentru
natiune, libertatea politica de a se cārmui singura dupa vointa ei, īn
strāns contact si īn colaborare cu multimile cari o alcatuiesc, avānd
asentimentul lor mereu asigurat. Taranismul si democratia sunt pentru
Ardeleni si Banateni o consecinta directa a ideii nationale care, fara ele,
le apare incompleta si denaturata.
Ideologia democratiei nationale din Transilvania si Banat nu a fost un
articol de importatiune straina. Zamislita din dureri si rasvratiri de
veacuri, ea este rezultatul unei experiente proprii si poarta pecetea unei
elaborari originale. Samānta acestei ideologii īncolteste cu mult īnainte
de revolutia franceza, ea apare īn actiunea nefericitului episcop Inochentie
Micu, īn revolutia lui Horia si īn Supplex Libellus Valahorum. Īn veacul
urmator, ea primeste o dezvoltare tot mai larga si se cristalizeaza treptat
īn hotarārile adunarii de pe Cāmpul Libertatii īn anul 1848, īn seria de
"conferinte" (congrese) nationale, tinute la Miercurea si Sibiu, īn
memorandul din 1892, īn programele partidului national si īn cuvāntarile
deputatilor romāni, rostite īn parlamentul unguresc. Lupta aceasta
culmineaza īn sfārsit, īn hotarārea de unire de la Alba Iulia. Īntr-un
rastimp mai scurt de o suta patruzeci de ani, trei revolutii au consfintit o
ideologie care a creat o constiinta nationala si cetateneasca si a dat
Romāniei Transilvania si Banatul.
Martiri nenumarati ai cauzei romānesti si-au gasit sfārsitul pe roata, pe
rug sau pe spānzuratoare, īn slujba ideilor de libertate nationala, de
dreptate sociala si de democratie, spre a caror realizare nazuiau cu suprema
īncordare si cu fanatica credinta. Aceste idealuri au patruns adānc īn
constiinta publica nu pe calea propagandei teoretice, ci prin efectul
educativ al unor lupte politice la cari totdeauna poporul a luat parte
activ.
Daca a fost natural ca regimul feudalilor straini sa fie reactionar si
anti-social, potrivnic votului universal si reformelor agrare, pentru
Romānii din Ardeal si Banat triumful cauzei nationale a fost identic cu
īnfaptuirea imediata a acestor doua reforme fundamentale. Īn spiritul
Romānilor numai prin aceste reforme se putea pecetlui prabusirea regimului
strain, se dadea satisfactie nevoilor si sentimentelor multimii si se
chezasuia definitiv permanenta Romāniei īn noile provincii.
Un stat romānesc, fara democratie si fara dreptate sociala pentru tarani si
muncitori, ar īnsemna pentru ardeleni un nationalism golit de o buna parte
din continutul lui real si ar fi continuarea vechilor nedreptati sub forma
noua, nationala. Tocmai de aceea conducatorii cari au convocat si au condus
adunarea de la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, proclamānd principiul īnsusi
al unirei cu Tara-mama, au īnscris īn acelas timp necesitatea celor doua
reforme fundamentale īn īnsasi revolutia ce s-a votat, īntelegānd ca ele sa
faca parte integranta si organica din textul ei istoric, pe care īl anexam.
Hotarārile de la Alba-Iulia nu au constituit o simpla enuntare de
deziderate, ci un program politic precis la a carui realizare s-a pasit cu
hotarāre si cu loiala onestitate chiar a doua zi dupa adunarea de la
Alba-Iulia.
Consiliul Dirigent, ales īn ziua de 2 Decembrie 1918 de "Marele Sfat
National", emanatia adunarii de la Alba-Iulia, a depus juramāntul de
fidelitate pentru Regele Ferdinand, ca un prim semn de īncorporare īn noua
tara. El a trecut īndata īn competenta guvernului central din Bucuresti
serviciul afacerilor externe pentru nouile provincii si directivele
politicei monetare. Presedintele Consiliului Dirigent, d-ul Iuliu Maniu, a
ordonat mobilizarea generala si prin d-ul General Boeriu si colaboratorii
lui, a organizat pe teritoriul Transilvaniei si Banatului corpurile de
armata VI si VII, care pe urma s-au īncorporat īn armata romāneasca. Dupa
aceste prime acte de unire si integrare īn organismul statului romān, el a
organizat serviciul judiciar, serviciul administrativ si politienesc si
īnvatamāntul de toate gradele (astfel cum se expune amanuntit īn brosura
alaturata acestui Memorand).
Tot īn Consiliul Dirigent a realizat reforma electorala pe baza votului
universal si a legiferat reforma agrara pentru nouile provincii; ca urmare
satenii au īnceput sa intre īn posesiunea pamāntului expropiat, chiar īn
campania agricola urmatoare. Īntr-un cuvānt el a pus īn aplicare practica
principiile cuprinse, īn revolutiile adunarii de la Alba-Iulia: desfacerea
de vechiul stat maghiar, independenta, libertatea si unitatea nationala, a
realizat dreptatea sociala pentru sateni si a asigurat cetatenilor
exercitiul legal al drepturilor civile si politice. Īn sfārsit, pentru
asigurarea drepturilor minoritatilor nationale, Consiliul Dirigent a pus īn
aplicare, īn mod provizoriu, chiar legea nationalitatilor, legiferata īn
vechia Ungarie īnca īn anul 1868, lege neaplicata de toate guvernele
unguresti si ramasa īn īntregime litera moarta pāna la unire.
Binefacerile noului regim, īndrumat de principiile unei democratii
nationale, constiente si dinamice, plina de avānt creator, s-au ivit īn
scurt timp. Dupa patru ani de stare de razboi, care ascutise suferintele si
nemultumirile populatiunii aproape pāna la paroxism, prabusirea vechii
autoritati deslantuise īn primele saptamāni lupte si varsari de sānge īntre
cele trei neamuri si dezordini fatale īn asemenea situatii de tranzitie. Ele
amenintau sa duca la anarhizarea si bolsevizarea provinciei, dar imensul
capital politic de īncredere si simpatie de care se bucura noul regim
romānesc i-a dat autoritatea sa stabileasca, cu māna energica, ordine
desavārsita īn timpul cel mai scurt, īn tot cuprinsul provinciei.
S-a dovedit īnca odata, ca, departe de a se destrama autoritatea, un regim
sincer democratic poate nu numai sa se consolideze si sa stabileasca o
disciplina liber consimtita, dar poate chiar sa faca apel la noi sacrificii.
Rechizitiuni severe pentru armata de pe frontul Tisei au lipsit gospodariile
romānesti de cereale, de animale si de vehicule. Abia dupa doua-trei luni de
repaus, mobilizarea proclamata de Consiliul Dirigent a chemat sub drapel
contingentele cari statusera sub arme īntre cinci si doisprezece ani fara
īntrerupere. Totusi soldatii romāni ardeleni, īnfratiti cu cei din Vechiul
Regat, au trecut cu avānt peste frontul unguresc dela Tisa si au dus
standardul romānesc biruitor de la Budapesta.
Numerosi intelectuali romāni, reveniti dupa razboiul la profesiunile lor
adesea lucrative, le-au parasit din nou la apelul d-lui Iuliu Maniu, spre a
intra īn functiuni publice grele si modest retribuite, unde era nevoie de
concursul lor pentru organizarea noului stat.
Astfel īn primii ani de la unire s-a salasuit īn Ardeal si Banat o ordine
desavārsita, multumire sufleteasca si o buna stare materiala, invidiata si
de statele vecine. Ele erau un bun augur de viitoare prosperitate economica
si de consolidare nationala.
Īn aceasta forma, Consiliul Dirigent a satisfacut complet īndatoririle
pentru care a fost ales; nu a putut īnsa sa īncorporeze īn Statul romān
īntreg teritoriul cuprins īn tratatul din 1916 īncheiat cu Aliatii, din
cauza hotarārii nefavorabile, īn aceasta privinta, a Conferintei de Pace, si
nu a putut contribui la realizarea nouii constitutii, asa cum prevazuse īn
rezolutiunea dela Alba-Iulia, el fiind dizolvat de guvernul central īn
īmprejurari cari se vad din anexa alaturata. Constitutia de la1923 a fost
impusa Transilvaniei si Banatului, ca si tarii īntregi, īn mod abuziv, fara
consimtamāntul ei.
Epoca de constructiune nationala, caracterizata printr-o opera pozitiva
care īn timp de un an si jumatate a creat din nimic o īntreaga organizatie
de stat romāneasca, a luat sfārsit brusc prin dizolvarea Consiliului
Dirigent. Odata cu activitatea lui s-a īntrerupt si un proces de consolidare
nationala, atāt de īnsemnat pentru desavārsirea unirei si pentru asigurarea
ei īn vederea crizelor externe pe cari un spirit clarvazator ar fi putut sa
le prevada īnca de atunci. Īn ciuda avertismentelor si protestelor
necontenit repetate, ale conducatorilor ardeleni si banateni si cu un
dispret desavārsit pentru obligatiile morale, luate la proclamarea unirei,
s-au savārsit greseli politice, care privite īn lumina situatiei actuale,
apar tot mai evidente.
Guvernele care au urmat dupa Consiliul Dirigent au procedat īntāi la
distrugerea esentei īnsasi a vietei politice, care este dreptul de vot.
Practica monstruoasa a furtului de urne, pusa īn aplicare si repetata īn mod
sfidator la fiecare noua guvernare, a deschis calea celorlalte abuzuri.
Guverne cu totul lipsite de prestigiu si de popularitate īn aceste provincii
au aruncat asupra Ardealului si Banatului clientela lor politica.
Cu metode ilegale, ele au impus ca parlamentari persoane necunoscute,
adesea tradatori notorii ai cauzei nationale īn timpul jugului strain, si au
umplut functiunile politice si administrative cu elemente straine de
īmprejurarile locale si de cetatenii acestor tinuturi. Au revocat din
serviciu ardeleni si banateni bine cunoscuti, bucurāndu-se de o aleasa
reputatiune, cunoscatori ai nevoilor si spiritului provinciei. Elemente cu
mari merite īn luptele nationale din trecut pentru unitatea noastra de stat
au fost īnlaturate īn zāmbetele de ironica satisfactiune ale minoritatilor.
Metodele de exploatare fara scrupul, o goana neastāmparata dupa īmbogatire
a satelitilor, īntovarasita de imoralitate si coruptiune sfidatoare, au
ranit sentimentul public al provinciei, odinioara sub raportul moral
sanatoasa pāna la austeritate. Cu scurta īntrerupere a guvernarilor
national-taraniste, Ardealul si Banatul au fost aruncate īntr-o atmosfera cu
totul contrara conceptiei lor de viata.
O dureroasa deziluzie si o chinuitoare descurajare au cuprins toate inimile
īn provinciile noastre. Aceste sentimente au fost si mai mult agravate prin
umilinta ce au simtit, vazānd cum dispare prestigiul si simpatia de care se
bucura poporul nostru īn fata tuturor strainilor.
Īn loc de o noua epoca de refacere materiala si de īnaltare morala s-a
continuat opera de umilire a provinciilor si de pauperizare, īnlaturarea
elementului romānesc ardelean si banatean din functiunile publice imorale si
printr-un favoritism cu nimic justificat.
Restaurarea Majestatii Voastre pe tronul tarii, īnfaptuita sub guvernul
partidului national-taranesc, a varsat īn inimile romānesti māngāierea unei
perspective de īnnoire politica si morala. Īn atmosfera de presiune si
teroare pe care o creasera guvernele precedente īmpotriva oricarui gest, a
oricarui cuvānt favorabil Printului īndepartat, partidul national-taranesc a
fost primul, care, īnfruntānd grave amenintari de ostracizare perpetua, a
īndraznit sa rupa conspiratia tacerii si sa se pronunte fatis si barbateste
printr-un comunicat, pentru ocuparea tronului de cel ce se afla īn
pribegie. Proclamarea aceste hotarāri a fost privita cu manifestari de
bucurie deosebita īn provinciile noastre, iar īnsufletirea cu care a fost
īntāmpinata persoana Majestatii Voastre, la sosirea īn tara, dovedea ca
prevederea partidului national-taranesc, care spera ca suirea pe tron a
Majestatii Voastre va asigura continuitatea operei de refacere si de
reorganizare, īnceputa cu mult succes de guvernul acestui partid, prezidat
de d-ul Iuliu Maniu, avea aprobarea tarii īntregi.
Partidul national-taranesc, care a īntruchipat īn mod desavārsit poporul
romān din Ardeal si Banat, a luptat īn opozitie timp de zece ani pentru
īntronarea unui regim de democratie nationala si taraneasca. Ajuns la guvern
īn 1928, el a īnfaptuit īnsemnate reforme si a asigurat cea mai
desavārsita ordine cu respectul drepturilor si libertatilor cetatenesti,
guvernānd cu asentimentul natiunii, dobāndit īn alegeri libere si cinstite.
Credincios idealului democratic, ultimii patru ani de opozitie, īn vremea
guvernului Tatarescu, partidul national-taranesc a continuat sa tina contact
cu natiunea, mentināndu-si īncrederea ei dupa cum s-a dovedit prin alegerile
administrative si partiale si prin cele mai mari manifestatii de masse, din
cāte s-au vazut īn tara noastra.
Partidul national-taranesc a elaborat īn acelas timp un program nou de
guvernare, care a primit si Inalta aprobare a Majestatii Voastre.
Prin educarea politica a masselor īn ultimii 20 de ani, partidul
national-taranesc a avut bucuria sa constate ca vointa tarii a devenit un
element activ, iesind din faza de pasivitate, care facuse posibila
falsificarea votului obstesc.
Cele cinci alegeri generale si treisprezece guverne, care s-au urmat īn
timp de opt ani dela restaurare - din care patru ani ocupati de un singur
guvern, al d-lui Gh. Tatarescu - dar īndeosebi politica de guvernamānt
practicata de aceste guverne, au exasperat si dezorientat si mai mult opinia
publica din īntreaga tara, dar mai ales pe aceea din Ardeal si Banat.
Chemarea la putere a guvernului Tatarescu, dupa decedarea lui I. G. Duca, a
produs o nedumerire generala. Iar īnsarcinarea ce a primit acelas guvern,
dupa o cārmuire de patru ani complet nereusita, plina de greseli politice,
guvern mentinut cu toata aversiunea opiniei publice numai prin masuri
exceptionale, a dat nastere unei profunde consternari. Ea prevestea o
tendinta de dictatura, care lovea adānc īn drepturile Natiunii si īn felul
de a gāndi a Romānilor din Transilvania si Banat.
Caderea īn alegeri a guvernului Tatarescu se datoreste fara īndoiala
acestei revolte a constiintei cetatenesti.
Chemarea la cārma a guvernului Goga, fara nici o indicatie a opiniei
publice si īmpotriva rezultatului alegerilor, a constituit o noua provocare
a opiniei publice si a dat nastere īn mod firesc, la anarhie si la
īncurcaturi de tot soiul, cari au trebuit sa duca la caderea lui grabnica.
Cārmuirea guvernului Goga a lasat sa se īntrevada si mai mult spiritul de
nesocotire a vointei nationale si a dreptului constitutional al Natiunii, de
a stabili ea īnsasi politica ei de stat.
Īn sfārsit, numirea guvernului Patriahului Miron Cristea, īnlaturarea
parlamentului, generalizarea starii de asediu, suspendarea partidelor
politice, si pe urma, impunerea unei noi asezari de stat au dovedit tuturor
ca Majestatea Voastra este hotarāta a instaura un regim dictatorial,
īndrumat de vointa unilaterala regala, ridicata la īnaltimea unei dogme de
stat, ca izvor al tuturor functiunilor nationale constituite īn organismul
de stat, absolut contrara chiar si principiului accentuat si īn noua
Constitutie, ca toate drepturile emana de la Natiune.
Principiul enuntat de Majestatea Voastra īn anul 1931 de a guverna "cu o
māna de oameni", fara a tine seama de forta lor politica, si-a gasit din nou
o dureroasa confirmare.
Īn urma acestei evolutii politice, īntreaga tara este cuprinsa de o mare
nemultimire si de o adānca māhnire sufleteasca, vazāndu-se scoasa din
drepturile sale. Ea se simte jignita si umilita prin faptul ca este socotita
minora, incapabila de a-si conduce soarta, cu toate dovezile ce a dat īn
cele mai grele īmprejurari de patriosmul si cumintenia sa.
Faptul ca aceasta nemultumire nu izbucneste īn mod zgomotos trebuie sa se
atribuie patriotismului si īntelepciunii politice a poporului romān si
starii exceptionale care tine īn lanturi īntreaga opinie publica. Mutismul
pe care sfatuitorii de azi ai Majestatii Voastre īl interpreteaza ca
liniste, este tacerea mormāntului īn care este īngropata īnsufletirea,
nadejdea si dorul de munca al unui popor, care īnsa nu poate admite sa fie
īnmormāntat de viu.
Īndeosebi Transilvania simte īndoit de greu povara acestei stari
nenorocite.
Nu se poate ca Majestatea Voastra sa-si faca iluzii asupra valorii si
sinceritatii votului dat din ordin, pe fata si sub presiuni manifeste pentru
noua Constitutie, elaborata fara consultarea factorilor de opinie publica,
īn putine zile de munca precipitata. Cum ar fi crezut ca o tara īntreaga, īn
proportie de peste 99%, sa consimta a se despuia singura de drepturile sale
politice ? Noua constitutie, proclamata cu nesocotirea pura si simpla a
tuturor formelor legale, este īn rastimpul scurt de cincisprezece ani a doua
constitutie impusa unilateral. Ea vadeste starea de conflict dintre Coroana
si Natiune ce se permantizeaza dela marele razboi īncoace, īn dauna
amāndorura. Fara a mai putea aspira la titlul de "pact fundamental",
īntrucāt acest termen presupune doua vointi liber contractante, ea este un
edict unilateral care consacra, īn forme quasi legale, situatia de autocrat
a purtatorului Coroanei. Ea desfiinteaza principiul separatiunii puterilor
īn stat, cari, īn forme deosebite si mestesugite, sunt īntrunite īntr-o
singura māna, si ea rapeste natiunii, pusa īn catusele starii de asediu si
ale cenzurii, orice posibilitate de manifestare libera, de participare sau
de īnrāurire efectiva asupra conducerii Statului.
Sire,
Īn afara acestei nemultumiri cu caracter general pe cari le exprimam fata
de regimul politic, aplicat tarii īntregi, noi transilvanenii si banatenii,
suntem nevoiti sa īnfatisam Majestatii Voastre cu nemultumirile noastre
speciale, pricinuite de politica de guvernamānt aplicata provinciilor
noastre si locuitorilor ei.
Sistemul centralist nu a īnteles aceea ce īnca pentru Romāni a fost un
principiu elementar de īntelepciune politica: metoda de asimilare treptata,
fara procedari violente, a noilor provincii, prin respectarea traditiilor, a
conceptiilor si datinilor respective, prin descentralizarea serviciilor
publice si prin atragerea elementelor locale reprezentative si de valoare la
o colaborare activa īn viata publica si administrativa.
Aceste metode de īntelepciune politica au fost calcate īn picioare fata de
o provincie care nu fusese, totusi, cucerita, ci se unise printr-un act de
liber entuziast consimtamānt. Procesul de asimilare ar fi trebuit sa se faca
treptat si cu prudenta, nu numai spre a cruta sensibilitatile, obiceiurile
si institutiile īnradacinate, dar si spre a nu smulge florile odata cu
buruiana, spre a nu distruge si partea de traditii bune si sanatoase, odata
cu īnlaturarea organizatiei de stat si a influentelor straine.
Ca pretutindeni īn istorie, la toate neamurile asuprite, starea de
subjugare lasase īn Ardeal si Banat, pe lānga ruinele unor dureroase
pierderi nationale, foloasele unei educatii de constiinta nationala, de
dārza afirmare a dreptului si de pretuire a valorilor etice, superioare
fortei brutale a stapānitorilor vremelnici. Romānii ardeleni si banateni au
adus īn noua tara, pe lānga saracia materiala, fatala consecinta a
stapānirii straine, o bogatie sufleteasca, afirmata cu sfioasa māndrie.
Poporul din Vechiul Regat, cu un sentiment care īi face cinste, a apreciat
si a elogiat mai mult ca orice tocmai partea aceasta a aportului adus de
noile provincii. S-a spus adesea ca aceasta asteptare a fost īnselata si ca
iluziile desteptate īn clipa unirii au facut loc deceptiei. Dar cum puteau
sa se realizeze sperantele puse īn Ardeal si īn Banat sub acest raport, cānd
abia dupa un an si jumatate de la unire, provinciile acestea au fost supuse
unui tratament care nu le īngaduia decāt cel mult o dureroasa lupta de
defensiva pentru apararea democratiei nationale si a patrimoniului lor
sufletesc, calcate īn picioare de jefuitorii urnelor, de profitorii
situatiilor nevisate si de fostii tradatori ai cauzei nationale ? Si īn timp
ce se facea totul pentru a se exclude elementul ardelean de la cārma
treburilor publice, cānd bogatiile Ardealului si Banatului erau acaparate
sistematic, opinia publica deplāngea cu mirare, ca, dupa scurgerea atātor
ani de la unire, īn orasele de peste munti nu a reusit sa se formeze macar
un īnceput de burghezie romāneasca. Si este caracteristic faptul, ca desi
Ardealul si Banatul au contribuit īnca īnainte de razboi īn buna masura la
formarea burgheziei din Vechiul Regat, aceleasi aptitudini ale ardelenilor,
cari s-au valorificat īn tara-mama cu succes, nu au putut sa se creeze īnca
o clasa comerciala si industriala romāneasca la ele acasa. Recunoscānd
partea cuvenita solidaritatii si rezistentii, opuse de minoritatile cari
dominau importante pozitii anterior dobāndite pe tarāmul economic si social,
ramāne totusi o mare parte de raspundere īn sarcina metodelor centralismului
si a fortelor lui, cari au asezat interesele meschine policianiste deasupra
marilor interese nationale, pe cari o politica de stat condusa de conceptii
superioare ar fi trebuit sa aiba īn vedere īn nouile provincii.
Īn general, Romānii ardeleni si banateni, īn loc de a spori forta lor
economica, se gasesc īntr-o situatie inferioara fata de trecut. Bancile
ardelene, odinioara māndria acestei provincii, īn plin progres īnainte de
razboi, astazi sunt doborāte la pamānt. Preotimea, intelectualitatea, partea
mai īnstarita a taranimii au suferit pierderi de miliarde. Dar ceea ce este
mai dureros este lipsa de credit ieftin pentru taranime, care nemaiputānd
emigra īn America, nu mai este īn stare sa-si procure pe aceasta cale
capitalurile de investitiune necesare progresului ei, desavārsirii si
modernizarii economiei rurale. Dintre toate consecintele grave ale
regimurilor ce am īndurat, starea de stagnare economica a māndriei taranimii
ardelene, care au urmat pe conducatorii ei politici īn toate luptele din
trecut cu īnsufletire si a alergat cu īncredere curata la Alba-Iulia ca sa
voteze unirea, este fenomenul care ne umple mai mult de durere adānca pe noi
cari am mers īn fruntea ei īn timpul acelor lupte.
Singura clasa sociala care a sporit, īn Ardeal si Banat ca numar este
functionarimea, īn special clasa micilor salarizati publici, traind din
lefuri foarte modeste.
Sire,
Starea de spirit din aceste provincii este framāntata azi de alte preocupari
mult mai grave, cauzate de consecintele numeroaselor greseli savārsite de
politica noastra interna si externa, cu deosebire īn cursul anilor din urma.
Fara reazim sigur īntr-un sistem de aliante politice, cu armamentul
necomplet, cu fortificatiile neterminate, cu parte din ofiterimea superioara
īndepartata de la ocupatiile ei atāt de importante si pusa, din ordin, īn
serviciul unei politici de īnabusire a vointei populare, tara īntreaga
priveste cu īngrijorare viitorul apropiat.
Din nenorocire, s-a facut tot ce era mai contraindicat pentru pregatirea
noastra sufleteasca, īn vederea crizelor externe ce se anuntau. Prin
instaurarea regimului actual, tocmai īn preajma īnrautatirii situatiei
externe ce se prevestea de mai mult timp, s-a creat un conflict īntre
Coroana si Natiunea īntreaga, īn aceasta situatie, procesul special al
Ardealului si Banatului se subordoneaza celui general si se contopeste cu
marele litigiu politic ai tarii īntregi, care īsi revendica drepturile si
libertatile rapite.
Acest proces ne gaseste īntr-o situatie externa amenintatoare. Fapt care
nelinisteste tara īntreaga si īncurajeaza nadejdile celor ce se pregatesc sa
deschida problema revizurii hotarelor noastre. Sentimentul de īngrijorare
generala īn toata tara este mai viu īn Transilvania si Banat, cari prin
pozitia lor sunt mai amenintate. Desi lovite īn interesele lor vitale si
umilite īn māndria lor nationala si īn constiinta lor democratica, Ardealul,
Banatul, Crisana si Maramuresul nu numai ca resping indignare si desgust
continuele suspectari de pretins separatism ce li se arunca cu o jignitoare
usurinta, dar sunt adānc chinuite de un sentiment de teama, grija si
nesiguranta īn ce priveste viitorul lor.
Īncatusate de un regim nedrept de apasare politica, ele ar dori sa se
manifeste, īn interesul lor si al tarii īntregi, ar vrea sa-si cheme toti
fiii la lupta, sa strige din rasputeri ca niciodata si cu nici un pret, ele
nu vor primi īntoarcerea vechiului jug al stapānirii straine, si ca Ardealul
si Banatul trebuie sa ramāie īntregi si romānesti, dar ele vad , cu un
sentiment de tulburare si māhnire, ca nici macar aceasta nu le mai este
īngaduit. Regimul le-a luat pāna si aceasta libertate elementara, fara ca el
īnsusi sa-si faca datoria.
Cānd propaganda straina, tot mai cutezatoare, activeaza prin presa, prin
radiofonie si prin soapte tainic raspāndite, spre a crea o stare de
demoralizare a spiritului nostru public, calusul cenzurei si al starii de
asediu comanda la mutenie si inactiune pāna si pe fostii luptatori ai
unitatii nationale. Ei constata cu durere si revolta rau stapānite, ca nici
īn timpul dominatiunei straine glasul lor de lupta nu fusese īnabusit īn
masura īn care se face azi īn Romānia unitatii nationale. Si ei mai constata
situatia paradoxala ca, īn timp ce reprezentantii minoritatilor din
Transilvania se pot īntruni liber si sunt aproape zilnic priviti si
ascultati de guvernantii tarii, revendicarile lor fiind satisfacute repede
si cu bunavointa, reprezentantii poporului romānesc, cari traiesc īn aceiasi
provincie sunt tinuti deoparte si nu au posibilitatea de a arata gāndurile
si simtirile ce framānta mai mult ca oricānd elementul de temelie al tarii.
Īn asemenea īmprejurari lipsesc animatorii, cari sa trezeasca constiintele
adormite de o presa ce nu poate sa scrie adevarul. Nimeni nu stie unde
mergem, ce vrem sa facem si ce cale vom urma. Suntem sub interdictie ca
minorii. Cārmuitorii Statului sunt lipsiti de autoritate si de popularitate.
Unii din ei sunt chiar odiosi. Aceasta stare de lucruri este absolut
insuportabila.
Regimul dictatorial, īn loc sa ridice tara sufleteste da nastere unei
dezorientari generale si unui defetism, care impune autorilor lui o
raspundere strivitoare īn fata natiunii si a istoriei.
Sire,
Cu douazeci de ani īn urma la intrarea īn Romānia Mare, Transilvania si
Banatul ne-au īncredintat soarta lor. Cu toate īncercarile de a ne
dezradacina din constiinta provinciei, ea ne-a innoit īncrederea ei mereu si
īn nenumarate rānduri. Avem datoria sa raspundem acestei īncrederi si sa
vorbim cu hotarāre si sinceritate īn numele acestei provincii.
Nu va vorbeste, Sire, o generatie de oportunisti si profitori, ci o
generatie de sacrificati, cari s-au sacrificat ei dintāi si cari sunt gata
la jertfe noi. Nu ne plāngem si nu acuzam. E o soarta la care ne condamna
mai presus de toate propria noastra constiinta si structura noastra
sufleteasca, expresie credincioasa a sufletului provinciei īnsasi. Nu este
īn firea Ardealului nici necuviinta, dar nici umilinta, nici amenintarea,
dar nici teama de amenintari. Īntre pietrele nestemate cari īmpodobesc
Coroana Majestatii Voastre nu e nici una cari sa luceasca mai viu ca
Ardealul si Banatul prin devotament pentru unitatea Statului national romān
si pentru monarhie, dar nu este nici una care sa ceara cu atāta hotarāre sa
i se respecte drepturile democratice si traditiile de libertate.
Poporul nostru ardelean si banatean este adānc respectuos fata de
autoritatea de Stat, respectuos cu deosebire, fata de autoritatea regala,
dar el asteapta acelas respect pentru conceptiile si revendicarile sale.. El
cere mai ales ca autoritatea sa fie respectuoasa de legi, de angajamentele
luate si de drepturile naturale ale natiunei. Precum nu a abdicat la aceste
drepturi naturale odinioara īn fata feudalilor si magnatilor, el nu consimte
sa abdice nici īn noua tara pe care a conceput-o ca a sa si pe care a
contribuit sa o īntemeieze cu jertfa sa. Pe sāngele eroilor din Vechiul
Regat, varsat īn marele razboi cu prea multa īmbelsugare si pe luptele si
revolutiile Ardealului din cari au tāsnit hotarārea de la Alba-Iulia, sunt
asezate temeliile eterne ale acestei tari.
Nu īntelegem sa vorbim acum īn interesul unei provincii, oricāt de
obijduita, si nu cerem nici privilegii, nici tratamente speciale īn
serviciul unui interes regional. Cererile noastre sunt formulate īn
interesul tarii īntregi, care e si a noastra, precum si noi nu vrem sa fim
decāt ai ei pe totdeauna. Democratia, constitutionalismul parlamentar,
libertatile publice, exercitiul legal al drepturilor civile si politice
pentru prosperarea tarii īntregi.
Declaram cu hotarāre ca nu cerem respectarea rezolutiunilor de la Alba-Iulia
pentru a slabi unirea, ci pentru a consolida, nu pentru destramarea ci
pentru fortificarea nationala si sufleteasca a neamului īntreg.
Punctele hotarārii de la Alba-Iulia nu sunt conditiuni puse unirii, dar sunt
modalitati de īnfaptuire, primite si aprobate īn mod solemn de Regele
Ferdinand si de guvernl I. I. C. Bratianu, prezentate conferintei de pace de
la Paris si stabilite īn mod precis pentru realizarea si consolidarea ei -
modalitati la cari nu putem renunta cu nici un pret.
Noi ardelenii si Banatenii suntem hotarāti sa luptam pāna la ultima suflare
contra oricarei īncercari de a rupe o particica oricāt de mica din trupul
tarii, si ne īmpotrivim planului de a impune Transilvaniei si Banatului o
autonomie politica. Daca minoritatile se plāng ca nu au fost respectate
drepturile lor, noi constatam ca dictaturile au īncalcat īn primul rānd
drepturile noastre, ale poporului romān, asigurate la Alba-Iulia. Cei ce au
luptat pentru unire vor lupta pāna la ultima suflare contra oricarei
īncercari de revizuire a granitelor noastre, caci Romānia nu a uzurpat nici
o palma de loc din pamāntul altora.
Sire,
Respectuos rugam pe Majestatea Voastra sa binevoiasca a nu mai prelungi nici
un moment situatia actuala din ceas īn ceas tot mai prejudiciabila. Nu putem
astepta ireparabilul. Si nu-l vom astepta, caci vrajmasii Romāniei cauta sa
exploateze īn rāndul īntāi nemultumirile interne. Starea de lucruri actuala
nu poate fi sustinuta cu ajutorul unor formatiuni de guvern neserioase, cari
toate, īn fond, sunt aceleasi si cari nu pot constitui decāt provocatiuni
inutile. Nu o schimbare de guvern se cere acum, ci o schimbare de regim
radicala. Nu guvernele personale, ci natiunea īnsasi poate sa-si pastreze si
sa-si gaseasca prieteni, cari s-o apere. Numai guvernele care inspira
īncredere sunt capabile sa organizeze apararea tarii.
Subsemnatii fii ai Transilvaniei si Banatului, reprezentatii ai tuturor
judetelor din aceasta provincie, ne prezentam īnaintea Majestatii Voastre cu
rugamintea sa binevoiasca:
A dispune respectarea principiilor fundamentale ale Adunarii de la Alba
Iulia din 1 Decembrie 1918,
A reīntrona ordinea constitutionala, īntemeiata pe principiile democratiei
nationale, pe reprezentanta parlamentara reala a natiunii, pe un regim de
legalitate, respectuos fata de drepturile civile si politice ale tuturor
cetatenilor, desfiintānd starea de asediu si cenzura,
A dispune urgenta īnarmare si fortificare a tarii pentru apararea hotarelor
stabilite īn tratatele de pace,
A īmpartasi Transilvania si Banatul cu dreapta participare la viata de Stat
si administrativa si a ocroti interesele lor nationale, economice si
culturale īn masura cuvenita,
Sire,
Acum cānd īn viata internationala se produc evenimente de extrema importanta
si cānd altele mai grave se pot prevedea, starea de conflict dintre Coroana
si Natiune nu poate fi mentinuta.
Īncredintam pe Majestatea Voastra de sentimentele noastre de neclintit
devotament fata de Tron si Dinastie si de īntreg spiritul nostru de jertfa
pentru mentinerea unitatii Statului nostru.
Cu deplina īncredere fata de īntelepciunea Majestatii Voastre, Va rugam
respectuos sa binevoiti a da o deslegare dreapta crizei īn care se afla
tara.
Ai Majestatii Voastre prea supusi si prea plecati:
ss. IULIU MANIU
fost presedinte al Consiliului Dirigent
fost presedinte al Consiliului de Ministri;
ss. Dr. MIHAI POPOVICI
fost ministru: senator de drept
ss. Dr. EMIL HATEGANU ss. SEVER BOCU
fost ministru; fost ministru
ss. Prof. Dr. VALER MOLDOVAN ss. Dr. JUSTIN MARSIEU
fost subsecretar de stat fost prefect
ss. Dr. IOAN POP ss. Dr. GHEORGHE POPP
fost subsecretar de stat fost subsecretar de stat
ss. OCT. C. TASLAUANU ss. Dr. AUREL DOBRESCU fostministru fost
subsecretar de stat, senator de drept
ss. IONEL POP ss. Dr. VICTOR MOLDOVAN
fost vice-presedinte fost subsecretar de stat
al Camerei Deputatilor
ss. Dr. VICTOR DELEU ss. Dr. IOAN VESCAN
fost deputat Salaj fost deputat Mures
ss. Dr. LIVIU MICSA ss. Dr. SIMION TAMAS
fost deputat Somes fost senator Cluj
ss. VALENTIN PORUTIU ss. Dr. SIMION NEMES
fost senator Cluj fost senator Cluj
ss. Prof. Dr. AUGUSTIN POPA ss. Dr. VIRGIL SOLOMON
fost deputat Tārnava Mica fost deputat Odorheiu
ss. Dr. ILIE LAZAR ss. Dr. IEROMIN STOICHITIA fost deputat Maramures
fost deputat Sibiu
ss. Dr. CORNEL BIANU ss. Dr. AUREL LEUCUTIA
fost deputat Timis fost deputat Timis
ss. Dr. TEODOR ROXIN ss. Dr. MAX RADOVAN
fost deputat Bihor fost prefect Caras
ss. Dr. JUSTIN POP ss. Dr. AUREL TETU
fost senator Hunedoara fost deputat Ciuc
ss. COSTACHE LUPU ss. Dr. ANDREI DOBOSI
fost deputat Trei Scaune fost deputat Satu-Mare
ss. Dr. TITU DAMIAN ss. Dr. VASILE BUTTA
fost prefect Satu-Mare fost prefect Nasaud
ss. Dr. PAVEL PAVEL ss. Dr. CORNEL N. LAZAR
fost deputat Bihor fost deputat Timis
ss. LIVIU IUGA ss. IULIU COROIANU
fost deputat Timis fost senator Salaj
ss. Dr. ION V. POP ss. Dr. VICTOR MUNTEANU
fost deputat Salaj fost senator Somes
ss. Dr. GH. FODOREANU ss.Dr. NICOLAE TODOREANU
fost deputat Salaj fost deputat Alba
ss. Dr. IERONIM ATIRESCU ss. Dr. AUREL BUTEANU
fost prefect Satu-Mare director al ziarului "Patria"
ss. Dr. VICTOR MARCU ss. Dr. NERVA ANDREI ELEKES
fost deputat Satu-Mare
ss. VICTOR POP CERGHI ss. Dr. ARON SUCIU
fost prefect Brasov
ss. Dr. IONEL RISCA ss. Dr. ELMIL GHILEZAN
fost deputat Alba ss. Dr. ION DRAGICI - Caras
ss. Dr. DORGO ANTON ss. Dr. VALER CAMPEANU
----------------
C.M.T.
Sire,
Pentru o mai buna apropiere a celor cuprinse īn memorand, ne īngaduim a
prezenta Majestatii Voastre si o expunere mai larga de consideratiuni de
ordin politic, economic, psihologic, statistic, pe cari se sprijina
afirmatiile lui:
CONSIDERATII GENERALE
Cānd acum 20 de ani Transilvania si Banatul reveneau dupa o despartire
milenara la sānul Patriei-Mame, se sfarāmau lanturi nu numai dincolo, ci
dincoace de Munte. Noi, cei din Ardeal si Banat, am trait sub asuprire
nationala, dar o asuprire economica crāncena au cunoscut si taranii din
Vechiul Regat. Putem recunoaste aceasta loial, fiindca Unirea dela 1918 nu
s-a facut pentru avantagii sau desavantagii materiale. Unirea s-a facut sub
impulsurile chemarii de rasa, irezistibile, ale sentimentului de unitate, pe
care veacurile de restriste nu l-au putut stirbi, ale misiunii istorice īn
viitor pe care Romānii numai īn comun o puteau īmplini.
Aceasta Unire se facea, oricare ar fi fost avantagiile materiale sub
dominatiuni straine. Principiul national triumfa īn noi, totalitar, īn acea
memorabila hotarāre dela 1 Decembrie 1918 dela Alba-Iulia.
Razboiul mondial si jertfa incomensurabila a Regatului Liber īn acel Razboi
a zdrobit Neamul Romānesc de toate catusele. Drumul Unirii a fost pregatit
de un secol: de poeti, de scriitori, de gānditori, de carturari ardeleni si
banateni, de cele doua Universitati, de Armata. Unitatea intelectuala a
precedat pe cea politica. Dar, īn momentul suprem, nu fortele rationale au
fost hotarātoare. Hotarātor a fost sentimentul obstesc, instinctul national,
cum l-a numit Take Ionescu. Cānd soldatii Regelui Carol I intrau īn 1913,
pentru motive cari la conducatori erau altele, īn Bulgaria, acei soldati
aveau constiinta clara ca se duc īn Ardeal, ca drumul īn Ardeal trece prin
Sofia, īn vreme ce un rationalism se ridica impetuos, sententios īmpotriva.
" Nu-i momentul !" spuneau diferitele Casandre. Dar momentul - era! Fara
1913 nu era 1916 si fara 1916 nu se crea Romānia Mare! Īl sesiza din
fericire precis momentul cel ce trebuia: - Soldatul Romān! Entuziasmul lui
rupea cu el tot din cale. Cu frunze la chipiu īsi facea el intrarea īn
Sofia. Destinul va avea īntoarceri dureroase, crāncene. Vor muri 800 mii!
Dar nimic nu va mai īmpiedica intrarea si īn a doua capitala, īn Budapesta,
īngenunchind si orgoliul maghiar si pe Regii Ungariei, īn chiar trufasa-le
capitala. Soldatul Romān īsi lua o revansa asupra veacurilor. Dicta pacea
din doua capitale.
VOLUNTARII
Nu vine nimic īn dar. Cu imense fortari si jertfe a celor buni se cāstiga
totul. Cu glorii militare care ca cea a Marasestilor, īnscrise alaturi de un
Verdun īn istoria militara a Razboiului Mondial, nu īn al nostru numai. Iar
cānd o soarta ne va fi vitrega, cu nesfārsitele puteri morale, de rabdare,
de īndrumare, ale Dinastiei, cari vor covārsi pe ale tuturora, dāndu-se pe
sine īnsasi pilda de vitejie si energie, celor ce cu puterile sleite puteau
sa se clatine.
Asupritii? Sunt īncadrati īntre fier si foc, dar puterile lor morale sunt si
mai mari, īnving pe cele materiale ale temutilor si ale puternicilor lor
stapāni.
Si descompun armata Austro-Ungara, īnlauntru, iar cānd ajung prizonieri se
regrupeaza īn Legiuni Voluntare si aduc la momentul oportun avalansa lor de
reīnsufletire fortelor istrovite, obosite.
Sire, īn clipe supreme la care ati fost martori rasuna pe Cāmpia Iasilor
juramāntul fiilor Ardealului si ai Banatului! Marele nostru Aliat Rus
parasea frontul si se īntorcea contra noastra, tunul Bertha bombarda
Parisul, nemtofilii nostri strecurau īn sufletele noastre mortificate
certitudinea īnfrāngerii, alti rationalisti, savanti, avārlau prin ghiulele
īn transele noastre īndemnurile lor la pace separata, continuarea luptei
dupa ei fiind sinucidere, nebunie, dar marele suflet al Neamului Nostru nu
se īndoia, īsi aduna resursele toate, ultimele, pentru a continua lupta.
Atunci īn Kiev, Voluntarii, īn chiar mijlocul acelor vesti ce veneau de pe
front tot mai dezastruoase, din mijlocul iadului bolsevic, scot un ziar al
lor caruia īi dau titlul: Romānia Mare! Visionarism, delir patriotic sau
puteri morale necovārsite? - Amāndoua!
Dar s-au uitat toate acestea. Cine le mai aminteste azi?
NEPARTICIPAREA LA ĪNCORONARE
Toate razboaiele, Sire, sunt rascruci istorice. Pentru noi aceasta a fost si
mai mult rascruce, prin imensitatea si universalitatea jertfei romānesti.
Sāngele creeaza ordinea morala. Orice razboi scoate noui clase sociale, noui
conduceri de stat, iesite din legile sāngelui, ale sacrificiului. Sāngele,
sacrificiul romānesc trebuie sa creeze, cel putin pe un secol īnainte,
ordinea īn Statul Romān. Pe de alta parte, Razboiul era un verificator,
marele Verificator de valori al calitatilor si al defectelor. La lumina lui
s-au vazut si defectele societatii romānesti. Au fost prea mari! Nu era tot
aur ce lucea. Nu numai singuratecii, ci si partide au rupt īn doua poporul
romān. Eram singurii care īn contact cu Razboiul ne-am frānt unitatea.
Natiunea se stie īnsa unde era. Īn Moldova. Unde era si Regele. Unde era
Armata. Unde erau Asupritii, pe cāt īi īngaduiau īmprejurarile. Tradatorii
n-au putut face contra-armate, cum au vrut.
Dar guvernat-a la noi acea ordine morala din Razboi? Sa recunoastem ca nu!
De a doua zi dupa victorie s-a constituit acelas guvern cu aproape acelas
personal, netinānd nici o seama, nici de etica sāngelui, nici de cea a
īnsāngerarii. De aici īncepem dificultatile din Statul Romān ajunse azi, la
paroxism si despotism. Guvernarea n-a mai revenit la noi lumii transeelor,
descendentei sāngelui, ci cu totul unor alte descendente, ce s-a dovedit mai
tari si decāt legile Razboiului. Astfel natiunea, nouile provincii,
Taranimea din toate provinciile care au sustinut Romānismul, au trebuit sa
se treaca ce la īnceput īn opozitie fata de Stat, subjugat fortelor negative
ale Raboiului si ordinei iesite din el. Īn lumina aceasta trebuie privita
neparticiparea Partidului National Taranesc la īncoronarea Regelui
Ferdinand.
Sire, pentru acest act si azi luam toata raspunderea . Acea neparticipare
este procesul de azi ce se desbate īn fata Istoriei. Īncoronarea trebuia sa
fie un act national. Partidul National aceasta a cerut: constituirea unui
Guvern National pentru Īncoronare. Īn loc de aceasta se asezase un guvern de
partid, prin acel ominos furt de urne care revoltase Natiunea. Īn asemenea
īmprejurari, ea nu mai era invitata la Īncoronare īn Natiunea libera, ci ca
sclava. Transilvania si Banatul n-au subscris la aceasta sclavie. Iata
pentru ce nu au luat parte. Transilvanenii au īnscrisa īn sānge iubirea
libertatii. Popor de munte,el s-a simtit liber si sub asuprire. Asa se
explica revolutiile lui. Oricāt vor mai suferi īnca, aceste provincii nu vor
īnceta lupta pāna o complecta desrobire.
Aceasta este Sire, istoria neparticiparii noastre la Īncoronarea Regelui
Ferdinand, nu cum o prezinta o istorie tendentioasa. Regele s-a īncoronat
atunci si fara participarea Natiunei, dar neparticiparea a avut un mare
merit, n-a legalizat Dictatura. Dictatura e si azi numai o stare de fapt.
Legalitate nu-i poate da decāt Natiunea.
Am trait invederat īn o ordine morala inversata. Defetstii, tradatorii,
renegatii au ajuns a doua zi dupa Victorie īn sate, īn orase, judete, īn
corpurile legiuitoare, la cuvānt. Din etapa, īn etapa, statul Romān a
capatat o forma tot mai stranie, uimind lumea cu neomogenitatea lui, cu
disensiunile lui interne, raspāndind falsa impresie de a nu-si putea da un
regim de libertate pentru care a fost creat de a detine provinciile, prin
forta. Īnlauntru, reabilitānd tradarea, o lume a dezertorilotr,
defetismului, a lipsei de caracter. Fiecare Razboi īsi creeaza o noaua
aristocratie, o noua nobleta, cea a razboiului nostru a creat-o pe aceasta.
Iata, Sire, cum a ajuns Natiunea sub despotismul de azi care spera sa o
poata descompune iar īn o masa de indivizi, fara drepturi, cum a fost.
PARTIDELE
Sire, noi Romānii din Transilvania si Banat ne-am ridicat cu toata puterea
sufletului nostru contra Dictaturei, care s-a īnstapānit īnca de pe atunci
īn Statul Romān. Aceasta nu ne poate īnsa face sa confundam acea Dictatura
cu Partidele politice, cum vrem Dictatura actuala, cautāndu-si justificari
teoretice. N-avem decāt semtimente de recunostinta pentru tot ce au facut
partidele pāna īn Razboi, pentru marele rol pe care l-au avut īn Istoria
Romāniei moderne. Relevam aceasta, fiindca discutia nu e mai academica, cum
s-ar crede ca pune īn lumina marea confuzie din spirite, pe care Dictatura
se sileste sa o raspāndeasca.
Nu, Sire, Romānia e facuta de partide. Nu degeaba stau pe Bulevardele
Capitalei statuile lui Ion I. C. Brateanu, Mihail Kogalniceanu, C. A.
Rosetti, Lascar Catargiu, Alexandru Lahovary, Take Ionescu si ale altora.
Ele īnvesnicesc īn bronzuri Istoria Romāniei moderne. Este adevarat, ca
dintre statuile marilor colaboratori ai Regelui Carol I, mai lipseste una -
a Sa. Lipseste si cea a Regelui Ferdinand. Dar aceasta cade pe altele
considerente. Ce reiese din lectia aceasta a statuilor? Ca Marele Rege
Intemeietor gāndea totdeauna regal, national. Mult prea sus si prea mare, pe
El nu-l supara prestigiul colaboratorilor sai, īl īnaltau numai mai mult. Ne
aducem aminte cānd s-a dus la Iasi, la desvelirea statuii Domnitorului Cuza.
Cānd a cazut cortina, publicul a stat o clipa tacut. Atunci el si-a ridicat
chipul si transportat a strigat un "Ura"! īntreit, stārnind un entuziasm
general.
PULVERIZAREA POLITICA
Sire, cu tot respectul ce-l datoram Majestatii Voastre, ne vedem siliti a
nu primi īnvinuirea pulverizarii fortelor politice, ce li se arunca
Partidelor fara temei. Adevarul este tocmai contrariul. Partidele s-au
luptat eroic contra aceste pulverizari, lucrurile s-au petrecut prea mult īn
fata tarii īncāt sa mai fie nevoie a insista. La noi s-au pus premii de
īncurajare pentru disidenti, transfugi.
Regele Carol I n-a admis dizidentele. Se formau si atunci. Negasind credit
la Rege, toate se evaporau. Ne reamintim de marea dizidenta a lui Take
Ionescu, care la un moment rapise cu ea o majoritate īn tara. Ea a ramas
totusi infructoasa fiindca Regele Carol I n-a voit sa treaca principal peste
seful partidului, care era Petre Carp, poate personal mai putin simpatizat
de Take Ionescu.
Motivarea īnlaturarii Parlamentului, desfiintarii Partidelor si schimbarii
Constitutii, prin ivirea miscarii legionare, ni se pare cu totul
neīntemeiata.
Incontestabil ca īn urma unor serii īntregi de īmprejurari, miscarea
legionara si Partidul Garzii de Fier a luat proportii īnsutite. Īntr-un timp
miscarea legionara era privita de persoane cari ocupau locuri de raspundere
cu ochi buni, ca o diversiune fata de Partidul National-Taranesc, care īsi
afirma cu multa vigoare puterea, neīntrerupt ascendenta. Abia mai tārziu a
fost recunoscuta forta acestei miscari, care de la īnceput trebuia
recunoscuta ca una care, alimentāndu-se din curentul antisemit si din
greselile politice de Stat va ajunge sa fie izvorul unor grave framāntari.
S-a gresit īn contra poruncii, ca "Politica este arta prevederii", cānd
apoi s-a constatat forta acestei miscari, fapt neprevazut, puterea de Stat a
intrat īntr-o alta gresala: ea īn loc de a organiza o contrapropaganda
eficace si de a corija greselile evidente ale guvernarii, s-a refugiat la
mijlocul opresiunii si a represiunii, luānd masuri direct provocatoare,
īnsarcinarea de a forma guvernul Tatarescu si pe urma chemarea la putere a
lui O. Goga. Amāndoua aceste masuri nu puteau decīt sa provoace si situatia
īncurcata ce s-a creat, care, īnsa, se putea perfect īnlatura, prin chemarea
la guvern a partidului National- Taranesc, care primise cele mai multe
voturi īn opozitie.
Īn tot cazul , valori morale si nationale cāstigate prin lupta de decenii
pline de sacrificii, cum sunt: libertatea, Constitutia, drepturile
cetatenesti, viata politica de partid, nu pot fi īnlaturate din pricina unor
greutati trecatoare si din cauza unor curente politice, care par īntr-un
moment primejdioase.
Īn viata de Stat nu se pot face operatii nimicind organe datatoare de viata
ale īntregii Natiuni.
Aceasta cu atāt mai mult cu cāt ele nu folosesc la nimic. Dovada, chiar
situatia de azi a Tarii. Partidele exista, ele n-au putut putut fi
desfiintate, lucreaza īnsa fara controlul opiniei publice si fara
fructificarea gāndirii politice a Neamului nostru. Miscarea legionara, īn
urma greselilor guvernantilor, se afirma cu actiuni dureroase si
condamnabile. Emanatia nobila a ideilor este facuta imposibila de regimul
actual, provocānd tulburari īn viata politica.
Īntelegerea electorala, īncheiata īntre Garda de Fier si Partidele
National-Taranesc, Gh. Bratianu si Partidul Agrar al D-lui Argetoianu, a
fost un act de mare prevedere politica, care a avut si darul de a dovedi ca
miscarea legionara putea fi paralizata īntr-o directie de munca politica
deschisa.
Sub domnia Majestatii Voastre, din nenorocire, pulverizarea partidelor,
prin īncurajarea tuturor dizidentelor, a devenit un principiu al Coroanei,
cari a fost urmarit metodic si programatic. Majestatea Voastra a cultivat
intentionat pe dezertori si pe transfugi, voind sa dovedeasca alcatuirea
subreda a fortelor si valorilor politice, constituite īn partide. Aceasta
trista experienta a introdus īn viata publica a tarii imoralitatea si lipsa
de caracter, pe o scara necunoscuta pāna acum.
Cu toate acestea, organismele politice sanatoase au rezistat. Majestatea
Voastra putea recurge la serviciile partidului indicat de Sufragiul Natiunii
pentru a nu face un salt īn necunoscut, cum a facut prin lovitura de Stat
din Februarie a.c.
RESTAURATIA
Majestatea Voastra poate nu are cunostinta exacta de luptele eroice ce s-au
dat pentru redodāndirea Tronului īn absenta Majestatii Voastre. Nimeni nu
le-a reamintit din delicateta. Lupta legitimista a fost dusa pentru
interesul Tarii si al Dinastiei. Partidul National-Taranesc a pregatit calea
reīntoarcerii Majestatii Voastre, din cel mai curat patriotism si cu cele
mai grele sacrificii. Daca constatam aceasta loial, noi īnsine, nu putem
lasa prea mare loc, totusi, inexactitudinilor. Se afirma prea mult,
Majestate, ca V-a dus legenda. Aceasta numai īntr-un sens e adevarat. E
legenda, autorii legendei. Si legendele īsi au autorii lor. Autorul asezarii
Majestatii Voastre īn drepturile-I legitime este - Partidul
National-Taranesc si mai precis, este seful sau - Iuliu Maniu. Aceasta este
ceva ce sta mai presus de interpretare. Stau martore analele Parlamentare a
stralucitelor masuri ale lui Iuliu Maniu cu Ion I. C. Bratianu pe vremea
aceea. Pe urma lor a rasarit legenda. S-a mai adaugat apoi un alt autor:
Adunarea dela 6 Mai 1928 din Alba-Iulia, convocata tot de Iuliu Maniu. Cānd
300 de mii de ardeleni si banateni la spate cu batalioanele din Aiud, sub
comanda subsecretarului de stat Tatarescu, o zi īntreaga Va asteptau, Sire,
cu privirile īn vazduh. Nu Ati venit. Dar legenda a prins aripi.
Daca partidul nu a putut face atunci restauratia, n-a īncetat nici un
moment a o pregati, metodic, cinstit, legal. Ultima lupta decisiva cu
antagonistii Majestatii Voastre a dat-o cu ocazia reīntregirii Regentei,
dupa moartea Regentului Buzdugan. Adversarii īncercau atunci o manevra:
īmpingerea Reginei Maria īn locul lui Buzdugan īn Regenta. Ce greu era sa te
īmpotrivesti Reginei Maria. Iuliu Maniu s-a īmpotrivit, ceea ce neuitata
Regina n-avea sa-l ierte niciodata. Cu suflet usor a luat deasupra-si
disgratia marei noastre Regine. Era poate cel mai greu sacrificiu, aceasta
pe cari-l aducea pe altarul Restauratiei. Ce era daca Regina Maria intra īn
Regenta? Mai era posibila Restauratia? Si nu se sapa oare un abis īn Familia
noastra Regala, peste care nu mai putea fi aruncata nici o punte? Majestatea
Voastra a vazut cāt de puternica era īnca īmpotrivirea. Vintila Bratianu, I.
Gh. Duca nu voiau sa se plece nici īn fata faptului īmplinit, cānd
Majestatea Voastra se afla pe Tron. Cānd si unde un partid, un barbat de
Stat au putut sa slujeasca cu un mai mare devotament o Coroana, o Dinastie?
Sfārsitul? La moarte, pe mormāntul Regentului Sarateanu, care a adus si el
serviciile lui desinteresate Coroanei, guvernului Majestatii Voastre, n-a
depus nici o floare.
La 8 Iunie 1930, Majestatea Voastra si-a putut reocupa linistit Tronul. Īn
mijlocul entuziasmului general. Dictatura liberala era la pamānt, cu toate
rodomontadele ei de ultima ora. Trecutul era acum virtualmente lichidat,
revolutionat. Disparea, logic si necesar si al doilea partid de dinainte de
razboi si Regele Constitutional īsi putea relua, liber, marea sa functie de
arbitru al Destinelor Romānesti, īn completa armonie cu Natiunea. O
adevarata era de mare prosperitate, de mare avānt, se anunta.
CRIZELE
Ce s-a īntāmplat pe urma? Tara nu stie nimica, īn zadar ar fi īntrebata.
Dar abia dupa cāteva luni, guvernul este concediat, Iuliu Maniu paraseste
puterea . Majestatea Voastra o īncredinteaza, dupa un scurt īntermezzo al
dlui Mironescu - d-lui N. Iorga.
Guvernarea d-lui Iorga se īneaca, dupa cum era de aprevazut, īn neputinta,
īn curs de un an. Mai vine odata partidul National-Taranesc, cu d. Vaida
Voevod, alternat pentru scurt timp cu d-ul Maniu, iar continuat cu d-ul
Vaida pentru cāteva luni, ca pe urma sa plece definitiv, cu Parlament cu
tot, Parlament iesit din alegeri libere. Se va reinstala Partidul Liberal,
singur, cu tot aparatul sau. Procesul cu Natiunea e redeschis. I. G. Duca
face alegeri cu o rara violenta. Acestea īi vor cere capul. Lui I. G. Duca
īi urmeaza d-ul Anghelescu pentru cāteva zile, apoi secretarul Partidului
Liberal d-ul Tatarescu., fara multa īntrebare a Partidului. Partidul aproba
de dragul puterii. Guvernarea Tatarescu este nespus de odioasa. Patru ani
īmpliniti guverneaza nu numai cu cenzura si stare de asediu, ci si īn
administratia comunala cu Comisii interimare. Īsi face o lege
administrativa, pe care nu si-o respecta singur, numai pentru a nu da ochii
cu Natiunea.
Dupa liberalii, cari propiamente nici nu cad, ci ajung la limita mandatului
de patru ani, Majestatea Voastra provoaca o criza de regim. Īl īnsarcineaza
pe Presedintele Partidului National-Taranesc care acum este d-ul Ion
Mihalache - D-ul Maniu demisionase pentru a nu īnchide Partidului calea
guvernarii prin persoana sa - dar īi pune o conditie sine-qua non.
Colaborarea cu d-ul Vaida. Partidul nu a primit puterea cu conditii. A fost
prima lectie de demnitate data tot de Natiune: nu puterea era totul.
Primirea cu conditii a puterii se face totdeauna īn detrimentul programului.
Aceasta nu o putea admite Partidul National-Taranesc, care este un partid de
masse, cu dorintele si aspiratiile masselor, ce nu pot fi īnselate. Refuzānd
d. I. Mihalache, Majestatea Voastra revine la ceea ce se pare a fi fost
intentia de la īnceput: la o reīnnoire a mandatului Tatarescu. Acesta va fi
mai putin scrupulos, va primi īnsarcinarea īntarit cu fortele electorale ale
d-lui Vaida Voievod si a d-lui N. Iorga si se īnfatisa astfel, īn fata
Natiunii. Se va īntāmpla īnsa minunea īn care nimeni nu credea. Natiunea va
respinge- pentru prima oara īn practicele electorale romānesti- pe acesta
partide.
Coalitia Tatarescu-Iorga-Vaida a fost īnvinsa de opozitie.
Majestatea Voastra a īncredintat guvernului Octavian Goga, care nu a
īntrunit īn alegeri decāt 9%. Tarei Majestatea Voastra nu i-a dat nici o
explicatie. Strainatatii īnsa I-a spus "Am trecut peste alte partide la
formarea guvernului īn interesul Tarii".
Interesul Tarii era:...... Īn interior, caci acest partid n-avea nici o
chestiune studiata, nici o alta idee de guvernare, īn afara de antisemtisim,
iar īn politica externa brusca schimbare de axa ceea ce propagase īn
opozitie, cu destula fermitate. Confuzia generala atinse culmea.
Guvernul Goga se puse la lucru. Transformarea celor 9% īn 40% numai īn
cāteva luni erau probleme care necesitau organizarea nu a unor alegeri, ci a
unui razboi civil. Se constituiau de zor cu banii Statului formatiuni
quasi-militare, interzise prin lege, lancerii din afara raspundeau la aceste
actiuni, reactiuni firesti: boicotul economic si financiar, rechemari īn
perspectiva ale ministrilor Aliatilor. Acesta era interesul Tarii? Guvernul
Goga avu o cadere de panica. Cānd la 14 Noiembrie 1935 Partidul
National-Taranesc vroia sa faca o demonstratie pasnica a fortelor sale,
Dictatura īsi comanda la d-ul Goga o contrademonstratie, pentru a avea motiv
de a o opri. Octavian Goga a fost un antisemit de ocazie. A suprimat
vitejeste "Adevarul" si "Dimineata", ca sa-si arate strasnicia antisemita, a
lasat īnsa pe mai departe ziarul "La Moment" si a lasat neatinse marile
intreprinderi evreiesti, pe care le criticase īn opozitie, dovedind ca
antisemitismul nu era decāt o diversiune. Dupa ce a cazut, a doua zi, tara
nu mai suferea de antisemitism. Daca lucrurile s-au petrecut asa cum s-au
petrecut, se mai poate vorbi, Sire, de o anarhie pe care ar fi lasat-o
partidele si contra careia Majestatea Voastra a fost īmpins la despotism, ca
la o necesitate de suprema lex? Sire, un Rege poate tot. Peste adevar īnsa
nu sta. Sa nu ne ceara Majestatea Voastra sa recunoastem pacatele care nu
sunt ale noastre, nici ale Natiunei.
MODIFICAREA CONSTITUTIEI
Drepturile Regelui sunt intangibile. Dar si ale Natiunei sunt īnviolabile.
Nici Regele, nici Natiunea nu puteau modifica pactul fundamental unilateral.
Modificarea acestui pact era posibila doar pe o singura cale, cea prevazuta
īn Constitutie. Orice alta cale e revolutionara. Absolvire de juramānt? Nu
exista. Poate īnlocui Plebiscitul chiar sincer, nu ca cel din Martie,
prescriptiile Constitutiei? Cum putea subscrie o tara la propria-i despuiere
de drepturi? Sa presupunem īnsa ca unei Natiuni i-ar veni, asa din senin, o
pofta de automutilare. Īnaintasii i-au legat māinile prin juraminte, prin
forme de īmplinit. Pentru ce aceste forme? Tocmai pentru a nu permite unor
generatii de a risipi ceea ce s-a cāstigat nu de o generatie, ci de multe
generatii si cu multe jertfe. Constitutiile sunt cladite pe vointa nu numai
a celor vii, ci si a celor morti.
OCUPATIE ĪN TRANSILVANIA
Dupa toate aceste desfasurari, īn ce stare a ajuns Natiunea?
Am ajuns la punctul care formeaza obiectul principal al acestui Memorand, pe
care-l asternem la treptele Tronului.
Care este bilantul a 20 ani a regimului din Ardeal si Banat? Se poate spune
lamurit un complect dezastru. Ardealul si Banatul au fost tinute 20 de ani,
cu o scurta exceptie, īn permanenta opozitie. Īn acesti ani de opozitie
lunga s-au irosit toate fortele lor cele mai bune. Īnca dictatura liberala a
mai tinut seama de oarecare aparente. Dictatura actuala a alaturat si
aparentele. A trimis īn fruntea celor 23 judete din Ardeal si Banat ca
Prefecti 23 de Colonei activi din Vechiul Regat. A pus īn fruntea judetelor
militari. I-a sustras misiunii lor de ostasi si le-a dat īnsarcinari
politice. Ardealul si Banatul au primit īnfatisarea de tinuturi sub
ocupatie. Īn afara de judete, militarii au ocupat si orasele, toate orasele
din Transilvania si Banat. Din 68 de orase, īn 64 au fost trimisi tot
ofiteri din Vechiul Regat. Īn urma reactiei publice, numarul acesta s-a
redus mai tārziu, dar sistemul a ramas.
Ce īnsemna aceasta ocupatie militara, aceasta sustragere a atātor colonei,
activi, de la menirea lor? Sau ca avem o pletora inutila de ofiteri, carora
nu stim ce īntrebuintare sa le dam, sau dezorganizarea Armatei, slabirea ei,
tocmai pe aceste vremuri critice. La noi Armata a fost tinuta departe de
politica. Acesta a facut forta ei. O Armata care capata gustul politicei nu
mai e armata. Cu ce drept s-a facut ocuparea Primariilor din Ardeal? Averile
comunale sunt averi, bunuri private. Aceasta ocupatie nu se poate face decāt
cu dreptul Razboiului. Si nici cu aceasta. Oamenii straini trimisi astfel nu
mai sunt primari, ci custozi, numiti īn averi inamice. Īn timpul din urma au
fost īnlocuiti mai multi ofiteri cu civili. Si mai rau. Recrutarea acestora
se face īn Bucuresti la o bursa a cafenelelor. Nu se poate īndeajuns
caracteriza o decadenta de drept, la care am lunecat. S-ar parea ca o
pregatire, constienta, metodica a drumului spre bolsevism?
DESCENTRALIZAREA
Probabil pentru a contarcara putin efectele acestei ocupatiuni īn Ardeal si
Banat, sau, pentru a preveni oarecare reactiuni cari se desinau īn
strainatate, Dictatura Majestatii Voastre a facut īn pripa
descentralizarea! . Dar parca aceasta era reforma noastra cea mai hulita,
defaimata, menita sa dea satisfactie strigatelor Provinciilor: era legea
noastra cea desfiintata la 1931, printr-un guvern care salva tara contra
noastra si venise la cārma pentru acea singura ratiune: era legea la
reīnfiintarea careia nici nu eram lasati sa ne mai gāndim, cānd la 1932 am
mai revenit odata, iar noi la cārma, prin norocul nu stim carui joc
constitutional; legea la care guvernul de patru ani ce ne-a urmat, nici nu
se gāndea, fiindu-i dusman principal, legea, īn fine, care se aduce acum
fara noi, dar evident, nu fara meritul nostru principal. Sire, nu putem avea
nimic contra triumfului ideilor noastre, fie si-n forma aceasta. Dar o
chestiune de moralitate, de principiu se pune īn prealabil.
Plagiatorii, oare, si nu autorii, pot fi chemati sa realizeze o reforma? Cei
ce au combatut-o, desfaimat-o sau cei ce au zamislit-o, cei ce au luptat si
suferit pentru ea? Īntr-un domeniu al creatiunei aceasta e important.
Pāna si legile se fac, Sire, īntāi cu sufletul. Daca sufleteste nu esti
pregatit pentru o lege, munca ta nu va fi decāt o māntuiala, de grija
aparentelor sau, chiar de o īnselare a lor. Plagiatorii, convertitii la
convingeri nu pot face legi bune. Le lipseste pentru aceasta entuziasmul,
profunda sinceritate creatoare a convingerii.
Cazul de fata e concludent. Noi am vroit sa facem o decentralizare
cinstita, reala, nu cu despuierea puterii centrale, ci cu o repartizare
rezonabila a mijloacelor de Stat. N-am fost īngaduiti. Fortele centraliste
erau prea tari. Regenta era contra descentralizarii. N-am fost ajutati de
nimeni. Provinciile n-aveau aparatori unde trebuie. S-a fixat o regula de
patriotism, fata de ele, īn virtutea careia trebuiau sa primeasca
exploatare, fara murmur.
Īn mijlocul acestor stari arunca Dictatura, inopinat, descentralizarea. Nu
era programul ei, nu era obligata sa o faca nici macar de propriile-i
convingeri. Daca totusi s-a hotarāt, trebuia sa o faca legal, cinsit,
īnvatānd din experienta noastra. Nu a īnvatat, dimpotriva , a copiat-o, cu
greselile ei, mai ales īn greselile ei. Astfel a facut o lege moarta.
Din experienta noastra puteau sti ca a descentraliza īnseamna a nu relega,
de la Ministere la Tinut, numai atributiuni birocratice, ci si mijloacele.
Asfel descentralizarea nu-si merita numele, e numai desconcentrare, poate
nici atāt. N-am relegat nici noi mijloacele, dar nu fiindca n-am vrut, s-au
n-am stiut, ci fiindca n-am putut, am fost īmpiedicati.
Īn asemenea īmprejurari descentralizarea Dictaturei e mai mult o
compromitere a ei. Pe urma ei recoltam īn Provincii noui si complecte
deceptii. Acesti "rezidenti regali" nu sunt decāt transmitatori de acte, de
la periferii la centru, cutii de posta, asezate īn 10 Tinuturi. Pe urma lor
nu rasare nici o viata noua, nici o renastere, toropeala merge īnainte, doar
nemultumirea īnregistreaza o noua crestere.
Vom ilustra cu un exemplu, ceea ce s-a facut cu ceea ce era asteptat sa se
faca. Luam exemplul Tinutului Timis, tinut relativ bogat. Din acest Tinut,
Statul īncaseaza pe an aproximativ 5-6 miliarde. Stiti cāt īi ramān din
aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice,
sanitare, etc.? 200 milioane! Atāt face bugetul Tinutului Timis! Legiuitorul
a reunit bugetele celor 5 judete cari īl compun si a creat Tinutul.
Mijloacele au ramas aceleasi, dar cheltulielile infructuoase au sporit, cu
un organ īn plus: Rezidenta. Cele 200 milioane se cheltuiesc aproape īn
īntregime pe salarii si materiale. Drumurile judetene, cari au fost īn
sarcina judetelor, au trecut īn sarcina Rezidentei. Rezidenta le va lasa īn
aceeas stare īn care au decazut de mult. Dealtfel soselele nationale cari
sunt īn sarcina Ministerului Drumurilor, n-au nici ele o soarta mai buna. Īn
Tinutul Timis, Ministerul n-a facut nici un drum modern, autostrade pāna
acum. De multi ani sunt facute toate soselele internationale maghiare cāt si
iugoslave, īn autostrazi pentru automobilism, noi n-avem nici una.
Tinutul Timis se afla la o intersecsectie de rase. Se īntālnesc aici
ambitiuni slave, maghiare, germane, la un hotar dinainte atacat,
compromis, ciuntit. Peste acest hotar avem 500 mii de frati. Pe granitele
noastre stau doua Universitati, la Seghedin, maghiara, la Belgrad, sārba.
Romānii, si cei din launtru si cei din afara, stau la 600 Km. de
Universitatile romānesti. Cāta vreme vor putea rezista presiunei celor doua
Universitati dusmane? Nu e greu de prevazut cum se va termina acest razboi
de rasa, īntr-o zi pentru noi.
Banatul e lasat sortii lui, ros de boli, de denatalitate, de mizerie
fiziologica si morala.
Exemplul Tinutului Timis arunca o lumina trista asupra starii din celelalte
Tinuturi, ajunse īntr-o stare si mai trista, ca putere de actiune si de
rezistenta nationala.
----------------------------------------
Arhanghelu
>IULIU MANIU
>
>Tara de prada
>
>Memorandul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crisana, Satu-Mare,
>Maramures) prezentat M.S. Regelui Carol al II lea în 15 decembrie 1938
>
>
>Editie îngrijita si prefatata de Sabin GHERMAN
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Ce vrei sa demonstrezi cu asta ?
Popa Sapca
Nimic. Vrea si el sa imbirlige pe unde poate. Mai sint si altii. Dar Cioaba ar
trebuie premiat pentru consistenta in parsivenie, pe post de bozgor de
serviciu. Inseamna ca UDMR si fundatiile platesc bine.
Gicabulla
>Date: 6/22/01 12:46 PM Pacific Daylight Time
>Message-id: <20010622154602...@ng-fc1.aol.com>
Iezakt cum a zis :>>Editie îngrijita
>de Sabin GHERMAN
Adica mantzelegi omu da shtintza prof. da universitate a avut grija da
tecst:0)))
C.M.T.
Prefata la memorandul lui I.Maniu.
de Sabin Gherman.
-----------------
Despre dubla contabilitate istorica
Motto: "O ulita prafuita din Bucuresti face mai mult decīt toate burgurile
din Ardeal si Banat" (Nicolae Iorga, 1931)
Exista īn istorie, uneori, fapte, personaje sau documente considerate
corpuri delicte, uitate voit īntr-o memorie tabu, consensuala, protejata de
la īnaltimile academice ale turnului de fildes. O dubla contabilitate
istorica face ca orice aluzie la aceste corpuri delicte sa para, īn cel mai
bun caz, o provocare ordinara, daca nu un act de īnalta tradare. Memorand-ul
lui Iuliu Maniu are acest destin. N-a fost publicat niciodata, desi
(rareori) s-a amintit despre el. A fost mereu prea actual pentru ceea ce se
īntīmpla īn Romānia, vorbea despre Ardeal si Banat altfel decīt īn ode, era
o altfel de istorie. Victima de lux a hipercorectitudinii politice,
documentul īn sine este un rechizitoriu dezamagit si tīrziu - pentru prima
data, unirea de la 1918 este scoasa din contextul paradisiac īn care a fost
tintuita de discursul conjuctural. Iar covīrsitoarea majoritate a
istoricilor considera īnca acest memorand drept periculos (?), o tumoare
care cu cīt e ascunsa mai bine, cu atīt e mai inofensiva. Teama de prea mult
noroc sau neīncrederea īn destinul propriu au facut din romāni iepuri īn
armura, din smecherie-valoare culturala valaha iar din traire-soarta.
"Romānii sīnt un popor de secaturi" (Octavian Goga).
"Trasatura caracteristica a romānului e papagalismul" (Alexandru
Macedonski).
"Pacat ca am unit Ardealul de Romānia" (Iuliu Maniu).
Trei fraze alese la īntīmplare din mitologia inversa, a rusinii de a fi
romān (cum apare prin unele documente). Asa cum, īnca īn timpul Scolii
Ardelene, romānii transilvaneni si banateni preferau sa-si spuna unguri sau
nemti, identificīnd spatiul de dincolo de Carpati cu mizeria si lenea
(Samuil Micu Klein, 1796: romānii īnvatati den Banat care sa rusineaza a sa
zice romāni si voiesc sa sa zica de alt neam; Budai Deleanu: l'e rusine-a sa
zice romāni/Si-n patria lor ei sa fac straini; Niculae Tincu Velia, 1846:
Din 9000 de suflete ortodoxe, la Vīrset, nu vei gasi 10 care sa
marturiseasca a fi romān).Sau moldavul Dimitrie Cantemir, dat ca exemplu de
Timotei Cipariu, "se socotea mai degraba tatar decīt romān". Sīnge
contaminat, lipsa de semnificatie a sinelui national, īntr-un moment
istoric? Dovada ca obsesia de a fi "cei mai viteji dintre traci" naste
mituri ascunse, boli rusinoase de constiinta?
Vor fi darīmate statuile unor Goga, Macedonski sau Maniu? Vor fi puse la
index numele unora ca Asachi, vehement contestatar al unirii Moldovei cu
Tara Romāneasca, sau ca Slavici, aruncat īn puscarie pentru ca fusese
īmpotriva unirii Ardealului cu Romānia? Sau vom recunoaste ca nu sīntem nici
mai rai, dar nici mai buni decīt altii, ca avem si noi pacatele noastre, ca,
spre exemplu, Alexandru Ioan Cuza a fost asteptat, īn infern sau īn rai, de
douazeci de ofiteri (romāni), de moartea carora a fost direct raspunzator?
Sau ca, īn politica noastra externa, sīntem recunoscuti ca maestri ai
tradarii, ca n-am avut niciodata un aliat cu care sa mergem pīna la capat?
Ca, desi a cucerit cele trei provincii (si prima "masura" a fost legarea
taranului de glie), Mihai Viteazu a intrat īn mitologie prin pana entuziasta
a lui Balcescu? Sau ca, paradoxal, cultura romāna a dobīndit universalitate
gratie celor refuzati de Romānia? Mormintele celor cu care ne mīndrim nu
sīnt aici, īn acest spatiu. Aici sīnt doar statuile, ofranda tīrzie, pomana
de partid si de stat, garantate o data cu intrarea īn manualele scolare.
x
x x
De fapt, ce e atīt de "periculos" īn acest Memorand? Conceput īn buna
traditie a comportamentului politic transilvan, politicienii ardeleni si
banateni īncearca sa salveze ceva, atīta cīt se mai poate, din demnitatea
unei provincii, dintr-un specific regional fericit-tributar
multiculturalismului, melting-pot-ului mitteleuropean. Īnainte īnca de
Maniu, Romul Boila, fost ministru al comunicatiilor din Consiliul Dirigent
(1919), elaborase un proiect de organizare administrativ-teritoriala bazat
pe respectul identitatii regionale, pe valorificarea resurselor si
aspiratiilor regionale, cu competente clare alocate unor organisme alese la
nivel de provincie istorica (1931). O Romānie privita ca patrie a
autonomiilor (vezi Spania de astazi, Constitutia din 1978, art. 2) sau un
model apropiat de devolution-ul de care beneficiaza Scotia, din 1997. Era un
sistem nou la acea vreme, care avea drept principiu faptul ca provinciile
au nevoi specifice, dar si atitudini specifice, respecta dreptul la
diferenta īn virtutea "libertatii depline a diferitelor provincii (Ardeal,
Bucovina, Basarabia n.n.) de a se desvolta conform traditiilor si
mijloacelor lor reale", cum sustinuse, īnca īn 1922, deputatul bucovinean
Gh. Grigorovici. (Apropiat, si ca data, de proiectul lui Romul Boila, Pius
al XI lea formula, īn enciclica Quadragesimo Anno, aceleasi idei de
descentralizare si respect al specificului regional, al democratiei cu
adevarat participative si facea din subsidiaritatea enuntata de von Ketteler
una dintre cele mai importante idei politice ale secolului XX).
Si Romul Boila, si Iuliu Maniu prevazusera, imediat dupa 1931, o data cu
venirea lui Nicolae Iorga ca prim-ministru, ca nationalismul va deveni
principiul ordonator al politicii nationale si ca absolutismul
administrativ-financiar al Bucurestiului va scoate Transilvania si Banatul
din circuitul valorilor central-europene, plasīnd aceste provincii sub
derutantul si inconsistentul zig-zag al balcanismului politic. Faptul ca,
initial, nici o provincie nu īsi pusese problema unirii neconditionate cu
Romānia, a facut ca sistemul devolutiv sa fie formulat pentru toate
provinciile istorice ale tarii, carora aveau sa le fie alocate
responsabilitati sporite īn ceea ce priveste economia si administratia,
lasīnd Centrului dīmbovitean grija politicii externe, a armatei nationale, a
monedei nationale, a apararii granitelor si altor probleme de acest fel,
globale. Se putea/se poate renunta īnsa la ambitia anacronica, ineficienta,
a statului national-unitar, poate fi redusa ideea nationala la o dimensiune
controlabila? Ralf Dahrendorf vorbea despre īnlocuirea patriotismului
national cu patriotismul constitutional, civic, cetatenesc, neraportat la
criteriul etnic (lat. ethnicus = pagīn), Habermas - de "statul
constitutional, democratic". Atīta vreme īnsa cīt īn Romānia conspiratiile
mondiale sīnt subiectul preferat al politicienilor, schizoida paradigma a
gestului politic, ideea de eficienta, de modernitate, va fi mereu
declarativa si subjugata unui contraproductiv "specific national".
Ideile unui Maniu sau Romul Boila au avut parte de acelasi scenariu.
Considerat dusman de moarte al Regelui, Iuliu Maniu ramīne fidel sistemului
monarhic; adversitatile se datoreaza īncalcarii unor principii, iar nu
chestiunilor de ordin personal. Va īntelege īnsa Carol al II lea, din
bratele Lupeascai, acest lucru? Si din aceasta cauza Memorand-ul este unul
vizibil defensiv: justificari menite sa īndeparteze orice suspiciune,
automatisme la moda, placute urechilor Fanarului - iubire neconditionata,
supusenie, nationalisme bine temperate. Pentru ca, de cīte ori s-a vorbit
despre autonomie regionala, despre descentralizare sau dinamica a
dezvoltarii regionale, dezbaterea a fost transferata īn zona politicului,
tributara prin excelenta mitologiilor sau intereselor conjuncturale. Este
vorba, īn definitiv, de neīncrederea si suficienta pe care
Bucurestiul-Centrul-the Big Brother-ul generator de sistem le-a afisat mereu
īn relatia cu provincia: Moldova a fost adusa la stadiul de cea mai saraca
dintre regiuni, Transilvania-suspectata mereu ca ofteaza dupa honvedul
mustacios, Banatul ca se vrea "fruncea". Acum, dupa aproape un secol,
identitatea regionala este mai mult un apendice al memoriei, al
īncapatīnarii ardeleanului sa se numeasca ardelean, al banateanului care
vrea cu orice pret sa fie banatean mai īntīi.
Daca īn 1938 regionalismul risca sa fie suspectat (cu oaresce eforturi) ca
fiind o expresie mai diplomatica a separatismului, integrarea europeana la
īnceput de mileniu se bazeaza tocmai pe acest principiu. Īn nici un normativ
international, autonomia nu este pusa pe acelasi plan cu problema nationala,
ea fiind considerata o expresie a descentralizarii, iar subsidiaritatea -
conditie obligatorie a integrarii (art. A2, Tratatul de la Maastricht).
Autonomia īn sine este un transfer de responsabilitati si competente, iar nu
un transfer de suveranitate. Specificitatea, parteneriatul si
multiculturalismul ramīn, dupa mult timp de neīntelegeri sau frustrari,
singura cale de integrare. Chiar tributari si prizonieri ai ohlocratiei
impudice, va trebui sa īntelegem ca nimeni nu poate fi condamnat ca s-a
nascut īntr-o alta limba, asa cum, īn general, nimeni nu poate fi condamnat
ca s-a nascut. Ca istoria este ce se vede, iar nu ceea ce am vrea sa se
vada. Si ca, poate, la urma-urmei, am pierdut o patrie, tainica acasa,
martorul pe care, odata, ne-am fi putut bizui.
x
x x
Gestul publicarii Memorand-ului poate parea unora, mai nevricosi din fire,
unul provocator sau purtator de semnificatii ascunse. Altii, mai sensibili,
vor repeta papagaliceste ca s-a compromis o idee. Dar acest gest, al
publicarii, putea fi facut de oricine, sau cel putin de cei (nevricosi)
care, de la īnaltimea singuratatii lor culturale, da analisti, au preferat
contemplarea tīmpa īn locul actiunii, cei care au facut din Transilvania un
sinonim al disputei. Ei n-au cum sa īnteleaga iubirile simple.
x
x x
Īn definitiv, nu Iuliu Maniu si nu (noi) ardelenii sīnt(em) vinovati de
adevarurile de dupa "unirea īn cuget si-n simtiri". Iar istoria nu este un
rezervor de adevaruri exclusiv convenabile, bune de scos la sarbatori
nationale sau prin filibusterii electorale. Nevoia obsedanta de mituri a
creat constiinta de parada, meseria de a fi romān, datoria de a veghea cu
crucea (ortodoxa) sub perna si toporul sub pat.
Din aceste motive, cartea este un risc. Asumat īn conditiile īn care
specialistii īn apocalipse au facut din apa Dīmbovitei iordan national -
agheasma obligatorie, unica si nascatoare de eroi īncrīncenati.
---------------------------------
Cititi si savurati. Poate va lecuieste.
spataru
C.M.T. <320088...@T-Online.de> wrote in message
news:9gvsm5$m40$01$1...@news.t-online.com...
> IULIU MANIU
>
> Tara de prada
>
> Maramures) prezentat M.S. Regelui Carol al II lea în 15 decembrie 1938
>
>
>
n'am stat sa citesc cacatu pe care'l ingrijeste cu propria'i limba
analfabetu de gherman da va trag muie cu picameru la amandoi. sa ma cac pe
mormintii neamurilor voastre de maimutoi cracanati.
C.M.T.
"spataru" <mui...@p.com> schrieb im Newsbeitrag
news:a4SY6.6379$yz5.1...@e420r-sjo2.usenetserver.com...
Vezi spatarila, din cauza asta am pus prefata
maitirziu pe lista sal poti citi intii memorandumul.
Cit de incult iesti, dai dovada singur. Maniu a
fost roman si nu vlah tuciuriu cum esti tu....
>
>
>
C.M.T.
"Arhanghelu" <arhan...@aol.com> schrieb im Newsbeitrag
news:20010622154602...@ng-fc1.aol.com...
Ca esti prea prost, sa citesti.....:-)))
C.M.T.
"Popa Sapca" <mest...@aol.com> schrieb im Newsbeitrag
news:20010622172345...@ng-fc1.aol.com...
Baaaaa, citeste intii ca e scris de un Roman, nu de un rromi cum esti tu.
C.M.T.
"Gicabulla" <gica...@aol.com> schrieb im Newsbeitrag
news:20010622191213...@ng-ba1.aol.com...
De aivrea tu sa ai calitatiile astea bulisor. Am aflat dela baronesa ca din
cauza culorii tale cam tuciurie stai printe negri, acolo toti cred ca esti
de
ale lor, dar cu o culoare mai deschisa putin.
spataru
C.M.T. <320088...@T-Online.de> wrote in message
sa'i sugi pula. si mie. daca labagiu asta de gherman semneaza prefata, e
clar ca vorbele lu maniu sunt denaturate sau interpretate tendentios.
baaaaaa, maniu a unit tara romaneasca, nu are ce cauta intr'o hartie
igienica in care a scris si paduchiosu asta de gherman. baaaa, sa'nebuneasca
ma'ta, daca m'oi intalni fo data cu muistu, il castrez, sa'i zici daca il
cunosti. il fut cu pompa de bicicleta si'i trag muie cu butelia de aragaz
rapciugosului. si tie.
roliver
>
> sa'i sugi pula. si mie. daca labagiu asta de gherman semneaza prefata, e
> clar ca vorbele lu maniu sunt denaturate sau interpretate tendentios.
> baaaaaa, maniu a unit tara romaneasca, nu are ce cauta intr'o hartie
> igienica in care a scris si paduchiosu asta de gherman. baaaa, sa'nebuneasca
> ma'ta, daca m'oi intalni fo data cu muistu, il castrez, sa'i zici daca il
> cunosti. il fut cu pompa de bicicleta si'i trag muie cu butelia de aragaz
> rapciugosului. si tie.
Pai bai spatare daca nu declarai matale ca nu ai citit ce a scris gherman si acu
pornesti prigoana pentru ca tot vorba ta sint denaturate tendentios :))))))))
nu citesti nu intepretezi darpentru ca tie nu iti convine ce scrie gata l-ai
pus la gunoi :)))))
unde ie logika in ce gindesti si spui :?
ma tu esti Bioxid de klei sa mor io :)))))
Roliver
C.M.T.
>
> > Cit de incult iesti, dai dovada singur. Maniu a
> > fost roman si nu vlah tuciuriu cum esti tu....
>
> sa'i sugi pula. si mie. daca labagiu asta de gherman semneaza prefata, e
> clar ca vorbele lu maniu sunt denaturate sau interpretate tendentios.
> baaaaaa, maniu a unit tara romaneasca, nu are ce cauta intr'o hartie
> igienica in care a scris si paduchiosu asta de gherman. baaaa,
sa'nebuneasca
> ma'ta, daca m'oi intalni fo data cu muistu, il castrez, sa'i zici daca il
> cunosti. il fut cu pompa de bicicleta si'i trag muie cu butelia de aragaz
> rapciugosului. si tie.
Nu fii zgircit baaaaa, de ce lasi familia ta fara
pompa de bicicleta si ma-ta fara aragaz.
>
>
>