[scrierile] Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

"Celor ce marturisesc intruparea Cuvantului prin cuvinte, cu gura, in
inima si minte, in scris si in icoane: Vesnica lor pomenire!" (din
Sinodiconul Ortodoxiei)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/predica-Duminica-Ortodoxiei-Sfantul-Nicolae-Velimirovici.php

Duminica Ortodoxiei

Predica la Duminica Ortodoxiei
Sf. Nicolae Velimirovici

Cat de mare si insufletitoare de temere este aratarea lui Dumnezeu - O,
cat de mare si insufletitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!

Puterile ingeresti stau inaintea Lui cu cutremur; serafimii isi ascund
fetele sub aripioarele lor inaintea luminii stralucitoare si a
frumusetii de negrait prin cuvant, a Lui.

Cat de stralucitor este soarele! Cat de frumos este cerul instelat! Cat
de intins este oceanul involburat! Cat de mareti sunt muntii uriasi!
Cat de infricosatori sunt norii purtatori de tunete si vulcanii
aruncatori de lava! Cat de minunate sunt pajistile acoperite cu flori,
cu miile lor de izvoare si cu turmele lor albe! Dar toate acestea sunt
lucrarea mainilor lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile cele trecatoare,
facute de catre Ziditorul Cel fara de moarte. Zidirea sa fiind atat de
minunata, atunci cum trebuie sa fie Ziditorul?

Daca in inima omului se afla frica, sau bucurie, sau lacrimi inaintea
zidirii lui Dumnezeu, atunci ce se afla in inima omului cand se afla
inaintea Ziditorului Celui atotputernic si viu?

Ce lucru trecator poate sta alaturi de Cel Fara-de-moarte, fara sa se
topeasca in intregime, pana sa nu mai ramana nimic din el? Care om
muritor poate privi fata lui Dumnezeu si sa ramana viu? Iata, este
lucrul cel mai infricosator sa privesti fata unui inger al lui
Dumnezeu; atunci cum sa te uiti la fata lui Dumnezeu? Descriind vedenia
pe care a avut-o dspre ingerul lui Dumnezeu, Proorocul Daniel spune: ".
si n-a mai ramas in mine putere, fata mea si-a schimbat infatisarea,
stricandu-se" (Daniel 10:8). Chiar si omul cel mai puternic isi
imputineaza puterea, si omul cel mai frumos isi pare siesi urat
inaintea ingerului lui Dumnezeu si este "trupul lui ca si crisolitul si
fata lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flacarile de foc" (Daniel 10:6).
In dimineata aceea minunata, cand Domnul Iisus S-a sculat din morti,
iata, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer,..
Si infatisarea lui era ca fulgerul si imbracamintea sa alba ca zapada.
Si de frica lui s-au cutremurat cei ce pazeau si s-au facut ca morti
(Matei 28:2-4). Aceasta este infatisarea slujitorului Imparatului; ce
se poate spune atunci, despre Imparatul?

O, oamenii trebuie sa stie, sa stie fara incetare: niciodata, nici
macar pentru o clipa sa nu piarda aceasta cunoastere, ca asemenea
ingeri minunati sunt foarte aproape de ei! Aceasta cunoastere, care li
s-a dat poroorocilor si vazatorilor cu duhul, ca viziune, i-a facut
intotdeauna blanzi si smeriti inaintea salasluitorilor lumii ceresti,
dar i-a facut hotarati si infricosatori fata de pacatosii cei orbi si
nepocaiti. Proorocul Elisei s-a rugat odinioara lui Dumnezeu ca El sa-i
deschida ochii slujitorului omului lui Dumnezeu, ca si aceasta sa vada
cele ce numai proorocul era in stare sa vada. Dumnezeu a ascultat
rugaciunea acestui mare prooroc si a deschis ochii slujitorului si
acesta a vazut ca tot muntele era plin de cai si care de foc imprejurul
lui Elisei (IV Regi 6:17).

Si atunci, cum va fi vedenia Imparatului cetelor ceresti - vedenia
minunata si infricosatoare a Imparatului Cetelor Ceresti? Cand marele
prooroc Isaia s-a invrednicit de aceasta vedenie, el a strigat cu frica
si cu uimire: "Vai mie, ca sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate si
locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate. Si pe Domnul Savaot
L-am vazut cu ochii mei!" (Isaia 6:5)

O, oamenii ar trebui sa stie ca Imparatul, Domnul, ii are mereu in
priveliste - acelasi Domn Dumnezeu de care Isaia se simtea indestulat
de frica si de uimire! Mintea omului nu ar mai fi atunci deschisa nici
unui fel de pacat sau necuratie. Fie ca omul Il vede sau nu pe
Dumnezeu, Dumnezeu il vede pe om. Asta nu-l face pe hulitor sa se
cutremure? Asta nu este mangaierea crestinului in suferinta sa?

Nu numai Dumnezeu, Cei Trei intr-Unul, ne vede, cercetandu-ne viata in
fiecare clipa, ci si toate cetele ceresti ale ingerilor si sfintilor
care se afla intru slava. Milioane de ochi ne vad ca si cum ar fi unul
singur. Milioane de bune doriri ne insotesc pe calea noastra prin
viata, care este intunecata si spinoasa; si milioane de maini se intind
spre ajutorul nostru ca si cum ar fi una singura. Ocarmuita de Duhul
Sfant, Biserica lui Dumnezeu de pe pamant s-a straduit sa arate
credinciosilor acest adevar maret, infricosator si mult iubit, cu
ajutorul multor icoane si iconostase, care infatiseaza lumea nevazuta a
puterilor ceresti si care le amintesc credinciosilor de existenta
acestor puteri in lume. Inchinandu-ne la icoane, noi nu ne inchinam
lemnului, ori vopselii de pe lemn, ci ne inchinam puterilor ceresti
care sunt vii si se afla de fata. Inchinandu-ne cu frica Dumnezeiasca
inaintea icoanelor, noi de fapt simtim aceasta fata de aceste puteri.
Simtind o stare de bine si de bucurie atunci cand ne aflam in fata
icoanelor, noi, de fapt, simtim aceasta stare de bine si bucurie de la
aceste puteri ceresti, care sunt infatisate pe icoane. Numai nebunii si
cei care sunt plini de duhuri necurate vad inchinaciunea la icoane ca
pe idolatrie. Cine a purtat razboi impotriva idolatriei de-a lungul
vremurilor, daca nu Biserica Ortodoxa? Milioane de credinciosi s-au
jertfit in aceasta lupta biruitoare! Cine altcineva a nimicit
idolatria? Asadar, cum ar putea fi idolatra Biserica, tocmai cea care a
nimicit idolatria? Aceasta este batjocura aruncata asupra Bisericii
Ortodoxe de catre necuratii eretici, ale caror ganduri erau legate de
cele materialnice si nu de cele duhovnicesti. Pe parcursul
speculatiilor pe care le-au facut, acestia nu au fost in stare sa vada
deosebirea dintre inchinarea la icoane si idolatrie. Nefiind in stare
sa reuseasca cu argumentele lor slabe, ereticii au pornit lupta
impotriva icoanelor si inchinatorilor la icoane. Au dat foc la icoane
si au taiat cu sabia pe adevaratii credinciosi. Dar puterea lui
Dumnezeu fiind mai mare decat focul si sabia, in cele din urma, acesti
eretici au cazut si au ajuns la pieire, in timp ce icoanele au ramas
pentru a aminti credinciosilor de taria mareata si infricosatoare a lui
Dumnezeu si a puterilor ceresti in vietile oamenilor de pe pamant. Ca o
pomenire a biruintei asupra iconoclastilor si asezarea randuielii
inchinarii la icoane, pe vremea Patriarhului Metodiu, evlavioasa
Imparateasa Teodora dimpreuna cu fiul ei Mihail, Parintii nostri sfinti
si purtatori-de-Dumnezeu, au rinduit ca aceasta prima duminica a
Postului Mare sa fie inchinata praznuirii acestei jertfe istorice.
Aceasta duminica este cunoscuta ca Duminica Ortodoxiei, spre pomenirea
biruintei credintei Ortodoxe asupra ereticilor, care au cautat sa le
puna oprelisti, si a barbatilor intelepti ai acestei lumi. In legatura
cu aceasta, s-a ales a se citi astazi pericopa Evanghelica despre
Natanael, despre sovaielile sale cu privire la Hristos, de pe vremea
cand acesta se afla departe de El si de schimbarea care s-a savarsit in
el, de indata ce s-a apropiat de El - pentru a arata cat este de
trebuincios Dumnezeu in aducerea sovaielnicului la Credinta, cat si
puterea minunata a Lui.

La vremea aceea, Iisus voia sa plece in Galileea si a gasit pe Filip.
Si i-a zis Iisus: Urmeaza-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea
lui Andrei si a lui Petru. Dupa botezul Lui in apa Iordanului, Domnul
Iisus a mers in Galileea, unde urma sa-Si inceapa lucrarea. Mintile
stricacioase ale iudeilor nu erau vrednice ca Domnul sa-Si inceapa
lucrarea cu ei. Iudeea, in care se afla Ierusalimul, dimpreuna cu firea
lui frumoasa si lumeasca, cazuse mai jos decat proviniciile pagane.
Galileea era pagana, paganismul fiind introdus mai ales de catre greci,
romani si sirieni si raspandit numai partial de catre evrei. Iudeii din
Iudeea socoteau Galileea ca pe un pamant pagan, pamant al intunecimii
si al necunoasterii. Tocmai pe acest pamant s-a aratat lumina mare,
potrivit cuvintelor proorocului: "In Galileea neamurilor .. Poporul
care locuia intru intuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati
in latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi" (Isaia 9:1-2).
Deschizand mai intai gura Sa sfanta in aceasta Galilee, locuita de
oameni de neamuri diferite, Domnul a lamurit deja ca Evanghelia Sa se
adresa omenirii intregi. Dezvaluindu-Se mai intai in acest colt
intunecat si necunoscut al Palestinei, El Si-a aratat atat smerenia,
cat si osandirea Sa, de catre trufia fara de minte a Ierusalimului
intunecat si stricacios.

Andrei a fost cel dintai care L-a urmat pe Domnul, intaiul chemat, care
l-a adus pe fratele sau Simon Petru (Ioan 1:35 s.u.), in vreme ce
Domnul i-a spus lui Filip: "Urmeaza-Mi!". Faptul ca Filip a raspuns la
aceasta chemare de indata si fara sovaire, se lamureste din faptul ca
acesta, fiind aprins cu dragoste pentru Hristos, a inceput degraba sa
adune si pe altii si sa-i aduca la Domnul sau. Hotararea grabnica de
a-L urma pe Domnul fara amanare, se poate deslusi din faptul ca,
probabil, auzise despre Hristos mai dinainte, de la apropiatii sai,
Andrei si Petru, ca veneau cu totii din Betsaida - si poate ca si de la
altii; dar cel mai probabil este faptul ca insusirile fara de asemanare
ale Domnului, l-au indemnat sa lase de indata totul, sa uite totul si
sa-L urmeze pe El. Insusirile puternice ale lui Hristos l-au atras pe
Filip, pentru ca, asa cum am mai spus, nu numai el a fost acela care
l-a urmat pe Hristos, ci indata si-a inceput misiunea apostolica,
aducand si pe altii la Hristos, dupa cum urmeaza:

Filip a gasit pe Natanael si i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au
scris Moise in Lege si proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Cat de simplu vorbeste Filip! Aceste doua suflete - Filip si Natanael -
vorbesc impreuna. Filip nu zice: "l-am gasit pe Mesia cel fagaduit" ori
"Fiul lui David" ori "Regele lui Israel" ori "Domnul Hristos"; el doar
ii arata lui Natanael ca L-a gasit pe Cel Unul despre Care au scris
Moise si proorocii. Aici vorbeste un suflet plin de uimire si de
bucurie. Simtamintele cele mai adanci nu bajbaie dupa cuvinte, ci
graiesc cu simplitate, uneori peste masura de simplu, ca si cum ei ar
fi cu totul lamuritii ca puterea lor se va simti tocmai prin cele mai
simple cuvinte. Simtamintele lipsite de tarie si mincinoase, se fac
trambite poleite ale cuvintelor foarte sunatoare, zgomotoase, pentru a
parea mai putermice si mai adevarate decat sunt. Filip si Natanael
trebuie sa fi vorbit deja impreuna despre Cel Unul Fagaduit, despre El,
despre care s-a proorocit si care a fost indelung asteptat. Acesta era
un subiect de discutie obisnuit printre iudeii cei adevarati, printre
toate sufletele curate insetate. "Am aflat pe Acela", spune Filip.
Altfel spus: El nu S-a dezvaluit ca fulger care sfasie norii si aduce
cutremur de pamant, nici n-a cazut pe neasteptate ca un meteorit si
nici nu a urcat pe tronul imparatesc in Ierusalim, spre care erau
indreptati ochii nevazatori ai fariseilor si ai carturarilor, lipsiti
de intelegere, si ai altora care L-au asteptat pe Mesia. El a crescut
si a trait aici in Galileea, printre noi, vreme de treizeci de ani, si
noi nu L-am cunoscut; El a crescut ca o vita cultivata in mijlocul
butucilor salbatici si El era greu de recunoscut pana ce crescuse si
incepuse sa aduca roade. El era precum comoara ingropata in pamant:
pamantul a fost sapat adanc si comoara a stralucit departe. El nu S-a
pus in valoare, nici nu S-a impus; noi L-am vazut si L-am cunoscut:
bland ca un miel, limpede ca soarele, frumos ca primavara si puternic
ca Dumnezeu. El este din Nazaret, fiul lui Iosif. Cine poate sti in ce
chip L-a descris Filip pe Hristos lui Natanael? Cine poate repeta toata
vorbirea dintre ei? Evanghelistul povesteste pe scurt doar elementele
cele mai insemnate. Si tot ceea ce a auzit Natanael de la Filip, nu i-a
putut aduce altceva, decat bucurie. Dar un lucru l-a tulburat pe el si
i-a slabit credinta: cum putea veni Mesia din Nazaret? Filip L-a numit
pe Iisus fiul lui Iosif, poate ca nici el nu cunostea inca marea taina
a zamislirii Lui de catre Maica Domnului si Sfantul Duh, si poate ca a
fost asa, ca infatisarea Sa sa fie cat se poate de scurta si pe inteles
pentru omul care era calauzit pas cu pas in taina intruparii lui
Dumnezeu. Poate ca Filip era deja misionar lucrator pe calea apostolica
descrisa mai tarziu de Sfantul Apostol Pavel: "Cu cei slabi m-am facut
slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in
orice chip, sa mantuiesc pe unii." (I Corinteni 9:22). Natanael era
inca slab, neinvatat, neluminat si Apostolul il trata ca pe unul dintre
cei slabi.

Si i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis:
"Vino si vezi". Intrebarea lui Natanael nu trebuie inteleasa ca o
remarca rautacioasa, a unei inimi invartosate si neincrezatoare, ci ca
un chip al unei inimi sincere, ca sa nu fie amagit de prietenul sau.
Sara a ras in sine, cand Dumnezeu i-a dezvaluit ca ea va naste fiu asa
batrana cum este (Facerea 18:12). Aceasta este o bucurie care cauta
adeverirea prin intrebari. Si Natanael, niciodata in viata sa, nu
auzise asemenea vesti fericite ca acelea pe care i le adusese Filip.
Dar, cum fiecare bucurie poate intampina impiedicari si intristari, asa
s-a intamplat si cu bucuria aceasta a lui Natanael. Bucuria lui
Natanael a fost indata potolita de cuvantul "Nazaret". Cum ar putea sa
vina Mesia din Nazaret? Nu spusesesera proorocii ca locul nasterii Sale
va fi Betleem? Nu urmarise neam dupa neam, din cetatea lui David, cu
nadejde, sa-l vada pe mostenitorul si imparatul cel asteptat? Trebuie
sa fi gresit Filip. Dar Filip nu-si va retrage lamuririle si dovezile,
si nici nu doreste sa aduca lamuriri lui Natanael, ca raspuns la cele
spuse de acela. El doar ii spune: "Vino si vezi!". Cat de biruitor suna
aceste cuvinte: "Vino si vezi"! Numai vino si vezi, Natanael; nu pot
sa-ti aduc dovezi, dar vederea Lui iti va aduce toate dovezile. Nu-ti
pot da un raspuns nici la aceasta intrebare, nici la alte intrebari pe
care le poti pune, dar tocmai vederea Lui este raspunsul caruia nu i te
poti impotrivi. Vino cu mine chiar acum inaintea Lui - "Vino si vezi!".
Natanael este de acord si porneste impreuna cu Filip.

Si Iisus a vazut pe Natanael venind catre El si a zis despre el: Iata,
cu adevarat, israelit in care nu este viclesug. Ce lauda mare! Si, mai
mult decat atat, din gura cui! Dar ce inseamna aceasta: "israelit in
care nu este viclesug"? Aceasta inseamna: omul care este indestulat cu
cele ce se impotrivesc viclesugului - cu Dumnezeu: ganduri despre
Dumnezeu, arderea de nerabdare dupa Dumnezeu, cautarea lui Dumnezeu,
asteptarea lui Dumnezeu, nadajduirea in Dumnezeu. Este omul care se
daruise Domnului si Stapanului - lui Dumnezeu, si nici nu va cunoaste
un altul; omul in care miezul raului nu a gasit nici o cale pentru a
prinde radacini. Dar cand Hristos a aratat ca Natanael este un adevarat
israelit, a mai aratat in acelasi timp si un fapt trist - acela ca mai
ramasesera putini israeliti adevarati. De aceea, chiar Domnul a strigat
cu bucurie: "Iata, cu adevarat, israelit!" Iata un om adevarat printre
oameni mincinosi! Iata omul care nu numai ca este israelit cu numele,
ci este unul desavarsit! Desi Domnul era in stare sa cunoasca de
departe sovaielile despre El, spuse de Natanael catre Filip, totusi El
l-a laudat pe Natanael, ca fiind israelit adevarat si fara viclesug.
L-a laudat Domnul pentru a-l aduce pe Natanael la El? Nu; pentru ca El,
care vede inima, nu socoteste cuvintele, ci inima. Noi nu putem vedea
in nici un chip, nici nu putem rasfoi Evanghelia ca sa citim ca
Natanael era un om fara viclesug, dar Domnul a vazut in inima lui si a
citit aceasta acolo. Ceilalti Apostoli care s-au adunat in jurul lui
Hristos, poate ar fi ramas uimiti la auzul acestor cuvinte de lauda, pe
care le-a rostit Hristos, dar Hristos a lasat ca timpul sa le descopere
Apostolilor, adevarul despre lauda adusa de El.

Chiar Natanael a fost uimit de aceasta lauda neasteptata, pentru ca:
"Natanael I-a zis: De unde ma cunosti? A raspuns Iisus si i-a zis: mai
inainte de a te chema Filip te-am vazut cand erai sub smochin. Vedeti
cum Natanael se arata deodata a fi om fara viclesug. Omul bogat in
viclesug se preocupa de sine si nu-i pasa de altii. Pentru omul cu
viclesug, lauda si lingusirea sunt dulci. Daca Natanael ar fi fost om
cu viclesug, el s-ar fi imbatat cu aceasta lauda venita de la Hristos
si ar fi inceput sa-L laude, ori, intr-o aparenta de smerenie, nu ar fi
primit lauda. Dar pe Natanael il preocupa mai mult Hristos decat
propria lui persoana. Si astfel, Natanael nici nu a primit, nici nu a
respins lauda, ci a pus o intrebare in chip deschis, dorind sa dea la
iveala adevarul despre Hristos: "De unde ma cunosti?" Ne vedem pentru
prima oara in viata. Daca m-ai fi chemat pe nume, as fi fost mai putin
uimit, pentru ca un nume se poate cunoaste si folosi mai usor; dar ma
uimeste faptul ca Tu ai ajuns degraba sa cunosti ce se afla in inima si
in constiinta mea - ceva ce este foarte bine ascuns de oameni si pe
care omul il dezvaluie cu foarte multa grija prietenilor sai apropiati.
"De unde ma cunosti?"

Domnul i-a dat raspuns, descoperindu-i pentru o clipa taina
materialnica, vazuta: "Mai inainte de a te chema Filip te-am vazut cand
erai sub smochin." Cel care cunoaste tainele inimii, poate sa cunoasca
cu usurinta pe cele ale trupului. Si cel care vede framantarea
gandurilor si aude soapta lor ascunsa in om, va vedea cu mai mare
usuratate miscarea trupului si va auzi cuvintele care ies din gura
omului. Inainte de a ajunge Filip la Natanael, Domnul l-a vazut stand
sub smochin; si inainte ca Filip sa se gandeasca si sa-l alature si pe
Natanael, Domnul vazuse si cunoscuse inima lui Natanael. Prin Voia Lui,
Filip a mers la Natanael si l-a chemat sa vina si sa vada. Cum se poate
ascunde omul de ochii lui Dumnezeu? Exista vreo cale prin care omul sa
se poata ascunde de Dumnezeul Cel puternic si infricosator? Cugetand
asupra Dumnezeului Celui puternic si infricosator, psalmistul se
indreapta catre Atotcunoscatorul Dumnezeu si spune: "Tu ai cunoscut
sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.
Ca inca nu este cuvantul pe limba mea. Si, iata, Doamne, Tu le-ai
cunoscut pe toate, si pe cele din urma, si pe cele de demult; Tu m-ai
zidit si ai pus peste mine mana Ta.. Unde ma voi duce de la Duhul Tau,
si de la fata ta unde voi fugi?" (Psalm 138:2-7).

Hristos este minunea istoriei pe acest pamant, nu numai pentru minunile
pe care le-a lucrat si pentru Invierea Sa, dar si pentru puterea
atotcuprinzatoare a Duhului Sau si pentru cunoasterea Sa. Fiind pe
pamant, El se afla in acelasi timp in cer. Uitandu-Se la oameni, El
vedea in acelasi timp pe Satan, cum a cazut din cer. Intalnind oamenii,
El le vedea trecutul si viitorul. El citea gandurile oamenilor ca
intr-o carte deschisa. Pe cand Se afla in mijlocul oamenilor care-L
slaveau si-L laudau, El le vorbea ucenicilor Sai despre patima Sa; in
miezul Patimii Sale, El vorbea despre biruinta si despre slava Sa, ce
aveau sa vina. Vazand templul de marmura din Ierusalim, El a vazut
ruinarea lui. El vorbeste cu Moise si cu Ilie, la fel ca si cei din
vremea Lui, care erau in viata. Pe cand Isi ducea viata in trup, El a
vazut tot ceea ce urma sa se intample in cer si a auzit vorbirea intre
bogatul cel pacatos care se afla in iad, cu Avraam, care se afla in
rai. El a vazut de departe unde era priponit asinul dimpreuna cu puiul
sau, si Si-a trimis ucenicii ca sa-i aduca la El. El a vazut de departe
omul din cetate carand ulciorul cu apa si Si-a trimis ucenicii la acel
om, cu porunca de a pregati Pastile pentru El. Timpul si locul nu
puteau ascunde nimic vederii Lui duhovnicesti. El vedea tot ce se
intamplase si tot ceea ce urma sa se intample, ca si cum totul s-ar fi
petrecut inaintea ochilor Sai. Spatiul nu avea pentru El nici un fel de
masura. El vedea tot ceea ce se intampla oriunde in lume, ca si cum ar
fi avut loc inaintea ochilor Sai trupesti. Tot ceea ce se intampla
intr-un locas inchis, era ca si cum ar fi fost intr-un camp deschis. Si
inca, tot ceea ce se intampla in locurile cele mai ascunse - in inimile
oamenilor - era dezvaluit si deschis privelistii Sale.

Aceasta aflare a Domnului Iisus in toate locurile si atotcunoasterea
Sa, l-au uluit pe Natanael, asa cum s-a intamplat cu Petru, cand a fost
pescuirea minunata pe mare si cum s-a intamplat si cu alti ucenici ai
Sai, cand L-au vazut mergand pe apa si potolind vantul si furtuna.
Cunoscand inimile oamenilor, Domnul stia care dintre puterile Sale
Dumnezeiesti vor fi mai puternic lucratoare asupra fiecarui ucenic in
parte. Daca pe Petru il uimea cel mai mult puterea Sa asupra naturii,
pe Natanael il uimea cel mai mult, dupa cum vedem, puterea Sa de
intelegere si atotcunoasterea Sa. Cunoscand toate lucrurile, Domnul a
folosit aceasta pentru a face lucratoare iconomia Sa Dumnezeiasca
pentru mantuirea oamenilor. Este posibil ca Filip sa fi inteles aceasta
in perioada de inceput a apostolatului sau, atunci cand i-a spus lui
Natanael: "Vino si vezi!" Filip era incredintat ca Domnul atotintelept
si atotputernic Se va descoperi lui Natanel in vreun chip care sa fie
cel mai potrivit duhului si caracterului lui Natanel. Poate ca el a
avut numai o cunoastere mai dinainte nedeslusita, despre ceea ce a
cunoscut mai tarziu in chip lamurit - tainele nenumarate si minunate
care erau ascunse in pieptul slab, omenesc, al Invatatorului sau. Cu
adevarat, taine mai mari decit cerurile si mai intinse decat veacurile,
erau ascunse in pieptul Celui care era Om si Dumnezeu! Si-a descoperit
si Si-a aratat Domnul Hristos a mia parte din tainele si puterile Sale
care erau ascunse in El? Desigur ca nu. Cea mai mare parte a tainelor
Sale a ramas nedescoperita si nevazuta, pentru a fi descoperita si
aratata sfintilor in Imparatia Sa cea cereasca. In El se afla asemenea
putere, ca nu-I trebuia nici o osteneala ca sa faca minuni; El mai
degraba Se ascundea, ca sa nu faca minuni. El a vorbit, S-a descoperit
si a facut numai atat cat era nevoie pentru mantuirea noastra, fara
silire sau apasare asupra vointei noastre, ci prin libera noastra
alegere si hotararea noastra libera.

Dar sa mai zabovim asupra lui Natanael, cum se minuneaza, raspunzand
Domnului: Raspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu. Tu
esti regele lui Israel. Acestea au fost rostite de catre cel care ii
spusese lui Filip doar cu putin timp mai inainte: "Din Nazaret poate fi
ceva bun?" Ce schimbare minunata! Ce val neasteptat de bucurie! O,
fratii mei, cat de maret si minunat este Dumnezeu! Nu exista cuvinte
care sa poata spune aceasta, sau maini care sa poata scrie despre
aceasta, dar exista inimi care pot simti aceasta si, simtind aceasta,
se bucura ca roua diminetii cand este mangaiata de razele de soare. Nu
este aceasta intamplare o pricina destul de lamuritoare pentru ca
Domnul sa Se imbrace in trup de carne si sa se arate ca om slab pentru
mantuirea oamenilor? Cine L-ar fi putut indura ca pe un inger
infricosator? Si mai mult decat atat, daca S-ar fi aratat ca Dumnezeu,
in puterea si slava Sa cea vesnica, fara sa fie imbracat sau ascuns sub
haina de carne, cine ar fi fost in stare sa-L priveasca si sa ramana
viu? Cine I-ar fi putut auzi glasul si sa nu se schimbe in tarana? Nu
s-ar fi schimbat intregul pamant in negura, in preajma suflarii Lui?
Vezi ce putere tacuta are aratarea Lui; cum se schimba intr-o clipa
inima si gandurile omului! Cine si-ar fi putut inchipui, numai cu
citeva clipe mai inainte de vorbirea pe care Hristos a avut-o cu
Natanael, ca acesta va marturisi ca acest "fiu al lui Iosif" era Rabi,
Fiul lui Dumnezeu si imparat al lui Israel? Si daca, in acea clipa,
Natanael se poate sa fi gandit ca Imparatul lui Israel era un imparat
pamantesc, s-ar fi putut asemana cu credinta tuturor asupra timpului
venirii lui Mesia, ceea ce era mai mult decat destul, pentru un
incepator in marturisirea lui Hristos si urmator al Lui. Pe langa
aceasta, Natanael L-a mai numit Fiu al lui Dumnezeu, prin care a asezat
Persoana lui Hristos cu mult deasupra treptei obisnuite de a-L intelege
ca imparat obisnuit, pamantesc, pe tronul lui David.

Raspunsu-i-a Iisus si i-a zis: Pentru ca ti-am spus ca te-am vazut sub
smochin, crezi? Mai mari decit acestea vei vedea. Si i-a zis: Adevarat,
adevarat zic voua: de acum veti vedea cerul deschizandu-se si ingerii
lui Dumnezeu suindu-se si coborandu-se peste Fiul Omului. Domnul ii
descoperise atunci lui Natanael numai o mica taina despre Sine, spunand
ca El il vazuse sub smochin. Judecata Sa limpede la aceasta mica
departare pe pamant, este ca o raza a atotcuprinderii Sale, judecata
limpede ca lumina soarelui. In curatia sufletului sau, Natanael a
socotit ca acest "putin" era destul pentru credinta. Fariseii si
carturarii necurati si plini de viclesug ai Ierusalimului, au vazut cum
Domnul a vindecat leprosii, cum a dat vedere orbilor, cum a inviat
mortii si nu puteau crede. Dar Natanael care era israelit adevarat -
vezi cum crede si marturiseste cand i se arata doar o mica minune! "Mai
mari decat acestea vei vedea.", fagaduieste Domnul. Ce va vedea el?
"Cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si
coborandu-se peste Fiul Omului." Domnul adreseaza aceste cuvinte lui
Natanael, dar face aceasta fagaduinta tuturor, caci spune: "Adevarat,
adevarat zic voua" ("voua", nu "tie"). Si pentru ca nu exista nici o
indoiala ca aceasta fagaduinta se va implini, se vede din repetitia pe
care o foloseste: "Adevarat, adevarat.". Chiar de la inceput, ingerii
au slujit Mantuitorului, coborand din cer si intorcandu-se inapoi
acolo. Un inger s-a aratat lui Zaharia, ca sa-i spuna despre nasterea
marelui Inaintemergator al lui Hristos. Un inger s-a aratat Preacuratei
Fecioare, ca sa-i spuna despre marea taina a nasterii Domnului.
Cerurile erau deschise pastorilor din Betleem si ingerii au coborat,
cantand lauda de bucurie a pacii lui Dumnezeu catre oameni. Ingerii au
coborat pentru a vesti si a-l calauzi pe Iosif si pe craii de la
rasarit. Cand Domnul biruise toate ispitele lui Satan din pustiu,
ingerii au venit si I-au slujit Lui. In Patima Sa, inainte de a muri,
in Gradina Ghetsimani, I S-a aratat un inger, intarindu-L. La vremea
Invierii Sale, ingerii au coborat la mormantul Sau. La inaltarea Sa de
la pamant la cer, doi ingeri invesmantati in alb au coborat si s-au
aratat ucenicilor. Dupa Inaltarea Sa, ingerii s-au aratat adesea
Apostolilor Sai si, mai tarziu, foarte multor oameni drepti, mucenici
si sfinti. Intaiul mucenic Stefan, nu a vazut cerurile deschizandu-se
(Fapte 7:56)? Apostolul Pavel nu s-a ridicat pana la al treilea cer? Nu
s-au descoperit Apostolului si Evanghelistului Ioan, nenumarate minuni
ceresti, intr-un ragaz de timp ori in vesnicie? Pana in zilele noastre,
ingerii s-au aratat multor oameni cu inima curata si cu sufletele
purtatoare de Dumnezeu; si multi pacatosi, carora li s-au iertat
pacatele, au vazut cerurile deschise. O, de cate si de cate ori pana in
prezent, s-au dovedit adevarate cuvintele Domnului Iisus despre
cerurile deschise si despre coborarea si inaltarea ingerilor! Domnul a
coborat pe pamant pentru a arata oamenilor cerurile deschise. Inainte
de Hristos, numai un numar mic de prooroci si de oameni placuti lui
Dumnezeu s-au invrednicit sa vada cerurile deschise, dar dupa venirea
Lui, o intreaga ceata de proororci, prin simtirea lor duhovniceasca,
s-au ridicat in inaltimile cerului si au coborat dimpreuna cu multimea
cea cereasca a ingerilor. Cerul este mereu deschis oamenilor, dar
oamenii sunt inchisi cerului: "ca vazand, nu vad si auzind, nu aud"
(Matei 13:13). Hristos a redat vederea nu numai catorva care erau orbi
trupeste, ci milioane de orbi duhovnicesti si-au recapatat vederea. Si
orbii si-au primit vederea si au vazut cerurile deschise. Si ce
inseamna cerurile deschise, decat aratarea Dumnezeului Celui viu si a
cetei Sale fara de numar? Atunci, ce inseamna simtirea lui Hristos,
decat frica si groaza pentru cei necurati si pacatosi, si viata si
bucurie pentru cei curati si drepti? Aceasta simtire mareata si
infricotatoare ne este ascunsa prin vesmantul nostru trupesc. Dar
curand, foarte curand, acest vesmant va fi sfasiat si lepadat si ne vom
afla cu totul in cerurile deschise. Aceia dintre noi, care sunt pocaiti
si curati, se vor afla inaintea Dumnezeului Celui viu, Care este vesnic
si de viata datator, dar cei nepocaiti, hulitorii si necuratii, se vor
afla vesnic fara de Dumnezeu, in chinuirea si intunericul fara de
sfarsit.

De aceea, sa ne apropiem de Domnul Iisus, Care iubeste oamenii, si, cat
inca mai avem zile, sa marturisim numele Lui ca singurul nume
mantuitor, si sa strigam dupa ajutor - singurul ajutor care este
neschimbat si care aduce mantuirea. Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii si ne mantuieste! Slava Tie,
dimpreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant - Treimea cea deofiinta si
nedespartita, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/predica-Duminica-Ortodoxiei-Sfantul-Ignatie-Brianceaninov.php

Duminica Ortodoxiei

Predica la Duminica Ortodoxiei

Sf. Ignatie Brianceaninov

Iubiti frati! Cuvantul nostru din Duminica Ortodoxiei trebuie sa
inceapa, in chip firesc, cu intrebarea: Ce este Ortodoxia?

Ortodoxia este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a lui
Dumnezeu; Ortodoxia este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar;
Ortodoxia este proslavirea lui Dumnezeu prin adevarata Lui cunoastere
si inchinare la El; Ortodoxia este proslavirea de catre Dumnezeu, prin
daruirea harului Atotsfantului Duh, a omului care slujeste Lui cu
adevarat. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este
Duhul, acolo nu este Ortodoxie.

Nu este Ortodoxie in invataturile si filosofarile omenesti: in ele
domneste stiinta cu nume mincinos, care e roada a caderii. Ortodoxia
este invatatura Sfantului Duh, data de Dumnezeu oamenilor spre
mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire. "Cine voieste
sa se mantuiasca, mai inainte de toate se cade lui sa tina credinta
soborniceasca, pe care daca nu o va pazi omul intreaga si fara de
prihana, fara nici o indoiala, va pieri pe veci".

Comoara de mult pret este invatatura Sfantului Duh! Ea e predanisita in
Sfanta Scriptura si in sfanta Predanie a Bisericii Ortodoxe. Comoara de
mult pret este invatatura Sfantului Duh! In ea e chezasia mantuirii
noastre. De mult pret, cu neputinta de inlocuit, neasemuita pentru
fiecare dintre noi e fericirea sortii noastre vesnice: tot atat de
pretioasa, mai presus de orice pret, este si chezasia fericirii noastre
vesnice - invatatura Sfantului Duh.

Spre a pastra in noi aceasta chezasie, Sfanta Biserica insira astazi,
in auzul tuturor, invataturile nascute si raspandite de satana, prin
care se vadeste vrajmasia fata de Dumnezeu, care se impotrivesc
mantuirii noastre si cauta sa ne-o rapeasca. Ca pe niste lupi rapitori,
ca pe niste serpi aducatori de moarte, ca pe niste hoti si ucigasi,
Biserica infiereaza aceste invataturi; pazindu-ne de ele si chemandu-i
sa iasa din taramul pierzaniei pe cei amagiti de ele, ea da anatemei
aceste invataturi si pe cei ce se tin de ele cu indaratnicie.

Cuvantul anatema inseamna indepartare, lepadare. Cand Biserica da
anatemei o invatatura, asta inseamna ca invatatura cu pricina cuprinde
hula asupra Sfantului Duh, si pentru mantuire este de trebuinta ca ea
sa fie lepadata si indepartata cum este indepartata otrava de mancare.

Cand este dat anatemei un om asta inseamna ca omul cu pricina si-a
insusit cu hotarare invatatura hulitoare, lipsindu-se prin ea de
mantuire pe sine si pe semenii sai, carora le impartaseste felul sau de
a gandi.

Cand cineva se hotaraste sa paraseasca invatatura hulitoare si sa
primeasca invatatura pe care o tine Biserica Ortodoxa, el e indatorat,
dupa randuielile Bisericii Ortodoxe, sa dea anatemei invatatura
mincinoasa pe care o tinea pana atunci si care il tinea in pierzare,
instrainandu-l de Dumnezeu, facandu-l sa ramana vrajmas lui Dumnezeu,
hulitor al Sfantului Duh, partas al satanei.

Insemnatatea anatemei este de doctorie duhovniceasca a Bisericii
impotriva unei boli a duhului omenesc, boala care pricinuieste moarte
vesnica.

Pricinuiesc moarte vesnica toate invataturile omenesti care vara in
credinta filosofarea proprie, scoasa din stiinta cu nume mincinos, din
cugetarea trupeasca - aceasta mostenire de obste a duhurilor cazute si
a oamenilor, in invatatura de Dumnezeu descoperita despre Dumnezeu.
Filosofarea omeneasca amestecata in invatatura credintei crestinesti se
numeste erezie, iar urmarea acestei invataturi - rea credinta.

Apostolul insira intre faptele trupesti si ereziile (Galateni 5, 20).
Ele tin de faptele trupesti prin obarsia lor, cugetarea trupeasca, care
este moarte, care este vrajmasie fata de Dumnezeu, care legii lui
Dumnezeu nu se supune, ca nici nu poate (Romani 8, 6-7). Ele tin de
faptele trupesti prin urmarile lor. Instrainand duhul omenesc de
Dumnezeu, unindu-l cu duhul satanei in pacatul de capetenie al acestuia
- hula impotriva lui Dumnezeu, ele il supun robiei patimilor, ca pe un
parasit de Dumnezeu, ca pe un lasat in voia propriei lui firi cazute,
intunecatu-s-a inima lor cea neintelegatoare, spune Apostolul despre
inteleptii care s-au abatut de la adevarata cunoastere de Dumnezeu:
zicandu-se pe sine a fi intelepti, au innebunit... au mutat adevarul
lui Dumnezeu intru minciuna... pentru aceea i-a si dat pe ei Dumnezeu
intru patimi de ocara (Romani l, 21-22, 25-26).

"Patimi de ocara" sunt numite feluritele patimi curvesti. Purtarea
ereziarhilor era dezmatata: Apolinarie era preacurvar, Eutihie era cu
osebire robit patimii iubirii de bani, Arie era cumplit de desfranat.

Cand cartea lui de cantece, "Thalia", a fost citita la primul Sinod
Ecumenic de la Niceea, Parintii Sinodului si-au astupat urechile,
nevoind sa auda cuvintele murdare din ea, ce nu puteau nicicand sa ii
treaca prin minte unui om evlavios. "Thalia" a fost arsa. Spre
fericirea omenirii, toate exemplarele ei au fost nimicite: ne-a ramas
numai marturia istorica despre faptul ca aceasta lucrare era plina de
un dezmat crunt. Asemenea "Thaliei" sunt multe lucrari ale ereziarhilor
din vremurile noi: in ele cumplita hula impotriva lui Dumnezeu este
unita si amestecata cu un dezmat crunt, neomenesc.

Fericiti cei care niciodata n-au auzit si n-au citit aceste roade ale
iadului! La citirea lor, unirea duhului ereziarhilor cu duhul satanei
devine limpede.

Ereziile, fiind fapte trupesti, roade ale cugetarii trupesti, sunt
nascocite de catre duhurile cazute. "Fugiti de ereziile cele fara de
Dumnezeu", spune Sfantul Ignatie Teoforul, "caci sunt nascocire a
diavolului, a sarpelui, incepatorului rautatii". Nu trebuie sa ne miram
de asta: duhurile cazute s-au coborat din inaltimea vredniciei
duhovnicesti si au cazut in cugetarea trupeasca mai mult decat oamenii.
Oamenii au putinta sa treaca de la cugetarea trupeasca la cea
duhovniceasca; duhurile cazute sunt lipsite de aceasta putinta. Oamenii
nu sunt supusi unei atat de puternice inrauriri a cugetarii trupesti,
fiindca in ei binele cel firesc nu a fost nimicit, precum in duhuri, de
cadere.

In oameni, binele este amestecat cu raul, si ca atare este netrebnic;
in duhurile cazute domneste si lucreaza numai raul. Cugetarea trupeasca
a dobandit in privinta duhurilor dezvoltarea cea mai cuprinzatoare si
deplina pe care o putea atinge.

Pacatul lor de capetenie este ura inversunata fata de Dumnezeu, ce se
vadeste printr-o infricosatoare si necontenita hula impotriva Lui. Ele
s-au trufit inaintea lui Dumnezeu Insusi; au prefacut supunerea fata de
Dumnezeu, care este fireasca pentru zidire, intr-o neincetata lucrare
impotriva Lui, intr-o neincetata vrajmasie. Din aceasta pricina,
caderea lor este adanca si rana mortii vesnice cu care sunt ele ranite
este cu neputinta de tamaduit.

Patima lor de capetenie este trufia; ele au o monstruoasa si prosteasca
slava desarta; afla placere in toate felurile pacatului, petrec
necontenit in acestea, trecand de la un pacat la altul. Ele se tarasc
si in iubirea de argint, si in imbuibarea pantecelui, si in preacurvie.
Neavand putinta de a savarsi pacatele trupesti cu trupul, duhurile
cazute le savarsesc cu inchipuirea si cu simtirea; ele au impropriat
firii netrupesti pacatele proprii trupului; ele au dezvoltat in sine
pacatele ce nu sunt proprii firii lor neasemuit mai mult decat pot fi
acestea dezvoltate intre oameni.

A cazut din cer, spune Prorocul despre heruvimul cazut, luceafarul cel
ce rasarea dimineata, zdrobitu-s-a pe pamant. Tu ai zis intru cugetul
tau: in cer ma voi sui, deasupra stelelor cerului voi pune scaunul
meu... fi-voi asemenea Celui preainalt. Iar acum in iad te vei pogori,
si in temeliile pamantului... fi-vei lepadat in munti ca un mort (Is.
14, 12-15, 19).

Duhurile cazute, purtand in sine temeiul tuturor pacatelor, se
straduiesc sa-i atraga in toate pacatele pe oameni, cu scopul si cu
setea de a-i da pierzarii. Ele ne atrag in felurita desfatare a
trupului, in iubirea de castig, in iubirea de slava, zugravindu-ne in
culorile cele mai vii si mai atragatoare obiectele acestor patimi. Ele
se straduiesc sa ne atraga mai ales in trufie, din care odraslesc
precum verdeturile din seminte vrajmasia fata de Dumnezeu si hula
impotriva Lui.

Pacatul hulei impotriva lui Dumnezeu, care alcatuieste miezul tuturor
ereziilor, este pacatul cel mai greu, care este propriu duhurilor
cazute si alcatuieste insusirea lor cea mai aparte.

Duhurile cazute se straduiesc sa acopere toate pacatele cu o masca
placuta, numita in scrierile ascetice ale Parintilor indreptatiri. Ele
fac asta cu scopul ca oamenii sa fie amagiti mai lesne, sa se invoiasca
mai usor la primirea pacatului.

La fel fac ele si cu hula impotriva lui Dumnezeu: se straduiesc sa o
acopere cu nume marete, cu o retorica pompoasa, cu o filozofie elevata.
Cumplita arma sunt in mainile duhurilor ereziile! Ele au pierdut
popoare intregi rapindu-le fara ca acelea sa bage de seama
crestinismul, inlocuind crestinismul cu o invatatura hulitoare,
impodobind aceasta invatatura ucigasa cu numele de crestinism
purificat, adevarat, restaurat.

Erezia este un pacat savarsit, in primul rand, cu mintea. Acest pacat,
fiind primit de minte, se impartaseste duhului, se revarsa asupra
trupului, spurca chiar trupul nostru, ce are putinta de a primi
sfintire din impartasirea cu harul dumnezeiesc si de a se spurca si
molipsi prin impartasirea cu duhurile cazute. Acest pacat este cu greu
bagat de seama si anevoie priceput pentru cei care nu cunosc bine
crestinismul, si ca atare prinde lesne in cursele sale simplitatea,
nestiinta, marturisirea nepasatoare si superficiala a crestinismului.

Au fost prinsi de erezie pentru o vreme Preacuviosii Ioanichie cel
Mare, Gherasim de la Iordan si alti cativa bineplacuti lui Dumnezeu.
Daca sfintii barbati care si-au dus viata numai si numai cu grija
mantuirii nu au putut pricepe dintr-o data hula ascunsa sub o masca
frumoasa, ce sa mai spunem de cei care-si duc viata in griji lumesti,
avand despre credinta o conceptie neindestulatoare, cu totul
neindestulatoare?

Cum sa recunoasca acestia erezia aducatoare de moarte, daca ea li se
infatiseaza sub masca intelepciunii, dreptatii si sfinteniei? Iata
pricina pentru care obsti crestine intregi si popoare intregi s-au
plecat lesne sub jugul ereziei!

Din aceeasi pricina este foarte anevoioasa intoarcerea din erezie la
Ortodoxie, cu mult mai grea decat intoarcerea din necredinta si
idolatrie. Ereziile care sunt mai aproape de ateism sunt mai lesne
recunoscute si oprite decat cele mai putin indepartate de credinta
ortodoxa si, ca atare, mai ascunse.

Imparatul roman cel intocmai cu Apostolii, Marele Constantin, i-a scris
o epistola Sfantului Alexandru, patriarhul Alexandriei, cel care l-a
dat in vileag pe ereziarhul Arie, indemnandu-l sa inceteze cearta ce
strica pacea din pricina unor cuvinte desarte. Prin aceste cuvinte pe
care Constantin le-a numit desarte era tagaduita Dumnezeirea Domnului
nostru Iisus Hristos, era nimicit crestinismul. Astfel, si intr-un
barbat sfant, ravnitor al dreptei credinte, nestiinta a fost amagita
printr-o cursa a ereziei pe care el nu a putut sa o priceapa.

Erezia, fiind pacat greu, pacat de moarte, se vindeca usor si hotarator
- ca pacat al mintii -prin darea ei nefatarnica, din toata inima,
anatemei. Sfantul Ioan Scararul a zis: "Sfanta Biserica soborniceasca
ii primeste pe eretici cand ei dau anatemei fara fatarnicie erezia lor,
si indata ii invredniceste de Sfintele Taine; iar pe cei cazuti in
curvie, chiar daca isi marturisesc si parasesc pacatul, porunceste,
urmand apostolestilor randuieli, sa fi despartiti de Sfintele Taine
pentru multi ani".

Urma lasata de pacatul trupesc ramane in om si dupa marturisirea
pacatului, si dupa parasirea lui; urma lasata de erezie e nimicita
indata dupa lepadarea ei. Fara aceasta doctorie, otrava hulei impotriva
lui Dumnezeu ramane in duhul omenesc si nu inceteaza a-l clatina cu
nedumeriri si indoieli pricinuite de impreuna-simtirea netaiata din
radacina fata de erezie; raman ganduri ce se ridica impotriva
intelegerii lui Hristos (II Cor. 9, 5), ce fac anevoioasa mantuirea
pentru cel tinut in legaturile lor, tinut in legaturile nesupunerii si
impotrivirii fata de Hristos, pentru cel ce ramane in impartasire cu
satana.

Doctoria anatemei a fost intotdeauna socotita ca neaparat trebuincioasa
de catre Sfanta Biserica in privinta cumplitei boli a ereziei. Cand
Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind sa se indreptateasca in
privinta invinuirilor aruncate asupra lui, Parintii i-au cerut ca mai
intai de toate sa-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care
se lepadase de Nestorie, dar nu asa de hotarat cum se lepadase de el
Biserica, a vrut sa dea lamuriri. Parintii i-au cerut iarasi sa dea
anatemei cu hotarare, fara alte explicatii, pe Nestorie si invatatura
acestuia. Teodorit a vrut din nou sa dea lamuriri, insa Parintii au
cerut iarasi ca el sa dea anatemei pe Nestorie, amenintand ca
altminteri il vor socoti eretic pe insusi Teodorit. Teodorit a rostit
anatema asupra lui Nestorie si a tuturor invataturilor eretice ale
acelei vremi. Parintii au dat slava lui Dumnezeu, l-au proclamat pe
Teodorit pastor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut sa dea lamuriri,
caci lepadase din sufletul sau pricinile care il faceau sa simta nevoia
de a da lamuriri.

Asa stau lucrurile intre duhul omenesc si infricosatoarea boala a
ereziei.

Auzind astazi amenintatoarea vestire a doctoriei duhovnicesti, sa o
primim cu intelegere adevarata si, dand-o sufletelor noastre, sa
lepadam fara fatarnicie si in chip hotarator acele pierzatoare
invataturi pe care Biserica le va lovi cu anatema spre mantuirea
noastra. Chiar daca le-am lepadat intotdeauna, sa intarim glasul prin
care le leapada Biserica.

Libertatea, usurimea, puterea duhovniceasca pe care le vom simti
negresit in noi ne marturisesc dreptatea acestei lucrari bisericesti si
adevarul invataturii vestite in ea.

Biserica vesteste: "Pe cei care robesc intelegerea lor spre ascultarea
de dumnezeiasca Descoperire si se nevoiesc pentru ea ii fericim si ii
laudam; pe cei care se impotrivesc adevarului, daca nu s-au pocait
inaintea Domnului, noi, asteptand intoarcerea si pocainta lor, daca nu
au voit sa urmeze Sfintei Scripturi si Predanii a Bisericii, ii
indepartam si ii dam anatemei".

"Celor care tagaduiesc fiintarea lui Dumnezeu si spun ca aceasta lume
este de sine fiitoare, ca totul se savarseste in ea fara purtarea de
grija a lui Dumnezeu: anatema".

"Celor care spun ca Dumnezeu nu este duh, ci materie, care nu-L
recunosc ca Drept, Milostiv, Preaintelept, Atoatestiutor si rostesc
hule de acest fel: anatema".

"Celor care cuteaza a spune ca Fiul lui Dumnezeu nu este de o fiinta si
de o cinste cu Tatal, si nici Duhul Sfant; care nu marturisesc ca
Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt un singur Dumnezeu: anatema".

"Celor care isi ingaduie a spune ca pentru mantuirea si curatirea
noastra de pacate nu sunt de trebuinta venirea in lume dupa trup a
Fiului lui Dumnezeu, patimile Lui cele de voie, moartea si invierea:
anatema".

"Celor care nu recunosc rascumpararea prin har, cea propovaduita de
Evanghelie, ca singurul mijloc de indreptatire a noastra inaintea lui
Dumnezeu: anatema".

"Celor care cuteaza a spune ca Prea Curata Fecioara Maria nu a fost mai
inainte de nastere, intru nastere si dupa nastere Fecioara: anatema".

"Celor care nu cred ca Sfantul Duh i-a inteleptit pe Proroci si pe
Apostoli, ca prin ei ne-a vestit noua adevarata cale spre mantuire,
dand marturie despre ea prin minuni, ca El si acum salasluieste in
inimile crestinilor credinciosi si adevarati, povatuindu-i la tot
adevarul: anatema".

"Celor care tagaduiesc nemurirea sufletului, sfarsitul veacului,
judecata ce va sa fie si rasplatirea vesnica in ceruri pentru faptele
bune, precum si osandirea pentru pacate: anatema".

"Celor care tagaduiesc Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos:
anatema".

"Celor care tagaduiesc soboarele Sfintilor Parinti si cele predanisite
de catre dansii, ce impreuna-glasuiesc cu dumnezeiasca Descoperire,
fiind pazite cu evlavie de Biserica drept slavitoare si soborniceasca:
anatema".

Adevarul dumnezeiesc S-a inomenit spre a ne mantui prin Sine pe noi,
cei pierduti in urma primirii si insusirii minciunii aducatoare de
moarte. De veti ramane in cuvantul Meu, vesteste El, de veti primi
invatatura Mea si veti ramane credinciosi ei, cu adevarat ucenici ai
Mei sunteti; si veti cunoaste Adevarul, si Adevarul va va slobozi pe
voi (Ioan 8, 31-32).

A ramane credincios invataturii lui Hristos poate numai acela care
leapada si va lepada cu hotarare toate invataturile care au fost, sunt
si vor fi nascocite de duhurile lepadate si de oamenii lepadati,
invataturi vrajmase invataturii lui Hristos, invataturii lui Dumnezeu,
care pun in primejdie intregimea si curatia ei. "In nestirbita
intregime este pastrata invatatura de Dumnezeu descoperita numai si
numai in sanul Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/Sinodiconul-Ortodoxiei.php

Duminica Ortodoxiei
Sinodiconul Ortodoxiei

Datori suntem lui Dumnezeu ca o data pe an sa-I aducem multumire in
acea zi cand am redobandit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele
adevaratei credinte si s-au aruncat hulele rautatii.

Urmand ziselor proorocesti, invataturilor apostolice, si intemeindu-ne
pe cele din Evanghelii, ne adunam in aceasta zi de praznuire. Caci
Isaia spune ca ostroavele2 vor fi innoite catre Dumnezeu, intelegand
[prin ostroave] bisericile neamurilor, prin biserici nu maretele
lacasuri bisericesti, ci plinatatea celor ce cu credinta si evlavie se
roaga in ele cu laude si cantari. Apostolul indeamna la acelasi lucru,
cand ne porunceste ca asa si noi intru innoirea vietii sa umblam,3 si -
spunand ca oricare s-a facut intru Hristos, faptura noua este4 - sa ne
innoim.

Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: Si se
faceau atunci innoirile in Ierusalim, si era iarna, a spus El.5 [Prin
iarna se intelege] fie cea duhovniceasca [iarna] potrivit careia neamul
jidovesc ridica vartejuri de sete de sange si turbare impotriva
Mantuitorului nostru, fie ceea ce tulbura simturile trupesti cand se
schimba vremea si se face ger.

Caci era o iarna cu noi - una indelungata si grea, si nu numai un
anotimp trecator - ci una de mare rautate, raspandind salbaticie, dar
acum a inmugurit noua intaiul anotimp, primavara darurilor lui
Dumnezeu, in care ne-am adunat impreuna sa aducem jertfa de lauda lui
Dumnezeu, roada faptelor bune; sau, cum spune mai bine psalmul: vara si
primavara Tu ai zidit pre ele. Adu-ti aminte de aceasta.6

Pentru vrajmasii care Il ocarasc pe Domnul si in cele din urma
defaimeaza Sfanta Lui slavire in sfintele icoane, inaltandu-se cu
semetie in hulele lor: Domnul minunilor ii va zdrobi, si va pravali la
pamant indrazneala lor.

El nu trece cu vederea glasul celor ce-I striga: Adu-Ti aminte, Doamne
de ocara robilor Tai, care am sprijinit in sanul meu, a multe limbi.
Care ocarara pizmasii Tai, Doamne, cu care au ocarat schimbarea unsului
Tau.7

Caci ,,unsul" inseamna cei ce au fost mantuiti prin moartea Sa si au
crezut in El, prin propovaduirea cuvantului si prin inchipuirea in
icoane. Pentru ca in acest fel marea lucrare a iconomiei Sale,
implinita prin Cruce si patimile indurate si minunile pe care le-a
lucrat atat inainte cat si dupa Cruce, este facuta cunoscuta celor ce
s-au mantuit. Iar pilda patimilor Sale trece la Apostoli si apoi la
mucenici, si coboara prin ei, la marturisitori si asceti.

Aceasta este ocara, cu care pizmasii Domnului au ocarat, cu care au
ocarat schimbarea unsului Sau,8 pe care o are in vedere Dumnezeul
nostru. Inima Sa este plina de mangaiere, si El este induplecat de
rugaciunile Maicii Sale, si ale Apostolilor si tuturor sfintilor. Caci
si ei impartasesc ocarile ce I S-au adus, si cu El impreuna s-au
batjocorit si in icoane, asa incat in felul in care au impartasit cu El
patimirile carnii, in acelasi fel au impartasit cu El si necinstirea
icoanelor.

Dumnezeu a lamurit in cele din urma voia Sa de acum si a facut inca o
data ceea ce a indeplinit mai inainte. Caci mai inainte, dupa ce au
trecut multi ani cand sfintele icoane au suferit defaimare si rusine,
El Si-a recapatat inchinarea. Acum, pentru a doua oara, dupa o scurta
vreme de treizeci de ani de rautate, El a redat sufletelor noastre
nevrednice slobozirea din defaimare, mantuirea celor ce patimesc, a
reinnoit marturisirea evlaviei, a intarit cinstirea icoanelor, si
praznicul ce aduce toate aceste daruri mantuitoare.

Caci in icoane noi contemplam patimile invatatorului pentru mantuirea
noastra, Crucea, mormantul, portile si incuietorile iadului, luptele
mucenicilor, cununile lor, mantuirea insasi, pe care Judecatorul luptei
si Datatorul de premii si de cununi a dat-o in mijlocul pamantului.

Astazi praznuim aceasta sfanta zi, si bucurandu-ne impreuna in psalmi
si cantari aducem rugaciuni si ectenii.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu Cel Ce
faci minuni!9

Caci Tu ii rusinezi pe cei ce nu Te slavesc, si pe cei ce indraznesc cu
semetie sa lupte impotriva icoanei Tale ii faci fricosi si ii pui pe
goana.

Dar aici este multumirea catre Dumnezeu si izbanda stralucita asupra
vrajmasilor credintei; si inca o hotarare puternica si amanuntita
limpezeste aceste neintelegeri si lupte [ce au avut loc] impotriva
iconoclastilor.

Acum cand ne salasluim in Ierusalimul cel de sus, in locul de odihna de
dupa trecerea prin pustie, urmandu-i lui Moise, si mai mult,
supunandu-ne dumnezeiestii porunci, asezam un stalp din pietre tari,
gata sa fie scris, este drept si cuviincios ca sa inscriem in inimile
fratilor binecuvantarile ce se cuvin celor ce au pazit Legea si
blestemele pe care si le-au atras asupra lor nelegiuitii. De aceea
intr-un glas zicem:

1. Celor ce marturisesc intruparea Cuvantului prin cuvinte, cu gura, in

inima si minte, in scris si in icoane:

Vesnica lor pomenire!

2. Acelora ce cunosc deosebirea dupa firi ale unuia si aceluiasi
ipostas al lui Hristos si Ii recunosc insusiri atat create cat si
necreate, vazute si nevazute, ca patimitor si nepatimitor, marginit si
nemarginit; cei ce atribuie naturii dumnezeiesti cele necreate, iar
naturii omenesti celelalte insusiri, printre care si marginirea, si
proclama aceasta atat in vorba cat si in icoane:

Vesnica lor pomenire!

3. Acelora care crezand si marturisind, propovaduiesc cuvintele
Evangheliei in scrieri, in fapte si in forme, si aduna acestea intr-o
singura datorie ce cuprinde atat propovaduirea prin cuvinte, si
intarire sigura a adevarului prin icoane:

Vesnica lor pomenire!

4. Acelora care isi sfintesc buzele prin cuvant, si celor ce se
sfintesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscand si propovaduind, ca si
ochii celor ce se sfintesc prin sfintele icoane, conducand astfel
mintea catre cunoasterea de Dumnezeu, ca si prin bisericile sfintite,
sfintele vase si alte sfinte comori:

Vesnica lor pomenire!

5. Acelora ce cunosc faptul ca toiagul si tablele, chivotul si candela,
nastrapa si altarul infatisau si prefigurau pe Prea Sfanta Fecioara
Maria, Maica Domnului; si de asemenea ca aceste lucruri o prefigurau,
iar ea nu s-a prefacut in ele, caci era fecioara si dupa nastere a
ramas fecioara, si prin urmare Fecioara trebuie sa fie infatisata in
icoane si nu preinchipuita in chipuri (tipuri):

Vesnica lor pomenire!

6. Acelora ce cunosc, primesc si cred in vedeniile proorocesti, carora
insusi Dumnezeu le-a dat forma si chip, pe care corul proorocilor le
aduc si le talcuiesc; si care, intariti de predania scrisa si nescrisa
a Apostolilor, urmatori Parintilor, infatiseaza cele sfinte in icoane
si le cinstesc:

Vesnica lor pomenire!

7. Acelora ce-l inteleg pe Moise, si spun, fiti cu luare-aminte la voi
insiva ca ce n-ati vazut toata asemanarea in ziua in care au grait
Domnul catre voi in muntele Horeb, din mijlocul focului,10 si cunosc
raspunsul potrivit, si anume ca atunci cand vedem ceva, vedem cu
adevarat, asa cum ne-a invatat fiul tunetului, ce era dintru inceput,
ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit, si mainile
noastre au pipait de Cuvantul vietii,11 si pe acestea le marturisim; si
iarasi, ca si ceilalti ucenici ai Cuvantului, am mancat si am baut
impreuna cu El, nu numai inaintea patimilor Sale, ci si dupa patimi si
dupa ce a inviat din morti12;celor ce se pricep sa deosebeasca
poruncile Legii de invatatura harului si vad ca El este nevazut in cea
dintai, dar vazut si pipait in cea de-a doua, si prin urmare ca ceea ce
a fost vazut si pipait trebuie sa fie zugravit in icoane si slavit:

Vesnica lor pomenire!

Asa cum au vazut proorocii, cum au propovaduit Apostolii, cum a primit
Biserica, cum au dogmatisit invatatorii, cum intelege impreuna cu ei
lumea locuita [oikumene], cum lumineaza harul, cum lamureste adevarul,
cum a fost erezia izgonita, cum ne intareste intelepciunea sa
proclamam, cum a adeverit Hristos, tot asa gandim si noi, vorbim,
propovaduim, Il slavim pe Hristos ca pe adevaratul Dumnezeu, si pe
sfintii Sai, in cuvinte, in scrieri, in ganduri, in jertfe, in
biserici, in icoane, slujind si preainaltandu-L pe Unul Dumnezeu si
Domn, si cinstindu-i pe sfinti din pricina Domnului lor ca pe cei ce
sunt aproape de El si ii slujesc, si le dam cinstirea cuvenita.

Aceasta este credinta Apostolilor; este credinta Parintilor; este
credinta ortodocsilor; aceasta credinta tine lumea locuita. Pe acesti
propovaduitori ai adevaratei credinte, ii laudam ca pe niste frati si
ca pe cei ce dorim sa ii avem ca pe parintii nostri, spre slava si
cinstea adevaratei credinte pentru care au luptat ei, si graim:

Gherman, Tarasie, Nichifor si Metodie, adevaratii arhierei ai lui
Dumnezeu, care au propovaduit ortodoxia si au luptat pentru ea:

Vesnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, Stefan, Antonie si Nicolae, prea sfintitii patriarhi
ortodocsi:

Vesnica lor pomenire!

La orice s-a scris sau s-a vorbit impotriva sfintilor patriarhi
Gherman, Tarasie, Nichifor si Metodie, Ignatie, Fotie, Nichifor,
Antonie si Nicolae:

Anatema!

Fiecarei inovatii si actiuni potrivnice Predaniei Bisericii, si
invataturii lasate de catre sfintii si cinstitii Parinti, sau orice
noutati aduse dupa aceasta:

Anatema!

Eftimie, Teofil si Emilian, cinstitii marturisitori si arhiepiscopi:

Vesnica lor pomenire!

Teofilact, Petru, Mihail si Iosif, fericitii mitropoliti:

Vesnica lor pomenire!

Ioan, Nicolae si Gheorghe, de trei ori binecuvantatii marturisitori si
arhiepiscopi, si tuturor episcopilor care au propovaduit ca ei:

Vesnica lor pomenire!

Teodor, prea sfintitul staret al studitilor:

Vesnica lui pomenire!

Isaac facatorul de minuni, si proocescul Ioanichie:

Vesnica lor pomenire!

Ilarion prea sfintitul arhimandrit, si staretul manastirii Dalmata:

Vesnica lui pomenire!

Simion, prea sfintitul stalpnic:

Vesnica lui pomenire!

Aceste binecuvantari au ajuns pana la noi, ca de la parinti la fiii ce
sunt ravnitori pentru credinta lor, iar blestemele ii covarsesc pe
ucigasii de parinti, care dispretuiesc poruncile Stapanului. De aceea,
noi, in comuniunea evlaviei, le aruncam obsteste blestemul pe care si
l-au atras asupra lor.

Acelora ce primesc cu mintea lor iconomia intrupata a Dumnezeu
Cuvantului, dar nu ingaduie ca aceasta sa lucreze prin icoane, si
astfel par a primi in vorbe mantuirea noastra, dar in adevar o leapada:

Anatema!

Acelora ce se joaca necuviincios cu cuvantul ,,nemarginit" si prin
urmare refuza sa-L picteze pe in icoane pe Hristos, adevaratul nostru
Dumnezeu, Care S-a facut partas sangelui si trupului nostru,13 si prin
aceasta s-au aratat a fi niste aiuriti:

Anatema!

Celor ce recunosc, chiar si nevrand, vedeniile proorocesti, dar primesc
facerea icoanelor a ceea ce au vazut - O minune! - chiar mai inainte de
intruparea Cuvantului, dar spun prosteste ca insasi firea cea
neinteleasa si nevazuta a fost vazuta de cei ce au contemplat-o, sau
hotarasc ca acestea se pot infatisa ca chipuri, figuri si forme ale
adevarului celor ce le vad, dar nu ar primi faptul ca om S-a facut
Cuvantul, si ca patimile Sale pentru mantuirea noastra pot fi zugravite
in icoane:

Anatema!

Acelora care Il aud si-L inteleg pe Domnul ce zice, Ca de ati fi crezut
lui Moise, ati fi crezut si Mie,14 si celelalte, si pe Moise zicand,
Prooroc dintru fratii tai ca mine va ridica tie Domnul Dumnezeul tau,15
si apoi spun ca Proorocul este primit, dar ca ei nu vor zugravi prin
icoane harul Proorocului si mantuirea pe care Acesta a adus-o pentru
intreaga lume, chiar daca El a fost vazut si a trait printre barbati si
femei, si a tamaduit suferinte si boli cu lucrari puternice de
vindecare, si a fost rastignit, si ingropat, si S-a sculat din morti,
si a facut si a suferit toate acestea pentru mantuirea noastra; acelora
care nu primesc ca aceste lucrari mantuitoare, implinite pentru

intreaga lume pot fi zarite in icoane, si nici slavite si cinstite in
ele:

Anatema!

Celor ce staruie in erezia iconoclasta, ce e de fapt apostazie
hristoclasta, si nici nu voiesc sa fie dusi la mantuire prin legea lui
Moise, nici nu aleg sa traiasca evlavios dupa invatatura apostolica, si
nici nu sunt convinsi sa lepede gresala lor prin pildele si sfaturile
Parintilor, nici sunt miscati de armonia fiecarei parti a Bisericii lui
Dumnezeu ecumenice, ci o data pentru totdeauna s-au supus sortii
jidovilor si paganilor [lit.: grecilor]; caci de indata au hulit
impotriva Arhetipului, si nu s-au dat in laturi sa faca chipul
Arhetipului identic cu insusi Arhetipul. Acestora, deci, care au cazut
nesabuit in aceasta gresala si si-au astupat urechile la orice cuvant
dumnezeiesc si invatatura duhovniceasca, si sunt deja putreziciune si
s-au taiat pe ei insisi de la trupul Bisericii:

Anatema!

Anastasie, Constantin si Nichita, cei ce au pornit ereziile isauriene,
oameni pacatosi si calauze spre prapastie:

Anatema!

Teodot, Antonie si Ioan, ce-si dau rautatile unul altuia, si [se arata
a fi] urmasi mincinosi ai necredintei:

Anatema!

Pavel care s-a intors la Saul si Teodor numit Gastes si Stefan Molutes,
ca si Teodor Criteanul, si Louloudie leul, si oricine este asemenea lor
in necredinta, in orice stare a clerului sau alta cinste sau stare s-ar
afla; tuturor acestora ce staruie in necredinta lor:

Anatema!

Tuturor ereticilor: Anatema!

Acelora ce folosesc spusele dumnezeiestii Scripturi ce sunt impotriva
idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru si
sfintilor Sai:

Anatema!

Acelora ce impartasesc parerea celor ce batjocoresc si necinstesc
sfintele icoane:

Anatema!

Acelora ce spun ca crestinii fac din icoane zei:

Anatema!

Acelora ce spun ca altul decat Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbavit de
ratacirea idoleasca:

Anatema!

Acelora ce indraznesc sa spuna ca Biserica Catolica (soborniceasca) a
primit idoli, si astfel intineaza toata taina si batjocoresc credinta
crestinilor:

Anatema!

INTRU MULTI ANI IMPARATILOR!

Dumnezeu sa apere puterea lor. Dumnezeu sa dea pace imparatiei lor.

Imparate ceresc, apara-i pe cei pamantesti!

Mihail, imparatul nostru ortodox, si Teodora, sfanta sa maica:

Vesnica lor pomenire!

Vasile si Constantin, Leon si Alexandru, Cristofer si Romano, Nichifor,
si Ioan, Vasile si Constantin, Romano, Mihail, Constantin, Mihail si
Isaachie, care toti au preschimbat imparatia pamanteasca pe cea
cereasca:

Vesnica lor pomenire!

Evdochia si Teofano, Teodora si Elena, Teofano si Teodora, Zoe si
Teodora, imparatesele prea ortodoxe:

Vesnica lor pomenire!

Gherman, Tarasie, Nichifor, si Metodie, innoitii si fericitii
patriarhi:

Vesnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, Stefan si Antonie/ Nicolae si Eftimie/ Stefan, Trifon,
Teofilact si Antonie/ Polieuct, Nicolae, Sisinie, Serghie, Eustatie/
patriarhii ortodocsi:

Vesnica lor pomenire!

Sfanta Treime i-a preaslavit. Prin disputele, luptele si invataturile
lor pentru adevarata credinta pana la moarte, cerem lui Dumnezeu ca sa
ne calauzeasca si sa ne intareasca si sa ne rugam ca sa fim aratati ca
urmatori a vietii lor insuflate [de Dumnezeu] pana la sfarsit, cu mila
si cu indurarile Marelui Arhiereu Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu;
cu rugaciunile Preamaritei noastre Doamne, Maica Domnului si Pururea
Fecioara Maria, dumnezeiestilor ingeri si ale tuturor sfintilor. Amin.

SINODICONUL ORTODOXIEI

Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul
secolelor, mai ales din cauza adaugarii de material si nume dupa
restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situatia textului ce este
tiparit in mod curent in Triodul actual. Unii dintre ortodocsii
contemporani mai zelosi au inclus chiar condamnari ale unor lucruri cum
ar fi ,,pan-erezia ecumenismului". Este probabil imposibil sa
reconstruim exact textul original. Totusi British Library poseda un
manuscris, (BL. Additional 28816) scris in 1110 sau 1111 de monahul
Andrei de la manastirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a
scopului si continutului originalului. In opinia lui Jean Gouillard,
editorul editiei critice a Sinodiconului, ,,manuscrisul londonez este
cu siguranta unul din cei mai buni martori ai formei originale si pur
constantinopolitane ale Sinodiconului". Manuscrisul ii era necunoscut
atunci cand a alcatuit editia sa si a fost in consecinta ignorat la
modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfarsitul unui manuscris al
Faptelor Apostolilor, Epistolelor si Apocalipsei, cu titlul oarecum
derutant ,,Definitia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod". Textul
Sinodiconului este scris frumos cu rosu si negru si ne-a parvenit
insotit de notatia ecfonetica. Textul a fost intentionat pentru a fi
cantat cu solemnitate, asa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, si
nu pur si simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon
Stalpnicul si Teodor Studitul, au o importanta deosebita. Cuvintele
,,Dumnezeu sa dea pace imparatiei lor. Imparate ceresc, apara-i pe cei
pamantesti!" sunt dupa cat se pare, specifice acestui manuscris. Cele
7 paragrafe numerotate sunt nurnerotate astfel pe marginea
manuscrisului.

Traducerea intregului text (in engleza) este facuta de profesorul
Andrew Louth, si este folosita aici cu amabila sa permisiune, editata
ca sa corespunda cu aceea a BL. Aditionalul 28816 de Arhimandritul
Efrem, si cu adaugirea in subsol a referintelor scripturistice.
Manuscrisul insusi nu marcheaza in vreun fel special pasajele
scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adaugate de
traducator (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai
jos a fost aranjata astfel ca sa reprezinte, pe cat posibil,
infatisarea manuscrisului, cu paragrafele si rubricile sale. In
manuscris apar litere mari de marcare.

(Trad. romana: Pr. Dan Badulescu)

1 Sursa internet: http://web.ukonline.co.uk.ephrem/index.htm

2 Isaia XLI, 1

3 Romani, VI, 4

4 2 Corinteni V, 17

5 Ioan X, 22

6 Psalm 73, 17-18.

7 Psalm 88, 49-50.

8 Psalm 88, 50.

9 Psalm 76, 13.

10 Deuteronom, IV, 15

11 1 Ioan I,1.

12 Fapte X, 4l.

13 Cf. Evrei II, 14.

14 Ioan V, 46.

15 Deuteronom XVIII, 15; cf. Fapte III, 22.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/predica-Duminica-Ortodoxiei-Sfantul-Ilie-Cleopa.php

Duminica Ortodoxiei

Predica la Duminica Ortodoxiei
Pr. Ilie Cleopa

Iubiti credinciosi,

Biserica lui Hristos dreptmaritoare praznuieste astazi un mare
asezamint apostolesc si sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane.
Acesta s-a asezat prin hotarirea Sfintului si marelui Sinod Ecumenic al
saptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute
saizeci si sapte de Sfinti Parinti si o suta treizeci si sase de
arhimandriti si stareti de manastiri. Sinodul a fost condus din partea
Bisericii Ortodoxe de Rasarit de Sfintul Tarasie patriarhul
Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru,
arhiepiscopul Romei, insotit de Petru, prezbiter si egumen al
manastirii Sfintul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toti acesti Sfinti Parinti au hotarit cinstirea Sfintelor Icoane si au
dat anatema pe toti ereticii luptatori de icoane, de la care multi
sfinti au suferit mari prigoane si moarte timp de aproape doua secole,
de la Leon Isaurul, primul luptator impotriva sfintelor icoane si pina
la Teofil cel de pe urma. Dupa moartea lui Teofil, prin rivna
imparatesei Teodora si a Sfintilor Parinti s-a stabilit din nou dreapta
credinta si cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost si pe vremea
Mintuitorului si a Sfintilor Apostoli, caci Iisus Hristos prin minune
nefacuta de miini, a zugravit chipul fetei Sale pe marama si l-a trimis
lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chisinau, 1929, p.
510-532). Dupa traditia apostolica, Sfintul Apostol si Evanghelist
Luca, fiind mare pictor, a zugravit chipul Maicii Domnului cu Pruncul
Iisus in brate pe cind era ea in viata.

Acest mare adevar il adevereste si Sfintul Sinod al 7-lea ecumenic,
zicind: "Noi pastram predaniile Bisericii, intaririle inscris sau in
nescris. Una din ele porunceste a face noi inchipuiri de icoane
pictate, fiindca aceasta in unirea cu istoria Evangheliei slujeste spre
adeverirea ca Dumnezeu Cuvintul adevarat, si nu dupa nalucire, s-a
facut om, si este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergind
pe calea imparateasca si urmind invatatura dumnezeiestilor Sfintilor
Parintilor nostri si predaniile Bisericii Ecumenice, caci stim ca in ea
locuieste Duhul Sfint, cu toata staruinta si luarea aminte hotarim ca
Sfintele Icoane sa se puna inainte la fel cu inchipuirea cinstitei si
de viata facatoarei Cruci, fie ele facute din vopsele sau cu mozaic sau
din oricare material. Numai sa fie facute in chip cuviincios" (Ibidem,
p. 532-533).

Sfintul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane,
scrie despre ele: "In orice lucru este bine de cunoscut ce este in el
adevarat sau mincinos si care este scopul lui, bun sau rau". Tot asa,
cind este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat daca ele
sunt adevarate si pentru care scop sunt facute. Daca ele sunt adevarate
si slujesc spre slava lui Dumnezeu si a Sfintilor Lui, spre a indemna
la fapte bune, spre indreptarea fara de prihana si spre mintuirea
sufletelor, apoi noi trebuie sa le primim si sa le cinstim, insa nu in
alt fel, decit ca pe inchipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe niste
carti pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindca nu toti stiu a citi si nu pot sa se indeletniceasca cu citirea,
Parintii au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de marire sa
le inchipuiasca pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe
ori se intimpla ca noi nu gindim la patimile Mintuitorului, dar indata
ce vedem icoana rastignirii lui Hristos ne aducem aminte de
mintuitoarele Lui patimi, cadem si ne inchinam, nu materialului, ci
Celui ce este inchipuit, asemenea cum ne inchinam, nu materialului din
care este facuta Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se inchipuieste
prin ele, adica la puterea Duhului Sfint ce izvoraste din ele.

Noi nu ne inchinam materialului din care sunt facute icoanele. Daca
inaintea noastra se afla icoana Domnului, noi ne rugam, zicind: "Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne si ne mintuieste!" Iar
daca suntem inaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii aparatoarea noastra
inaintea Fiului Tau, adevaratul nostru Dumnezeu spre mintuirea
sufletelor noastre!" Iar daca este icoana mucenicului, de pilda Stefan,
noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Stefane, care ti-ai varsat singele
pentru Hristos si ai indraznit catre Dumnezeu, ca intiiul mucenic, fii
aparatorul nostru!" Asa ne adresam si catre oricare alt sfint. Iata
incotro trimitem noi rugaciunile noastre prin ajutorul Sfintelor
Icoane.

Cind imparatul iconomah, aidoma sectantilor nostri, afirma pe nedrept
ca la cele sase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane si ca despre
dinsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie ii scria; "Imparate, vezi
ca nimic nu s-a spus nici de piine, nici de apa, nici nu s-a spus ca se
cuvine a minca sau bea. Insa tu stii, dupa traditie, ca acest lucru
este necesar pentru intemeierea vietii. Asa si despre icoane era
cunoscut din Traditie. Insisi arhiereii aduceau icoane la Sinod si nici
un om iubitor de Hristos nu porneste la drum si nu-si face calatoria
fara de icoane. Asa fac oamenii lucratori de fapte bune si placutii lui
Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combatind pe iudeii care invinuiau pe crestini
pentru cinstirea icoanelor le raspunde: "Ne inchinam fetelor de pe
icoane si inchipuirilor sfintilor, nu ca lui Dumnezeu. Pentru ca daca
ne-am inchina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am inchina la
orice lemn. Si de s-ar fi sters fata de pe vreo icoana noi am da-o pe
foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi crestinii, sarutind cu buzele
trupesti chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu
sufletul si cu gindul nostru sarutam pe Hristos si pe sfintii Lui".

Sfintul Grigorie de Nyssa vorbeste despre inchipuirea aducerii lui
Isaac ca jertfa de catre Avraam, icoana spre care cind cauta, varsa din
ochii lui lacrimi de umilinta. El mai vorbeste si despre icoana
Sfintului si Marelui Mucenic Teodor Tiron si despre icoana lui Hristos.
Iar Sfintul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut
inaintea descoperirii moastelor Sfintilor Mucenici Ghervasie si
Protasie, marturisea ca i s-a aratat lui Apostolul Pavel, asa cum este
inchipuit pe icoana (Scrisoarea 35). Sfintul Atanasie cel Mare scrie,
despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credinciosii ne inchinam la
icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi aratam buna
inchinare si iubire catre acea fata care este inchipuita pe icoane.
Pentru aceasta noi, de multe ori cind chipul de pe dinsa se sterge, o
ardem ca pe un lucru fara de folos".

Dupa cum Iacob, inainte de sfirsitul sau, s-a inchinat deasupra
toiagului lui Iosif si prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce
il tinea, asa si noi credinciosii ne inchinam si sarutam icoanele, nu
pentru altceva, decit ca le sarutam ca pe copiii si pe parintii nostri,
ca sa le aratam prin aceasta dragostea noastra sufleteasca; dupa cum si
iudeii se inchinau Tablelor Legii si celor doi heruvimi turnati din
aur, cinstind prin inchinare nu piatra si aurul, ci pe Insusi Dumnezeu
care a poruncit sa li se faca acestea.

Marturii despre Sfintele Icoane se afla inca mai din vechime. Asa
Sfintul Metodie de Patara, care a trait prin veacul al III-lea, scrie:
"Inchipuirea ingerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale
incepatoriilor si ale stapiniilor, noi le facem intru cinstirea si
slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu si Clement al Alexandriei si
Tertulian, care au trait in secolele II-III.

Sfinta Traditie vorbeste si despre chipul cel nefacut de mina daruit de
Mintuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefacut de mina
omeneasca scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trait prin secolul
III-IV.

In sfirsit, insusi pamintul vorbeste impotriva sectarilor luptatori
contra icoanelor, caci si acum se descopera icoane, cruci si simboluri
crestine la sapaturile ce se fac in catacombele din Roma, adica in
pesterile unde primii crestini se ascundeau din cauza persecutiilor
pagine si savirseau acolo slujbe dumnezeiesti si inmormintari ale
sfintilor mucenici. Am vizitat catacombele Romei in toamna anului 1977
si am vazut acolo cele mai vechi icoane ale Mintuitorului si imagini
ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de invatatii
arheologi in catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana
Mintuitorului din catacomba Sfintului Calist si Cina cea de taina de la
sfirsitul secolului al II-lea, Inchinarea Magilor, Minunea prefacerii
apei in vin, Vindecarea orbului din nastere si altele, aflate tot in
catacomba Sfintului Calist. In catacombele Domitillei si Priscilei s-au
aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfintilor Apostoli
Petru si Pavel, a Patriarhilor si Proorocilor din Vechiul Testament si
a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfirsitului
veacului al II-lea si inceputul celui de al III-lea. Dar cea mai veche
icoana pe care invatatii arheologi o atribuie veacului I al
crestinismului este chipul Maicii Domnului care tine in brate pe
Pruncul Cel mai inainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentari, care s-au aflat in catacombele si in
sapaturile bisericilor vechi de sub pamint, cu o evidenta
indiscutabila, ne impun sa primim si sa credem ca au fost cinstite
Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale crestinismului. Astfel,
in apararea Sfintelor Icoane ne vorbeste Sfinta Scriptura, Sfinta
Traditie si insusi pamintul care ne-a pastrat din primele veacuri ale
crestinismului multe din ele. In apararea lor ne vorbesc si mintea si
inima noastra.

Iubiti credinciosi,

Pina aici am adus atitea marturii din Sfinta Scriptura, din Sfinta
Traditie, de la Sfintii Parinti si din Istoria Bisericii Crestine
despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arata ce este icoana si ce
este idolul. Va rog sa tineti minte ca "icoana este inchipuirea
adevaratului Dumnezeu, care intr-adevar exista. Iar idolul, sau chipul
cioplit este inchipuirea dumnezeilor mincinosi si nascociti de mintea
oamenilor care intr-adevar nu exista". De aceea se si spune ca idolul
nimic nu este in lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea intre idoli si
icoana este ca deosebirea intre zi si noapte, intre lumina si
intuneric. Ce insotire, zice marele Apostol Pavel, este intre Biserica
lui Dumnezeu si idoli? (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arata cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor
Icoane, dupa cum invata Sfintul si Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se
arata prin aceea ca noi nu consideram icoana ca Dumnezeu, ci numai ca
reprezentare (fotografie, portret) si, cinstind icoana, nu ne inchinam
lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este inchipuit pe icoana, adica
lui Dumnezeu, sfintilor ingeri, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si
sfintilor care sunt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu
deosebita atentie chipul patriarhului nostru? Si vazind portretul lui
nu ne aflam ca si cum l-am vedea pe el? Dar daca vedem in icoana chipul
lui Dumnezeu, nu trebuie sa-L cinstim?

Dar prin ce se manifesta inchinarea la idoli? Inchinarea la idoli se
manifesta prin aceea ca oamenii considerau chipurile cioplite drept
dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptura: S-au abatut curind din
calea care am poruncit lor si au facut vitel si s-au inchinat lui si au
jertfit lui si au zis: Iata, Israele, Dumnezeul tau, care te-a scos din
tara Egiptului (Iesire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie sa
intelegem ca deosebirea intre cinstirea Sfintelor Icoane si inchinarea
la idoli este ca intre lumina si intuneric si dupa cum omul orb nu
deosebeste lumina de intuneric si pentru dinsul totul este intuneric,
asa si omul neintelept si ratacit, nu deosebeste icoanele de idoli,
pentru dinsul orice inchipuire este idol, macar de ar fi acel portret
chipul tatalui sau.

Insusi cuvintul lui Dumnezeu ne porunceste sa deosebim cele sfinte si
cele curate de cele nesfinte si necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane si
pentru ce ne trebuie Sfintele Icoane? Sfintele Icoane ne trebuie mai
intii in intarirea credintei, a evlaviei si trezirea constiintei
noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor marete ale lui Dumnezeu
(Deuteronom 6, 7-9) si ale sfintilor Lui, ca noi, cautind la chipurile
lor, sa ne indemnam a urma viata lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajuta
pentru exprimarea dragostei noastre catre Dumnezeu. Daca noi din
dragoste purtam la noi portretele rudelor si ale oamenilor care ne sunt
aproape, cu cit mai mult suntem datori sa purtam cu evlavie la noi
icoanele Mintuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfintilor lui
Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fara stiinta de carte si pentru
copii, sunt ca si Biblia. Ceea ce in Biblie este tiparit cu litere,
aceea pe icoane este zugravit cu vopsele. De pilda, despre patimile
Mintuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi in Biblie cel ce nu
stie carte, insa, privind la icoanele suferintelor lui Hristos, el va
intelege cu mintea ce este pictat pe icoane si va simti mai multa
evlavie in inima sa. Biserica lui Hristos cinta asa: "Pe Dumnezeu a-L
vedea nu este cu putinta oamenilor, spre Care nu cuteaza a cauta ostile
ingeresti..." Si in alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine
Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvintul intrupat, pe Care marindu-L
cu ostirile ceresti, pe tine te fericim".

Iubiti credinciosi,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii dupa fiinta, ca pe un duh. Dar il
pot vedea in chipuri, in imagini, in vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au
vazut oamenii, insa numai indirect sau prin simboluri. Asa, de pilda,
Dumnezeu S-a aratat lui Avraam in chipul celor trei tineri calatori
(Facere 18, 1-6). L-a vazut pe Dumnezeu si patriarhul Iacob si a chemat
numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a
vazut pe Dumnezeu si Moise "si a grait Dumnezeu catre Moise fata catre
fata, ca si cum ar fi grait cineva cu prietenul sau" (Iesire 30, 11).
Si a zis Domnul: Auziti cuvintele Mele: De va fi intre voi vreun
prooroc al Domnului, in vedenii Ma voi arata lui si in somn voi grai
lui. Nu este asa credincios in toata casa lui Israel ca robul Meu
Moise. Gura catre gura graiesc cu el aievea si nu prin pilde si el fata
Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a vazut pe Dumnezeu si (Isaia 6,
1-5). Daniil, proorocul a vazut pe Dumnezeu Tatal si Fiul. A vazut pe
Dumnezeu si Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul si Mintuitorul
nostru Iisus Hristos L-au vazut ucenicii, atit in umilinta, cit si in
slava, cit a trait cu dinsii pe pamint (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, asa incepe epistola I-a:
Ce era din inceput, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si
miinile noastre au pipait despre Cuvintul Vietii, aceea va vestim si
Viata s-a aratat si o am vazut si marturisim si va vestim viata cea
vesnica, care era la Tatal si s-a aratat noua (I Ioan 1, 1-3). Iar
Sfinta Evanghelie zice: Si Cuvintul trup S-a facut si S-a salasluit
intre noi si am vazut slava Lui, slava ca a unuia Nascut din Tatal
(Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a vazut Apostolul Pavel si dupa inaltarea la ceruri.
L-a vazut pe Hristos cind Il prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9,
3-4). L-a vazut si primul mucenic Stefan, cind era ucis cu pietre si a
zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stind de-a dreapta
lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfint L-au vazut poporul si
Apostolii, la botezul Domnului in chip de porumbel sezind peste Dinsul
Si glas din cer s-a auzit: Tu esti Fiul Meu cel iubit intru care bine
am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfint a fost vazut si in chipul limbilor de
foc, la pogorirea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Inca in multe chipuri S-a
aratat Dumnezeu si Sfintii Lui, precum in descoperirea Sfintului
Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au vazut pe Dumnezeu si pot sa-L inchipuiasca pentru
intarirea si invatatura lor in credinta. Deci nici un motiv nu pot avea
sectantii, care zic ca nimenea nu are voie sa inchipuiasca pe Dumnezeu
pe Sfintele Icoane.

Iubiti credinciosi,

Astazi este prima Duminica din Postul Mare, numita "Duminica
Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg
despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, intrucit in vremea
nostra s-au ridicat in lume multe secte crestine care hulesc icoanele,
crucea, biserica, preotii si invatatura apostolica ortodoxa, inselind
pe multi fii ai Bisericii noastre, spre vesnica lor osinda. Noi va
sfatuim si va reamintim invatatura dogmatica a Bisericii. Inchinati-va
cu credinta si evlavie Sfintelor Icoane si purtati-le in casa, si
oriunde calatoriti, ca sa va fie de ajutor in izbavirea de primejdii,
stiind ca cinstea data icoanelor se ridica la sfintii pictati pe ele.
Faceti rugaciuni si acatiste in fata icoanelor, mergeti in pelerinaj la
icoanele facatoare de minuni din tara si la moastele sfintilor nostri,
ca veti primi usurare si mare ajutor in necazurile vietii. De asemenea,
cinstiti Sfinta Cruce, pavaza credintei, si o purtati cu credinta, ca
prin ea izgonim pe diavoli si linistim pe sectantii hulitori de
Dumnezeu.

A trecut prima saptamina din Sfintul Post, numita si "Saptamina Mare".
Ne bucuram ca bisericile iarasi s-au umplut de credinciosi, ca ati
postit cu totii si ca alergati cu credinta si evlavie la Dumnezeu
Mintuitorul si nadejdea noastra.

Va indemn, fratii mei, sa continuati a posti Sfintul Post si sa va
rugati, sa cititi cit mai mult si sa faceti dupa putere milostenie si
veti vedea cita bucurie si pace veti primi in suflet. Dar, mai ales, va
indemn sa va spovediti de doua ori la duhovnici si in aceste zile, si
la sfirsitul Postului Mare, iar care aveti dezlegare, sa primiti si
Sfinta Impartasanie.

Crestinii evlaviosi, mamele, copiii, batrinii si bolnavii sunt datori
sa se spovedeasca si sa se impartaseasca de doua ori in acest mare
post. Siliti-va la Hristos. El va cheama, va asteapta si vi se
daruieste in dar tuturor celor ce pazesc poruncile Lui. Nu treceti cu
vederea dragostea si harul lui Hristos.

Sa-L rugam pe Fiul lui Dumnezeu sa intareasca dreapta credinta si
evlavia ortodoxa, ca sa biruim cu puterea Lui si pe diavoli si pe
sectantii hulitori, si pe necredinciosi, si sa traim vesnic in bucuria
si iubirea lui Dumnezeu. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.stmaryofegypt.org/library/st_john_maximovich/on_sunday_of_orthodoxy.htm

On the Sunday of Orthodoxy
Saint John of Shanghai & San Francisco

(March 7-20, 1954)

Great Lent - all of its services are united by the idea of preparing
for Holy Pascha, to meet the risen Christ with a clean heart. Why do we
prepare in this manner? What is Pascha? Pascha is a taste of the joy of
paradise! What is this joy? It is that we see God and His glory! The
Church loves the glory of the Lord! When she celebrates the Feast of
Orthodoxy, she keeps the festival of the day of the reestablishment of
the veneration of icons. An icon is simply a reminder of Christ the
God-Man on earth. Icons of the saints are reminders of all those who
followed Christ, who were faithful and devoted to Him, and burned with
love for Him. The veneration of the holy icons is the veneration of the
glory of the Lord. He Who rejoices in the glory of God and in
everything that reminds him of it in this life will also rejoice in the
age to come. He who in this life strove toward God will rush to Him
joyfully when he hears the words, "Come unto Me, ye blessed..." at the
dread judgment. All those who do not know how to rejoice in the glory
of God, in whom the divine realm and its laws call forth a state of
unhappiness, who love gloom or semi-gloom, who do not love the light,
will not answer to the call of "Come unto Me." They will shrink back in
indignation, unhappiness, in jealousy and anger, from the humble and
the meek who will go toward the light, from God Himself, Whom they will
begin to blame for being in their state. They will even shrink from
themselves, though they will not want to admit their guilt. Such a
state is true suffering. Hades is not a place, no, but a state of the
soul. It begins here on earth. Just so, paradise begins in the soul of
a man here in the earthly life. Here we already have contact with the
divine, on the day of the Bright Resurrection and when we worthily
receive Holy Communion. It is necessary to prepare for confession: All
of a splinter must be removed, for if there is any left, infection will
begin. It is necessary to pray for repentance and for the joy of
purification, so that a ray of light will touch our soul and it will
come to love the light... It is necessary to pray to meet the Risen
Christ with a clean heart, to taste of the joy of the kingdom of heaven
at least in the smallest degree.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1203&i=1

Luna martie in 12 zile: pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru
Teofan marturisitorul, egumenul din Singriania (+ 814).

Acest Sfant Teofan a fost fiul marelui dregator Isac si al Teodatei si
se inrudea de-aproape cu imparatii Leon Isaurul si Constantin
Copronimul. Pierzand pe tatal sau la varsta de trei ani, a fost crescut
de maica sa, la curtea rudei sale Constantin Copronim, macar ca, la
curte bantuia, in acea vreme, erezia luptei impotriva Sfintelor icoane.
Din iconimia lui Dumnezeu, s-a aflat, insa, in preajma copilului un
slujitor temator de Dumnezeu si intelept, care a purtat grija de
sufletul lui, invatandu-l, in taina, calea dreptei credinte. Cu
vorbirea acestuia si indemnandu-se de Duhul Sfant, in tanarul Teofan se
aprinse o mare dorinta dupa intreaga intelepciune a feciorestii
curatii, dorind din tot sufletul chipul si viata monahiceasca.

Deci, dupa moartea mamei sale, silit fiind sa se casatoreasca, a
descoperit, tot din iconomia lui Hristos, ca si mireasa lui avea
aceeasi dorinta ca si el. Si, in camera lor de nunta, au facut legamant
in taina, sa traiasca in curatire, pana se va ivi prilejul de a merge
fiecare intr-o manastire, ca in manastirea de fecioare, el in
manastirea de calugari. Deci, traind ei ca un frate cu o sora, in
infranare si rugaciune de zi si de noapte, au inceput sa imparta
saracilor din foarte multa lor avere, iar, in fata lumii, el isi
implinea feluritele lui indatoriri, ca orice dregator imparatesc.

Drept aceea, a iesit porunca de la imparat sa mearga Teofan, ca
ispravnic imparatesc, in partile Cizicului, a carui cetate, atunci, se
zidea. Si, facandu-si el calea cu luntrea pe raul Rindacos, s-a oprit
la un loc foarte frumos, in munti, numit Singriania, plin de paduri, de
schituri si de manastiri, Si, mult placandu-i acest loc, a coborat din
luntre si l-a cercetat si i s-a aratat, in vis, ca acolo, isi va
petrece viata sa, ceea ce s-a intamplat aievea. Si se ducea adesea de
la Cizic la Singriania, ca nu era departe un loc de altul, cunoscand
multi parinti duhovnicesti, din acele manastiri.

Deci, toate sfarsindu-le bine, s-a intors Teofan de la Cizic, la
Constantinopol. Si murind imparatul Leon, precum si socrul lui Teofan,
au devenit liberi amandoi, au mers cu cinstita lui mireasa Megalusia,
luand numele de Irina, la o manastire din insula Prinkipo, daruind
manastirii de acolo averi multe, iar Teofan, impartind saracilor ce
ramasese din averea sa si oprind ceva aur, s-a dus la Singriania, unde,
tunzandu-si parul in monahicescul chip, a zidit o manastire, cu aurul
ce-i ramasese. Si, deprinzand el nevointele monahicesti, multi veneau
la dansul, dorind sa vietuiasca impreuna cu el, in manastirea
intemeiata de el. Iar el tinea manastirea, scriind carti, ca era bun
scriitor, castigandu-si hrana cu mestesugul sau.

Intr-acele vremi, stapanind imparateasa Irina, iar Sfantul Tarasie
fiind patriarh in Constantinopol, s-a adunat cel de-al saptelea Sinod a
toata lumea, de la Niceea (787), care a invatat dreapta credinta a
Sfintelor icoane. La acest Sinod, a fost chemat si Sfantul Teofan,
aratandu-i-se inalta cinste, de care se bucura in Biserica, si, acolo,
Sfantul egumen a rostit, atunci, intelepte cuvinte in cinstea Sfintelor
icoane.

Deci, luand imparatia Leon Armeanul, acesta a tulburat, iarasi,
Biserica, innoind lupta impotriva icoanelor, chinuind, intemnitand si
ucigand multi crestini, pentru cinstirea icoanelor. Voind sa traga de
partea sa pe Teofan, imparatul a cautat in toate chipurile ca sa-l
castige: prin infricosari, fagaduinte si dese intemnitari. Toate, insa,
s-au dovedit zadarnice. Deci, silindu-l in fiecare zi sa se supuna voii
sale si neputandu-l pleca, l-a trimis in surghiun, in insula
Samotraciei. Dar exilul i-a adus si despartirea sufletului de trup, ca
era singur, batran si bolnav. Si, numai douazeci si trei de zile traind
in insula, a raposat acolo, mergand la Domnul, cu cuviinta si cu pace,
intr-o zi de 12, lunii martie.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1203&i=2

Intru aceasta zi, Preacuviosul Parintele nostru Grigorie Dialogul, papa
al Romei (+ 604).

Sfantul Grigorie Dialogul s-a nascut la anul 540, in zilele imparatului
Justinian (527-565). Mama lui se numea Silvia si tatal, Gordian, fiind,
cu dregatoria, senator in Roma cea veche. Acesta, dupa nasterea fiului
sau, a intrat ca diacon in slujba Bisericii, purtand de grija
saracilor, in una din cele sapte coline ale Romei. Si era cinstit
neamul Sfantului Grigorie, ca unul care daduse multi sfinti Bisericii.
Pe un neam sfant ca acesta, fericitul Grigorie l-a impodobit si mai
mult cu sfintenia vietii sale.

In vremea cat i-au trait parintii, Sfantul Grigorie si-a implinit toata
invatatura cartii si, curand, a fost chemat, ca si tatal sau, in
dregatorii lumesti. Avea numai 34 de ani, cand imparatul Iustin l-a
facut pretor, adica, primul judecator in Roma, dar gandul lui era la
cele duhovnicesti si neincetat se ruga in inima sa, dorind sa fie
monah. Deci, murind parintii sai si facandu-se monah, a zidit sase
manastiri in Sicilia, unde era o mare parte din mosiile sale,
inzestrandu-le cu toate cele de trebuinta si a inceput a imparti averea
sa saracilor. A mai infiintat, apoi, o manastire si la Roma, chiar in
casa lui parinteasca cu hramul Sfantului Andrei.

Mult pretuit de papa Pelaghie, Sfantul Grigorie a fost trimis, ca sol
al papei, pe vremea imparatilor Tiberiu si Mauriciu, la curtea din
Constantinopol, unde a legat prietenie cu Sfantul Leandru, episcopul
Sevilliei, aflat si el acolo. La intoarcerea din Constantinopol,
Sfantul a fost numit staret al manastirii din casa sa, si arhidicon al
papei; iar dupa moartea papei Pelaghie, SfantuI Grigorie, egumenul
manastirii Sfantul Andrei, a fost ales, de tot poporul, episcop al
Romei, pe scaunul Sfantului Petru, desi el se socotea nevrednic. In
viata lui, au stralucit totdeauna increderea in rugaciune, umilinta si
mai ales milostenia. In semn de smerenie, in toate epistolele sale, ca
papa, el se numea "sluga slugilor lui Dumnezeu" si se socotea pe sine
cel mai din urma nevrednic. Dar negraita era milostivirea lui spre
saraci, vaduve, orfani, bolnavi si straini. A zidit multe case pentru
saraci si straini, nu numai in Roma, ci si in Ierusalim si la muntele
Sinai, iar pe saracii Romei, avandu-i scrisi pe nume, adesea ii aducea
la masa sa, slujindu-le el singur. Trecand o data prin piata, Sfantul
Grigorie a descoperit o alta fata a ticalosiei omenesti, negutatoria de
sclavi; si afland ca sunt din Britania si ca sunt pagani, i-a eliberat
din robie, i-a botezat si a trimis in Britania cete de propovaduitori,
care i-a adus la dreapta credinta pe britani.

Ca semn al increderii lui in rugaciune, se spune ca acest mare placut
lui Dumnezeu l-a izbavit, cu rugaciunile sale, pe imparatul Traian, din
vesnicele munci, macar ca fusese un imparat pagan si inchinatori la
idoli. Ca Sfantul, facand rugaciuni pentru iertarea lui Traian
imparatul, a auzit un glas de la Dumnezeu, zicand: "Rugaciunea ta am
auzit-o si dau iertare lui Traian, dar tu sa nu mai faci rugaciuni
pentru pagani." E vrednica de amintit si traditia dupa care el ar fi
fost acela care a intocmit, in Biserica, Liturghia darurilor inainte
sfintite, care se face in zilele Postului mare.

Invrednicit si cu darul scrisului de carti, SfantuI Grigorie ne-a lasat
si multe scrieri, o adevarata comoara de invataturi de folos
duhovnicesc. Amintim dintre ele: Talmacire la cartea lui Iov, Talmacire
la cartea lui Iezechiel si o bogata culegere de scrisori. Dar cartea
lui cea mai pretuita a fost Fapte din viata sfintilor care au trait pe
pamantul Italiei sau Dialogul. E cartea care l-a facut cunoscut in
toata crestinatatea, si de la care a primit numele de Dialogul.

Deci, pastorind Biserica lui Dumnezen treisprezece ani, sase luni si
zece zile, Sfantul Grigorie s-a mutat la Domnul, pe vremea imparatiei
lui Foca tiranul, intr-o zi de 12, a lunii martie.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1203&i=3

Luna martie in 12 zile:

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Scararul, despre Avachir
monahul.

Sa auzim intelepciunea lui Dumnezeu, aratata in vase de lut, si sa ne
minunam. Mirandu-ma eu, zice Sfantul loan, cand petreceam acolo, intr-o
manastire de obste, de credinta, de rabdarea si de neclintita staruinta
a unora din cei de curand veniti, cu toate certarile si ocarile, uneori
si prigonirile, care se faceau, nu numai de cel mai mare, ci si, de cei
foarte de jos si de pe urma, am intrebat, pentru folosul si zidirea
mea, pe un oarecare dintre frati, cu numele Avachir, care era de
cincisprezece ani in manastire, pe care il vedeam ca este nedreptatit,
aproape de toti, intrucat, acest frate era, din fire, prea putin slobod
cu limba. Si am zis catre dansul: "Frate Avachir, pentru ce te vad eu
pe tine in fiecare zi gonit de la masa si de multe ori dormind nemancat
?"

Si a zis catre mine: "Crede-mi mie, parinte, ca parintii mei ma
ispitesc sa vada de sunt bun de monah; ca, nu intru adevar fac ei
astea. Iar eu, cunoscand scopul staretului si al celorlaiti, rabd toate
fara greutate. Si, iata, acum sunt cincisprezece ani, de cand socotesc
aceasta, ca si ei, la intrarea mea aici, mi-au zis mie, ca si la
treizeci de ani, ispitesc pe cei ce se leapada de lume. Si aceasta, cu
dreptate este, parinte Ioan, ca fara de cercare, aurul nu se
lamureste".

Deci, dupa intoarcerea mea la manastire, viteazul acesta Avachir, dupa
doi ani, s-a dus catre Domnul, zicand aceasta parintilor, cand era sa
se savarseasca: "Multumesc, multumesc Domnului si voua, pentru ca,
ispitit fiind de voi, spre mantuirea mea, am ramas neispitit de draci,
iata, saptesprezece ani". Drept aceea, Pastorul cel drept Judecator, a
poruncit ca Avachir sa fie pus dupa vrednicie, ca un Marturisitor,
impreuna cu Sfintii cei ce zaceau acolo.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.myplace.ro/resurse-ortodoxe.ro/filme%20ortodoxe/Manastiri%20din%20Romania/Amintirile%20unui%20pelerin/Manastirea%20Tismana.avi

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1303&i=1

Luna martie in 13 zile: aducerea moastelor, celui dintre Sfinti,
Parintele nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.

Acest mare arhiereu, Sfantul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, a
fost izgonit din scaunul sau, in insula Proconis, pentru cinstirea
icoanelor, de rau credinciosul imparat Leon Armeanul. Si, vietuind el
in surghiun, in lipsuri si in stramtori, vreme de cincisprezece ani,
Sfantul aparator al dreptei credinte a raposat cu pace, in anul 828, si
a fost ingropat in biserica Sfantului Teodor, din acea insula, biserica
de dansul zidita.

Si au trecut ani multi si au pierit multi rau credinciosi imparati:
Leon Armeanul, Mihail cel Gangav si fiul sau, Teofil. Iar dupa moartea
imparatului Teofil, binecredincioasa Teodora imparateasa si fiul ei
Mihail cel foarte tanar, au luat sceptrul imparatiei grecesti si au
lepadat ratacirea imparatilor dinainte, care luptasera impotriva
Sfintelor icoane. Asemenea, au pierit de pe pamantul celor vii si multi
rau-credinciosi patriarhi. Iar acum era pe scaunul patriarhicesc din
Constantinopol, arhiereu, dupa pravila, Sfantul Metodie patriarhul; si
s-a intors, o data cu el, si cinstirea Sfintelor icoane.

Deci, dupa ce s-a sarbatorit, cu multa stralucire, biruinta dreptei
credinte in Duminica Ortodoxiei, la anul 842, Sfanta Teodora
imparateasa si fiul ei Mihail, primind sfatul Sfantului Metodie
patriarhul, au hotarat sa aduca in cetatea de scaun si moastele
Sfantului patriarh Nichifor, din locul lor de izgonire, spre impacarea
poporului credincios, dupa surghiunul nedrept, in care s-a stins
cinstitul Marturisitor al dreptei credinte.

Drept aceea, nezabovind, fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de
arhierei, de clerici si de monahi si multime de popor si, mergand in
insula Proconis, au aflat moastele Sfantului Nichifor. Si le-au asezat
cu cinste si evlavie in racla noua, de mare pret si, purtandu-le in
alai sarbatoresc, le-au adus pana la Constantinopol. Si au iesit, in
intampinarea sfintelor moaste insusi imparatul cu maica sa si mult
popor, cu lumanari, cu cadiri si cu cantari, s-au inchinat lor cu
smerenie si negraita bucurie.

Au luat, apoi, sfanta racla si au dus-o, mai intai, in marea biserica a
Sfintei Sofii, de unde Sfantul Nichifor fusese izgonit. Si, a fost dat
ca, in ziua in care fusese izgonit, adica la 13 martie, in aceeasi zi,
dupa 33 de ani, sa se si intoarca. Iar, a doua zi, dupa aceasta prea
frumoasa intampinare, a fost dusa racla cu sfintele moaste, din Sfanta
Sofia, in biserica Sfintilor Apostoli a fost asezata, acolo, ca un dar
de mare pret, la loc de cinste, randuindu-se si aceasta zi de praznuire
in Sinaxarul cel de peste an, intru pomenirea Sfantului Nichifor
Marturisitorul, si intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui
slavit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant in veci. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1303&i=2

Intru aceasta zi, cuvant despre un preot, care slujea cu ingerii

Spunea un oarecare staret, ca a fost un preot sfant si curat, iar, cand
slujea Liturghia, vedea ingeri de-a dreapta si de-a stanga sa. Dar, el
deprinsese slujba Liturghiei de la eretici, pentru ca era neinvatat si
neiscusit la dumnezeiestile Taine si la cuvinte. Deci, cand slujea
Liturghie, in neiscusinta si nerautate zicea si ceea ce era gresit si
nu stia aceasta. Iar, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit la
dansul un oarecare diacon, care stia dumnezeiestile Scripturi. Deci,
s-a intamplat preotului acestuia, fiind diaconul de fata, de a facut
Sfanta Liturghie. Si a zis diaconul catre preot: "Acestea pe care le
zici, nu sunt ale credintei celei drepte, ci eretice sunt, adica ale
potrivnicului lui Hristos". Insa preotul nadajduindu-se ca vedea pe
Sfintii ingeri cind slujea, nu lua aminte la cele zise de diacon. Iar
diaconul nu-l slabea pe el zicandu-i: "Parinte, te ratacesti, pentru ca
Biserica ortodoxa a lui Dumnezeu nu primeste pe cei ce zic cuvintele
acestea".

Deci, dupa ce a vazut preotul ca in acest chip este ocarat si mustrat
de diacon, pe cand slujea chiar Liturghia, si a vazut, dupa obicei, pe
Sfintii ingeri in preajma sa, atunci i-a intrebat pe ei, zicand: "De
vreme ce diaconul acesta ma ocaraste pe mine, ce trebuie sa fac ?" Si
i-au zis ingerii: "Sa te lasi, ca bine te sfatuieste". Iar preotul a
zis: "Dar voi, de ce nu mi-ati spus mie ?" Zis-au lui ingerii:
"Dumnezeu a randuit ca oamenii, pe oameni sa-i indrepteze".

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1303&i=3

Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Simeon, facatorul de minuni,
cel din muntele minunat.

Iata, taina va spun voua, acum. Stiu pe un om in neamul acesta, care a
luat vestire ca putini sunt aceia, care isi dau sufletele lor in
mainile ingerilor, la moarte. Pentru ca s-au inmultit faradelegile si
nedreptatile, racindu-se dragostea, si dracii s-au facut primitorii
sufletelor. Pentru aceasta, le fac lor vami fara de mila, si
despartirea lor de trup cu amara judecata se face. Si zice ca, de la
Duhul Sfant este, dintru o mie de suflete, abia un suflet, in vremile
de acum, sa se afle in mainile ingerilor, la vremea iesirii lor din
trup.

Deci, pe unul ca acela, drept fiind si neintinat, cu sarguinta il
primesc ingerii, intru cantari, fericindu-l, si-l apara de puterea
vrajmasului, dupa cum scrie, si se inalta el mai presus de suirea
vamilor acestuia. Iar sufletul cel pacatos este oprit sa se suie la
cele mai presus ale vazduhului, ca ii cere diavolul raspuns si face
judecata cu cei ce-l duc, pentru pacatele lui, fiindca vinovat este si
nu are el semn de fapte bune, ca sa treaca si sa scape. Ca de acesta,
ca de un judecator, ce sade, intru inaltime, graieste si dumnezeiescul
Apostol Pavel, numindu-l domn si stapanitor al vazduhului, care
lucreaza in fiii cei nesupusi. Iar pe noi sa ne izbaveasca Dumnezeu de
acesta. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor
!Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

... Asa ca tot ce faci sa faci cu blagoslovenia duhovnicului. Acolo
unde esti tu, mergi la duhovnic si spune-i sa-ti dea el sa ai o
randuiala de rugaciune. El sa stie randuiala rugaciunii tale, iar tu
atata sa faci, pentru cat ai blagoslovenie. E bine sa ceri sfat si
blagoslovenie si pentru o fapta buna pe care vrei s-o faci, sau pentru
o zi de post... Tot ce faci sa faci cu blagoslovenia duhovnicului,
tatucuta, ca sa nu aiba indrazneala vrajmasul la osteneala ta...
[Parintele Paisie de la Sihla]

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=1403&i=1

Luna martie in 14 zile: pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru
Benedict (+543).

Cuviosul Benedict, care in limba noastra se talmaceste "Binecuvantat",
era din pamantul Italiei, din cetatea ce se chema Nursia, nu departe de
Roma cea veche, unde se nascuse, din parinti dreptcredinciosi si cu
buna stare (480). Si era pe vremea cand la Roma murise cel din urma
imparat al romanilor (476), iar in Italia stapanea o capetenie din
popoarele navalitoare, Odoacru. Si avea Sfantul Benedict si o sora ce
se chema Scolastica, pomenita si ea in Sinaxarul sfintilor.

Setos de cunostinte, Sfantul Benedict, dupa invatatura din cetatea sa,
a fost trimis de parintii sai la scolile mai inalte de la Roma.
Inspaimantat de viata plina de patimi a tinerilor din vremea lui, care
invatau carte, a parasit lumea si pe parintii sai si s-a retras intr-o
pestera, la Subiaco, unindu-se pe sine cu Dumnezeu, prin fapta buna,
rugaciune si nevointa. Si, petrecand acolo, l-a vazut pe el un monah,
anume Roman, de la o manastire apropiata, si l-a indrumat, facandu-l
monah si, la zile randuite, ii pogora de sus, painea, cu o funie cu
clopotel, pana in dreptul pesterii in care vietuia viteazul pustnic.
Deci asa, petrecand vreme de trei ani, Cuviosul Benedict n-a cunoscut
pe nimeni, afara de fericitul Roman. Dar Dumnezeu a purtat de grija, ca
lumina cea mare a slujitorului Sau sa nu stea la intuneric, ci sa fie
pusa in sfesnic si sa lumineze toata lumea.

A fost descoperit, mai intai, de un preot din apropiere, printr-un vis,
in ziua Invierii Domnului. L-au mai aflat apoi si niste pastori, care
l-au facut cunoscut, ca pe un om al lui Dumnezeu. Si au inceput sa vina
la dansul multime de tineri, printre care, tinerii ucenici Maur si
Placid. Ei ii aduceau cele de trebuinta pentru trup, el le da cele
duhovnicesti. Impreuna cu ei, Sfantul Benedict a infiintat douasprezece
manastiri, cu cate doisprezece calugari, in fiecare manastire. Si s-a
imbogatit Sfantul cu puteri de la Dumnezeu, cu darurile facerii de
minuni, de tamaduiri si da inainte vedere.

Dar si duhul cel rau a ridicat ura si vorbire de rau impotriva omului
lui Dumnezeu, mai intai, prin preotul Florentin. Cu darul lui Dumnezeu
cel de mantuire, Sfantul a biruit insa pe duhul cel ispititor.
Altadata, cuprins fiind de cumplite ispite trupesti si, fiind acolo,
aproape, urzici si spini, Sfantul s-a dezbracat si s-a aruncat intre
ele si, tavalindu-se multa vreme si sangerandu-si tot trupul si rabdand
cu vitejie durerile, s-a izbavit, pentru totdeauna de acest gand; si,
de aici inainte, invaluindu-se inima lui de darul Duhului Sfant, a dat
si mai bogat rod de invatatura. Tot o ispita de la cel rau a fost si
paharul cu bautura otravita, ce i s-a dat si care s-a sfaramat prin
semnul Sfintei Cruci, pe cand Sfantul Benedict era egumen intr-o
manastire straina, la Vicovaro.

In urma aceslor semne, el s-a mutat, de la Subiaco, in Campania
italiana, si s-a asezat la Monte Casino, cu ucenicii sai (529). Din
ruinele templului lui Apolo, ce se gaseau acolo, Sfantul a zidit o
manastire si doua paraclise. Dar, in singuratatea de la Monte Casino,
Sfantul a scris Randuiala sa, pentru viata de manastire, care a fost ca
un testament ce vadeste trairea lui duhovniceasca si iscusinta sa, in
oranduirea vietii de obste. Pentru Sfantul Benedict, manastirea este o
scoala, unde se invata a sluji pe Dumnezeu in tacere, singuratate,
smerenie si ascultare, in munca si rugaciune, cu dreapta socotire
impartite. Drept aceea, pravila lui a ajuns randuiala care, mai tarziu,
a fost primita si urmata, un timp, de toti calugarii din partile
Apusului. Traind dupa legile ei, nenumarati ucenici ai Sfantului
Benedict au lucrat, de-a lungul istoriei, cu osardire, la luminarea
popoarelor din Apus, iar ucenicii sai, calugarii benedictini, traiesc
dupa randuiala lui si astazi.

Despre alte ale lui preaslavite faceri de bine ne graieste, pe larg,
istoria lui, din care aflam ca a facut multe feluri de minuni: morti
inviind, de cele viitoare proorocind, pe oameni luminand si ajutand.
Iar sfarsitul lui asa a fost: cu sase zile inainte de cinstita lui
adormire, a poruncit sa i se sape groapa si, indata, s-a imbolnavit, cu
fierbinteala mare, care ii ardea trupul. Iar cand a fost a sasea zi, a
cerut ucenicilor sai sa-l ridice si sa-l duca in biserica. Apoi,
ducandu-l acolo, s-a impartasit cu Sfintele Taine. Si, stand in
mijlocul ucenicilor sai, tinut si rezemat, si-a ridicat mainile la cer
si, asa, cautand in sus si rugandu-se, si-a dat sfantul sau suflet.

Era in varsta de 63 de ani si petrecuse paisprezece ani la Monte
Casino, cand fericitul Benedict, care este socotit Patriarhul
calugarilor din tot Apusul s-a mutat la Domnul. Dumnezeului nostru,
slava !

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sf. Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

Credinta neclintita este turn intarit. Iar Hristos se face toate celui
ce crede

Roaga pe Dumnezeu sa deschida ochii inimii tale si vei vedea folosul
rugaciunii.

Orice planuire a ta sa o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele,
ca sa fie dupa voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand sa faci.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Frica Gheenei si dragostea Imparatiei dau puterea de a rabda
necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi insine, ci de la Cel ce
cunoaste gandurile noastre. (Marcu Ascetul)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

Legea porunceste figurat sa lucram sase zile, iar a saptea sa ne
odihnim. Lucrarea sufletului sta in facerea de bine prin bani si
lucruri. Iar odihna lui, in a vinde toate si a le da saracilor, dupa
cuvantul Domnului. Si cel ce ajuns astfel la odihna prin lepadarea de
averi, petrece in nadejdea mintala. La aceasta odihna ne indeamna si
Pavel sa intram cu sarguinta, zicand: ''Sa ne silim sa intram la
aceasta odihna''. Acestea le-am spus, nu nesocotind cele viitoare, nici
hotarand ca aici este rasplata obsteasca, ci fiindca trebuie sa avem
intai harul Duhului Sfant lucrand in inima si apoi sa intram, pe masura
vredniciei noastre, in Imparatia Cerurilor. Acesta descoperind-o si
Domnul a zis: ''Imparatia Cerurilor este inauntrul vostru!'' Dar a
spus-o si Apostolul: ''Credinta e adeverirea celor nadajduite''; si
iarasi: ''Alergati asa sa o luati''; si iarasi: ''Cercetati-va pe voi
insiva de sunteti in credinta. Sau nu cunoasteti ca Iisus Hristos
locuieste in voi? Afara numai daca nu sunteti crestini netrebnici.''
(Marcu Ascetul)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

De suntem patimasi, trebuie sa ne rugam si sa ne supunem. Caci de abia
cu ajutor ne putem razboi cu obisnuintele pacatului. Cel ce-si loveste
voia cu supunerea si cu rugaciunea este luptator cu bun mestesug,
vadind lupta mintala pe care o poarta, prin retinerea de la cele supuse
simturilor.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

Cel ce primeste reaua patimire si necinstea pentru adevar umbla pe
calea apostolilor, luand crucea si incingandu-se cu lanturi. Iar cel ce
incearca sa aiba grija de inima sa fara acestea, rataceste cu mintea si
cade in ispitele si cursele diavolului.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

Daca ocupi vreodata pozitia intarita a rugaciunii curate, nu primi in
acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata in fata ta de vrajmasul, ca
sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu
sagetile rugaciunii, stand inchisi in cetatuia noastra, decat sa stam
de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de
rugaciunea impotriva lui.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://filocalia.ro

Nu incerca sa folosesti prin mustrari pe cel ce se lauda cu virtutile,
fiindca acela nu poate fi si iubitor de fala si iubitor de adevar.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://www.filocalia.ro/referate/15/Scrieri/Marcu_Ascetul

Tot cuvantul lui Hristos descopera mila si dreptatea si intelepciunea
lui Dumnezeu si toarna prin auz puterea lor in cei ce asculta cu
placere. Dar cei nemilostivi si nedrepti, ascultand fara placere, nu au
putut cunoaste intelepciunea lui Dumnezeu, ba L-au si rastignit pe Cel
ce o graia. Deci sa bagam si noi de seama de ascultam cu placere de El.
Caci chiar El a zis: ''Cel ce ma iubeste pe Mine va pazi poruncile Mele
si va fi iubit de Tatal Meu si Eu il voi iubi pe el si Ma voi arata
lui''. Vezi cum a ascuns aratarea Sa in porunci? Dar dintre toate
poruncile, cea mai cuprinzatoare este dragostea catre Dumnezeu si catre
aproapele. Iar aceasta ia fiinta din infranarea de la cele materiale si
din linistirea gandurilor. Domnul, stiind aceasta, ne porunceste
zicand: ''Sa nu va ingrijiti de ziua de maine''. Si cu dreptate. Pentru
ca cel ce nu s-a izbavit de cele materiale si de grija lor, cum se va
izbavi de gandurile rele? Iar cel invaluit de ganduri, cum va vedea
pacatul, care este acoperit de ele? Caci pacatul e un intuneric si o
ceata a sufletului, ce se lasa din ganduri, din cuvinte si din fapte
rele. Si pacatul se naste asa ca diavolul ispiteste pe om printr-o
momeala care nu-l forteaza si ii arata inceputul pacatului, iar omul
intra in vorba cu el din pricina iubirii de placere si a slavei
desarte. Caci desi prin judecata nu voieste, dar cu lucrarea se
indulceste si il primeste. Iar cel ce nu-si vede acest pacat
cuprinzator, cum se va ruga pentru el ca sa se curateasca? Si cel ce nu
s-a curatit, cum va afla locul fiintei curate? Iar de nu-l va afla, cum
va vedea casa cea mai dinlauntru a lui Hristos, daca suntem casa lui
Dumnezeu, dupa cuvantul proorocesc, evanghelicesc si apostolesc?
Trebuie, asadar, ca urmare a celor spuse mai-nainte, sa cautam casa
aceasta si sa staruim a bate la usa ei prin rugaciune, ca, fie acum,
fie in ceasul mortii, sa ne deschida stapanul si sa nu ne spuna ca
unora, care n-am avut grija: ''Nu va stiu pe voi de unde sunteti''. Ba
suntem datori nu numai sa cerem si sa luam, ci sa si pastram ceea ce ni
s-a dat. Caci sunt unii care si dupa ce au primit, au pierdut. De
aceea, poate, cunostinta simpla, sau chiar si o experienta
intamplatoare a lucrurilor spuse mai-nainte o au si cei mai tineri si
mai tarzii la invatatura. Dar trairea staruitoare, cu rabdare, n-o au
decat cei evlaviosi si mult incercati dintre batrani, care, pierzand-o
adeseori din neatentie, au cautat-o iarasi cu osteneli de buna voie si
au aflat-o. Sa nu incetam sa facem si noi la fel, pana cand o vom
dobandi intr-o astfel de masura, incat sa nu o mai putem pierde,
intocmai ca aceia. De aceea, cati inca n-am implinit poruncile
libertatii inca n-am ajuns la Ierusalimul cel liber (caci Ierusalimul
de sus este liber si el e maica noastra, care ne reuneste prin baia
nasterii celei de-a doua), ci suntem inca pe drumul lui Cain si
ratacim, umbland razna. Caci cel se cearta intru nestiinta si se
impotriveste adevarului arata ca nu merge pe drumul drept, ci s-a
abatut de la drum. De aceea fericitul Pavel, vazandu-ne ca suntem
zabavnici in urcusul spre desavarsire, zice: ''Asa sa alergati ca sa o
luati''. Iar daca n-am ajuns inca la cetate, cand vom vedea templul si
cand vom intra in el, ca sa ne invrednicim sa aducem jertfa la altar?
Dar ce poftesc despre credinta, despre templu si despre altar, cand
n-am lasat in urma nici macar fiarele din trestie, pe care Proorocul
roaga pe Dumnezeu sa le certe, ca sa nu-i rapeasca animalele cele
dintai nascute care au fost randuite sa fie aduse ca jertfa de Iudeul
cel din ascuns. Caci in aceasta parte ne aflam daca, dupa tine, Iudeul
din ascuns exista, potrivit cu cuvantul lui Pavel, dar templul inca n-a
fost zidit de Fiul lui David, nici altarul n-a fost inca pregatit de
El. Pentru ca aceasta o sustine fatis cel ce zice ca sterge pacatul lui
Adam prin nevointe si nu prin harul lui Dumnezeu. Dar harul acesta se
afla in noi in chip ascuns de la Botez, insa nu ni se va face vazut
decat atunci cand, dupa ce vom fi strabatut bine drumul poruncilor, vom
aduce ca jertfa Arhiereului Hristos gandurile cele sanatoase ale firii
noastre, nu pe cele muscate de fiare. Caci cele mai multe din ele sunt
luate de fiare cand se abat de la calea poruncilor, adica de la
rabdarea necazurilor. Sarind din calea cea dreapta, ele o iau atunci
razna, invinuind de aceasta mai de graba pe altii, decat pe stapanul
lor. Abia putine din ele umbla pe calea cea dreapta si aceasta fiindca
sunt pazite de rugaciune, legate de nadejde si imboldite de incercari.
Si numai acestea ajung la cetate si la templu, unde sunt aduse jertfa.
Cetatea este dreapta socoteala intru Hristos, care e plina de lumina.
Cand aceasta chiverniseste cu evlavie si dupa lege lucrurile,
vietuieste in pace si dreptate. Dar cand greseste, se preda dusmanilor
spre daramare. Iar templul este locasul sfant al sufletului si al
trupului, care e zidit de Dumnezeu, in sfarsit altarul este masa
nadejdii asezata in acest templu. Pe ea se aduce de catre minte si se
jertfeste gandul intai nascut al fiecarei intamplari, ca un animal
intai nascut adus ca jertfa de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca il
aduce neintinat. Dar si acest templu are un loc in partea dinauntru a
catapetesmei. Acolo a intrat Iisus pentru noi ca inaintemergator,
locuind de la Botez in noi, ''afara numai daca nu suntem crestini
netrebnici''. Acest loc este incaperea cea mai dinauntru, mai ascunsa
si mai sincera a inimii, incapere care daca nu se deschide, prin
Dumnezeu si prin nadejdea rationala si intelegatoare, nu putem,
cunoaste in chip sigur pe Cel ce locuieste in ea si nu putem sti de-au
fost primite jertfele de ganduri, sau nu. Caci precum la inceput, in
vremea lui Israil, focul mistuia jertfele, tot asa se intampla si acum.
Deschizandu-se inima credincioasa prin nadejdea mai sus pomenita,
Arhiereul ceresc primeste gandurile intai nascute ale mintii si le
mistuie in focul dumnezeiesc, de care a spus: ''Foc am venit sa arunc
in lume si cat as vrea sa fie inca de pe acum aprins''! Iar ganduri
intai nascute a numit pe cele care nu apar intr-a doua cugetare a
inimii, ci sunt aduse indata de la prima aruncare si rasarire in inima,
lui Hristos. Caci cele ce i se aduc din valmasagul cugetarii le-a numit
Scriptura schioape, oarbe si pocite, si de aceea ele nu sunt primite ca
zeciuieli de catre Arhiereul ceresc si Stapanul Hristos. Odata ce te-ai
imbracat in Hristos prin Botez, ai putere si arme sa le surpi. ''Iar
armele ostasiei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui
Dumnezeu, ca sa darame intariturile; noi surpam gandurile mintii si
orice inaltare care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu''. Dar
daca, avand putere impotriva lor, nu le alungi de la primul lor atac, e
vadit ca iubesti placerea din pricina necredintei si consimti cu ele,
si atunci tu esti pricina acestei lucrari a lor, nu Adam. Cum poate
iubi placerea din pricina necredintei, sau cum poate consimti cu
gandurile cel ce s-a inchis in chilie si posteste in fiecare zi, cel ce
petrece in infranare, in saracie, in instrainare de toate, in rugaciune
si in purtarea altor multe suparari (necazuri) de felul acesta? Bine ai
zis ca cel ce va face unele ca acestea suporta multe suparari. Caci
daca am implini fara suparare si cu bucurie virtutile mai sus pomenite,
nu am iubi placerea cu mintea. Dar, fiindca ne lasam patrunsi de
suparare, e cu neputinta ca, simtind durerea ostenelilor trupesti, sa
nu stam de vorba cu gandurile care rasar ca niste momeli si sa nu ne
mangaiem cu ele amaraciunea de pe urma ostenelilor. Daca n-am cauta
asemenea mangaieri am dovedi ca nu suntem suparati de osteneli. Iar
aceasta ni se intampla deoarece nu primim aceste osteneli de dorul
bunurilor viitoare, ci de frica ispitelor ce vin in viata de aici
asupra noastra. Din pricina aceasta socotim in chip gresit ca numai
fapta rea este pacatul nostru, pe cand gandul dinainte de ea zicem ca e
o lucrare straina. Dar e cu neputinta sa alunge lucrarea gandului aceia
care socotesc ca nu e a lor, ci ca e straina. Exista desigur si fara
consimtamantul nostru cate un gand neplacut si urat care, patrunzand pe
furis, rapeste cu sila mintea la sine. Totusi, sa stii sigur ca si
acesta isi are pricinile in noi. Caci sau ne-am predat dupa Botez
vreunui gand rau, ajungand pana la fapta, si de aceea ne-am facut
vinovati chiar fara sa ni se para, sau tinem in noi de bunavoie niscai
seminte ale rautatii, si de aceea se intareste cel rau. Si acela,
stapanindu-ne prin seminte, nu pleaca pana ce nu le aruncam pe acestea.
Iar daca ne stapaneste prin fapta noastra rea, va fi fugarit de abia
atunci cand vom aduce lui Dumnezeu osteneli vrednice de El. De aceea eu
nici acest pacat nu-l numesc pacat al lui Adam, ci mai degraba al celui
ce a facut raul si are semintele. Chiar daca in amandoua aceste cazuri
pricina este un gand care a patruns ca un hot caci amandoura le premerg
gandurile eu iti voi spune ca pricina adevarata este cel ce avea putere
sa-l faca curat de la prima rasarire si nu l-a curatit, ci a stat de
vorba cu el pana a ajuns la fapta. Daca totusi poti face aceasta dupa
fapta, trebuie sa intelegi ca si inainte de fapta iti ajuta Dumnezeu
daca voiai. Si cand vezi ca ti-a venit ajutorul prin inima, intelege ca
nu ti-a venit harul de afara printr-o mutare din alta parte, ci ca
harul, dat tie prin Botez in chip ascuns, a lucrat acum asa de tare,
incat ai urat gandul si l-ai alungat. De aceea Hristos, slobozindu-ne
de orice sila, n-a impiedicat aruncarea gandurilor in inima. Aceasta,
pentru ca unele din ele, fiind iubite, in masura in care sunt iubite sa
si ramana; si astfel sa se arate si harul lui Dumnezeu si voia omului,
ce anume iubeste: ostenelile din pricina harului, sau gandurile din
pricina placerii. Si sa nu ne miram ca suntem luati in stapanire cu
sila numai de cele pe care le iubim, deoarece este intre ele o inrudire
pacatoasa, cum este si intre pofte, ca si intre diferitele noastre
pofte intre ele, astfel incat fiecare pofta preda gandul, care a
prins-o pe ea, dupa ce a zabovit mai mult, poftei apropiate, sau acel
gand este atras de pofta a doua fara sa vrem, impins fiind cu sila si
de obisnuinta cu cea dintai. Caci cine, plin fiind de slava desarta, va
putea fugi de mandrie? Sau, desfatandu-se cu hrana imbelsugata, nu va
fi luat in stapanire de curvie? Sau cine, dandu-se prada zgarceniei, nu
va fi inabusit de lipsa de mila? Si cum, cei lipsiti de toate astea, nu
se vor intarata fara voie si nu vor improsca cu furie? De aceea trebuie
sa intelegem ca din pricina noastra suntem luati in stapanire de pacat,
dar dupa Duhul suntem sloboziti de robia cu sila. ''Caci legea Duhului
vietii, zice, m-a slobozit pe mine de legea pacatului si a mortii''.
Deci atarna de noi, care am auzit si am aflat poruncile Duhului, ca sa
umblam sau dupa trup, sau dupa duh. De acea noi, care am fost amagiti
asa de mult, suntem datori sa uram de aici inainte lauda oamenilor si
odihna trupului, prin care odraslesc gandurile rele chiar daca nu vrem
noi; si sa spunem din inima Domnului cuvantul Proorocului: ''Oare n-am
urat, Doamne, pe cei ce te urasc pe Tine, si nu m-am topit impotriva
dusmanilor Tai? Cu ura desavarsita i-am urat pe ei, si dusmani mi s-au
facut mie''. Si cu adevarat dusmani ai lui Dumnezeu sunt gandurile
rele, care impiedica sa se faca voia Lui, in vreme ce Acela ''vrea ca
toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului''
acestea ne amagesc prin patimi si ne inchid calea spre mantuire. Deci
sa uram slava desarta si sa credem Lui in privinta tuturor, implantand
in El, ca in pamant, orice gand al inimii si al nadejdii fara imagini.
Caci facand asa, precum la inceputul credintei venite prin Botez,
Trupul lui Hristos s-a facut mancare credinciosului, tot asa cum
mintea, devenita tare in credinta si curata, prin lepadarea gandurilor
si prin nadejdea intelegatoare, se va face mancare a lui Iisus. Pentru
ca El a zis: ''Mancarea mea este sa fac voia Tatalui meu''. Iar aceasta
este ''ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta
adevarului'', dupa cuvantul lui Pavel. Mancarea lui Iisus este deci
adevarul cuprins in credinta intelegatoare, impreunata cu nadejdea,
credinta care nu mai e din auz, ci din lucrarea Preasfantului Duh si
despre care spune Scriptura ca e adeverirea lucrurilor nadajduite; caci
este o credinta din auz si credinta aceasta care e adeverirea
lucrurilor nadajduite. Ci prin ele aratam ca chiar de la Botez, dupa
darul lui Hristos ni s-a daruit harul desavarsit al lui Dumnezeu spre
implinirea tuturor poruncilor, dar ca pe urma tot cel ce l-a primit in
chip tainic, dar nu implineste poruncile, pe masura neimplinirii e luat
in stapanire de pacat, care nu e al lui Adam, ci al celui care a
nesocotit poruncile, intrucat luand puterea lucrarii nu savarseste
lucrul. Caci neimplinirea poruncilor vine din necredinta. Iar
necredinta nu este un pacat strain, ci al celui care nu crede,
facandu-se pe urma maica si incepatura a oricarui pacat. Deci fie ca
vrem sa ne desavarsim repede, fie incet, suntem datori sa credem in
chip desavarsit lui Hristos si sa lucram toate poruncile lui, odata ce
am luat de la El puterea unei astfel de lucrari; dar nu implinindu-le
una cate una si pe fiecare in parte, ci imbratisand deodata pe cele
singulare si astfel implinindu-le pe toate in acelasi timp. Caci sunt
porunci mai generale, care cuprind in ele o mare multime din celelalte.
Prin urmare n-avem alta bucurie decat sa purtam aceasta lupta impotriva
necredintei noastre si sa nu nesocotim poruncile cuprinzatoare, prin
care ni se descopera in chip limpede harul dat noua. De acest lucru se
roaga si Sfantul Pavel sa avem parte, zicand: ''Pentru aceasta imi plac
genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos, sa va dea
voua Domnul putere ca sa va intariti prin Duhul sau in omul dinauntru
si ca sa locuiasca Hristos intru toata incredintarea si simtirea in
inimile voastre prin credinta''. Drept aceea, o, omule, care ai fost
botezat in Hristos, da numai lucrarea, pentru care ai luat puterea si
te pregateste ca sa primesti aratarea celui ce locuieste intru tine. Si
astfel ti se va arata tie Domnul, potrivit fagaduintei, in chip
duhovnicesc, precum insusi stie: ''Iar Domnul este Duhul; si unde este
Duhul Domnului, acolo este libertate''. Atunci vei intelege ceea ce s-a
spus ca: ''Imparatia Cerurilor inlauntrul vostru este''. Dar mai
trebuie stiut si aceea ca poruncile partiale, fiind din numarul celor
partiale, se intregesc prin acelea care se numesc si singulare. Si cei
ce au implinit poruncile partial, pe masura aceasta vor intra in
Imparatie. Dar cei ce voiesc sa ajunga la desavarsire sunt datori sa
implineasca toate poruncile in mod cuprinzator. Iar cea care le
cuprinde pe toate este lepadarea sufletului propriu, care e moartea. Si
precum pana cand cineva mai traieste in trup e in lipsa cu implinirea
acesteia, tot asa pana la iesirea din trup nu poate fi ferit de atacul
gandului, pentru lipsa mai sus pomenita. Caci omul bun, zice Cuvantul,
nu de la sine, ci ''din vistieria cea buna a inimii scoate cele bune''.
Iar prin vistierie intelege pe Duhul cel Sfant ascuns in inima
credinciosilor. ''Caci asemenea este Imparatia Cerurilor unei comori
ascunse in tarina, pe care afland-o omul a ascuns-o si ducandu-se a
vandut toate si a cumparat tarina aceea''. Acest cuvant talcuieste
foarte potrivit cele spuse. Caci cel ce a inteles limpede ca de la
Botez are pe Hristos ascuns in sine, dupa cuvantul Apostolului, arunca
toata lucrurile lumii si staruie numai in inima sa, pazind-o cu toata
strajuirea si privind tinta la sfarsitul vietii, cum zice proverbul. De
aceea el nu trebuie sa-si inchipuie ca alunga pacatul lui Adam prin
nevointe; dar nici pacatele care se nasc in el dupa Botez nu trebuie
sa-si inchipuie ca le scoate afara astfel, decat prin Hristos. Caci
''El este cel ce lucreaza in voi si sa voiti si sa lucrati dupa
bunavointa''. Adaugand Apostolul ''dupa bunavointa'', a aratat ca a
binevoi sa lucram virtutile atarna de noi. Dar si cuvintele Domnului:
''Fara de Mine nu puteti face nimic'', sau: ''Nu voi m-ati ales pe
Mine, ci Eu v-am ales pe voi'', au acelasi inteles. Poate asa trebuie
inteles si versetul: ''Toate printr-insul s-au facut si fara de El
nimic nu s-a facut din tot ce s-au facut'', daca in ''toate'' se
cuprind si faptele noastre; la fel cuvintele: ''Nimeni nu vine la
Tatal, decat prin Mine''. De aceea si Proorocul n-a zis: ''Din
Ierusalim iti vor aduce tie imparatii daruri in templul Tau'' ( cum se
cuvenea si cum se facea), ci: ''Din templul Tau iti vor aduce tie
imparatii daruri in Ierusalim''. Aceasta pentru ca mintea, care e
imparatul fiecaruia, ia intai din templul cel ascuns al inimii
indemnuri bune si frumoase de la Hristos, care locuieste acolo, si le
duce pana la vietuirea virtuoasa, pe care Proorocul a numit-o
Ierusalim; si apoi iarasi le aduce prin intentiunea cea buna lui
Hristos, care i le-a daruit mai inainte. Cum zice Scriptura ca
Ierusalimul este ceresc, iar tu ai zis ca este in inima? Nu numai
Ierusalimul, ci si celelalte bunuri cate vor avea sa le primeasca
dreptii la inviere stim ca sunt sus. Dar arvunile si parga lor lucreaza
duhovniceste in inimile celor cu credinta tare inca de pe acum. Aceasta
pentru ca, dobandind siguranta despre cele viitoare, sa dispretuim
toate cele de aici si sa iubim pe Dumnezeu pana la moarte. De aceea n-a
zis: ''Aveti sa va apropiati'', ci: ''V-ati apropiat de muntele
Sionului si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel
ceresc''. Caci capabili de ele ne-am facut inca de la Botez. Dar numai
cei tari in credinta se invrednicesc sa ajunga la ele, cei care mor in
fiecare zi pentru dragostea lui Hristos, adica se ridica mai presus de
toata preocuparea vietii de aici si nu mai cugeta la nimic altceva
decat la un singur lucru: sa ajunga la dragostea desavarsita a lui
Hristos, care este deschizatura cea mai dinauntru a inimii, unde a
intrat ca inaintemergator Iisus. Aceasta a cautat-o mai presus de toate
si Sfantul Pavel. De aceea a zis: ''Alerg dupa ea, doar voi prinde-o,
intrucat prins am fost si eu de Hristos''. (Adica ma straduiesc sa-L
iubesc, intrucat si eu am fost iubit). Iar dupa ce a prins aceasta
iubire, n-a mai vrut sa se gandeasca la nimic altceva, nici la
necazurile trupului acestuia, nici la minciunile creatiunii, ci a
lepadat aproape orice gand nemairabdand nici macar o clipa sa fie
lipsit de lucrarea Duhului. Deci aratand toate cate le-a dispretuit
pentru aceasta dragoste duhovniceasca, zice: ''Cine ne va desparti pe
noi de iubirea lui Hristos? Oare necazul, ori stramtoarea, ori
prigoana, ori foamea, ori foametea, ori golatatea, ori primejdia, ori
sabia?'', ca sa continue mai incolo: ''Sunt incredintat ca nici
moartea, nici viata'' si nici una din cele ce urmeaza; si iarasi:
''Nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea
lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus Domnul nostru''. Aceasta pentru
ca n-a primit sa se gandeasca la nici una dintre acestea, ci numai cum
sa staruie in aceea. Dar fiindca voi socotiti ca gandurile rele nu sunt
ale noastre, ci vin din alte izvoare, spunand odata ca sunt pacatul lui
Adam, altadata ca sunt insusi Satana si iarasi altadata ca sunt momeala
aruncata de Satana, noi vom spune ca altceva este pacatul lui Adam,
altceva Satana, altceva momeala Satanei si altceva gandurile noastre
rele, chiar daca isi au punctul de plecare in momeala. Satana este
insusi ipostasul diavolului, care a incercat sa-l ispiteasca chiar si
pe Domnul. Pacatul lui Adam este calcarea poruncii de catre primul om.
Momeala aruncata de Satana, este aratarea unui lucru rau in forma
exclusiva a unui gand. Ea foloseste putinatatea credintei noastre ca
prilej sa se apropie de mintea noastra. Caci daca am primit porunca sa
nu ne ingrijim de nimic, ci sa pazim cu toata strajuirea inima noastra
si sa cautam Imparatia Cerurilor, aflatoare inlauntrul nostru, indata
ce se departeaza mintea de inima si de cautarea amintita, da loc
momelii diavolului si se face in stare sa primeasca soapta lui cea rea.
Dar nici atunci nu are diavolul puterea sa starneasca gandurile noastre
cu forta, pentru ca daca ar fi asa nu ne-ar cruta si ne-ar aduce cu
sila orice gand si nu ne-ar ingadui sa cugetam la nimic bun. El are
numai puterea sa ne arate in forma exclusiva a unui gand la prima lui
rasarire intelesuri pacatoase, spre a ispiti launtrul nostru, dandu-i
prilej sa incline fie spre ceea ce vrea el, fie spre porunca lui
Dumnezeu, intrucat aceasta se impotrivesc intreolalta. Astfel daca-l
iubim, ne miscam indata gandurile spre lucrul aratat si cugetarea
noastra incepe sa se ocupe in chip patimas cu el; daca insa il uram, nu
putem zabovi, ci uram si momeala insasi. Iar daca momeala staruie chiar
cand e urata (caci se intampla si acest lucru), aceasta nu e din
pricina unei alipiri proaspete, ci pentru ca s-a intarit printr-o veche
obisnuinta. De aceea ramane neclintita pe loc, ca gand simplu, fiind
impiedicata de neplacerea inimii sa progreseze la o cugetare dezvoltata
si la patima. Caci aratarea aceasta izolata, fiind urata de cel ce e
atent la sine insusi, nu are puterea sa traga cu sila mintea in
valmasagul patimas de ganduri, decat numai prin impatimirea inimii dupa
placeri. Asadar de vom lepada cu totul impatimirea dupa placeri, nu vom
mai putea fi vatamati nici de aparitia gandului simplu al vechilor
obisnuinte, iar constiinta nu va mai avea indoieli in ce priveste
siguranta celor viitoare. Caci cunoscand mintea impotrivirea trandava a
acestei obisnuinte si marturisind lui Dumnezeu vechea pricina, indata e
inlaturata si aceasta ispita. Si iarasi va avea mintea putere sa
vegheze asupra inimii si sa o pazeasca cu toata strajuirea, incercand
sa patrunda in cele mai dinauntru si mai netulburate camari ale ei,
unde nu sunt vanturi de-ale gandurilor rele, care imping cu sila si
sufletul si trupul in prapastiile voluptatii si le arunca in fantanile
de smoala de asemenea nici vreo cale larga si incapatoare, pardosita cu
cuvinte si cu chipuri de-ale intelepciunii lumesti, care sa vrajeasca
pe cei ce pornesc pe ea, oricat de intelepti ar fi. Camarile acestea
care sunt cele mai de dinlauntrul sufletului si casa lui Hristos nu
primesc nimic din lucrurile goale ale veacului acesta, fie ca sunt
rationale fie ca sunt nerationale, fara numai acestea trei, pe care
le-a numit apostolul: credinta, nadejdea si dragostea. Deci cel ce este
iubitor de adevar si primeste osteneala inimii poate sa nu fie atras in
afara nici de obisnuintele vechi in felul in care am aratat, ci sa
vegheze asupra inimii si sa strabata tot mai inauntru si sa se apropie
numai de Dumnezeu, fara sa se scarbeasca de ostenelile atentiei si ale
staruintei. Caci nu poate sa nu se osteneasca cu inima cel ce ia aminte
la imprastierile gandului si la placerile trupesti, avand sa stea mereu
inchis intre anumite hotare (sa se cirscumcrie), nu numai in cele din
afara, ci si in cele dinauntru. Mai ales ca acele imprastieri si
placeri adeseori abat si cugetul si fapta. Prin urmare e drept ca
momeala ca gand simplu exercita o putere silnica atunci cand
staruieste, chiar daca e urata. Dar convorbirea gandurilor ce se adauga
atarna de voia noastra libera. Aceasta au aratat-o si cei ce n-au
pacatuit intru asemanarea calcarii lui Adam, intrucat momeala n-au
putut-o impiedica, dar convorbirea prietenoasa cu ea au lepadat-o cu
totul. Sa zicem ca Adam a savarsit greseala prin vointa si pentru
aceasta, fiind de aceeasi natura cu el, si noi cadem prin vointa. Dar
atunci n-a avut el si momeala tot prin vointa? E sigur ca momeala a
avut-o in chip necesar. Dar momeala nu e nici pacat, nici dreptate, ci
dovada libertatii voii. De aceea s-a si ingaduit sa se arunce momeala
in noi, ca pe cei ce inclina spre implinirea poruncii sa-i incununeze
ca pe unii ca sunt credinciosi, iar pe cei ce inclina spre placere sa-i
osandeasca ca pe unii ce sunt necredinciosi. Dar si aceasta trebuie sa
o stim ca nu suntem judecati indata dupa fiecare hotarare, ca cercati
sau netrebnici, ci dupa ce vom fi fost probati toata viata noastra
pamanteasca, prin momeli, aratandu-se aici biruitori, aici biruiti,
aici cazand, aici ridicandu-ne, aici ratacind, aici umbland bine. Abia
atunci, in ziua iesirii din trup, socotindu-se toate, vom fi judecati
potriviti cu ele. Prin urmare momeala nu este pacat. Sa nu fie! Caci
desi ea arata in chip necesar lucrurile in forma simpla a unui gand,
dar noi am, primit in Domnul puterea lucrarii duhovnicesti si sta in
puterea noastra sa le judecam de la prima rasarire de cuget, spre a sti
daca e vorba de ceva vatamator sau de ceva folositor, si astfel sa
lepadam sau sa primim gandurile care vin; deci aceasta nu se inmultesc
din necesitate, ci din buna placere. Ar trebui ca noi, care suntem
rationali, sa stim ce auzim. Dar fiindca sufletul, intunecat de iubire
de placere si de slava desarta, a cazut in adancul nestiintei, nu mai
aude nici porunca Scripturii si nu mai asculta nici de randuiala firii,
nici de povatuirea celor incercati, ci urmeaza numai socotintelor
proprii. Caci cine crezand dumnezeiestii Scripturi si implinind
poruncile Domnului, nu vede cum pe masura ce sporeste in acestea, se
departeaza gandurile si se incredinteaza ca acelea nu ne stapanesc prin
puterea lor, ci prin putinatatea credintei si neimplinirea poruncilor?
Aceasta e cauza pentru care nu ne aflam toti in aceeasi stare si nu
suntem purtati de aceleasi cugetari: fiindca pricinile gandurilor stau
in voia noastra sloboda. Cine nu stie ca ne ingramadim patimile mai sus
pomenite in fiecare zi cu lucrul, cu cuvantul si cu cugetarea? Si cine
nu stie ca pe cei ce ne ajuta la aceasta ii iubim ca pe niste
binefacatori, iar pe cei ce ne impiedica ii ocolim ca pe niste dusmani?
Dar daca iubim patimile amintite asa de mult incat le si aparam pe
fata, cum vom uri momeala lor in forma de gand simplu si prim? Iar daca
a fost primita prima rasarire de cuget, cum nu ii vor urma acesteia
gandurile atarnatoare de ea? Cunoaste deci, o omule, ca Domnul priveste
la inimile tuturor si celor ce urasc prima rasarire de gand rau indata
le vine in ajutor ( le face dreptate), precum a fagaduit, si nu lasa
roiul valmasagului de ganduri sa navaleasca si sa intineze mintea si
cunostinta lor; iar pe cei ce nu starpesc primele inmuguriri, prin
credinta si nadejde, ci se lipesc cu dulceata de ele pe motivul ca vor
sa le cunoasca bine si sa le probeze, ii lasa, ca pe unii ce sunt
lipsiti de credinta si vreau sa se ajutoreze singuri, sa fie izbiti si
de gandurile ce urmeaza, pe care de aceea nu le surpa fiindca vede ca
momeala lor este iubita de aceia si nu este urata de la prima mijire.
De ce a venit atunci Domnul in trup, daca nu ca sa moara pentru toti,
potrivit Scripturilor, si sa surpe pe cel ce are stapanirea mortii,
adica pe diavolul? Iar daca socotesti ca moartea cea din Adam mai
stapaneste pana acum din alta pricina decat pentru necredinta noastra,
e vadit ca bagatelizezi venirea lui Hristos si tii Botezul de
nedesavarsit, odata ce si cei botezati sunt tinuti inca sub moartea
protoparintelui, fara o vina proprie. Dar atunci, o, omule, cum se mai
poate spune ca te-ai facut un nou Adam cu harul lui Hristos si nu mai
porti nimic din cel vechi in chip necesar, decat ceea ce se naste din
credinta ta stricta si din neascultarea ta? Doar stim ca Domnul a venit
pentru noi, a murit pentru noi, ne curateste pe noi prin Botez, ne
aseaza in raiul Bisericii, ne ingaduie sa mancam din tot pomul din rai,
adica sa iubim pe tot cel botezat in Biserica si sa-l rabdam in
infrangerile ce le sufera si sa nu-l urmarim pe fiecare in toate
zigzagurile lui si pentru lucrurile care ni se par bune sa-l iubim, iar
pentru cele care ni se par rele sa-l uram. Caci aceasta inseamna a
manca din pomul cunostintei binelui si al raului, din care, gustand
mintea, indata se poticneste in propriile ei pacate si isi descopera,
prin iscodirea rautacioasa a aproapelui, goliciunea ei, de care mai
inainte nu stia, fiind acoperita de valul intelegerii si al milei. De
aceea li s-a poruncit celor asezati in raiul Bisericii: ''Nu judecati,
ca sa nu fiti judecati'', ''Iertati si vi se va ierta voua''. Pe scurt
li s-a spus: ''Cate vreti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor
asemenea. Caci aceasta este legea si proorocii''. Precum ai facut iti
va fi tie. Dar de cate ori n-am calcat aceste porunci! De cate ori n-am
osandit pe aproapele fara mila! De cate ori nu l-am urat, sau nu l-am
nedreptatit, fara sa fim nedreptatiti! Iar daca asa este, ce mai
batjocorim pe Adam si-l mai invinui si pentru rele straine? Caci daca
am cazut in aceeasi moarte, am calcat si porunca cu voia, ca si acela.
Asadar trei lucruri i s-au intamplat lui Adam, si nu cum socotesti tu.
Acestea sunt: atacul (momeala) prin oranduire mai inalta, calcarea
poruncii prin necredinta si moartea prin dreapta judecata a lui
Dumnezeu, ca urmare nu atat a atacului prin iconomie, cat a calcarii
din necredinta. Noi am mostenit numai moartea lui Adam, pentru motivul
ca nu puteam sa ne facem din morti vii, pana ce nu a venit Domnul si
ne-a facut pe toti vii. Iar prima inmugurire de gand o avem prin
oranduire ca si acela; tot asemenea puterea de-a asculta sau nu de ea,
dupa cum ne e voia. Dar pacatuirea cu gandul o avem din voia libera.
Despre aceasta ne incredinteaza ''cei ce n-au pacatuit intru asemanarea
greselii lui Adam'', cum zice Apostolul. Caci daca aceia, fiind din
Adam, au putut sa nu pacatuiasca intru asemanarea greselii lui Adam, e
vadit ca si noi putem. De ce mai aducem atunci scuze pentru pacate si
spunem lucruri nedrepte impotriva lui Dumnezeu, ca adica ar ingadui sa
fim razboiti de rele straine? Suntem datori sa stim exact ca toata vina
ce izvoraste din Adam fiind desfiintata de Domnul, oricine mai
patimeste de vreun pacat i se intampla aceasta pentru ca a dispretuit
prin necredinta sa, sau prin iubirea de placere, desavarsirea pe care a
primit-o in chip tainic la Botez. Caci chiar daca omul inca n-a
cunoscut ce-a primit, fiind nedesavarsit in credinta si cu lipsuri in
lucrarea poruncilor, dar Dumnezeu i-a daruit desavarsirea. Fiindca
zice: ''Tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele
luminilor''. Iar acest dar desavarsit nu-l afla cineva oricum, chiar
daca ar folosi toata istetimea lumeasca, ci numai din lucrarea
poruncilor lui Dumnezeu, in analogie cu ceea ce implineste din ele.
Caci dupa cum e deosebita implinirea lor, asa e deosebita si
descoperirea darului. Deci nimeni sa nu se bizuie in cuvinte si in
forme, daca nu are intelegerea aceasta. Caci zice: ''Nu cel ce se lauda
pe sine este cercat, ci cel pe care il lauda Domnul''. Dar chiar si
acela care primeste laude de la Domnul e dator sa se foloseasca de
cuget drept si sa stie exact ca oricat ar fi luptat cineva impotriva
necredintei sale si oricat ar fi inaintat in credinta si orice bun ar
fi dobandit, nu numai prin cunostinta simpla, ci prin lucrare, n-a
aflat sau nu va putea afla nimic mai mult, decat ceea ce primise in
chip tainic prin botez. Iar aceasta este Hristos. Pentru ca zice:
''Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat''. Dar
Hristos, fiind Dumnezeu desavarsit, a daruit celor ce s-au botezat
harul desavarsit al Duhului, care nu primeste nici un adaos de la noi,
ci ni se descopera si ni se arata potrivit cu lucrarea poruncilor,
sporindu-ne credinta ''pana cand toti vom fi ajuns la barbatul
desavarsit, la masura varstei plinirii lui Hristos''. Asadar orice i-am
aduce Lui dupa ce-am fost nascuti din nou a fost ascuns de mai inainte
de El in noi, potrivit cu ceea ce s-a scris: ''Cine a cunoscut gandul
lui Hristos, sau cine I-a dat Lui ceva mai inainte ca sa i se intoarca
dupa aceea ca rasplata? Pentru ca de la El si pentru El si intru El
sunt toate. Lui i se cuvine slava in vecii vecilor. Amin''. Ele ne
indeamna sa-i rasplatim lui Dumnezeu cu purtarile noastre bune si cu
toata virtutea, intrucat ne fac sa cugetam pururi cu buna constiinta la
cuvantul proorocesc: ''Ce voi da in schimb Domnului pentru toate cate
mi le-a dat mie?'' Sa cugete deci sufletul la toate binefacerile de
care i-a facut parte iubitorul de oameni Dumnezeu incepand de la
nastere; sau de cate primejdii a fost izbavit adeseori; sau in cate
rele a cazut si in cate greseli s-a rostogolit fara sa fie predat, dupa
dreptate, duhurilor care l-au amagit ca sa-l prinda si sa-l duca la
moarte, ci, cu indelunga rabdare. Stapanul iubitor de oameni, trecand
cu vedere greselile, l-a pastrat, asteptand intoarcerea lui; sa cugete
iarasi ca, slujind de buna voie duhurilor rele prin patimi. El il
hranea, acoperindu-l si ocrotindu-l in tot chipul, iar la urma l-a
calauzit prin Duhul cel bun pe drumul mantuirii si i-a pus in inima
dragostea de viata ascetica si l-a imputernicit sa paraseasca cu
bucurie lumea si toata amagirea placerilor trupesti, impodobindu-l cu
schima ingereasca a randuielii ascetice si pregatind lucrurile in asa
fel, ca sa fie primit cu usurinta de sfintii barbati, in obstea
fratiei. Iar cugetand la acestea cu buna constiinta, cine nu va petrece
totdeauna intru zdrobirea inimii? Cine nu se va umple de nadejde tare,
avand atatea dovezi de binefacere, fara ca el sa fi facut vreun bine
mai inainte? Caci oricine va cugeta asa: Daca fara sa fi facut eu nici
un bine, ba chiar pacatuind mult inaintea Lui si in necuratiile
trupului si in alte multe rautati, totusi nu mi-a facut dupa pacatele
mele, nici nu mi-a intors dupa faradelegile mele, ci mi-a randuit
atatea daruri si haruri spre mantuire, daca ma voi hotari cu totul sa-l
slujesc de aici inainte numai Lui prin vietuire curata si prin
implinirea virtutilor, de cate bunatati si daruri duhovnicesti nu ma va
invrednici, intarindu-ma, indreptandu-ma si calauzindu-ma spre tot
lucrul bun? De aceea, cel ce se gandeste totdeauna la aceasta si nu
uita de binefacerile lui Dumnezeu se rusineaza si se indreapta si se
nevoieste spre toata virtutea buna si spre toata lucrarea dreptatii,
gata totdeauna sa faca cu ravna voia lui Dumnezeu. Pana cand ne mai
rezemam inca pe dreptatea paruta a omului din afara, in lipsa
adevaratei cunostinte, si ne amagim pe noi insine cu indeletnicirile
din afara, vrand sa placem oamenilor si vrand slavi, cinstiri si laude
de la ei. Caci va veni desigur Cel ce descopera cele ascunse ale
intunericului si da la iveala sfaturile inimilor. Judecatorul care nu
greseste si care nu se lasa rusinat de bogat, nici nu se milostiveste
de sarac, care da la o parte infatisarea de din afara si scoate la
aratare adevarul ascuns inauntru. Acela va incununa pe luptatorii
adevarati, care au vietuit potrivit cu cunostinta, in fata ingerilor si
inaintea Tatalui Sau, iar pe cei ce au imbracat chipul cucerniciei cu
prefacatorie si au aratat numai oamenilor o paruta buna vietuire si
s-au bizuit pe aceasta in desert, amagindu-se nebuneste pe ei insisi,
ii va da pe fata inaintea Bisericii Sfintilor si a toata oastea
cereasca, ca apoi sa-i trimita rusinati cumplit in intunericul cel mai
din afara, fecioarelor nebune, pentru ca si acestea si-au pazit
fecioria din afara a trupului, dat fiind ca intru nimic n-au fost
invinovatite in privinta aceasta, ba au avut in parte si untdelemn in
candelele lor, adica au fost partase si de oarecare virtuti si ispravi
din afara si de oarecare dureri. De aceea candelele lor au si ars pana
la o vreme. Dar din pricina negrijii, nestiintei si a trandaviei, n-au
fost cu prevedere si n-au cunoscut cu de-amanuntul roiul patimilor
ascunse inauntru si puse in lucrare de duhurile rele. Din aceasta
pricina cugetarea lor a fost stricata de inrauririle vrajmase, incat
s-au invoit cu ele prin gandurile lor. Si asa au fost amagite
intr-ascuns si biruite de pizma cea a tot rea, de ciuda care uraste
binele, ce vrajba, de galceava, de ura, de manie, de amaraciune, de
pomenirea raului, de fatarnicie, de furie, de mandrie, de slava
desarta, de dorinta de-a placea oamenilor, de bunul plac, de iubirea de
argint, de trandavire, de pofta trupeasca ce trezeste in ganduri
voluptatea, de necredinta, de lipsa de temere, de lasitate, de
intristare, de impotrivire, de molesire, de somn, de inalta parere de
sine, de vointa de-a se scuza, de ingamfare, de laudarosenie, de
nesaturate, de risipa, de zgarcenie, de deznadejdea care-i mai cumplita
decat toate, si de celelalte miscari subtiri ale pacatului. Ele
socoteau ca si lucrarea faptelor bune sau vietuirea cuvioasa se
infaptuieste cu puteri omenesti si de aceea cautau sa culeaga laude de
la oameni. Din aceasta pricina chiar daca au fost partase de unele
daruri, le-au vandut duhurilor rele pentru slava desarta si placerea de
la oameni. Impartasindu-se si de alte patimi, ele au amestecat in
purtarile bune cugetele rele si trupesti. De aceea le-au facut necurate
si neprimite asemenea jertfei lui Cain, lipsindu-te de bucuria Mirelui
si fiind lasate afara de nunta cereasca. Caci cel ce calatoreste dupa
socoteala sa, fara cunostinta evanghelica si fara calauzirea cuiva, de
multe se impiedica si cade in multe gropi si curse ale celui rau, mult
rataceste si prin multe primejdii trece si nu stie la ce tinta va
ajunge. Pentru ca sunt destui care au trecut prin multe osteneli si
nevointe si au rabdat pentru Dumnezeu rele patimiri si scarbe multe.
Dar prin faptul ca au umblat dupa socoteala lor si n-au putut deosebi
lucrurile, nici n-au cerut sfatul aproapelui, aceste osteneli ale lor
au ramas desarte si fara rost. (Marcu Ascetul)27

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfantul Marcu Ascetul
http://www.filocalia.ro/referate/15/Scrieri/Marcu_Ascetul

Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand
Il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine.

Sa nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele
aratate de legea duhului, adica prin rabdare, rugaciune si nadejdea
care numai la un lucru se gandeste.

[Horst Veckner]

S.N.U.T.U.M. AGAINST SPAM

Are You A Glutton For
Punishment...
...Or just a sucker for
Bogus Links?

"...it is the responsibility of anyone with a modem and a dialup
account...promptly to smack, manhandle and humiliate spammers to deter
and prevent anything being said on S.C.R. we don't like"

...and we're about as devious as you can get!

Choose!
Are you:

http://web.archive.org/web/19991019001639/www.sputum.com/snutum/index.html
"Constantin" <ortod...@hotmail.com> wrote in message
news:1142509201.4...@i39g2000cwa.googlegroups.com...

> IC | XC
> ---+---
> NI | KA
>

> http://www.episcopia-ramnicului.ro/manastiri/surpatele.html
>
> Manastirea Surpatele cu hramul ,,Sfanta Treime", se afla situata in
> comuna Frincesti, satul Surpatele, judetul Valcea, la 12 km de gara
> Babeni si la 3 km de manastirea ,,Dintr-un Lemn".
>
> Biserica a fost inaltata de Tudor logofatul Dragoescu si fratele sau
> Stanciu, feciorii lui Popa Frincu, la inceputul secolului al XVI-lea
> (Pr. D. Balasa), refacuta de boierii Buzesti si reparata in secolul al
> XVII-lea. Intre anii 1703-1706, biserica a fost reconstruita din zid de
> doamna Marica Brancoveanu, fiind si pictata. Mai tarziu, in 1815 a fost
> reparata si repictata de zugravul Gheorghe Gherontie din Hurezi.
>

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.roca.org/OA/1/1c.htm

Orthodox America

St. Patrick 387-493 A.D.

Commemorated March 17

The great Apostle and Enlightener of Ireland, St. Patrick, was born to
a noble Roman family of Gaul or Britain in the year 387. At the age of
16 he was carried off by Irish marauders and sold as a slave to an
Irish chieftain, who put him in charge of his sheep. Six years later,
after the prompting of an angel, the saint fled to Gaul where he placed
himself under the spiritual direction of St. Germanus of Auxerre. For
18 years he prayed and struggled and studied and was often granted a
vision of Irish children calling out to him: O holy youth, come back to
Erin, and walk once more amongst us."

Celestine I, the Bishop of Rome, commissioned St. Patrick to bring the
people of Ireland into Christ's one, true fold, and so during the
summer of 433 he and his companions arrived in Ireland. They were
immediately persecuted by the Druids and other pagans, but the saint's
meekness and wonderworking, as well as his God-inspired ability to
preach the Gospel, resulted in the conversion of many thousands. In
particular, St. Patrick had to do spiritual battle with the Arch-Druid,
Lochru, who, by the power of demons and through many incantations,
tried to maintain his influence on the Irish. On one occasion Lochru,
like Simon Magus, was able to levitate himself high into the air In a
display of sorcery; but the moment St. Patrick knelt in prayer, Lochru
fell to his death. This was the beginning of the end for paganism on
that island. The Orthodox Faith was victorious on that Easter Sunday
when the saint explained the doctrine of the Holy Trinity using a
shamrock with its single stem and three leaves.

After receiving Holy Anointing, St. Patrick departed to the Lord on
March 17, 493. As he lay in state for several days, a heavenly light
shone around his body.

[Constantin]

http://www.romfest.org/rost/ian2006/bernea-artist.shtml

AVANTAJE SPIRITUALE ALE UNUI ARTIST DIN EST
Horia Bernea

<< Fiecare artist trebuie să ia vocaţia sa ca pe un dar de la
Dumnezeu, adică în chip de "povară" şi obligaţie de a o
fructifica. Un astfel de artist are misiunea unui gardian, conservator
al unui tezaur spiritual, sursă de identitate pentru el şi ceilalţi.
El trebuie în acelaşi timp să păstreze şi să comunice
(mărturisească). El trebuie să-i ajute şi să-i incite pe ceilalţi
să comunice cu propriile lor rădăcini - un rol care este
esenţialmente legat, pentru noi, de tradiţia ortodoxă. >>

[The Reviewer]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2103&i=2

Cuvant de folos al presbiterului Cosma

Multi ies din lumea aceasta si intra in manastire; insa, neputand sa
rabde oboselile si ostenelile de acolo, fug si se intorc, in viata
lumeasca, iar altii, in deznadajduire cazand, mai rau decat inainte
gresesc, unii prin cetati petrecand, fara de minte, se tulbura, in
zadar mancand paine straina, nefolositi fiind de amandoua ostenelile,
traindu-si rau zilele lor si, pandind unde se fac ospete, robi se fac
pantecelui, iar nu lui Dumnezeu. Si le sunt lor cele de pe urma, mai
rele decat cele dintai. Drept aceea, fratilor, daca suntem in lume si
intru bogatie traitori, ascultati ce zice fericitul Pavel Apostolul,
catre Timotei: "Celor bogati in veacul cel de acum porunceste-le sa nu
se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica ci,
in Dumnezeul cel viu, Care ne da din belsug toate, spre indulcirea
noastra, sa faca ce e bine, sa inavuteasca in fapte bune, sa fie
darnici, sa fie cu inima larga, agonisindu-si lor buna temelie in
veacul viitor". (I Tim. 6,17-18).

Vazut-ati, oare, ca nu este rea bogatia, daca o randuim pe ea bine ?
Dar daca cineva, fugind de saracie, neputand sa se ingrijeasca de
femeie si de copii, se duce la manastire, apoi, acela nu dragostea lui
Dumnezeu o cauta, nici pentru a se osteni iese din lume, ci pofteste a
se odihni si pantecului a sluji. Cela ce face asa se leapada de-a
pururea de credinta. Unul ca acesta este mai rau decat bogatul, precum
a zis Apostolul. Inca se face si pricina de mult blestem. Caci, "copiii
saracului, de foame pierind si de frig chinuindu-se, apoi, intru multa
plangere" il blesteama pe el, zicand: "De ce ne-au mai nascut tata si
maica noastra, ca ne-au parasit pe not intru atata ticalosie si in
toata nenorocirea". Caci, daca pe cei straini si saraci, ni s-a
poruncit noua a-i hrani, apoi, cu cat mai mult sa nu-i lasam sa piara,
pe ai nostri.

Dar, in orice stare am fi, ne primeste pe noi Domnul, de vom vietui
drept, dupa Legea Lui. Ca nu ne mantuiesc pe noi hainele cele negre,
nici nu ne pierd cele albe, daca facem lucruri placute lui Dumnezeu.
Drept aceea, de esti bogat, atunci cu milostenia si cu rugaciunea, sa
te mantuiesti si sa citesti, adeseori, sfintele carti, ca sa faci cele
poruncite de ele. Iar de esti sarac, apoi, cu mainile tale sa-ti
castigi painea, pe care o mananci si pe ai tai sa-i hranesti.
Fereste-te de furtisag si de tot raul. Inca, sa lauzi pe Dumnezeu si de
aceasta, ca, adica, in saracie, si nu intru bogatie, te ostenesti lui
Dumnezeu, in viata ta, intru curatie si intru celelalte faceri de bine,
ca mai multa plata sa iei, precum a zis Domnul: "Caruia i s-a dat mult,
mult se va cere de la dansul". Drept aceea, faramitura ta data
saracului intrece cu multe darurile cele mari, care se dau de cei
bogati. Ca s-a zis: "Gol am fost si nu M-ati imbracat; strain am fost
si nu M-ati adus in casele voastre; bolnav si in temnita si nu M-ati
cercetat". Si iarasi a zis: "De postesti, unge-ti capul tau si fata ta
o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci numai lui
Dumnezeu". Drept aceea si noi fratilor, sa ungem capul sufletelui, cu
untdelemnul iubirii de saraci, spalandu-ne fata noastra cu lacrimi in
taina. Pentru ca vedem pe unii sarguindu-se cu cresterea parului si cu
neingrijirea trupului, care se aseamana cu cei fatarnici, care, dupa
cuvantul Domnului, isi pierd plata lor. Ci, inca, sunt si graitori
impotriva, neascultand pe cei care ii invata pe dansii. Si,
asemanmdu-se pe ei cu luminatorii cei mari, zic: "Cum a facut Antonie,
cum Sava si alti Parinti, de au scapat de desertaciunile lumii ?" insa,
de voiesti sa incepi lucrul cel bun, sa socotesti, daca, incepand,
putea-vei sa suferi si chinurile acelora ? Pentru ca aceia nu au avut
un ceas de odihna si multe patimiri au luat de la dracii cei vicleni.
Apoi, inca, infranarile lor cele pustnicesti au fost mari, si setea de
apa si foame si alte patimiri ale lor cine le va spune ? Insa, de vreme
ce tu asa te bizuiesti ca vei patimi, ispiteste-te, frate, mai intai,
in casa ta sezand, macar trei ani, invatandu-ti sufletul a rabda
patimile, pe care Domnul Iisus Hristos, pentru noi, le-a suferit. Iar,
de te graieste cineva de rau, sa nu lasi sa iasa din gura ta cuvinte de
manie. Sau, de-ti face tie cineva vreun rau, sa nu cartesti asupra lui,
nici sa fii impotriva lui. Ci, sa te rogi lui Dumnezeu pentru dansul,
ca sa-l impace cu tine. Insa, sa postesti cu postul cel duhovnicesc,
mai mult decat trupesc. Sa nu te bucuri cand patimeste vrajmasul tau,
nici sa te mahnesti vazand ca se imbogateste fratele tau. In tot ceasul
Numele Domnului sa izbucneasca din inima ta; fie mancand, fie band, ori
altceva, facand, sa zici: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieste-ma !" Si, acestea toate, in taina, sa se faca. .

Si, daca te vei vedea pe tine intru toate desavarsit, pazeste-te bine
de vicleanul drac al mandriei, sa nu-ti semene tie in inima pierzarea:
ca, adica, sa ti se para ca esti om mare, ori iti va zice tie gandul ca
esti placut lui Dumnezeu. Atunci sa gandesti la pacatele tale, cele
dintai, si sa zici: "Macar ca m-a iertat pe mine de pacate milostivul
Dumnezeu, pentru Imparalia Lui cea fara de sfarsit, dar, inca, tot mi
se cade mie a fi osandit". Iar, de-ti pui tie, in minte, multimea
pacatelor, ce s-au facut de tine in tinerete, zicand intru tine: "Mult
am gresit si nu voi fi iertat" sa nu asculti de acel gand, nici sa nu
deznadajduiesti, ci sa zici: "Domnul meu Iisus Hristos pe cei pacatosi
a venit sa-i mantuiasca".

Deci, daca te va vedea pe tine ca poti suferi toate patimile, atunci,
sa te duci la manastire si sa te supui egumenului, ca lui Dumnezeu,
pentru Hristos, lepadandu-ti toata voia ta, iar voia lui sa o pazesti,
pana la moartea ta. Sa cinstesti pe egumen, ca pe Dumnezeu, iar pe
frati, ca pe ingeri. Si sa nu dai voie inimii tale sa caute Roma si
Ierusalimul. Ci, rugaciunile tale, cele date tie de egumen, sa le faci,
petrecand in chilia ta. Si, acolo fiind tu, insusi Domnul Iisus
Hristos, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, va veni, aducand cu sine
pe Petru si pe Pavel si pe alti Sfinti, pe care voiesti a-i cauta; si,
nu numai in chilia ta ii vei afla pe ei, ci, inca, si in inima ta vei
vedea ce sunt, de vreme ce insusi Domnul a fagaduit ca, impreuna cu
Tatal Sau, va veni intre unii ca acestia si lacas intru dansii Isi va
face.

Iar, de ti s-ar intampla tie stramutare din loc, din pricina napadirii
vrajmasilor, sau din oarecare alta pricina, apoi, in orice parte te va
scoate Domnul si unde Insusi iti va arata tie loc, acolo sa petreci, de
cea dintai lucrare tinandu-te. Ca nu va omori Domnul, cu foamea,
sufletele dreptilor. Antonie cel Mare a zis: Precum pestele, afara din
apa, asa si calugarul, despartindu-se de manastire, piere. Si precum
gaina, sculandu-se, adeseori, de pe cuibul sau, face ouale sterpe, asa
si calugarul, iesind din manastire, adeseori si de a sa voie, isi uita
slujba cea data lui.

Iar acestea toate le-au scris Sfintii Parinti, spre mantuirea celor ce
le asculta.

[The Reviewer]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2103&i=3

Cuvant din Pateric

De vom voi sa graim si sa aratam toate despre acest mare staret
(Antonie) intru multime multa se vor intinde cele scrise, pentru ca
multe altele si infricosatoare povestiri sunt despre darurile si
feluritele lui nevointe, dintre care spunem si pe aceasta: "Mergand eu,
candva, pe cale, era impreuna cu mine, un calugar. Si, mergand noi mai
inauntru, la un loc foarte ascuns, in muntele cel mai des, am aflat un
locas zidit si inauntru calugari. Deci, dupa ce am intrat am gasit
acolo calugari cu desavarsire tacuti. Si nici mie, ca unui strain, nu
mi-au grait vreun cuvant. Inca, era si un izvor in mijiocul locasului.
Si am vazut pe unul dintr-insii, aratand cu mana sa si zicandu-mi:
"Acestia sunt robii lui Dumnezeu". Iar altceva, mai mult, nici un
cuvant, nici mic, nici mare, n-am auzit acolo.

Deci, am iesit si m-am tulburat. Si, ducandu-ma de la locul acela, la o
oarecare departare, am aflat niste pastori, pascand oile si graiam eu
cu dansii, ocarand pe calugarii aceia. Iar acei pastori mi-au zis mie:
"De multi ani suntem nascuti si crescuti si traim in locul acesta, insa
n-am vazut aici manastire, nici calugari, precum graiesti tu".

Acestea auzindu-le, marele staret, a cunoscut ca locul "acela era
ascuns si Dumnezeu, cu judecatile care le stie, l-a aratat pe el
numitului staret. Asemenea, cu aceasta se arata, si in patericul
monembasilor, despre aceeasi manastire ascunsa, unde, dupa porunca lui
Dumnezeu, pasarile aduceau poame, la fiecare vreme a lor, spre hrana
calugarilor de acolo. Deci, si din aceasta, cunoastem ca sunt daruri,
ce se dau, si acum si pana la sfarsit, la cei ce se nevoiesc si doresc,
precum si mai sus am zis. Asa, intre tainuiti si ascunsi, se afla,
adica, si cete de mai multi vietuitori impreuna, si, cui voieste
Dumnezeu, pe acestia, si acum, ii arata.

A intrebat ava Pamvo pe ava Antonie: "Ce voi face ?" Zis-a lui
staretul: "Sa nu deznadajduiesti, pentru dreptatea ta, nici sa te
mahnesti, pentru lucrul cel trecator: si sa-ti infranezi limba si
pantecele". Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://cuvant.credo.ro/

Pacea este rodul despatimirii - Sfantul Teofan Zavoratul

March 16th, 2006

Versetul o suta saizeci si cinci - Psalmul 118
“Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc”

Proorocul începe sa arate prin ce si cum hraneste sufletul împlinirea
adevarata a legii lui Dumnezeu. Pe primul loc pune pacea, si nu putina
pace, ci din belsug - pace multa. Conditia acestui lucru o recunoaste a
fi nu simpla împlinire a legii, ci împlinirea plina de dragoste: pace
multa au cei ce iubesc legea. Fara aceasta iubire, legea este un jug
împovarator, iar alaturi de dragoste este mana hranitoare. De aici
vine pacea, adica starea de multumire pe toate planurile?

Daca am început sa iubim legea, înseamna ca ea este în inima
noastra. Iar daca ea este în inima, acolo nu mai exista patimi, caci
fiecare porunca a legii, fiind iubita, alunga patima opusa ei, iar
toate poruncile alunga toate patimile. Astfel, în inima care iubeste
legea nu mai exista loc pentru patimi. Iar daca în inima nu mai exista
patimi, atunci nimic nu va mai tulbura nici pacea ei. Ea se va odihni
în liniste sau în multa pace.

Insa aceasta pace si aceasta liniste nu reprezinta o stare de nepasare,
de trândavie, ci starea fericita a vietii traite în mod pasnic. Pacea
este rodul despatimirii; iar despatimirea îl repune pe om în
demnitatea lui fireasca si în relatia pe care a avut-o la început, cu
toata faptura, însa Dumnezeu a hotarât la început ca, unindu-se cu
toata faptura, omul din toate sa asimileze izvoare de puteri, fenomene
si influente pline de viata. Toate acestea i le înapoiaza legea pe
care el a început sa o iubeasca. Si de la Dumnezeu, si din lumea
îngereasca, si din lumea omeneasca, si de la natura vin catre el
neîncetat influente binefacatoare si hranesc toata fiinta lui - si
trupul, si sufletul, sii duhul si, hranind-o, o multumesc din toate
punctele de vedere, si, multumind-o instaureaza pacea care, datorita
acestei lucrari a influentelor binefacatoare, este o pace dulce si
mult-hranitoare. Cu cât aste mai adânca pacea, cu atât înseamna ca
este maii mare folosul valorii ei nutritive.

Unii ca acestia nu se smintesc. Sminteala . Si la noi se spune: a
provoca scandal, adica a face galagie. Astfel, proorocul, spunând ca
cei ce iubesc legea nu se smintesc, ne da de înteles ca legea iubita
de ei îi umple cu o pace atât de adânca încât nimic nu poate
tulbura linistea lor interioara. Chiar daca toata lumea s-ar napusti
asupra lor, ei nu s-ar tulbura, caci au ceea ce este mai presus de
toata lumea si de care nu îi poate lipsii nici o putere, chiar de ar
fi mai mare decât lumea.

Fericitul Teodoret scrie: “Cei însufletiti de iubirea dumnezeiasca
si de pazirea poruncilor si care au dobândit pacea cu Dumnezeu, chiar
de s-ar înarma împotriva lor toti oamenii, traiesc cu bucurie.
Martorul acestui lucru este dumnezeiescul Pavel, care striga: în toate
patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu
deznadajduiti; prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborâti, dar nu
nimiciti (II Cor. 4, 8-9). Si Domnul, trimitându-i pe apostoli în
toata lumea, ca pe niste oi în mijlocul lupilor (Matei 10,16), le-a
spus: Pace va las voua, pacea Mea o dau voua (loan 14,27).

din ” Calauza catre viata duhovniceasca - Talcuire la Psalmul 118″

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2203&i=1

Pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Vasile, preotul bisericii din
Ancira (+ 326)

Acesta a trait in vremea imparatului Iulian Apostatul, cel lepadat de
credinta, iar Satornin era dregator al cetatii Ancira (Ancara de
astazi). Sfantul Vasile era preot in Ancira, propovaduind acolo, fara
odihna, cuvantul lui Hristos si stand strajer neadormit al dreptei
credinte, in calea tuturor ratacirilor, caci, doua mari primejdii
pandeau pe crestinii, din vremea aceea: pe de o parte, ratacirea
urmasilor lui Arie, care aveau, alaturi de ei, pe insusi imparatul
Constantin, fiul marelui Constantin (337-361), iar, pe de alta parte,
paganii, care, cu sprijinul imparatului Iulian (361-363), urmareau
intoarcerea crestinilor la paganatate si idolatrie. Drept aceea, avea
obicei acest sfant preot Vasile ca, in fiecare zi, dadea ocol cetatii,
invatand, fara frica, pe toti, calea cea dreapta a mantuirii.

Deci, sub cuvant ca tulbura cetatea, potrivnicii Sfantului l-au prins
si l-au adus inaintea dregatorului Satornin, om rau la suflet, care
prigonea fara mila si osandea la moarte pe cei neinduplecati. Si-l
indemna dregatorul sa se lepede de Hristos, ingrozindu-l cu chinurile
ce ii stau inainte. Iar Vasile marturisea ca doreste, mai degraba, sa
moara stapan pe credinta libera a cugetului sau, decat sa vietuiasca
rob, incatusat in ratacirea inchinarii la idolii cei multi si
neputinciosi. La acest raspuns, indata, a poruncit Satomin de l-au
spanzurat pe Vasile de un lemn, l-au batut de moarte, i-au strujit tot
trupul, apoi, plin de rani si sangerand, l-au aruncat intr-o temnita
umeda si intunecoasa.

Peste cateva zile, trecand pe acolo imparatul Iulian, cel lepadat de
credinta, inaintea lui a fost adus si preotul Vasile, dar nimic nu l-a
putut clinti din credinta sa. Deci, imparatul l-a dat pe el in seama
lui Flaventiu comitele, capetenia garzii sale, ca sa-i scoata curele de
piele de pe trup, ceea ce s-a facut indata. Si scotandu-i multe curele
de piele si aruncand pe cele dinapoi, inainte, si, pe cele dinainte,
inapoi, incat ii spanzurau pe umeri, Sfantul s-a intarit in inima sa
si, rupand o curea din pielea trupului sau, a aruncat-o in obrazul lui
Iulian. Deci, a poruncit imparatul sa-l arda cu tepuse de fier,
inrosite in foc, si i-au gaurit pantecele si spatele si toate
incheieturile si asa, in acele chinuri grozave, Sfantul Vasile preotul
si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, neincetat laudand si
preamarind pe Hristos.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2203&i=2

Luna martie in 22 zile:

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre
judecata.

Pana ce suntem vii, sa ne gandim, deci, fratilor, cata frica va veni
peste noi, in ziua Judecatii, cand vom sta tristi, pentru faptele cele
rele, pe care le-am facut in viata aceasta: desertaciuni si prostii,
cantece si jocuri si alte multe rautati, care nu se cuvin crestinilor a
le face. Sa nu zicem aceasta o, fratilor, nici sa nu ne ingamfam: "De
ar fi poruncit Dumnezeu sa nu mancam si nici sa bem, nici sa nu ne
veselim, apoi, pentru ce a facut El toate acestea pe pamant ?"
Ascultati si eu va voi spune voua. Ilie Proorocul, oare, n-a avut el
paine si vin si indestulare omeneasca ? Dar, toate lasandu-le, s-a dus
in munte si, dupa nevointa cea de patruzeci de zile, s-a putut sui cu
trupul la cer. Si alt Prooroc, Daniil, oare, nu avea el, la casa lui,
langa imparatul fiind, cu dregatoria cea mare, mult aur, si toata
podoaba imparateasca si margaritare si pietre scumpe nepretuite ? Si,
pe toate acestea lasandu-le, a marturisit pe Dumnezeu si si-a castigat
lui viata vesnica. Iar, cand l-au aruncat in groapa, leii ii lingeau
picioarele lui si l-a scos pe el Duhul Sfant de acolo.

Iar voi, oameni nepriceputi, spre cine nadajduiti, de nu va temeti de
Dumnezeu, ci, in ingamfare si mandrie umbland, sufletul vostru rau il
pierdeti cu zgarcenia. Pentru ce nu va miluiti pe voi singuri, o,
nepriceputilor oameni ? Sa nu va inselati, zicand: "Acum sa traim bine,
ca maine vom putrezi si pamantul, in pamant se va duce". Iar eu aceasta
iti zic tie: "Daca ai prietesug cu pamantul, atunci, iti pierzi si
averea si sufletul tau". Sa intelegem, fratilor, ca, daca cineva aici
este intristat, pentru sufletul sau, acela, acolo, cu cereasca slava,
va fi proslavit. O, fratilor, infranati-va de prea mult satiu si de
betie si astupati-va urechile la auzul cuvintelor de rusine si
opriti-va mainile de la jefuire. Si picioarele noastre sa le facem sa
alerge spre biserica si sa fim milostivi si darnici la saraci si, cu
pocainta, sa strigam, cazand catre Domnul Dumnezeu, caci ati auzit de
ocara Rastignirii, pe care a rabdat-o Facatorul, de la robii Sai. Iar
noi, oamenii, spre lucruri bune suntem facuti si pentru ce sa nu rabdam
infruntari ?

Parintilor si fratilor, maicilor si surorilor, sa nu graim acest
cuvant. Iata, noi ne-am trecut anii si nu putem sa plecam genunchii
nostri la metanii. O, batranilor, voua va sunt gata raspunsurile, deci,
sa nu va leneviti de mantuirea voastra. O, fratilor tineri, o,
surorilor, sa nu va slabiti, zicand: "Tineri suntem acum, sa mancam si
sa bem si sa ne veselim, iar maine dimineata ne vom pocai". O,
fratilor, nu stiti, oare, ca, precum soarele usuca roua, asa si
tineretea voastra se slabeste, prin faptele cele rele ? O, omule, cand
dormi, oare simti pe talharul ce vine la casa ta ? Asa, nici aceasta nu
o stii: cand, adica, va veni ingerul si-ti va rapi sufletul si
nepregatit fiind, vei incepe, atunci, fara de nici un folos, a te cai.
Deci, pana ce avem vreme, fratilor, sa vietium cu fapte bune, facand
poruncile lui Dumnezeu, ca Imparatia Cereasca sa o primim.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2203&i=3

Luna martie in 22 zile:

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Serapion, de la
Paladie.

Un barbat egiptean, anume Serapion, cu porecla Sidonie, fiindca,
niciodata, alta haina nu purta, decat un "Sindon", adica o haina, care
asa se numeste, la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu
neagoniseala pe mai toti i-a intrecut. Pentru care, nici in chilie nu a
putut sa se linisteasca, ca sa nu se instraineze cu mintea, sau sa aiba
ceva al sau. Ci, umbland, asa isi petrecea viata, nimic altceva neavand
decat numai sindonul, pe care il purta. Acest barbat, printr-un pustnic
cunoscut, s-a vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici elin,
pentru douazeci de galbeni, pe care ii pastra la el. Deci, el slujea
mascariciului si femeii lui si casei acestora, cu silinta mare si cu
indemanare, nimic alta nemancand, decat paine si apa si hranindu-si
mintea, neincetat, cu citirea Sfintelor Scripturi.

Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata, iar, cand era timpul,
vorbindu-le de crestinatate, intai, pe mascarici l-a lamurit, apoi, pe
femeie, dupa aceea, si toata casa lui. Si, fiind botezati, au incetat
sa mai joace in piata orasului. Deci, dupa ce a venit la viata cea
placuta lui Dumnezeu, Serapion era rugat mult, de catre stapan, care ii
zicea lui: "Vino, frate, sa te eliberam, fiindca tu, din robie, ne-ai
slobozit pe noi". Atunci le-a zis: "Fiindca a lucrat Dumnezeul meu si
voi impreuna ati lucrat si s-au mantuit, prin sine, sufletele voastre,
de acum, va voi descoperi voua taina. Eu, fiind pustnic liber, de neam
egiptean, si facandu-mi-se mila de voi, care petreceati cu multa
ratacire, m-am vandut pe mine rob voua, ca voi, slobozindu-va din mari
pacate, sa va mantuiti. Deci, de vreme ce, ceea ce a voit, a facut
Dumnezeu, ma voi duce, ca si altora sa le ajut". Acestea zicand, le-a
dat aurul lor. Iar ei nu voiau sa-l ia si il indemnau pe el sa dea
saracilor aurul, si ziceau: "Arvuna de mantuire ni s-a facut noua". Iar
el le-a zis: "Voi dati-l, fiindca al vostru si este, ca eu bani straini
nu daruiesc saracilor".

Iar ei, luand aurul, il rugau pe el, zicand sa ramana cu dansii,
incredintandu-l: "Te vom socoti ca pe un parinte si stapan al
sufletelor noastre, de acum inainte". Iar, dupa ce l-au rugat mult si
n-au putut sa-l plece, il pofteau, macar in fiecare an sa-i cerceteze
pe dansii. Deci, luandu-si ziua buna de la dansii, s-a dus acolo in
Lacedemonia si, afland pe un oarecare din cei dintai ai cetatii, ca
este maniheu cu credinta, impreuna cu toata casa lui, iar ca celalalt
este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta, iarasi, printr-un alt
om, s-a vandut pe sine. Si vreme de doi ani departandu-l pe dansul de
ratacire si toata casa lui, i-a adus la dreapta credinta.

Apoi, lasandu-i si pe acestia, inconjura lumea, facand bine oamenilor,
pe cat putea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii
vecilor ! Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2303&i=1

Luna martie in 23 zile: pomenirea Sfantului Mucenic Nicon si a
ucenicilor sai o suta cincizeci si noua (1251).

Acest Sfant Nicon era din cetatea Neapole, cand stapanea acolo
Cvintilian dregatorul. Se tragea din tata pagan si din mama crestina si
era barbat frumos la chip si ostas viteaz in razboaie, biruind, cu
sulita si cu sabia, acolo unde lupta era mai grea si ocrotindu-se cu
semnul Sfintei Cruci, cum invatase de la maica sa, incat uimea pe toti
cu vitejia ispravilor sale. Deci, intorcandu-se, incununat de biruinte,
dintr-un asemenea razboi, a spus maicii sale gandul sau, ca voieste a
se boteza si cauta aceasta sa-l indrumeze pe calea crestinatatii si in
credinta acestei invataturi. Si era, atunci, vreme de prigoana,
impotriva crestinilor, iar preotii lui Hristos si invatatorii dreptei
credinte stateau mai mult ascunsi, din pricina urgiei.

Deci, l-a indemnat maica sa ca sa plece spre pairtile Rasaritului,
unde, in munti si in insule, se aflau ascunsi multime de preoti si
calugari ai Domnului. A calatorit, drept aceea, fericitul Nicon spre
partile Constantinopolului si, ajungand in insula Chios, s-a apropiat
de un munte si, stand acolo, vreme de sapte zile, se nevoia in post, in
privegheri si rugaciuni. Si i s-a vestit lui, noaptea, in vis, de un
inger, in chip de preot, ca sa se pogoare la mare si, urcandu-se intr-o
corabie, a mers la muntele Ganos. Si, ca din intamplare, i-a iesit
inainte episcopul Teodosie, in chip de monah, care era egumen acolo,
peste o obste de 190 de calugari. Si de dansul fiind invatat, a primit
fericitul Nicon crestinescul Botez, in numele Sfintei Treimi,
impartasindu-se si cu Sfintele Taine si s-a facut monah. Iar, trecand
trei ani, acelasi episcop l-a hirotonit preot, apoi, si episcop l-a
sfintit pe el. Si, dandu-i sarcina de indrumator al tuturor celor 190
de monahi, ce se adunasera in jurul lui, batranul episcop il sfatuia sa
plece, din acel munte, in Sicilia.

Deci, dupa sfarsitul episcopului Teodosie, a plecat fericitul Nicon cu
cei 190 de monahi ai sai, mai intai, in Mitilene si apoi in Italia,
iar, de acolo, dupa ce a ingrijit si ingropat pe maica sa, fericitul
s-a dus in Sicilia, asezandu-se la muntele Tauromeniei. Si, ducandu-se
vestea despre el, pe noua din fostii lui ostasi, de altadata, i-a adus
la adevarata credinta. Deci, a intemeiat, aici o manastire, cu buna
randuiala, petrecand viata de folos oamenilor si placuta lui Dumnezeu,
cu toata obstea celor 199 de ucenici ai sai.

A aflat si dregatorul Cvintilian cele despre Sfantul si, trimitand
indata ostasi, l-a adus la intrebare inaintea lui, cu toti ucenicii. Si
nevoind ei sa se intoarca la paganeasca cinstire a idolilor, i-a pus la
pamant, i-a sfaramat rau cu rani si, la sfarsit, le-a taiat capetele,
iar pe Sfantul Nicon l-au chinuit fara mila si, dupa ce l-au ars cu
torte, l-au tarat pe pietrele drumului, in goana cailor, si,
zdrobindu-i chipul, i-au taiat limba, apoi si capul cu sabia. Si asa au
primit de la Hrisots cununile Mucenicilor.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2303&i=2

Luna martie in 23 zile:

Intru aceasta zi, invatatura pentru cei ce s-au lepadat de lume.

Oare stii, frate, cate zile ai suferit dinaintea portilor manastirii
pana astazi, cand te-am primit pe tine ? Deci, de te vei deprinde de la
inceput la obiceiul manastirii si la fapta cea calugareasca, atunci vei
putea sa calatoresti bine pe calea aceasta, pe care ai dorit-o si rob
al lui Hristos degraba te vei face pe tine. Ca, precum celor ce slujesc
cu osardie Domnului, slava si cinste li s-a fagaduit, asa si celor ce
se lenevesc si cu nebagare de seama se apropie de lucrul acesta
calugaresc, osanda amara li se gateste. Ca, mai de folos iti este, dupa
Scriptura, a nu te fagadui, decat, fagaduindu-te, sa nu implinesti,
dupa cum s-a zis: "Blestemat este cel ce face lucrul lui Dumnezeu cu
nebagare de seama". Ca, pentru aceea, atat de multe zile ne-am intors
asupra cererii tale si nu voiam sa te primim. Nu pentru ca nu-ti voiam
mantuirea ta, ci, ca nu cumva, primindu-te cu indrazneala si la
intamplare, sa fim judecati de Dumnezeu, ca niste necunoscatori si
netrebnici si sa te facem vinovat de o si mai mare osanda, ca unii ce,
primindu-te degraba si nedeprins inca fiind, cu deamanuntul, cu viata
calugareasca, sa te afli, dupa aceasta lenes si fara grija.

Pentru aceasta, precum, s-a zis, dator esti ca pricina lepadarii de
lume cu deamanuntul sa o stii. Ca, daca aceasta o stii bine, vei putea
cunoaste ce ti se cade tie sa faci. Deci, lepadarea de lumea aceasta,
sa nu o socotesti ca nimic nu este, pentru ca ea cruce si moarte
insemneaza. Drept aceea, sa stii, de astazi, ca ai murit si te-ai
rastignit, fata de lume si lumea fata de tine, dupa dumnezeiescul
Apostol. Si sa te deprinzi cu puterea rastignirii acesteia, de vreme ce
nu mai viezi pentru tine, ci viaza, intru tine Cela ce, pentru tine,
S-a rastignit. Deci, cu acest chip, cu care Stapanul pe cruce S-a
rastignit, asa si noi sa ne rastignim, adica, pentru dorintele si
poftele noastre. Precum si dumnezeiescul David se roaga: "Cu frica lui
Dumnezeu, sa se patrunda trupul tau". Ca, precum cel ce este rastignit
cu trupul pe lemn, nu poate sa faca precum voieste, sau gandeste, asa
si cela ce-si are gandul sau patruns de frica lui Dumnezeu, neabatut
ramane spre nici o voie a sa. Si precum cel rastignit pe cruce, nu se
mai gandeste la cele pamantesti, nici nu se supune voilor sale, nici nu
se tulbura de dorirea vreunui lucru oarecare, nici nu se ingrijeste sa
castige cele pamantesti, nici nu se inalta cu mandria, nici nu raspunde
impotriva, nici cu uraciunea se atata, nici stie pomenire de rau,
pentru ocarile cele din trecut, ci iesire cu moarte asteapta, prin
cruce, asa si cel ce, cu adevarat, s-a lepadat de lume si, pe frica de
Dumnezeu, ca pe Cruce, s-a rastignit, in toate zilele, iesirea din
viata aceasta asteptandu-si neabatut este si nemiscat spre orice pofta
trupeasca.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=2303&i=3

Luna martie in 23 zile:

Intru aceasta zi, cuvant despre un negustor, care, venind la calugarie,
s-a mantuit.

Cel dintre Sfinti, Parintele nostru Panufnutie se ruga lui Dumnezeu ca
sa-i arate lui, cu cine este asemenea ? Si a auzit un glas, zicandu-i
lui: "Asemenea esti tu cu negustorul, care cauta margaritarul cel bun.
Deci, scoala-te, nu te lenevi, si vei intampina pe acela caruia esti
asemenea". Apoi, el ducandu-se, a vazut pe un negustor din Alexandria,
om cucemic si iubitor de Hristos, care facea negustorie cu doua gramezi
de galbeni, si pogorandu-se din Tebaida cea de sus, pe Nil, cu trei
corabii, toata averea sa, cea din negustorie, o impartea la calugarii
cei saraci. Inca si zece saci de linte aducea cu slugile sale.

Deci, intampinandu-l, Pafnutie i-a zis lui: "Ce este aceasta, frate
iubit ?" Iar el i-a raspuns: "Acestea sunt roadele negustoriei mele,
care se aduc lui Dumnezeu, spre odihna dreptilor". Si i-a zis lui
Pafnutie: "Dar tu, oare, vei mosteni numele nostru ?" Iar el a fagaduit
ca se va sargui spre aceasta. Zisu-i-a, iarasi, Pafnutie: Pana cand,
dar, faci negustorie cu lucruri pamantesti, de cele ceresti
neatingandu-te ? Deci, acelea de acum, sa le parasesti, iar pe cele mai
mari sa le primesti si Mantuitorului sa-l urmezi; apoi, putin vietuind,
te vei duce la Dansul". Iar el s-a fagaduit ca se va sargui.

Dupa aceea, nezabovind cu slugila sale, si-a impartit averea la saraci.
Si suindu-se la munte, s-a inchis pe sine la un loc, unde mai inainte
alti doi se savarsira, si se nevoia, rugandu-se lui Dumnezeu. Apoi,
dupa ce a trecut putina vreme, a lasat trupul cel pamantesc, dandu-si
obstescul sfarsit.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://credo.ro/

Portal Crestin Ortodox - Ortodoxie Online

[Constantin]

http://www.mesagerul.ro/afis.php?nr=00000015419

Lenuţa Purja a susţinut un splendid recital de muzică folclorică
autentică de pe meleagurile bistriţene spre încântarea publicului
spaniol, care şi-a manifestat bucuria prin îndelungi aplauze.

[Frank Goodman, the Junior]

http://www.ifilm.com/ifilmdetail/2707923

[Constantin]

Grigore Leşe - Muzica Traditionala Romaneasca
http://www.spiritromanesc.go.ro/Grigore%20Lese.htm

+++

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie25.htm

Sinaxar 25 Martie

In aceasta luna, in ziua a douazeci si cincea, Bunavestire a
preasfintei stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea
Fecioara Maria.

Iubitorul de oameni si Milostivul Dumnezeu, Care pururea poarta de
grija neamului omenesc, intocmai ca un Parinte plin de dragoste, vazand
faptura mainilor Lui inrobita si chinuita de diavol si impinsa catre
patimile cele pline de ocara si supusa inchinarii la idoli, a gasit cu
cale sa trimita pe Fiul Sau cel Unul-Nascut, pe Domnul nostru Iisus
Hristos, ca sa mantuiasca neamul omenesc din mainile diavolului. Si,
pentru ca a voit ca acest lucru sa ramana ascuns nu numai de diavol, ci
chiar si de puterile cele ceresti, a incredintat taina aceasta unuia
singur dintre arhangheli, preamaritului Gavriil. Deci arhanghelul
venind in cetatea Nazaret, i-a grait ei: Bucura-te, ceea ce esti plina
de har, Domnul este cu tine! Iar aceea a raspuns: Cum va fi mie
aceasta? Si el a zis: Duhul Sfant va veni asupra ta si puterea Celui
preainalt te va umbri. Iar Fecioara a grait: Iata, roaba Domnului, fie
mila dupa cuvantul tau. Si indata cu cuvantul arhanghelului si al ei, a
zamislit in preacuratul sau pantece pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu,
mai presus de fire, Care este Intelepciunea si Puterea cea ipostatnica
a Lui, cu umbrirea si cu venirea asupra ei a Duhului Sfant. De atunci
s-au savarsit, prin randuiala lui Dumnezeu, tainele Cuvantului lui
Dumnezeu, pentru mantuirea si izbavirea noastra. Caruia se cuvine slava
si stapanirea in veci. Amin.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfantului parintelui nostru Senufie,
purtatorul de semne, care in pace s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintelor mucenite Pelaghia si Teodosia,
care prin sabie s-au savarsit.

Tot in aceasta zi, pomenirea unui calau care, ajungand la cunostinta
lui Hristos si inchis fiind intr-o temnita intunecoasa, s-a savarsit
acolo din viata.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe
noi. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.voscreasna.com/43/cuvant-la-bunavestire-din-vietile-sfintilor/

Cuvant la Bunavestire - din Vietile Sfintilor
[ Despre Maica Domnului ]

(Adunata din dumnezeiasca Scriptura si de la Sfintii Parinti,
cum si dupa istoricii vrednici de credinta)

Cînd s-a împlinit si s-a apropiat vremea izbavirii neamului omenesc,
care avea sa fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinta
în tot chipul, sa se afle o fecioara curata, fara prihana si sfînta,
fecioara care ar fi vrednica sa întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel
fara de trup, si sa slujeasca taina mîntuirii noastre.

Deci, s-a aflat o Fecioara mai curata decît curatia, mai fara de
prihana decît toata zidirea cea gîndita, mai sfînta decît toata
sfintenia, Preacurata si Preabinecuvîntata Fecioara Maria, odrasla
radacinii celei sterpe a Sfintilor si dreptilor, dumnezeiestilor
parinti Ioachim si Ana, rodul rugaciunilor si al postirilor parintesti,
fiica cea împarateasca si arhiereasca. Si s-a aflat la loc sfînt în
templul lui Solomon aceea care avea sa fie biserica însufletita a lui
Dumnezeu. Fecioara, care avea sa nasca pe Cuvîntul cel mai sfînt
decît sfintii, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfînta
Sfintelor, pentru ca acolo a cautat Domnul din înaltimea slavei
împaratiei Sale, spre smerenia roabei Sale. Si a ales-o pe cea mai
înainte aleasa din toate neamurile; a ales-o ca Maica a Cuvîntului
Sau Cel mai înainte de veci, pentru a Carui întrupare din ea, înca
mai înainte de buna-vestirea arhanghelului, cu taina a înstiintat-o,
precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinta ale
sfintilor.

Pentru ca, fiind Preacurata Fecioara în templu de doisprezece ani, se
îndeletnicea nu numai în neîncetata rugaciune catre Dumnezeu si cu
lucrul mîinilor din toate zilele, ci si cu citirea dumnezeiestilor
carti, cugetînd la legea Domnului ziua si noaptea. Caci asa scriu
despre dînsa Sfîntul Epifanie si Sfîntul Ambrozie, ca era foarte
isteata la minte si iubitoare de învatatura si se îndeletnicea cu
citirea dumnezeiestilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe
Chedrin spune despre dînsa ca, înca în vremea vietii sfintilor sai
parinti, a învatat bine Vechiul Testament. Si citind adeseori în
proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iata fecioara va zamisli în
pîntece si va naste Fiu si se va chema numele lui Emanuil, care se
tîlcuieste, Cu noi este Dumnezeu, Sfînta fecioara Maria se aprindea
cu osîrdnica dragoste, nu numai spre Mesia Cel asteptat, Care avea sa
vina, ci si spre fecioara aceea care era sa zamisleasca si sa nasca pe
Mesia. Pentru ca se gîndea, cît de mare vrednicie este a fi
Nascatoare a lui Emanuil, Fiul lui Dumnezeu, si cît de negraita este
taina aceea, ca sa fie o fecioara maica.

Însa, stiind din proorocii ca s-a apropiat vremea venirii lui Mesia -
pentru ca acum se luase sceptrul de la Iuda si saptamînile de ani ale
proorocului Daniil se sfîrsisera -, socotea ca negresit acum va fi
nascuta în lume acea fecioara, pentru care mai înainte a vestit Isaia
si, suspinînd adeseori din adîncul inimii, se ruga în sine ca s-o
învredniceasca Dumnezeu sa vada pe acea fecioara si, de s-ar putea, sa
fie la dînsa slujnica cea mai de pe urma.

Odata, stînd Fecioara Maria dupa a doua catapeteasma la rugaciunea de
miezul noptii, dupa obicei, si cu fierbinte dorinta rugîndu-se lui
Dumnezeu, deodata a rasarit o lumina mare si a stralucit peste ea. Iar
din mijlocul luminii s-a auzit un glas catre dînsa astfel: "Tu vei
naste pe Fiul Meu!" Atunci de ce fel de bucurie s-a umplut Preacurata
Fecioara si ce fel de multumire a dat, închinîndu-se pîna la pamînt
lui Dumnezeu, Facatorul ei, nu se poate spune! Astfel a cautat Domnul
spre smerenia roabei Sale. Pentru ca, aceea care dorea pentru dragostea
lui Dumnezeu sa slujeasca Preacuratei Nascatoare a lui Mesia, aceea
singura s-a învrednicit a fi Maica lui Hristos si stapîna a toata
zidirea. Si i-a fost ei acea descoperire în anul al doisprezecelea de
la nasterea sa, cu doi ani mai înainte de logodirea ei cu Iosif si la
nimeni n-a spus taina aceea pîna la Înaltarea lui Hristos. Deci, de
atunci se înstiintase ca o sa fie în feciorescul ei pîntece acea
tainica zamislire si astepta vremea împlinirii tainei.
Iar dupa ce s-a sfîrsit anul al unsprezecelea - dupa marturia
Sfîntului Evod - al petrecerii ei în templul lui Solomon si sosind al
doisprezecelea, iar de la nasterea ei - dupa marturia lui Gheorghe
Chedrinul -, al paisprezecelea, i s-a poruncit ei de catre arhierei si
de catre preoti ca, dupa obiceiul Legii, sa iasa din bisericeasca
locuinta, precum si celelalte fecioare de vîrsta ei, si sa se marite
dupa barbat, ea însa le-a raspuns ca din scutece este data lui
Dumnezeu de parinti si Lui I-a fagaduit sa-si pazeasca a sa feciorie
în veci. Deci, nu-i este cu putinta sa fie maritata cu om muritor,
nici nu poate ca s-o sileasca spre nunta, fiind fecioara a lui Dumnezeu
Cel fara de moarte.

Deci, arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru ca nici o
fecioara n-a mai fost vreodata care sa-I fi fagaduit Domnului cîndva a
sa feciorie în veci, ci numai Maria cea dintîi în lume s-a aratat
astfel. Deci, se sfatuiau pentru dînsa ce sa faca, pentru ca petrecea
în biserica Domnului, iar dupa catapeteasma cea mai dinauntru nu voiau
sa-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit; dar nici nu
cutezau sa dea dupa barbat pe fecioara lui Dumnezeu. Si nu se pricepeau
cum sa rînduiasca cu placere dumnezeiasca, viata ei cea fecioreasca
fara de barbat, ca sa nu mînie pe Dumnezeu în ceva, pentru ca
amîndoua acelea se stiau ca sînt mare pacat; adica si spre nunta a
sili pe o fecioara care si-a fagaduit lui Dumnezeu fecioria vesnica, si
a tine parte femeiasca în Sfînta Sfintelor, fiind în vîrsta
desavîrsita.
Despre aceasta graieste Sfîntul Grigorie de Nissa, astfel: "Preotii,
cît a fost mica Sfînta Fecioara, dupa spusele proorocului Samuil, o
lasau în biserica Domnului. Dar, dupa ce a sosit vîrsta anilor ei,
s-au sfatuit între dînsii, ce ar putea face cu dînsa, ca sa nu
mînie pe Dumnezeu întru ceva". Si Nichifor Calist, scriitorul
istoriei bisericesti, graieste despre dînsa astfel: "Dupa ce a
crescut Fecioara Maria, preotii au facut sfat, cum sa rînduiasca
pentru dînsa, ca sa nu se arate a fi facatori de nedreptate sfîntului
ei trup. Pentru ca socoteau ca vor face pacatul furarii de cele sfinte,
de o vor marita dupa barbat si de vor supune la legea însotirii, pe
aceea ce odata se încredintase lui Dumnezeu. Dar iarasi, ca sa fie o
fecioara de atîtia ani în Sfînta Sfintelor, nici Legea nu da voie si
nici nu este acel lucru cinstit si vrednic de sfintenie". Asa graiau
ei.

Deci, apropiindu-se de Chivotul Legii si facînd rugaciune cu
dinadinsul, au luat - precum spune Ieronim -, raspuns de la Domnul, ca
sa se caute un barbat vrednic, caruia sa i se încredinteze Sfînta
Fecioara, sub rînduiala si chipul însotirii, pentru pazirea
fecioriei. Iar cum s-ar fi putut afla un barbat ca acela, sfatul
Domnului se facu întru acest fel: din casa si din semintia lui David
sa se aleaga barbati fara femei si toiegele lor sa le puna în altar;
si al carui toiag va înverzi, acela este ales pentru a i se da
Fecioara Maria.
Atunci era praznicul sfintirii bisericii, cel asezat de Macabei. Iar
începutul acelui praznic era în douazeci si cinci de zile ale lunii
noiembrie si sfîrsitul peste trei zile ale lunii decembrie. Si s-a
adunat în biserica multime de popor din cetatile de primprejur; iar
barbatii care venisera la praznic, erau si din neamul lui David,
rudenii si vecini ai Fecioarei Maria.

Deci arhiereul cel mare, Zaharia, tatal Mergatorului Înainte, adunînd
doisprezece barbati fara femei, din semintia lui David, între care era
si Sfîntul Iosif, barbat drept si batrîn de ani, a luat toiegele lor
si le-a lasat peste noapte în Sfîntul Altar, zicînd: "Arata,
Doamne, pe barbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe
Fecioara". Iar a doua zi, preotii împreuna cu cei doisprezece
barbati, intrînd în biserica, au gasit toiagul lui Iosif, înverzit
si înca si o porumbita s-a vazut - cum marturiseste despre aceasta
Ieronim -, zburînd de sus si sezînd pe toiagul lui Iosif. Si au
cunoscut bunavoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif sa i se încredinteze
Fecioara spre paza.

Sînt unii care socotesc ca Preacuratei Fecioare, lepadîndu-se de
logodire pentru curatia fecioriei sale, ca sa nu i se faca vreo
strîmbatate, si mîhnindu-se foarte mult, i s-a facut de la Dumnezeu
deosebita descoperire si încredintare, ca sa nu se îndoiasca a merge
la Iosif, rudenia si logodnicul sau - adica barbatul cel drept si
sfînt, placut lui Dumnezeu -, nu spre însotirea trupeasca, ci spre
paza fecioriei sale, rînduit fiind, de purtarea de grija a Celui
Preaînalt.

Savîrsindu-se logodna, Sfîntul Iosif a luat pe Preacurata Fecioara
din templul Domnului, din mîinile arhiereului Zaharia si ale
celorlalti preoti, întru curata si neprihanita vietuire,
neatin-gîndu-se nici macar în gînd de floarea fecioriei ei. Sfîntul
Iosif era barbatul ei numai cu parerea, dar cu lucrul era curat pazitor
al fecioriei ei si slujitor al vietii Preacuratei Fecioare celei pline
de mare sfintenie.

Vietuind Preasfînta Fecioara în casa logodnicului, nu si-a schimbat
viata sa cea mai dinainte, pe care o avea în Sfînta Sfintelor. Caci
nu se îndeletnicea cu altceva, fara numai în rugaciunea cea de
Dumnezeu gînditoare, în citirea dumnezeiestilor carti si în
obisnuita si cuviincioasa ei lucrare de mîini. Si-i era ei casa lui
Iosif ca o biserica de rugaciune, din care nicaieri nu iesea. Ci
totdeauna, închizîndu-se, traia în post si tacere, nevorbind cu
nimeni, decît numai cu cei din casa lui Iosif. Pentru ca povesteste
despre dînsa Gheorghe Chedrinul astfel: "Maria, postind în casa
barbatului sau si ferindu-se de iesirea în popor, petrecea cu cele
doua fecioare ale lui Iosif si numai catre acelea, uneori, graia cîte
un cuvînt si acesta, numai daca era de trebuinta a vorbi si cît de
scurt".

Asa petrecînd ea patru luni - dupa marturia Sfîntului Evod -, a sosit
ceasul întruparii Cuvîntului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci ascuns
si de toata lumea dorit, ceasul în care avea sa se înceapa mîntuirea
noastra. Si a trimis Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor ceresti
care stau mai aproape de scaunul Sau, cu taina cea din veac ascunsa si
nestiuta de îngeri, ca bine sa vesteasca Preacuratei Fecioare
zamislirea straina a Fiului lui Dumnezeu, care covîrseste firea
omeneasca si toata mintea, lucru de care Sfîntul Evanghelist Luca
scrie astfel: În luna a sasea a fost trimis îngerul Gavriil de la
Dumnezeu.
Acea luna a sasea era de la zamislirea Sfîntului Ioan
Înaintemergatorul, si îngerul, cel ce bine a vestit lui Zaharia
zamislirea lui Ioan, a fost trimis ca bine sa vesteasca si Preacuratei
Fecioare zamislirea lui Hristos. Iar în luna a sasea s-a trimis,
pentru ca Înaintemergatorul fiind în pîntecele maicii sale de sase
luni, sa poata salta de bucurie la venirea Maicii Domnului. Îngerul a
fost trimis în cetatea Galileii, al carei nume era Nazaret. Latura
Galileii era a neamurilor.

Desi o parte era locuita de israiliteni însa mai multe popoare pagîne
erau într-însa. Pentru aceasta si în Sfînta Scriptura se graieste
despre Galileea neamurilor. Latura aceasta, la israiliteni, era cea mai
de pe urma si nebagata în seama, ca cea locuita de oameni pacatosi, de
alta limba si necredinciosi. De aceea era si ocarîta de iudei, pentru
ca ziceau: Au doar din Galileea vine Hristos? Cearca si vezi, ca
prooroc din Galileea nu vine! Asemenea si Nazaretul, cetatea Galileii,
era de dînsii întru nimic socotita, ca ceea ce era mica si cea mai de
pe urma. Asa se vorbea între dînsii: Din Nazaret poate sa fie ceva
bun?

Dar sa socotim vointa lui Dumnezeu. Unde a voit sa aiba pe Preacurata
Maica Sa? Nu în latura Iudeii, nici în Sfîntul Ierusalim, cetatea
cea mare, ci în Galileea cea pacatoasa si în micul Nazaret, ca
întîi sa arate adevarul, ca pentru pacatosi a venit pe pamînt: N-am
venit, zice Domnul, sa chem pe cei drepti la pocainta, ci pe cei
pacatosi; "si din limbi necredincioase, sa-Mi fac Biserica
credincioasa", iar al doilea, sa se arate lucrul, ca spre cei
smeriti, lepadati si defaimati, priveste Hristos cu milostivire, iar nu
spre cei mîndri si slaviti. Caci Cuvîntul lui Dumnezeu, cînd a voit
sa plece Cerul si sa se pogoare la pacatosi, privea din înaltimea
slavei Sale, unde este mai multa multime de pacatosi. Si vazînd în
Iudeea pe ierusalimiteni, care pareau a fi drepti înaintea oamenilor,
iar pe galileeni vazîndu-i trecuti cu vederea de toti si socotiti a fi
mai pacatosi decît toti, a trecut Iudeea care se parea sfînta si a
venit în Galileea, care se parea pacatoasa. A trecut si Ierusalimul,
cetatea cea mare, cinstita si slavita, si s-a dus în Nazaret, cetatea
cea mica si necinstita, alegîndu-si în aceasta lume locul cel mai de
pe urma, smerindu-Se pîna la chipul de rob si de pacatos.

Mica cetate a fost Nazaretul, însa de mare dar s-a învrednicit, de
care nu s-au învrednicit toate celelalte cetati mari ale lui Israil,
care se înaltasera mult. În Nazaretul cel mic locuieste Fecioara
Maria, cea mai înalta decît toti sfintii îngeri, al carei pîntece
era mai desfatat decît cerul. Acolo se trimite Gavriil, acolo umbreste
Duhul Sfînt, acolo Se întrupeaza Dumnezeu Cuvîntul. Pentru ca unde
este smerenia, acolo straluceste slava lui Dumnezeu. Cetatile cele
mîndre sînt vrajmase lui Hristos, iar cele smerite Îi sînt placute.
Neslavita cetate Nazaret a zamislit pe Hristos, Domnul nostru, iar
slavitul Ierusalim L-a rastignit! Micul Betleem L-a nascut, iar marele
Ierusalim Îl cauta spre moarte! În cei smeriti Dumnezeu Se
salasluieste, iar de la cei mîndri Se îndeparteaza.
Deci spre latura cea nebagata în seama, la saracul Nazaret, si la
fecioara cea smerita, care locuia într-însul, s-a trimis îngerul de
la Dumnezeu. Pentru aceasta trimitere, Sfîntul Andrei Criteanul
vorbeste astfel: "Unuia din cei dintîi îngeri, Dumnezeu i-a
poruncit sa împlineasca vestirea tainei si cu aratarea maririi Sale,
precum socotesc, i-a zis: "Asculta, Gavriile! Du-te în Nazaret,
cetatea Galileii, în care locuieste fiica fecioara, cu numele Maria,
fiind logodita cu barbat, al carui nume este Iosif. Mergi - zice - în
Nazaret!" Dar pentru ce? Ca frumusetea Fecioarei cea preaiubita, ca
pe un trandafir cu bun miros, din latura cea spinoasa s-o primeasca
Atotputernicul. "Mergi în Nazaret", ca sa se împlineasca
proorocia care zice: Nazarinean Se va chema. Dar cine se va chema
Nazarinean? Acela Care de catre Natanail se va numi Fiul lui Dumnezeu
si Împarat al lui Israil".

Gavriil se trimite, pentru ca Gavriil este slujitor în dumnezeiestile
taine, precum este aratat în cartea lui Daniil. "Deci mergi în
Nazaret, cetatea Galileii, zice Dumnezeu lui Gavriil, si, ajungînd
acolo, sa aduci mai întîi Fecioarei buna-vestire de bucurie, pe care
Eva a pierdut-o odata. Însa, sa te feresti sa n-o tulburi, pentru ca
de bucurie, iar nu de mîhnire, este semnul acesta; de mîngîiere, iar
nu de tulburare, este închinarea aceasta. Pentru ca, ce bucurie mai
mare poate sa fie neamului omenesc decît aceea, ca firea omeneasca cu
dumnezeiasca fire de obste sa se faca si una cu Dumnezeu într-o
Persoana?"

Dar ce poate sa fie mai de mirare, decît a vedea pe Dumnezeu pîna la
atîta smerindu-Se, ca în pîntece de femeie sa Se poarte? O, lucruri
foarte de mirare tuturor! Dumnezeu, Caruia cerul Îi este scaun, iar
pamîntul asternut picioarelor Lui, pe Care cerul nu-L încape, Cel ce
are un scaun vesnic împreuna cu Tatal, încape în pîntece de
Fecioara! Ce lucru vrednic de mai mare mirare, decît a vedea pe
Dumnezeu în chip omenesc, nedes-partindu-Se de fireasca dumnezeire, si
a vedea omeneasca fire asa de unita cu Ziditorul sau, ca în întreg
omul, sa Se savîrseasca Dumnezeu? Gavriil, auzind acestea si porunca
lui Dumnezeu cea întarita covîrsindu-i puterea, era în nedumerire,
între spaima si bucurie, nici nadajduind, nici cutezînd a nu asculta
pe Cel ce-i poruncea. Deci, împlinind poruncile lui Dumnezeu, a zburat
la Fecioara si, mergînd la Nazaret, a stat lînga casa.
Cugetînd si nepricepînd acestea în sine, precum se pare - spune
Sfîntul Andrei -, zicea: "Cum voi începe a savîrsi cele poruncite
de Dumnezeu? Sa intru îndata în camara, îi voi tulbura gîndul
Fecioarei; sa intru mai cu zabava, Fecioara, simtindu-mi venirea, va
voi sa se ascunda. Sa bat în usa? Dar pentru ce? Deoarece acest lucru
nu este al firii îngerilor, pentru ca nimic din cele ce se închid sau
se deschid nu poate opri intrarea celor fara de trup. Sa deschid usile?
Dar fiind si usile încuiate, eu pot sa intru, sa chem pe fecioara pe
nume, ma tem ca o voi înfricosa.

Deci asa voi face, dupa voia Celui ce m-a trimis, si mergerea mea o voi
face încet. Dar cum voi începe a grai catre Fecioara? Oare, bucurie
sa-i binevestesc mai întîi? Sau sa-i zic ca Domnul este cu dînsa?
Sau sa-i vestesc venirea Sfîntului Duh si umbrirea puterii Celui
Preaînalt? Deci îi voi vesti mai întîi bucurie; apoi îi voi spune
taina cea minunata, ma voi închina si voi cînta glasul acela:
"Bucura-te, veseleste-te, mîngîie-te!" Caci, cuviincioasa
îndraznire este începatura închinaciunii celei de bucurie si acest
cuvînt îmi va face lesnicioasa apropierea spre vorbirea Fecioarei,
pentru ca n-o va înfricosa cît de putin, ci îi va linisti gîndul.
Deci asa voi începe: întîi îi voi aduce vestire de bucurie si de
veselie; caci cu acest fel de cuvinte se cade a se închina cineva
împaratesei. Ca acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a
împaratiei, sfatul mîntuirii, începatura mîngîierii". Acestea
le-a gîndit în sine Arhanghelul.

Ia seama, cu cîta cucernicie Arhanghelul Gavriil vine la dumnezeiasca
fiica! Cu cît de mare frica si cinste se pregateste înainte, ca sa se
apropie de stapîna a toata lumea! Cît se învata sa graiasca catre
dînsa cuvintele cele pline de bucurie ale Bunei Vestiri! Dar si de
aceasta se cade a ne minuna, ca a gasit-o nu afara din casa si de
camara sa, nu pe ulitele cetatii, prin popor si prin vorbe mirenesti,
nici gîlcevindu-se în casa pentru grijile vietii, ci la liniste, în
rugaciune si în citirea cartilor îndeletnicindu-se, precum si
închipuirea cea de pe icoana a Bunei Vestiri o arata, fiind
închipuita înaintea ei carticica pusa si deschisa spre citire, spre
încredintarea îndeletnicirii ei celei neîncetate în citire si în
dumnezeiasca gîndire. Si este bunaîntelegere a celor de Dumnezeu
gînditori, ca într-acea vreme, cînd era sa vina la ea cerescul
arhanghel, avea în minte acele cuvinte mai suspomenite, ale Sfîntului
Prooroc Isaia: Iata Fecioara în pîntece va zamisli. Gîndea cum si
cînd va fi acea straina si la fecioreasca fire neobisnuita zamislire
si nastere.
Însa, înstiintata fiind - precum s-a zis mai înainte de Gheorghe
Chedrinul -, prin descoperire de la Dumnezeu, ca nu o alta fecioara, ci
ea însasi va fi slujitoare acelei taine si nascatoare a lui Mesia
Celui dorit, ardea cu dragoste de serafim catre Dumnezeu, Facatorul ei,
si ruga bunatatea Lui ca a Sa dumnezeiasca faga-duinta si proorocia lui
Isaia degraba s-o împlineasca. Si graia în sine cu dorinta: "Cînd
va veni acea vreme dorita de mine, în care Ziditorul meu, plecînd
cerurile, Se va pogorî si Se va salaslui în mine, voind sa ia trup
din mine? Cînd voi veni la o fericire ca aceea binecuvîntata, ca sa
ma arat Maica a Dumnezeului Meu? Iar pîna ce voi veni la aceasta,
lacrimile îmi sînt ca pîine, ziua si noaptea, pentru ca la cei ce
asteapta lucruri preaiubite, chiar si cea mai scurta vreme, o, cît de
lunga i se pare a fi!"

Astfel cugetînd Fecioara în sine, în taina inimii sale, cu rugaciune
de Dumnezeu gînditoare, prin dragoste arzatoare ca vapaia rugîndu-se
catre Domnul Savaot, deodata cerescul binevestitor, Arhanghelul
Gavriil, venind încetisor, a stat înaintea ei, precum despre aceasta
vorbeste amintitul învatator, Sfîntul Andrei, scriind astfel: "Apoi
Arhanghelul a intrat în cea dinauntru camara, în care locuia Fecioara
si, apropiindu-se încetisor, a venit la usa; si dupa ce a intrat
înauntru, vorbind cu linistit glas catre fecioara, a zis:
"Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita, Marie, Domnul este cu tine!
Cel ce este mai înainte de tine, acum este cu tine! Si putin mai pe
urma va iesi din tine! Deci El mai înainte de toti vecii a fost, iar
acum, sub vreme!" O, nemasurata iubire de oameni! O, nespusa
milostivire! Nu se îndestula sa-i arate bucuria - zice Sfîntul Andrei
-, si sa-i vesteasca pe Facatorul bucuriei, Cel ce locuia în Fecioara.
Ca arhanghelul zicînd Domnul este cu tine!, venirea Împaratului
Hristos aratat o însemneaza; Domnul, Care dintr-însa a luat astfel
trup omenesc, întru nimic nu S-a departat de fireasca slava.
"Bucura-te cea cu dar daruita, Domnul este cu tine! Bucura-te organul
bucuriei cel preacinstit, prin care hotarîrea blestemului celui de
mîhnire se schimba în veselie si bucurie! Bucura-te, Fecioara
preaaleasa! Bucura-te, preafrumoasa Biserica a slavei ceresti!
Bucura-te, sfintitul palat al Împaratului! Bucura-te, camara în care
Hristos Si-a logodit si Si-a însotit ca mireasa omenirea.
Binecuvîntata esti tu între femei, pe care Isaia cu ochi proorocesti
mai înainte socotindu-te, te-a numit proorocita, fecioara, loc si
carte cu taina pecetluita! Binecuvîntata esti tu cu adevarat, pe care
Iezechil te-a numit luceafar si usa încuiata, prin care singur
Dumnezeu a trecut! Tu una cu adevarat esti binecuvîntata, pe care
barbatul doririlor, Daniil, munte te-a vazut si Avacum cel minunat,
munte umbrit te-a chemat; si munte al lui Dumnezeu, munte gras, munte
închegat, munte în care a binevoit Dumnezeu a locui!

Pe tine, stramosul tau si împaratul David, prooroceste te-a laudat.
Binecuvîntata esti tu între femei, pe care Zaharia, vazatorul
dumnezeiestilor taine cel ales, sfesnic de aur cu sapte faclii te-a
vazut, adica cu sapte daruri ale Sfîntului Duh împodobita. Tu cu
adevarat esti binecuvîntata; ca un rai ai înauntrul tau pomul
Raiului, pe Hristos, Care cu negraita si multa putere, din pîntecele
tau iesind ca un rîu de apa vie, prin cele patru curgeri ale
Evangheliei adapa fata a tot pamîntul!"

O închinaciune ca aceasta a îngerului auzind-o Fecioara cea fara de
prihana, s-a mirat de cuvîntul lui si gîndea: În ce fel va fi
închinarea aceasta? S-a tulburat dar nu s-a înfricosat tare, ci s-a
minunat de lucrul cel nou, neasteptat si fara de veste. Pentru ca nu
avea de ce sa se înspaimînte ea de îngereasca aratare, cu care avea
obisnuita prietenie înca din Sfînta Sfintelor cînd, din mîini
îngeresti - dupa marturia Sfîntului Gherman -, primea hrana cea de
toate zilele. Dar de aceasta s-a tulburat cu mirare, caci mai înainte
cu atît de mare slava cereasca si cu atît de vesela fata si cu astfel
de închinaciune, facatoare de bucurie niciodata nu venise la dînsa.
Deci pentru acel lucru nou si, mai ales, pentru cuvintele lui, caci
noua si neobisnuita închinare îi aducea, fiind fecioara, o pune pe ea
în ceata femeilor de obste, caci zicea: Binecuvîntata esti tu între
femei!
Atunci s-a tulburat ca o foarte înteleapta, dar ca o viteaza si bine
chibzuita nu s-a înfricosat, ci gîndea în sine: "În ce fel va fi
închinarea aceasta? Ce va mai grai catre mine îngerul, dupa aceasta
închinare? Au doara iarasi în biserica Domnului ma va lua pe mine?
Sau o hrana mai noua din cer mi-a adus? Sau un lucru nou îmi va vesti
de la Dumnezeu si ma va înalta, desi cuget mult si nu pricep cum
fecioara în pîntece va lua si va naste Fiu? În ce fel va fi
închinarea?" Si i-a zis îngerul: "Nu te teme, Marie! Nu te îndoi
de fecioara cea mai înainte vestita prin proorocul Isaia. Chiar tu
esti acea fecioara care ai aflat acel dar, ca sa zamislesti pe Emanuil,
mai presus de fire si sa-L nasti negrait, precum Acela Însusi stie!

Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales
prin trei virtuti. Prin smerenia ta cea adînca, pentru ca celor
smeriti Dumnezeu le da darul Sau, zicînd: Spre cine voi cauta, decît
numai spre cel blînd si smerit cu inima! Ai aflat dar prin fecioreasca
ta curatie, caci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata Fecioara
cauta a Se naste! Si mai deosebi ai aflat dar de la Dumnezeu, prin
dragostea cea aprinsa catre El, pentru ca zice: Eu pe cei ce Ma iubesc
pe Mine îi iubesc si cei ce Ma cauta vor afla dar. Si de vreme ce tu
L-ai iubit si L-ai cautat cu toata inima, ai aflat dar de la El si vei
naste Fiu.

Însa Fiu dumnezeiesc, Fiul Celui de sus, pe Dumnezeu din Dumnezeu, pe
Cel mai înainte de veci din Tatal fara de maica nascut, iar la
sfîrsitul veacurilor din tine, care esti Maica si Fecioara, fara de
tata o sa iasa si al Carui nume este minunat si negrait. Tu, Aceluia
Îi vei da numele Iisus, care se tîlcuieste "Mîntuitor"; pentru
ca Acela va mîntui toata lumea si va împarati preaslavit, fara
asemanare cu stramosul tau David si decît toti împaratii cei ce au
fost din casa lui Iacob; iar împaratia Lui nu va fi vremelnica, ci
vesnica, neavînd sfîrsit întru nesfîrsitele veacuri".
Iar Maria a zis catre înger: Cum va fi aceasta, fiindca de barbat nu
stiu? Nu ca nu credea Preacurata Fecioara celor zise ei de înger. Ci
cu adeverire, dupa darul lui Dumnezeu de care era plina, stia ca va
naste pe Cel ce bine i se vestea, luînd înstiintare de la Însusi
Dumnezeu, precum mai înainte s-a zis. Dar numai aceasta nu-i era ei
stiuta, adica cum si în ce chip va naste fiind Fecioara care nu stia
de barbat. Pentru aceea a întrebat pe înger: Cum va fi aceasta?

Despre acest lucru Sfîntul Grigorie de Nissa, ca din partea ei, zice
catre înger: "Spune-mi chipul nasterii, o, îngere, si vei afla
inima mea gata spre voia lui Dumnezeu; pentru ca eu doresc un rod ca
acesta, fara atingerea fecioriei". Iar Sfîntul Ambrosie, despre
aceeasi, vorbeste astfel: "Bine a întrebat pe înger, cum îi va fi
aceasta, pentru ca ea mai înainte citise, precum s-a zis ca, o
fecioara va zamisli, dar nu citise în ce chip fecioara aceea va
zamisli. Citise cu adevarat proorocescul cuvînt: Iata fecioara în
pîntece va lua, dar cum va lua, acum îngerul îi vesteste prin
"Buna Vestire"".

Deci, îi spune ei îngerul chipul zamislirii, nu dupa firea si
obiceiul omenesc facîndu-se, ci mai presus de fire, pentru ca unde
voieste Dumnezeu se biruieste rînduiala firii. Zamislirea ei este dupa
lucrarea Sfîntului Duh: "Duhul Sfînt va veni peste tine si puterea
Celui Preaînalt te va umbri! De la Acela în pîntece vei lua. Acela
va savîrsi întru Tine zamislirea cea nestiuta. Pentru ca Cel ce a
putut sa zideasca din tina neînsufletita pe Adam viu, oare nu va putea
mai ales din Fecioara cea vie, ca sa alcatuiasca pe pruncul cel viu?
Daca cu înlesnire a fost lui Dumnezeu, ca din coasta lui Adam sa
închipuiasca femeie, apoi oare cu neînlesnire îi va fi Lui, ca în
pîntecele Fecioarei sa închipuiasca pe om? Duhul Sfînt, Cel ce toate
le face, întru Tine, o, Preasfînta Fecioara, o va lucra aceea, ca în
preacuratul tau pîntece, din trupul tau, trupul Cuvîntului lui
Dumnezeu, Celui fara de trup se va rîndui, mai presus de fire. Pentru
ca tu fiind usa, cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, Domnul va
trece; nu într-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticla si
prin cristal, sfintindu-te si luminîndu-te cu dumnezeiasca slava, ca
sa fii maica adevarata lui Dumnezeu, nascînd Dumnezeu desavîrsit si
om desavîrsit; si ramînînd Fecioara, precum mai înainte de nastere,
la fel întru nastere si dupa nastere.

Aceasta o va lucra întru tine puterea Celui Preaînalt, prin venirea
Sfîntului Duh. Iar cum ca aceasta este adevarata, acest lucru sa-ti
fie ca semn vrednic de credinta, caci rudenia ta Elisabeta, fiind
stearpa din tinerete si acum îmbatrînita cu anii, a zamislit fiu,
Dumnezeu voind astfel, facînd din cele neputincioase, lucruri
putincioase. Pentru ca, ce este cu neputinta la oameni, ca fecioara cea
fara barbat si femeia cea neroditoare, stearpa si îmbatrînita, sa
zamisleasca si sa nasca, la Facatorul si Atotputernicul Dumnezeu toate
sînt cu putinta, pentru ca tot lucrul la Dumnezeu este cu putinta,
caci si batrîna cea neroditoare a zamislit, si tu, fecioara, vei
zamisli!"

Auzind Preacurata de la îngerul Gavriil o buna-vestire ca aceasta, s-a
supus la voia Domnului Sau si, prin smerenia cea adînca, din inima cea
iubitoare de Dumnezeu, a raspuns: Iata roaba Domnului! Fie mie acum
dupa cuvîntul tau! Si îndata în sfîntul ei pîntece, prin lucrarea
Sfîntului Duh, s-a facut zamislirea cea nespusa, fara îndulcire
trupeasca, dar nu fara de îndulcirea cea duhovniceasca. Pentru ca,
atunci mai ales, se cuprindea de dumnezeiasca dorire inima cea
fecioreasca si, prin dragoste de serafim, ardea cu vapaie duhul ei, si
toata mintea ei întru Dumnezeu se înalta si se îndulcea cu dragostea
de Dumnezeu cea negraita. Deci întru acea duhovniceasca îndulcire a
iubirii de Dumnezeu si întru dumnezeiasca vedenie a mintii S-a
zamislit Fiul lui Dumnezeu, si Cuvîntul S-a facut trup, si S-a
salasluit întru noi, prin întrupare.

Îngerul împlinindu-si buna vestire dupa porunca lui Dumnezeu si
cinstind pe Hristos, Care S-a întrupat în pîntece de fecioara,
asemenea a cinstit si pe Fecioara Maria care L-a întrupat, cu
cuviincioasa închinaciune dupa vrednicie; cu buna cucernicie si cu
frica s-a dus de la dînsa, ca sa stea înaintea Scaunului Domnului
Savaot, slavind taina Întruparii lui Dumnezeu, împreuna cu toate
cerestile puteri, întru nespusa bucurie, în veci. Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.voscreasna.com/43/cuvant-la-bunavestire-din-vietile-sfintilor/

Cântare de lauda catre Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu

O, minunata vestire!
Bucura-te, Precurata,
Caci tu noua pe Hristos ne-ai nascut!
O, de bucurie vestire!
Bucura-te,Fecioara,
Porumbita prealuminata!
Bucura-te Marie, bucura-te ceea ce esti plina de har,
Bucura-te, poarta de aur!
Tu esti rugul cel nears din pustie,
Vestiind zorii unei noi frumuseti!
Gavriil cuvinte de bucurie a alcatuit,
Cu bucurie tie le-a adus,
Si Buna Vestire o a vestit!
El Buna Vestire tie, Fecioara, o a vestit:
Pe ea cerurile o asculta,
De ea sufletul tau se cutremura!
În Templul sfânt tu ai slujit,
Si lui Dumnezeu sfintindu-te,
Templu al Lui în trupul tau te-ai facut!
Bucura-te, Preacurata, cereasca mireasa,
Tu esti tronul Împaratului Ceresc!
Bucura-te, mielusea, cea care ai nascut
Pre Mieluselul lui Dumnezeu
Care ridica pacatul lumii!
Bucura-te, roaba smerita,
Ca ti-a facut tie marire Dumnezeu,
Si te-a încununat cu slava si cu putere
Printre toate neamurile lumii!
Bucura-te, lacrima nesecata,
Straluminata de Duhul!
Bucura-te, neagonisitoare desavârsita,
Caci Dumnezeu de bogatii te-a covârsit,
Mai stralucitoare decât soarele!
O Precurata Fecioara,
Roaga-te lui Hristos, Fiul tau,
Pentru ca sa se mântuiasca
Sufletele noastre!

din "Proloagele de la Ohrida", Sfantul Nicolae Velimirovici

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.voscreasna.com/47/cantare-de-lauda-catre-preasfanta-nascatoare-de-dumnezeu/

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.voscreasna.com/45/acatistul-buneivestiri-a-preasfintei-nascatoare-de-dumnezeu-si-pururea-fecioarei-maria/

Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea
Fecioarei Maria

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi,
aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai
stapînire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam
Tie: Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întîistatator, din cer a fost trimis sa zica
Nascatoarei de Dumnezeu: Bucura-te! Si împreuna cu glasul cel
netrupesc, vazîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spaimîntat si a
strigat catre Dînsa unele ca acestea:

Bucura-te, cea prin care rasare bucuria;
Bucura-te, cea prin care piere blestemul;
Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut;
Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei;
Bucura-te, înaltime, întru care anevoie se suie gîndurile omenesti;
Bucura-te, adîncime, care nu te poti vedea lesne cu ochii îngeresti;
Bucura-te, ca esti scaun Împaratului;
Bucura-te, ca porti pe Cel ce poarta toate;
Bucura-te, steaua, care arati Soarele;
Bucura-te, pîntecele dumnezeiestii întrupari;
Bucura-te, cea prin care se înnoieste faptura;
Bucura-te, cea prin care prunc se face Facatorul;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 2:

Vazîndu-se pe sine Sfînta întru curatie, a zis lui Gavriil cu
îndraznire: glasul tau preamarit se arata a fi cu anevoie primit
sufletului meu; cum vestesti mie nastere cu zamislire fara samînta,
strigînd: Aliluia!

Icosul 2:

Întelesul cel greu de patruns cautînd Fecioara sa-L înteleaga, a
strigat catre cel ce slujea: Din pîntece curat, cum este cu putinta sa
se nasca fiu, spune-mi? Iar el a zis catre ea, cu frica, strigînd asa:

Bucura-te, tainuitoarea sfatului celui nespus;
Bucura-te, încredintarea celor ce au trebuinta de tacere;
Bucura-te, începatura minunilor lui Hristos;
Bucura-te, capul poruncilor Lui;
Bucura-te, scara cerului, pe care S-a pogorît Dumnezeu;
Bucura-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pamînt;
Bucura-te, minune, care de îngeri esti mult slavita;
Bucura-te, ceea ce esti rana de mult plîns a diavolilor;
Bucura-te, ceea ce ai nascut lumina cea neapusa;
Bucura-te, ceea ce n-ai învatat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucura-te, ceea ce covîrsesti mintea celor întelepti;
Bucura-te, ceea ce luminezi gîndurile celor credinciosi;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 3:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zamislire, pe ceea ce nu
stia de nunta, si pîntecele ei cel cu buna roada, ca o tarina dulce,
l-a aratat tuturor celor ce vor sa secere mîntuire, cînd vor striga
asa: Aliluia!

Icosul 3:

Avînd Fecioara primit în pîntece pe Dumnezeu, a alergat la
Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndata cunoscînd închinarea ei, s-a
bucurat, si cu saltarile în pîntece, ca prin niste cîntari, a
strigat catre Nascatoarea de Dumnezeu:

Bucura-te, vita mladitei celei nevestejite;
Bucura-te, cîstigarea rodului celui fara de moarte;
Bucura-te, ceea ce ai lucrat pe Lucratorul cel iubitor de oameni;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Saditorul vietii noastre;
Bucura-te, brazda, care ai crescut înmultirea milelor;
Bucura-te, masa, care porti îndestularea milostivilor;
Bucura-te, ceea ce înfloresti Raiul desfatarii;
Bucura-te, ceea ce gatesti adapostire sufletelor;
Bucura-te, tamîia rugaciunii celei primite;
Bucura-te, curatia a toata lumea;
Bucura-te, voia cea buna a lui Dumnezeu catre noi, cei muritori;
Bucura-te, îndraznirea celor muritori catre Dumnezeu;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 4:

Vifor de gînduri necuviincioase avînd în sine, înteleptul Iosif s-a
tulburat, uitîndu-se spre tine cea neamestecata cu nunta, gîndind ca
esti furata de nunta, ceea esti fara de prihana; iar daca a cunoscut ca
zamislirea ta este de la Duhul Sfînt, a zis: Aliluia!

Icosul 4:

Au auzit pastorii pe îngeri laudînd venirea lui Hristos în trup si,
alergînd ca la un pastor, L-au vazut pe Acesta ca pe un Miel fara de
prihana în bratele Mariei, pe care laudînd-o au zis:

Bucura-te, Maica Mielului si a Pastorului;
Bucura-te, staulul oilor cuvîntatoare;
Bucura-te, ceea ce esti muncire pentru vrajmasii cei nevazuti;
Bucura-te, ceea ce deschizi usile Raiului;
Bucura-te, ca cele ceresti se bucura cu cele pamîntesti;
Bucura-te, ca cele pamîntesti dantuiesc împreuna cu cele ceresti;
Bucura-te, gura Apostolilor cea fara de tacere;
Bucura-te, îndraznirea cea nebiruita a purtatorilor de chinuri;
Bucura-te, temeiul cel tare al credintei;
Bucura-te, cunostinta harului cea luminoasa;
Bucura-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucura-te, cea prin care noi ne-am îmbracat cu slava;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 5:

Steaua cea cu dumnezeiasca mergere vazînd-o magii, au mers pe urma
luminii ei; si, tinînd-o ca pe o faclie, cu dînsa cautau pe
Împaratul cel Tare; si, ajungînd pe Cel neajuns, s-au bucurat
strigîndu-I: Aliluia!

Icosul 5:

Au vazut pruncii haldeilor în mîinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe
oameni cu mîna; si, cunoscîndu-L a fi Stapîn, macar de a si luat
chip de rob, s-au grabit cu daruri a-I sluji Lui si a striga celei
binecuvîntate:

Bucura-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucura-te, raza zilei celei de taina;
Bucura-te, ceea ce ai stins cuptorul înselaciunii;
Bucura-te, ceea ce luminezi pe tainuitorii Treimii;
Bucura-te, ceea ce ai lepadat dintru dregatorie pe tiranul cel fara de
omenie;
Bucura-te, ceea ce ai aratat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucura-te, ceea ce ne-ai izbavit din slujirea cea idoleasca;
Bucura-te, ceea ce ne curatesti de lucrurile cele întinate;
Bucura-te, ceea ce ai stins închinaciunea focului;
Bucura-te, ceea ce ne-ai izbavit de vapaia patimilor;
Bucura-te, îndreptatoarea întelepciunii celor credinciosi;
Bucura-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 6:

Vestitori purtatori de Dumnezeu facîndu-se magii, s-au întors în
Babilon, savîrsind proorocia Ta; si, marturisindu-Te pe Tine,
Hristoase, tuturor au lasat pe Irod ca pe un mincinos, ca nu stia sa
cînte: Aliluia!

Icosul 6:

Stralucind Tu în Egipt lumina adevarului, ai izgonit întunericul
minciunii; ca idolii lui, Mîntuitorule, nerabdînd taria Ta, au cazut;
iar cei ce s-au izbavit de dînsii strigau catre Nascatoarea de
Dumnezeu:

Bucura-te, îndreptarea oamenilor;
Bucura-te, caderea diavolilor;
Bucura-te, ceea ce ai calcat ratacirea înselaciunii;
Bucura-te, ceea ce ai vadit înselaciunea idoleasca;
Bucura-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucura-te, piatra, care ai adapat pe cei însetati de viata;
Bucura-te, stîlp de foc, care povatuiesti pe cei dintru întuneric;
Bucura-te, acoperamîntul lumii, cel mai lat decît norul;
Bucura-te, hrana cea în loc de mana;
Bucura-te, slujitoarea desfatarii celei Sfinte;
Bucura-te, pamîntul fagaduintei;
Bucura-te, cea dintru care curge miere si lapte;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 7:

Vrînd Simeon sa se mute din acest veac înselator de acum, Te-ai dat
lui ca un prunc, dar Te-ai facut cunoscut lui si ca Dumnezeu
desavîrsit; pentru aceea s-a mirat de întelepciunea Ta cea nespusa,
strigînd: Aliluia!

Icosul 7:

Aratat-a faptura noua, aratîndu-Se Facatorul noua, celor ce suntem
facuti de Dînsul, rasarind din pîntecele cel fara de samînta si
pazindu-l întreg, precum a fost, ca, vazînd minunea, sa o laudam pe
Dînsa, strigînd:

Bucura-te, floarea nestricaciunii;
Bucura-te, cununa înfrînarii;
Bucura-te, ceea ce ai stralucit chipul învierii;
Bucura-te, ceea ce ai aratat viata îngereasca;
Bucura-te, pomul cel cu luminoasa roada, din care se hranesc
credinciosii;
Bucura-te, copacul cel înfrunzit cu buna umbra, sub care multi se
acopera;
Bucura-te, ceea ce ai purtat în pîntece pe Povatuitorul celor
rataciti;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul celor robiti;
Bucura-te, îmblînzirea Judecatorului celui drept;
Bucura-te, iertarea a multor gresiti;
Bucura-te, haina celor goi de îndrazneala;
Bucura-te, dragostea care biruieste toata dorirea;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 8:

Vazînd nastere straina sa ne înstrainam din lume, mutîndu-ne mintea
la cer; ca pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pamînt S-a aratat
om plecat, vrînd sa traga la înaltime pe cei ce striga Lui: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a
departat Cuvîntul cel necuprins; ca dumnezeiasca pogorîre a fost, iar
nu mutare din loc, si nastere din Fecioara primitoare de Dumnezeu, care
aude acestea:

Bucura-te, încaperea lui Dumnezeu celui neîncaput;
Bucura-te, usa tainei celei de cinste;
Bucura-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredinciosi;
Bucura-te, lauda cea fara de îndoire a celor credinciosi;
Bucura-te, caruta cea preasfînta a Celui ce este pe heruvimi;
Bucura-te, salasul cel preaslavit al Celui ce este pe serafimi;
Bucura-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucura-te, ceea ce ai împreunat fecioria si nasterea;
Bucura-te, cea prin care s-a dezlegat calcarea poruncii;
Bucura-te, cea prin care s-a deschis Raiul;
Bucura-te, cheia împaratiei lui Hristos;
Bucura-te, nadejdea bunatatilor celor vesnice;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 9:

Toata firea îngereasca s-a minunat de lucrul cel mare al întruparii
Tale; ca pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a vazut om apropiat tuturor,
petrecînd împreuna cu noi si auzind de la toti: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tacînd ca niste pesti fara de
glas, despre tine, Nascatoare de Dumnezeu; ca nu se pricep sa spuna în
ce chip si fecioara ai ramas si ai putut naste. Iar noi, minunîndu-ne
de o minune ca aceasta, cu credinta strigam:

Bucura-te, salasul Întelepciunii lui Dumnezeu;
Bucura-te, comoara rînduielii Lui;
Bucura-te, ceea ce arati pe filosofi neîntelepti;
Bucura-te, ceea ce ai vadit pe cei mesteri la cuvînt a fi
necuvîntatori;
Bucura-te, ca au înnebunit întrebatorii cei cumpliti;
Bucura-te, ca s-au vestejit facatorii de basme;
Bucura-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucura-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucura-te, ceea ce ne-ai tras din adîncul necunostintei;
Bucura-te, ceea ce pe multi i-ai luminat la minte;
Bucura-te, corabia celor ce vor sa se mîntuiasca;
Bucura-te, limanul celor ce umbla cu corabiile acestei vieti;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 10:

Vrînd sa mîntuiasca lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, asa
cum Însusi fagaduise; si, pastor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a
aratat om ca noi; caci cu asemanarea chemînd pe cel asemenea, ca un
Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, si tuturor celor
ce alearga la tine; ca Facatorul cerului si al pamîntului te-a gatit
pe tine, Curata, salasluindu-Se în pîntecele tau si învatînd pe
toti sa strige:

Bucura-te, turnul fecioriei;
Bucura-te, usa mîntuirii;
Bucura-te, începatoarea prefacerii celei întelegatoare;
Bucura-te, datatoarea bunatatii celei dumnezeiesti;
Bucura-te, ca tu ai înnoit pe cei zamisliti cu rusinea;
Bucura-te, ca tu ai învatat pe cei furati de minte;
Bucura-te, ceea ce ai stricat pe stricatorul gîndurilor;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Semanatorul curatiei;
Bucura-te, camara nuntii celei fara de samînta;
Bucura-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credinciosi;
Bucura-te, ceea ce între fecioare singura ai fost buna hranitoare de
prunc;
Bucura-te, camara cea împodobita a sufletelor Sfintilor;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 11:

Împarate Sfinte, de Ti-am aduce cîntari si psalmi la numar întocmai
ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, caci se biruieste toata
cîntarea care se îndreapta catre multimea milelor Tale celor multe,
pe care le-ai dat celor ce-Ti striga Tie: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie primitoare de lumina, aratata celor ce sînt întru întuneric,
o vedem pe Preasfînta Fecioara; ca, aprinzînd în sine Focul cel
netrupesc, îndrepteaza spre cunostinta cea dumnezeiasca pe toti, si
lumineaza mintea cu raza si cu chemarea se cinsteste cu acestea:

Bucura-te, raza Soarelui celui întelegator;
Bucura-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucura-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucura-te, ceea ce îngrozesti pe vrajmasi ca un tunet;
Bucura-te, ca dintru tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;
Bucura-te, ca ai izvorît raul care curge cu ape multe;
Bucura-te, ceea ce ai zugravit chipul colimvitrei;
Bucura-te, ceea ce curatesti întinaciunea pacatului;
Bucura-te, baie, care speli constiinta;
Bucura-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucura-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucura-te, viata veseliei celei de taina;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 12:

Vrînd sa dea har datoriilor celor de demult, dezlegatorul tuturor
datoriilor omenesti a venit singur la cei ce se departasera de harul
Lui, si, spargînd zapisul, aude de la toti: Aliluia!

Icosul 12:

Cîntînd nasterea ta, te laudam toti, ca pe o Biserica însufletita,
Nascatoare de Dumnezeu; ca, locuind în pîntecele tau, Domnul, Care
tine toate cu mîna, a Sfintit, a slavit si a învatat pe toti sa
strige catre tine:

Bucura-te, locasul lui Dumnezeu-Cuvîntul;
Bucura-te, SFANTA, ceea ce esti mai mare decît Sfintii;
Bucura-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucura-te, comoara vietii cea neîmputinata;
Bucura-te, coroana cea scumpa a împaratilor celor credinciosi;
Bucura-te, lauda cea de cinste a preotilor celor cuviosi;
Bucura-te, stîlpul Bisericii cel neclintit;
Bucura-te, zidul împaratiei cel nebiruit;
Bucura-te, cea prin care se înalta biruintele;
Bucura-te, cea prin care cad vrajmasii;
Bucura-te, tamaduirea trupului meu;
Bucura-te, izbavirea sufletului meu;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, Maica prealaudata, care ai nascut pe Cuvîntul, Cel ce este mai
SFANT decît toti Sfintii, primind acest dar de acum, izbaveste de
toata ispita si scoate din munca ce va sa fie, pe toti cei ce-ti
cînta: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Îngerul cel mai întîistatator, din cer a fost trimis sa zica
Nascatoarei de Dumnezeu: Bucura-te! Si împreuna cu glasul cel
netrupesc, vazîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spaimîntat si a
strigat catre Dînsa unele ca acestea:

Bucura-te, cea prin care rasare bucuria;
Bucura-te, cea prin care piere blestemul;
Bucura-te, chemarea lui Adam celui cazut;
Bucura-te, izbavirea lacrimilor Evei;
Bucura-te, înaltime, întru care anevoie se suie gîndurile omenesti;
Bucura-te, adîncime, care nu te poti vedea lesne cu ochii îngeresti;
Bucura-te, ca esti scaun Împaratului;
Bucura-te, ca porti pe Cel ce poarta toate;
Bucura-te, steaua, care arati Soarele;
Bucura-te, pîntecele dumnezeiestii întrupari;
Bucura-te, cea prin care se înnoieste faptura;
Bucura-te, cea prin care prunc se face Facatorul;
Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

si Condacul 1:

Aparatoare Doamna, pentru biruinta, multumiri, izbavindu-ne din nevoi,
aducem tie, Nascatoare de Dumnezeu, noi, robii tai. Ci, ca ceea ce ai
stapînire nebiruita, slobozeste-ne din toate nevoile, ca sa strigam
Tie: Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:
Rugaciune catre Preasfînta Nascatoare de Dumnezeu:

O, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Stapâna, ceea ce esti
mai înalta si mai presus decât îngerii si arhanghelii si mai
cinstita decât toata faptura; mirarea cea mare a îngerilor,
propovaduirea proorocilor, podoaba cea aleasa a arhanghelilor,
întarirea cea tare a mucenicilor, lauda cea preamarita a Apostolilor,
povatuitoarea cea tare a calugarilor, înfrânarea cea tare a
postito-rilor, curatia si marirea fecioarelor, veselia cea lina a
maicilor, înte-lepciunea si învatatura pruncilor, cârmuitoarea
saracilor si a vaduvelor; îmbracaminte celor goi, sanatate celor
bolnavi, izbavire celor robiti; liniste celor de pe mare, liman bun
celor înviforati, povatuitoare neostenita celor rataciti, mergere
usoara celor calatori, odihna buna celor osteniti, acoperamânt si
scapare celor asupriti; nadejde celor fara de nadejde, ajutatoare celor
lipsiti; celor saraci bogatie neîmputinata, celor întristati de-a
pururea mângâiere, celor pe care nu-i iubeste nimeni iubire cu
smerenie; celor pacatosi mântuire catre Dumnezeu; tuturor crestinilor
îngradire tare, ajuta-toare nebiruita si folositoare. Prin tine Cel
nevazut S-a facut vazut, pentru care aducem rugaciune tie, noi robii
tai, Doamna noastra.

O, preamilostiva Împarateasa luminii celei întelegatoare si
preamarita, care ai nascut pe Împaratul nostru, Hristos Dumnezeu, Cel
ce da viata tuturor, ceea ce esti marita de cele ceresti, minte
îngereasca, stea cu totul luminoasa si mai sfânta decât toti
sfintii; Împarateasa împaratilor, Stapâna tuturor fapturilor,
Fecioara încuviintata de Dumnezeu, Mireasa nestricata, palat al
Preasfântului duh, scaun de foc al Împaratului celui nevazut, chivot
ceresc purtator al Cuvântului lui Dumnezeu, caruta cea în chipul
focului; odihna Dumnezeului celui viu, zamislitoare în chip de negrait
a trupului lui Hristos, cuibul vulturului ceresc, turtureaua cea cu
buna glasuire, porumbita cea preabuna, lina si fara de rautate; Mica
iubitoare de fii, adâncul milelor, picatura care risipeste mânia lui
Dumnezeu, adâncimea cea nemasurata, taina cea negraita, minunea cea
nestiuta, minune nespusa; Biserica nefacuta de mâna omeneasca a
însusi Împaratului tuturor veacurilor; tamâia cea cu bun miros,
vesmânt cinstit, porfira de Dumnezeu tesuta, rai sufletesc, odrasla
pomului celui de viata purtator, floarea cea preafrumoasa, care ai
înflorit noua veselia cereasca, Strugurele mântuirii noastre, paharul
Împaratului ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfânt vinul
harului celui neîmputinat; solitoarea legii, începatura credintei
celei adevarate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea
ereticilor, sabia mâniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor
nelegiuiti; îngrozire diavolilor, biruinta în razboaie, pazitoare
adevarata tuturor crestinilor si lumii încredintata mântuire.

O, întru tot milostiva Doamna Fecioara, Stapâna Nascatoare de
Dumnezeu, auzi-ne pe noi cei ce ne rugam tie si arata mila ta poporului
dreptcredincios; roaga pe fiul tau sa ne izbaveasca de tot raul. Si
pazeste locasul acesta si toate orasele si satele si partile
crestinesti si tot poporul cel binecredincios, care scapa si cheama
numele tau cel sfânt de toate napastele, de boala, de cutremur, de
potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra si de
razboiul cel dintre noi, de toate durerile si de toata îmbulzeala. ...

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/03/3k_nascatoare_de_dumnezeu.html

NASCATOARE DE DUMNEZEU - FECIOARA, BUCURA-TE!

Pe temeiul Sfintei Scripturi (Luca 1, 28; 1, 35; 1, 43; Rom. 1, 3; Gal.
4,4; Isaia 7, 13-14 s.a.) si al Sfintei Traditii, Biserica a invatat
totdeauna si invata ca Maria este Nascatoare de Dumnezeu si pururea
fecioara, definind acest adevar de credinta in sinoadele ecumenice si
atribuind in acelasi timp Sfintei Fecioare Maria un cult de
supracinstire.

Elementele de baza ale invataturii despre aceasta supracinstire:
calitatea ei de Nascatoare de Dumnezeu (theotokia) si de pururea
fecioara (aeiparthenia), din care rezulta si cinstirea ei mai presus de
toti sfintii si ingerii (hyperdulia), reprezinta baza invataturii
ortodoxe cu privire la Maica Domnului.

Pina in ziua cind Nestorie, fiind urcat pe scaunul de patriarh al
Constantinopolului, a inceput sa raspindeasca invatatura sa amagitoare,
maternitatea divina a Sfintei Fecioare Maria nu fusese contestata de
nimeni. Fara indoiala, invatatura mariologica nu fusese luata in
dezbatere de Biserica, pentru a primi o definitie solemna. Dar nici nu
se simtea nevoie de o astfel de hotarire, deoarece calitatile Maicii
Domnului de Nascatoare de Dumnezeu (theotokos) si de pururea fecioara
(aeiparthenos), erau primite si supravenerate de toti crestinii.
Sfintele Evanghelii relatau explicit si atunci ca si acum ca Fecioara
preacurata nascuse un Fiu, care era in acelasi timp om si Dumnezeu si
aceasta era destul.

Cind dochetii, la inceputul secolului al doilea, ori, putin mai tirziu,
gnosticii de diferite curente si scoli au indraznit sa afirme ca Iisus
Hristos nu avusese decit un corp omenesc aparent, sau ca El, la
nastere, a trecut prin Maria ca printr-un canal, fara sa primeasca de
la ea un corp real, aceste invataturi eronate au ridicat impotriva
celor care le propagau dezaprobarea unanima a credinciosilor ortodocsi.
Credinta crestina era sigura ca Mintuitorul avea un corp real si ca El
datora acest corp celei care il purtase la sinul ei inainte de a-l
naste. Termenul de theotokos (- Nascatoare de Dumnezeu), prin care
evlavia ortodoxa simtea nevoia de a se adresa Fecioarei Maria nu lasa
nici o umbra de indoiala asupra uneia dintre cele mai incarcate de
slava calitati a Sfintei Fecioare. Acest termen este intilnit,
probabil, initial la Origen, daca ar fi sa dam crezare istoricului
eclesiastic Socrate, dar si la alti scriitori din epoca primara. Ceea
ce este sigur, e faptul ca, incepind din secolul al patrulea,
patriarhul Alexandru al Alexandriei vorbea in mod curent despre maretia
Nascatoarei de Dumnezeu si el nu se considera deloc obligat sa dea
explicatii sau sa justifice acest termen, deoarece era sigur ca toti
credinciosii sai il intelegeau si ca aceasta calitate a Sfintei
Fecioare facea parte dintr-un vocabular folosit in mod curent in
comunitatea sa crestina, precum si in toate celelalte Biserici carora
el le adresa scrisorile sale pastorale.

Arienii, fara indoiala, nu puteau sa vorbeasca despre maternitatea
divina a Fecioarei, pentru ca ei incepeau prin a nega divinitatea lui
Iisus. Deci ei, fiind eretici, sinodul de la Niceea (325) a condamnat
in mod solemn erorile lor, iar ortodocsii de la sinodul al cincilea
ecumenic (553) nu au tinut cont nici de credintele, nici de formulele
lor ratacite. Se intelege deci, fara dificultate, cita neliniste s-a
produs in comunitatea crestina cind, la Constantinopol, unul dintre
preotii sirieni, trimis de Nestorie, a inceput sa predice in public
impotriva termenului de theotokos. Aceasta necugetata atitudine era,
fara indoiala, o violare adusa evlaviei si traditiei de secole a
Bisericii. Scandalul a fost de neinchipuit, indeosebi in capitala
imperiului oriental: expresii interminabile, placarde afisate la poarta
bisericii Sfinta Sofia, reprezentati din partea monahilor trimisi la
patriarh, amenintari din partea multimilor rasculate, toate mijloacele
de aparare a credintei ortodoxe erau puse in actiune pentru a
reconfirma o calitate a Maicii Domnului, care interpreta, intr-un chip
atit de fericit, credinta universala a Bisericii. Nestorie incerca fara
succes sa se indreptateasca, spunind ca el nu ar fi intentionat sa
condamne termenul de theotokos si ca expresia aceasta ar putea fi
mentinuta in mariologie, cu conditia de a fi interpretata in mod
corect. Atit ezitarile sale, cit si numeroasele confuzii de care el
dadea dovada in interpretarea exegetica nu numai ca n-au putut readuce
calmul in Biserica, dar au contribuit si mai mult la neliniste si
suspiciune.

Este interesant a sublinia inca o data ca invatatura ortodoxa despre
Maica Domnului face parte din marele context al evlaviei populare de
secole si din intreaga Biserica. Nu este pentru prima data, fara
indoiala, cind oamenii credinciosi sint pasionati pentru probleme de
ordin religios. Ne este cunoscut faptul ca in secolul precedent lui
Nestorie, credinciosii formasera un front comun la Alexandria pentru a
veni in ajutorul Sfintului Atanasie in chestiuni cu aspect apologetic
de ordin religios. De asemenea, in catedrala lor din Mediolanum,
credinciosii au aparat, alaturi de Sfintul Ambrozie un scaun episcopal
ortodox, care era revendicat de arieni.

Luni, 22 iunie 431, sinodul ecumenic, care fusese convocat pentru a
pune capat scandalului aparut prin declaratia lui Nestorie, s-a
intrunit la Efes, in Biserica Sfinta Maria. O singura zi a fost
suficienta pentru parintii sinodali ca sa proclame credinta ortodoxa
referitoare la mariologie. De fapt nu se simtea nevoia de timp
indelungat pentru a defini un adevar de credinta, care era primit si
trait de secole in Biserica. Maternitatea divina a Fecioarei Maria era
atit de explicit consemnata in cartile sfinte (Luca 1-2; Galateni 4, 4;
Isaia 7, 13-14), atit de profund gravata in marturiile traditiei, incit
orice disputa pe marginea acesteia devenea de prisos. De aceea, in
seara aceleiasi zile, cind multimea poporului de rind din Efes a luat
cunostiinta de spre hotaririle parintilor sinodali adunati aici, s-a
produs o manifestare extraordinara de entuziasm spontan: episcopii erau
aclamati si insotiti pina la locuinta lor de o multime care aplauda cu
bucurie. Casele erau luminate peste tot, iar atributul de theotokos,
adresat Maicii Domnului, era repetat de mii de ori, ca un simbol de
biruinta asupra ereticilor, ca un omagiu adus adevaratei triumfatoare a
acestei marete zile de sarbatore: Maicii Domnului. Martorii oculari au
inregistrat cu multa emotie toate aceste detalii extraordinare. Nici un
alt sinod in trecut nu manifestase o atit de mare bucurie; nici un alt
sinod, dupa aceea, nu a mai produs o atit de complexa emotie religioasa
in sufletele oamenilor.

Este interesant, in acest context, sa ascultam imnele de lauda adresate
Sfintei Fecioare de marele si neintrecutul mariolog, care a fost
Sfintul Chiril al Alexandriei († 444). Alaturi de teologul, poetul si
dascalul prea luminat al Bisericii, in imnele caruia sint concentrate o
intreaga bogatie de imagini, de metafore si de sentimente inaltatoare,
este exprimata in acelasi timp toata evlavia de secole a poporului
crestin fata de Nascatoarea de Dumnezeu. De aceea, prin imnele sale,
intreaga Biserica o preamareste pe Maica Domnului, zicind: Bucura-te,
Marie, Nascatoare de Dumnezeu si Fecioara. Bucura-te, Marie, care esti
in acelasi timp Fecioara, Mama si slujitoare: Fecioara, pentru ca ai
nascut cu Cel conceput fara de barbat; Mama, pentru ca ai purtat in
pintece pe Cel, pe care l-ai hranit cu lapte la sinul tau; slujitoare,
pentru ca Cel nascut din tine a luat asupra Sa chipul robului (Filipeni
2, 7-8), Bucura-te, Marie, templu in care a fost primit Dumnezeu.
Bucura-te, Marie, bucuria lumii. Bucura-te, Marie, candela pururea
luminatoare, pentru ca din tine s-a nascut Soarele dreptatii.
Bucura-te, Marie, incaperea Celui pe care nici o incapere nu poate sa-L
cuprinda; tu, care ai incaput pe Fiul cel unic al Parintelui, pe
Cuvintul-Dumnezeu, pe care profetii L-au binevestit si caruia pastorii
I-au adus lauda in pestera saraca, cintind impreuna cu ingerii, acel
imn de inaltatoare bucurie: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe
pamint pace, intre oameni bunavoire dumnezeiasca (Luca 2, 14)
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu, pentru care ingerii si arhanghelii
inalta laude in cer si cinta imne de o sfinta si nespusa bucurie
sufleteasca (Gustave Bardy, La Vierge Marie, in En lisant les Peres,
Paris, 1933, p. 241-242).

Prin aceste imne mariologice, Sfintul Chiril al Alexandriei devine
purtatorul de cuvint al pietatii ortodoxe fata de Fecioara Maria. Dupa
el aceasta pietate continua sa se manifeste in Biserica si in viata
particulara a fiecarui credincios cu acelasi entuziasm, indeosebi in
Orientul crestin, incit astfel de laude adresate Maicii Domnului sint
preluate, imbogatite si transmise generatiilor viitoare, la sfirsitul
erei patristice, de unul dintre cei mai mari reprezentanti ai
literaturii crestine vechi: Sfintul Ioan Damaschin († 749).

Aducind laude Fecioarei Maria, sfintul Ioan spune: <<Bucura-te cu
adevarat plina de har. Bucura-te, pentru ca tu esti mai sfinta decit
ingerii si mai stralucita decit arhanghelii. Bucura-te cea plina de
har, pentru ca tu esti mai minunata decit tronurile ingeresti, mai
inalta decit domniile, mai tare decit puterile. Bucura-te cea plina de
har, pentru ca tu esti mai presus decit incepatoriile si mai stralucita
decit toate fapturile. Bucura-te cea plina de har, pentru ca tu esti
mai inalta decit cerurile si mai curata decit soarele. Cu ce nume ma
voi adresa eu tie, o stapina mea? De ce cuvinte ma voi folosi ca sa-ti
pot vorbi? Cu ce laude voi incununa capul tau cel atit de sfint si de
frumos? Tu est datatoarea bunatatilor, tu esti cea prin care se impart
bogatiile harului ceresc, tu esti incoronarea neamului omenesc,
frumusetea intregii fapturi; tu este cea prin care toate creaturile au
fost aduse la adevarata lor fericire>> (Idem, ibidem). Mariologia
ortodoxa este plina de alte nenumarate laude si imne adresate Mariei:
Parintii Bisericii de Rasarit se intrec parca, intr-un entuziasm
navalnic, pentru a inchina cele mai inaltatoare laude preasfintei
Nascatoarei de Dumnezeu. Sfintul Maxim Marturisitorul, Sfintul Sofronie
al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Sfintul Gherman al
Constantinopolului sint doar printre cei mai cunoscuti mariologi
ortodocsi. Dar cel care a alcatuit buchetul cel mai stralucit de laude
inchinat Maicii Domnului, laude care poarta denumirea de Acathistos,
este Serghie, patriarhul Constantinopolului († 638). Acest inspirat
buchet de laude este cunoscut de intreaga lume ortodoxa si se bucura de
mare trecere indeosebi in Biserica Ortodoxa Romana, reprezentind o
parte deosebita din slujbele zilnice si comune ce se oficiaza la
biserica (indeosebi in minastirile noastre) sau din rugaciunile
individuale ale credinciosilor. Aici Nascatoarea de Dumnezeu este
numita <<cea prin care rasare bucuria, tamaduitoare sfatului celui
nespus, vita mladitiei celei nevestejite, curatirea a toata lumea,
Maica Mielului si a Pastorului, Maica Stelei celei neapuse, indreptarea
oamenilor, caderea diavolilor, floarea nestricaciunii, incaperea lui
Dumnezeu celui neincaput, comoara rinduielii Lui; turnul fecioarei; usa
mintuirii, raza Soarelui celui intelegator, locasul lui
Dumnezeu-Cuvintul, sfinta mai mare decit toti sfintii, mireasa
pururea-fecioara>>.

Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria este si acum alaturi
de fiecare dintre noi, rugindu-se Domnului pentru pacea a toata lumea,
pentru buna starea Bisericii si pentru mintuirea tuturor.

Aducind Maicii Domnului si azi aceleasi laude ca si in trecutul
Bisericii crestine, noi simtim omoforul ei sfint intins asupra lumii,
prin Biserica, si avem convingerea ca, laudind-o pe ea, care este
binecuvintata intre femei (Luca 1, 28). Indeplinim totodata porunca
sfinta de a o ferici impreuna cu toate neamurile (Luca 1, 48) din
trecut, prezent si viitor, si aceasta deoarece toti sintem recapitulati
in Hristos Iisus (Efeseni 1, 10) si in Biserica Sa.

Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu,

"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 79-82.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.biserica.org/Publicatii/Acatiste/

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfanta Cuvioasa TEODORA DE LA SIHLA
http://sfintiromani.mmb.ro/?sf=13

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://credo.ro/Duminica-Sfintei-Cruci.php

Marcu 8, 34-38; 9, 1

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis:
Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul
îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru
Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea
să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va
ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi
păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru
slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.

Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce
stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://credo.ro/Duminica-Sfintei-Cruci.php

http://www.voscreasna.com/51/despre-purtarea-crucii-sfantul-ignatie-briancianinov/

Despre purtarea crucii - Sfantul Ignatie Briancianinov

Predica în Duminica Sfintei Cruci

Iubiti frati! Si noi suntem ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos,
fiindca suntem crestini. Si noi suntem chemati înaintea Domnului în
aceasta sfânta biserica pentru a asculta învatatura Lui. Stam
înaintea fetei Domnului; privirile Lui sunt atintite asupra noastra,
înaintea Lui sunt descoperite sufletele noastre; gândurile noastre de
taina si simtamintele noastre ascunse sunt aratate Lui. El vede toate
planurile noastre; El vede faptele drepte si gresalele facute de noi
din tineretile noastre; vede toata viata noastra, atât trecuta cât si
viitoare; "cele nefacute înca de noi sunt deja scrise în cartea Lui
" (Sfantul Simeon Noul Teolog, dupa cartea scrisa în stihuri,
Cuvântul 55).

El vede dinainte ceasul mutarii noastre în nemasurata vesnicie si ne
vesteste pentru a noastra mântuire porunca Lui cea atotsfânta: "Cel
ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa
si sa-Mi urmeze Mie".

Prin puterea credintei vii sa înaltam catre Domnul ochiul nostru
gândit - si-L vom vedea! Îl vom vedea pe El, Pretutindenea Fiitorul -
Care este de fata aici, împreuna cu noi. Sa deschidem inima noastra,
pravalind de la intrarea ei greaua piatra a învârtosarii; sa
ascultam, sa privim, sa primim, sa ne însusim învatatura Domnului
nostru.

Ce înseamna lepadarea de sine?

Lepadarea de sine înseamna sa parasesti viata pacatoasa. Pacatul, prin
mijlocirea caruia s-a savârsit caderea noastra, a cuprins întreaga
noastra fire în asa chip ca ni s-a facut ca si cum ne-ar fi firesc:
lepadarea de pacat s-a facut lepadare de firea noastra; lepadarea de
firea noastra este lepadarea de sine.

Moartea vesnica, ce a lovit sufletul nostru, s-a prefacut pentru noi
în viata. Ea cere hrana sa - pacatul, desfatarea sa - pacatul: prin
mijlocirea acestei hrane si a acestei desfatari, moartea vesnica
sprijina si pastreaza stapânirea sa asupra omului. Însa omul cazut
socoate sprijinirea si cresterea în el a stapânirii mortii crestere
si sporire a vietii. Astfel, cel molipsit de boala ucigasa e stapânit
de cerinta silnica a bolii si cauta mâncaruri care sporesc boala - le
cauta ca pe mâncarea cea mai de trebuinta, ca pe o desfatare de care
este neaparata nevoie si cât se poate de placuta.

Împotriva acestei morti vesnice, care se înfatiseaza drept viata
omenirii bolnave de caderea ei înfricosatoare, Domnul rosteste osânda
Sa: "Cine voieste sa mântuiasca sufletul sau sporind în el viata
caderii, altfel spus moartea vesnica, pierde-l-va pe el: iar cine-si va
pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie" omorând în
sine poftele pacatoase si lepadându-se de ndulcirea cea pacatoasa,
"acela îl va mântui pe el" (Marcu 8, 35). Aratând la întreaga
lume care e înfatiseaza privirilor noastre cu toate frumusetile si
ispitele ei, Domnul graieste: Ce va olosi omului de ar dobândi lumea
toata si-si va pierde sufletul sau? Ce folos pentru om, ce dobândeste,
daca ar pune stapânire nu pe vreun lucru de putina însemnatate, ci
chiar pe întreaga lume vazuta? Aceasta lume vazuta este numai un
adapost vremelnic pentru om!

Nu este pe pamânt nici un lucru, nu este pe pamânt nici o
întâietate pe care sa le putem socoti ale noastre. Totul ne este luat
de moartea necrutatoare si cu neputinta de ocolit, iar adeseori chiar
înainte de moarte ni le iau împrejurarile si întorsaturile
neprevazute ale sortii. Ne dezbracam de însusi trupul nostru ajunsi
în pragul hotarâtor al vesniciei. Bunul nostru, avutul si comoara
noastra este sufletul nostru - numai sufletul nostru. Ce va da omul în
schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 37), spune Cuvântul lui
Dumnezeu. N-avem cu ce sa acoperim pierderea sufletului atunci când
îl ucide moartea vesnica, ce se înfatiseaza în chip amagitor drept
viata.

Ce înseamna a-ti lua crucea?

Crucea era unealta a pedepsei de ocara pentru robi si gloata lipsita de
drepturi cetatenesti. Lumea trufasa, lumea vrajmasa lui Hristos, îi
lipseste pe ucenicii lui Hristos de drepturile de care se bucura fiii
lumii. Daca ati fi din lume, le spune Domnul urmatorilor Sai, lumea ar
iubi ce este al sau. Iar fiindca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales
pe voi, pentru aceasta va uraste pe voi lumea... Scoate-va-vor pe voi
din sinagogi, si va veni vremea ca tot cel ce va va ucide sa i se para
ca aduce slujba lui Dumnezeu (Ioan 15, 19, 16, 2).

A-ti lua crucea înseamna a îndura cu marime de suflet batjocurile si
ocarile cu care lumea îi acopera pe urmatorii lui Hristos, necazurile
si prigoanele cu care lumea iubitoare de pacat si oarba îi prigoneste
pe urmatorii lui Hristos. Pentru aceasta, este placut înaintea lui
Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Petru, de rabda cineva necaz pentru
stiinta lui Dumnezeu, patimind pe nedrept... ca spre aceasta ati fost
chemati (I Petru 2, 19, 21) de catre Domnul, Care i-a vestit pe cei
iubiti ai Sai: în lume necazuri veti avea: ci îndrazniti, Eu am
biruit lumea (Ioan 16, 33).

A-ti lua crucea înseamna a rabda cu vitejie, pentru Evanghelie, greaua
osteneala nevazuta, chinul si mucenicia nevazuta în lupta cu propriile
patimi, cu pacatul care traieste în noi, cu duhurile rautatii, care cu
aprindere se scoala asupra noastra si ni se împotrivesc cu
încrâncenare atunci când hotarâm sa lepadam jugul pacatului si sa
ne supunem jugului lui Hristos. Nu ne este noua lupta, a zis Sfântul
Apostol Pavel, împotriva trupului si a sângelui, ci împotriva
începatoriilor si a domniilor si a stapânitorilor întunericului
veacului acestuia, împotriva duhurilor rautatii întru cele ceresti
(Efeseni 6, 12). Armele ostirii noastre nu sunt trupesti, ci puternice
prin Dumnezeu spre surparea tariilor, surpând izvodirile mintii si
toata înaltarea ce se ridica împotriva stiintei lui Dumnezeu, si
robind toata întelegerea spre ascultarea lui Hristos (II Cor. 10,
4-5). Dobândind biruinta în acest razboi nevazut, însa foarte
ostenicios, Apostolul striga: Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda fara
numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care lumea mie s-a
rastignit, si eu lumii (Galateni 6, 14).

A-ti lua crucea înseamna a te pleca supus si smerit necazurilor si
nevoilor pamântesti pe care îi place Proniei dumnezeiesti sa le
îngaduie asupra noastra spre spalarea pacatelor noastre. Atunci crucea
slujeste omului drept scara de la pamânt la cer. Pe aceasta scara a
urcat tâlharul pomenit în Evanghelie - a urcat din cele mai cumplite
faradelegi în prealuminatele salasuri ale raiului: el a rostit de pe
crucea sa cuvinte pline de smerita cugetare; prin smerita cugetare a
intrat în cunoasterea lui Dumnezeu, prin cunoasterea lui Dumnezeu a
dobândit cerul. Dupa dreptate cele vrednice de faptele noastre luam, a
grait el; pomeneste-ma, Doamne, întru împaratia Ta (Luca 23, 41-42).

Si noi, iubiti frati, sa repetam cuvintele tâlharului, cuvinte al
caror pret e raiul! Sau, precum Iov, sa binecuvântam pe Domnul,
Dreptul si totodata Milostivul Judecator, Care ne pedepseste. Daca am
luat cele bune din mâna Domnului, spunea acest patimitor, sa nu rabdam
si cele rele? Cum a placut Domnului, asa s-a si facut (Iov 2, 10; l,
12). împlineasca-se asupra noastra nemincinoasa fagaduinta a lui
Dumnezeu: Fericit barbatul care rabda ispita: caci lamurit facându-se,
va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc
pe El (Iac. l, 12).

A-ti lua crucea înseamna a te supune de buna voie si cu osârdie
lipsurilor si nevointelor prin care se înfrâneaza pornirile
dobitocesti ale trupului nostru. O astfel de rastignire a trupului a
folosit asupra sa si Sfântul Apostol Pavel: îmi chinuiesc trupul meu
si îl supun robiei, spune el, ca nu cumva, altora propovaduind,
însumi sa ma arat netrebnic (I Cor. 9, 27). Cei ce sunt în trup,
adica cei ce nu-si înfrâneaza trupul, ci îi îngaduie sa
precumpaneasca asupra sufletului, lui Dumnezeu a placea nu pot. Si ca
atare, traind dupa trup, suntem datori sa traim nu pentru trup! De
vietuiti dupa trup, veti muri cu moartea cea vesnica; iar de veti
omorî cu duhul faptele trupului, veti fi vii cu viata cea vesnica,
fericita (Romani 8, 8, 12-13). Trupul este înfrânat fiintial prin duh
- asadar, numai duhul poate stapâni asupra trupului si-l poate
cârmui, atunci când trupul este pregatit pentru supunere prin
rastignirea lui.

Trupul e rastignit prin post, prin priveghere, prin metanii si alte
osteneli trupesti puse asupra lui cu întelepciune si cu masura.
Nevointa trupeasca facuta cu întelepciune si cu masura slobozeste
trupul de greutate si grosime, îi întareste puterile, îl pastreaza
mereu usor si în stare de lucrare. Cei ce sunt ai lui Hristos, spune
Apostolul, si-au rastignit trupul cu patimile si poftele (Galateni 5,
24).

Ce înseamna a lua crucea, si anume crucea ta?

Înseamna ca fiecare crestin trebuie sa îndure cu rabdare anume acele
necazuri si prigoane din partea lumii ce se abat asupra lui, si nu
altele. Asta înseamna ca fiecare crestin este dator sa lupte cu
barbatie si cu statornicie anume cu acele patimi si cu acele gânduri
pacatoase care apar în el.

Asta înseamna ca fiecare crestin este dator ca, plin de supunere
înaintea voii lui Dumnezeu, marturisind dreapta judecata si
milostivirea lui Dumnezeu, dând multumita lui Dumnezeu, sa îndure
anume necazurile si lipsurile carora le îngaduie dumnezeiasca Pronie
sa se abata asupra lui, iar nu altele, pe care i le zugraveste si cu
care îl îmbie închipuirea trufasa. Asta înseamna ca trebuie sa ne
multumim anume cu acele nevointe trupesti care sunt potrivite cu
puterile noastre trupesti, de care are anume nevoie trupul nostru
pentru a fi tinut în rânduiala, iar nicidecum sa nazuim, târâti de
râvna pe care o insufla slava desarta - precum spune Sfântul Ioan
Scararul - catre post foarte aspru, priveghere foarte multa si alte
nevointe lipsite de masura, care zdruncina sanatatea trupeasca si
îndreapta duhul nostru spre parere de sine si amagire de sine.

Toata omenirea se osteneste si sufera pe pamânt - dar ce deosebire
între o suferinta si alta!

Cât de felurite sunt patimile care se lupta cu noi! Cât de felurite
sunt necazurile si ispitele pe care ni le trimite Dumnezeu pentru
tamaduirea noastra, pentru spalarea pacatelor noastre! Ce deosebire
între oameni chiar în privinta puterilor trupesti, chiar în privinta
sanatatii! Chiar asa: fiecare om are crucea sa. Si fiecarui crestin i
s-a poruncit sa ia cu lepadare de sine tocmai aceasta cruce a sa si sa
urmeze lui Hristos. Cine a luat crucea sa lepadându-se de sine, acela
sa împacat cu sine însusi, cu împrejurarile în care se afla, cu
starea sa cea din afara si cea launtrica; numai acela poate urma lui
Hristos cu întelegere si fara ratacire.

Ce înseamna a urma lui Hristos?

Înseamna a cerceta si a-ti însusi învatatura Evangheliei, a avea
Evanghelia ca singur îndreptar al lucrarii mintii, al lucrarii inimii,
al lucrarii trupului, înseamna a-ti lua felul de a gândi din
Evanghelie, a-ti rândui simtirile inimii potrivit Evangheliei si a
sluji drept chip viu al Evangheliei prin toate faptele, prin toate
miscarile tainice si vadite. De o asemenea urmare a lui Hristos este
în stare, repetam, numai acela care, fugind de amagirea prin smerenie
(Coloseni 2, 18), a hotarât sa dobândeasca adevarata smerita cugetare
acolo unde odihneste ea - în ascultarea si supunerea fata de Dumnezeu.
Cel ce a intrat în supunerea fata de Dumnezeu unita cu deplina
lepadare de sine, care si-a luat crucea sa, a recunoscut si a
marturisit aceasta cruce ca fiind a sa.

Iubiti frati! Închinându-ne astazi, dupa rânduiala sfintei Biserici,
cinstitei Cruci a Domnului cu trupurile noastre, sa ne închinam ei si
cu duhul! Sa cinstim cinstita Cruce a lui Hristos - unealta biruintei
si semnul slavei lui Hristos - marturisind fiecare de pe crucea sa:

"Dupa dreptate cele vrednice de faptele mele iau; pomeneste-ma,
Doamne, întru împaratia Ta". Prin recunoasterea propriei
pacatosenii, prin multumita adusa Domnului, prin supunerea fata de
Dumnezeu facem din crucea noastra - unealta a pedepsei si semn al
necinstei - unealta a biruintei si semn al slavei, asemeni Crucii
Domnului. Sa ne deschidem prin cruce raiul. Sa nu ne îngaduim atât de
vatamatoarea cârtire, si mai ales sa nu ne îngaduim hula cea
pierzatoare de suflet, care adeseori se aude din gura pacatosului
orbit, învârtosat, care se sfâsie si se zbate pe crucea sa,
straduindu-se în zadar sa scape de cruce.

Pentru cel ce cârteste si huleste, crucea se face nesuferit de grea,
tragând în iad pe omul rastignit pe ea. "Ce am facut?" - striga
pacatosul care nu-si recunoaste starea, si îl învinuieste de
nedreptate si nemilostivire pe Dreptul Judecator si Milostivul
Dumnezeu, defaima si tagaduieste purtarea de grija a lui Dumnezeu;
vazându-L rastignit pe Fiul lui Dumnezeu, cere de la El în batjocura
si cu viclenie: Daca Tu esti Hristosul, mântuieste-Te pe Tine si pe
noi (Luca 23, 39), pogoara- Te de pe cruce (Matei 27, 40)! Însa Domnul
nostru Iisus Hristos bine a voit a Se sui cu trupul pe cruce si moarte
a rabda55, pentru ca prin cruce sa împace omenirea cu Dumnezeu, ca
prin moarte sa mântuiasca omenirea de moartea vesnica.

Pregatindu-i pe Sfintii Apostoli de marea întâmplare care avea sa se
savârseasca - rascumpararea neamului omenesc prin patimirile si
moartea de ocara a Dumnezeu-Omului, Domnul le-a vestit Apostolilor din
timp ca trebuie sa fie dat în mâinile pacatosilor, sa patimeasca
mult, sa fie omorât si sa învie. Aceasta prevestire le-a parut
câtorva dintre Sfintii Apostoli ciudata si cu neputinta de împlinit.
Atunci Domnul ia chemat înaintea Sa pe ucenicii Sai si le-a zis: Cel
ce voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de Sine si sa-si ia crucea sa
si sa-Mi urmeze Mie. Amin.

Din "Predici la Triod si Penticostar", Sfantul Ignatie
Briancianinov

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://credo.ro/Duminica-Sfintei-Cruci.php

Predici

* Sf. Ignatie Brianceaninov
http://www.voscreasna.com/51/despre-purtarea-crucii-sfantul-ignatie-briancianinov/

* Sf. Nicolae Velimirovic
http://www.voscreasna.com/48/predica-la-duminica-iii-din-postul-mare/

* Pr. Cleopa
http://www.voscreasna.com/49/despre-valoarea-sufletului-parintele-cleopa/

Cântări

* Cântarea Sfintei Cruci
http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/112/Cantarea-Sfintei-Cruci

IC | XC
---+---
NI | KA

Marcu 8, 34-38; 9, 1

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfîntul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul Ancirei

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-22-sf_vasile_din_ancira.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfînta Drosida şi cele împreună cu dînsa
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-22-sf_drosida.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfîntul Mucenic Nicon şi cei 199 de ucenici ai săi
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-23-sf_nicon.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Cuviosul Nicon, egumenul Pecerscăi
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-23-cv_nicon.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfîntul Artemon, Episcopul Seleuciei din Pisidia
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-24-sf_artemon.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Cuviosul Iacob Mărturisitorul
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-24-cv_iacob_marturisitorul.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Cuviosul Marcu, Episcopul Aretusiei, Chiril diaconul şi cei împreună
cu dînşii
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-29-cv_marcu_si_chiril.html

[Constantin]

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie29.htm

Sinaxar 29 Martie

In aceasta luna, in ziua a douazeci si noua, pomenirea sfintilor
mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul si alti multi,
impreuna cu ei.

Sfantul Marcu, episcopul Aretuselor, a trait pe vremea imparatului
Constantin cel Mare. Plin fiind de dumnezeiasca ravna a daramat la
pamant multe temple ale idolilor si a zidit nenumarate biserici. Cand,
dupa Constantin cel Mare, in fruntea imparatiei a venit Iulian
Apostatul, iar credinta in idoli a fost ridicata din nou la mare
cinste, a avut de suferit nu numai sfantul Marcu, ci si multi altii,
care luasera parte la daramarea templelor idolesti. La inceput sfantul
Marcu s-a ascuns de cei ce il cautau; dar intelegand ca unii dintre
credinciosi erau trasi la raspundere pentru el, a venit si s-a predat
lor. Iar ticalosii aceia de pagani luandu-l, l-au dezbracat si dupa ce
i-au acoperit trupul de rani, l-au aruncat in niste locuri pline de
murdarie.

Dupa aceasta l-au scos de acolo si l-au dat pe mana unor slugi, ca sa-l
intepe cu andrelele.

Apoi i-au acoperit tot trupul cu saramura si in cele din urma undangu-l
cu miere, l-au ridicat in aer cu niste franghii, in toiul verii, ca sa
fie ars de razele soarelui care cadeau asupra capului si trupului sau
gol cu desavarsire, in arsita cea mare a pranzului, si sa fie hrana
viespilor si albinelor. In tot timpul cat a patimit acestea insa, acest
minunat barbat a rabdat cu tarie, nu numai din pricina evlavie lui, ci
si pentru ca sa nu se mai dea chinuitorilor lui si alti bani pentru
zidirea din nou a templelor idolesti daramate. Biruind cu gandul sau, a
biruit si cu fapta. Caci, vazandu-l toti ca sufere chinurile cu
barbatie si cu putere, paganii din jur in cele din urma s-au schimbat
si au invatat prin pocainta credinta cea adevarata.

Tot pentru indraznirea de a sfarma templele idolesti, un lucru
asemanator cu acesta s-a intamplat si in Fenicia. Aici, un diacon,
anume Chiril, din dragostea de adevar indraznind sa doboare la pamant
niste statui de ale idolilor, a fost prins si i s-a despicat pantecele,
scotandu-i-se maruntaiele si fiind lasat asa, ca sa fie vazut de toti.
Si se zice ca ticalosii acestia batandu-si joc de ficatii lui si-au
primit rasplata bine meritata, caci le-au cazut dintii, limba li s-a
topit in gura si au pierdut puterea vederii.

Dar cine ar fi in stare sa povesteasca, precum se cuvine, chinurile
suferite in Ascalon si Gaza de femeile fecioare si de barbatii cei
sfintiti, carora spintecandu-li-se pantecele si umplandu-li-se
maruntaiele cu orz, au fost pusi in troacele porcilor spre mancare?

Acestea au fost faptele paganesti ale imparatiei lui Iulian si ale
celor de sub poruncile lui. Dar cei ce au patimit, in locul chinurilor
de aici, au dobandit fericirea cea nesfarsita; pe cand lucratorilor
nedreptatii li s-a pregatit pedeapsa focului si chinul cel vesnic.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Iona, Varahisiu si a
celorlalti noua mucenici, impreuna cu dansii.

Sfintii Iona si Varahisiu erau din Persia si au trait pe vremea lui
Sapor al Persilor si a imparatului Constantin cel Mare al romanilor. Ei
erau calugari si, parasind manastirea lor, au venit intr-o cetate care
se numea Marmiavoh. Aici au aflat inchisi in temnita pe sfintii
mucenici: Zaniat, Lazar, Maruta, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Savelt si
Sava, pe care i-au mangaiat si i-au indemnat spre patimire. Dar fiind
si ei prinsi, au fost adusi inaintea mai-marilor: Masdrat, Siro si
Marmisi, care mai intai i-au sfatuit, apoi i-au amenintat si pentru ca
nu au voit sa se lase induplecati, mai intai i-au pus in lanturi, dupa
legea cea persieneasca.

Apoi au fost supusi, fiecare in parte, la felurite chinuri in timpul
carora si-au dat duhul in mana lui Dumnezeu. Moastele lor au fost
adunate si au fost ingropate impreuna cu ale celorlalti noua mucenici,
care s-au savarsit din viata in ziua de douazeci si sapte a lunii
martie, in timp ce sfintii Iona si Varahisiu s-au savarsit din viata in
ziua de douazeci si noua ale aceleiasi luni.

Tot in aceasta zi, pomenirea preacuviosului parintelui nostru si
marturisitorului Eustatiu, episcopul Chiului Bitiniei.

Tot in aceasta zi, pomenirea sfintilor apostoli, dintre cei saptezeci:
Sosten, Apolo, Chifa si Epafrodit.

Tot in aceasta zi, pomenirea celui intru sfinti parintele nostru
Diadoh, episcopul Foticeii, in Epir, al carui "Cuvant ascetic" se
gaseste in Filocalia romaneasca, volumul 1.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfîntul Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrelor
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-31-sf_episcop_ipatie.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfîntul Iona, Mitropolitul Kievului şi a toată Rusia
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-31-sf_iona_mitropolitul_kievului.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfinţii Mucenici Avdas episcopul şi Veniamin diaconul
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-31-sf_avdas_si_veniamin.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.filocalia.ro/referat/5/Curaj_-_Frica

Frica este o insusire copilareasca pe care o manifesta sufletul
imbatranit intru slava desarta. Frica este lipsa credintei aratata in
asteptare plina de spaima a unor lucruri neprevazute. Este o presimtire
a unei primejdii inchipuite, o cutremurare a inimii care se inspaimanta
si se imputineaza pentru unele nenorociri indoielnice. Teama este
lipsirea de orice certitudine chiar si in lucrurile cele mai sigure.
(Scara - Sfantul Ioan Scararul)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.filocalia.ro/referat/5/Curaj_-_Frica

Sufletul mandru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se
teme si fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. (Scara - Sfantul Ioan
Scararul)

Cei ce plang si nu se mai feresc de durere, nu se mai tem de nimic, dar
cei predispusi la frica, chiar si dintr-un lucru mic se inspaimanta si
de multe ori isi ies si din minti. (Sunt cei ce nu-si mai cruta trupul
si asteapta cu hotarare orice li s-ar intampla, cautand ei de bunavoie
suferinta.)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.filocalia.ro/referat/5/Curaj_-_Frica

Omul fricos sufera de doua boli: de putinatatea credintei si de iubirea
de trup. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Cand cineva cade din masura chibzuielii, devine atat fricos cat si
indraznet, caci sufletul sau este slabit. Omul cand pierde echilibrul
interior nu se mai cunoaste pe sine si cade astfel in extreme. (Scara -
Sfantul Ioan Scararul)

Precum mormolocii ii infricoseaza pe prunci, asa si umbrele pe cei
mandri. Nu este cu putinta ca cel ce se teme de Dumnezeu sa aiba frica,
daca va zice ca afara de Dumnezeu nu se teme de altul. Frica de
Dumnezeu da curaj de a birui orice frica lasa de ceva de pe pamant.
Omul care crede stie ca Dumnezeu il va apara, sau ca daca va pierde in
cele pamantesti, chiar viata sa, o va avea pe aceasta plina de toate
bunatatile in cer. Cel ce are frica de cele pamantesti si nu se bizuie
decat pe sine, se teme in chip real totdeauna de ele. Nici eu-l
propriu, nici cele ale lumii nu-l asigura impotriva necazurilor si
nenorocirilor. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

Precum apa stramtorata tasneste spre inaltime, asa de multe ori si
sufletul stramtorat de primejdii urca spre Dumnezeu prin pocainta si se
mantuieste. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

De la Hristos incoace nu mai poate spune nimeni: ''Doamne, om nu am''
caci toti il avem pe Hristos, dar Hristos lucreaza prin cei ce cred in
El. (Scara - Sfantul Ioan Scararul)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://filocalia.ro/referate/16/Scrieri/Diadoh_al_Foticeei

Definitia credintei: cugetare nepatimasa despre Dumnezeu.(Diadoh al
Foticeii)

Definitia nadejdii: calatoria mintii spre cele nadajduite. (Diadoh al
Foticeii)

Definitia rabdarii: staruinta neincetata de a vedea cu ochii
intelegerii pe Cel nevazut, ca vazut. (Diadoh al Foticeii)

Definitia neiubirii de argint: a vrea sa nu ia bani, asa cum vrea
cineva sa aiba. (Diadoh al Foticeii)

Definitia cunostintei: a te uita pe tine cand te gandesti la Dumnezeu.
(Diadoh al Foticeii)

Definitia smeritei cugetari: uitarea atenta a ispravilor tale. (Diadoh
al Foticeii)

Definitia curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al
Foticeii)

Definitia iubirii: sporirea prieteniei fata de cei ce ne ocarasc.
(Diadoh al Foticeii)

Definitia desavarsitei desfatari in Dumnezeu: a socoti bucurie
tristetea mortii. (Diadoh al Foticeii)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Biography of St. Innocent of Alaska
http://www.oca.org/HSbioinnocent.asp?SID=7
Equal to the Apostles of North America
(1797-1879)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0204&i=1

Luna aprilie in 2 zile: pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Tit,
facatorul de minuni (sec. IX).

Fericitul Parintele nostru Tit a trait pe vremea luptei impotriva
Sfintelor icoane. Si, iubind din tinerete pe Hristos, s-a lepadat de
lume si a intrat intr-o manastire cu viata de obste. Deci, luand
ingerescul chip, mergea pe calea cea stramta si de lupte, a vietii
monahicesti, cu multa rabdare inaintea lui Dumnezeu. Si avea atata
smerenie si ascultare, incat stralucea intre toti fratii, cu acele
fapte bune.

Drept aceea, a fost pus pastor oilor lui Hristos celor pustnicesti si,
atata dragoste, blandete si rabdare si mila avea catre toti fratii si
crestinii ce veneau la dansul, incat s-a dus vestea despre el in tot
tinutul acela, ca era ca o icoana vie de adevarat parinte, cu fapta si
cu cuvantul. Si, pazindu-se curat, cu trupul si cu sufletul, era ca un
inger al Domnului. Drept aceea si facator de minuni a fost si stalp
Bisericii s-a aratat in prigoana. Deci, lasand crestinilor chip de
adevarata viata in Hrisos, s-a dus catre Domnul.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0204&i=3

Luna aprilie in 2 zile:

Intru aceasta zi, cuvant pentru a marturisi pacatele la preoti.

Deci, de vei afla un barbat duhovnicesc si iscusit, care ar putea sa te
tamaduiasca, fara de rusinare sa te marturisesti lui, ca lui Dumnezeu
si nu ca omului. Ca a zis Scriptura: "Cel intelept nu se rusineaza de
sufletul sau, ca este rusine care aduce pacatul si este rusine care
mantuieste pacatul". Sa urmezi femeii celei din Samaria, si noi,
asemenea cu ea, sa nu ne rusinam a marturisi pacatele noastre. Ca, daca
ne vom rusina de a noastra mantuire, si nu ne vom descoperi la preoti
pacatele noastre, apoi, in ziua cea infricosatoare, nu inaintea unui om
sau inaintea a doi, ci a toata lumea se vor vadi pacatele noastre.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0204&i=2

Luna aprilie in 2 zile:

Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre talharii care au pradat un
staret.

Graia ava Zosima: "Fiind eu, zicea, in manastirea cea din Tir, a venit
la mine un staret oarecare, imbunatatit, si citeam noi la Pateric
cuvintele parintilor, ca iubea fericitul totdeauna a le citi pe
acestea, ca dintru aceasta se umpluse el, de toata fapta buna. Iar
citind noi, am ajuns la staretul acela, la care au venit talharii si
i-au zis lui: "Toate cele ce sunt in chilia ta, am venit sa le luam".
Si acela a zis: "Toate cate veti voi, fiilor, sa le luati". Deci, luand
toate si ducandu-se, au uitat o haina spanzurata acolo. Iar staretul,
luand-o si pe aceasta, a alergat in urma lor, strigand si zicandu-le:
"Fiilor, luati pe aceasta, pe care ati uitat-o in chilia mea". Iar ei,
minunandu-se de nerautatea staretului, toate, iarasi, le-au intors in
chilia lui si, pocaindu-se, au zis unul catre altul: Cu adevarat om al
lui Dumnezeu este acesta.

Deci, dupa ce am citit locul acesta, mi-a grait mie staretul: "Oare,
stii, parinte, ca locul acesta mult mi-a folosit mie ?" Si eu am zis
catre dansul: Cum parinte ? Si mi-a grait mie: Odinioara, vietuind eu
in partile Iordanului, am citit locul acesta si m-am minunat de
staretul si am zis: Doamne, invredniceste-ma a umbla dupa pasii
staretului acesta, precum m-ai invrednicit a primi chipul monahicesc.
Si, precum aveam dorirea aceasta, dupa doua zile, iata, si talharii au
venit. Si, cum au batut in usa, am inteles ca talharii sunt si am zis
intru sinea mea: Multumita lui Dumnezeu, iata, a venit vremea, ca sa-mi
arat roadele doririi mele. Si, deschizand, i-am primit pe ei cu
liniste. Si, aprinzand lumanare, am inceput a le arata cele ce aveam in
chilia mea, zicand lor: Nu va tulburati, fiii mei, cred lui Dumnezeu si
nu voi ascunde nimic de voi. Si mi-au zis mie: Ai aur ? Si am zis lor:
Adevarat, am trei galbeni; si am deschis vasul inaintea lor iar ei,
luandu-i s-au dus cu pace.

Iar eu, zicea fericitul Zosima, glumind, am zis catre dansul: Si nu ti
i-au intors si tie, precum staretului aceluia ? Si mi-a zis mie: Nu. Sa
nu o faca Domnul aceasta, ca n-am voit ca sa-mi intoarca. Si zicea:
Iata, vezi dorirea staretului si ce i-a mijlocit lui ? Ca nu numai nu
s-a necajit, dar s-a si bucurat, ca de o buna daruire, ca s-a
invrednicit de aceasta. Spunea si de staretul acela, care odinioara a
mers la targ sa-si cumpere lui o haina si si-a cumparat. Deci, luand-o
pe ea, a pus-o sub el si sta peste ea. Si dand un galben, voia sa mai
dea si alti bani. Si cum a inceput sa numere banii, iata un oarecare a
venit pe la spate si incet, tragea haina, vrand s-o fure. Iar staretul
milostiv fiind, daca a simtit, a inceput a se ridica incetisor, ca si
cum s-ar fi intins dupa departarea banilor, pana ce acela a luat haina
si s-a dus. Si nu l-a vazut pe el staretul. Si graia fericitului: Nu a
avea ceva este vatamator, ci, cu impatimire a avea, este rau. Ca unul
ca acesta, chiar de-ar avea si visteria a toata lumea, asa petrece, ca
si cum n-ar avea nimic. Si intr-acest fel, petrecea fara tulburare.

Graia iarasi: O osteneala fierbinte, vreme de un ceas, poate sa aduca
lui Dumnezeu mai multa fapta buna, decat poate sa-i aduca in cincizeci
de ani, o osteneala cu lenevire. Si, daca ar vedea dracii, ca a fost
ocarat cineva, sau asuprire a luat de la cineva, sau a fost pagubit si
se necajeste, nu pentru ca a patimit rau, ci, pentru ca s-a impotrivit
si n-a rabdat vitejeste, atunci, de o voire ca aceasta, se tem dracii,
ca vad ca au inceput oamenii a calatori pe calea cea dreapta, voind a
alerga pe calea cea dumnezeiasca si a urma Preacuviosilor Parinti".

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.voscreasna.com/54/despre-fericiri-sfantul-nicolae-velimirovici/

Despre Fericiri - Sfantul Nicolae Velimirovici

Domnul nostru Iisus Hristos S-a suit în munte si îi învata pe
ucenicii Sai zicând:

"FERICITI CEI SARACI CU DUHUL, CA A LOR ESTE ÎMPARATIA CERURILOR."

Cei saraci cu duhul sunt aceia care se considera pe sine foarte mici
în comparatie cu maretia lui Dumnezeu, si care tânjesc sa se înalte
la Dumnezeu si în împaratia Lui.

"FERICITI CEI CE PLÂNG, CA ACEIA SE VOR MÂNGÂIA."

Cei care plâng în lumea aceasta trecatoare se aseamana Fiului lui
Dumnezeu, care niciodata nu a zâmbit, dar foarte adesea a plâns, din
pricina neîntelegerii, a pacatelor si patimilor omenesti.

"FERICITI CEI BLÂNZI, CA ACEIA VOR MOSTENI PAMÂNTUL."

Cei blânzi sunt iubitori de oameni si rabdatori. Datorita blândetii
Sale, Hristos este numit Mielul lui Dumnezeu. Cei mândri si mâniosi
sunt potrivnici celor blânzi. Ei grabnic câstiga, dar tot grabnic si
pierd. Cei blânzi dobândesc dupa un timp. Crestinii au fost prigoniti
de pagâni si aproape nimiciti, dar astazi ei stapânesc pamântul.

"FERICITI CEI CE FLAMÂNZESC SI ÎNSETEAZA DE DREPTATE,
CA ACEIA SE VOR SATURA."

Cei ce flamânzesc si înseteaza de dreptate sunt oamenii care nu pot
rabda nedreptatea din lume. Ei vor vedea biruinta lui Hristos Cel
înviat, care va învinge toate puterile raului si inimile lor vor fi
pline de multumire si bucurie. Ei vor vedea si biruinta Bisericii
prigonite si se vor bucura.

"FERICITI CEI MILOSTIVI, CA ACEIA SE VOR MILUI."

Dupa cum ne purtam cu fiii lui Dumnezeu, tot astfel se va purta si
Dumnezeu cu noi. Mila pentru mila. Dar multa milostivire dumnezeiasca
este cu mult mai mare decât milostivirea oamenilor. "Acestia vor
primi însutit" le-a spus Domnul celor milostivi.

Milostivirea este o virtute îndoita: personala si sociala. Suntem
milostivi si fata de noi însine, atunci când nu uitam de sufletul
nostru si mântuirea lui. Egoismul, razbunarea si cruzimea sunt
vrajmasii milostivirii.

"FERICITI CEI CURATI CU INIMA, CA ACEIA VOR VEDEA PE DUMNEZEU."

Inima omului este ochiul curat de trebuinta pentru a privi pe cele
duhovnicesti, în primul rând pe Dumnezeu. Prin îndelunga lucrare si
harul lui Dumnezeu inima se poate curati de toate necuratirile
pacatului, dupa cum ne dau marturie Vietile sfintilor. Gândurile si
dorintele întineaza si orbesc inima.

"FERICITI FACATORII DE PACE, CA ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR
CHEMA."

Hristos este numit Împaratul pacii. El a daruit pacea Sa ucenicilor
Sai. Fiecare poate da ceea ce are. Daca avem în inimile noastre pace,
putem sa daruim si celorlalti. Pacea mintii, a inimii si a vointei -
întreita pace în unitate - aceasta este adevarata pace dumnezeiasca a
sufletului. Sufletul necumpatat nu poate avea pace.

"FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE,
CA A LOR ESTE ÎMPARATIA CERURILOR."

Sa fii prigonit pentru dreptate înseamna a te asemana lui Hristos si
apostolilor. În Biserica Ortodoxa s-au aratat multi mucenici, care au
suferit pentru dreptate si care s-au salasluit în Împaratia cereasca
a lui Hristos. Sfântul Apostol Petru spune: "Caci este mai bine,
daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facând cele bune, decât
facând cele rele!" (I Petru III, 17).

"FERICITI VETI FI VOI CÂND VA VOR OCARI SI VA VOR PRIGONI SI VOR
ZICE TOT CUVÂNTUL RAU ÎMPOTRIVA VOASTRA, MINTIND PENTRU MINE."

Aici Hristos vorbeste despre patimirea pentru El a celor ce-L urmau. Ei
vor fi batjocoriti, defaimati si chinuiti. Dar ei trebuie sa rabde
toate cu credinta neclintita si nadejde în El, caci va veni ca Cel din
urma Biruitor si Drept Judecator. El va desparti atunci pentru vesnicie
dreptii de pacatosi.

CONCLUZIE
"BUCURATI-VA SI VA VESELITI, CA PLATA VOASTRA MULTA ESTE ÎN
CERURI!"

Bucurati-va în lacrimi, bucurati-va în patimire, bucurati-va în
moarte, caci cei mai buni din neamul omenesc, care au strabatut aceasta
cale spinoasa ca si voi, va asteapta acum în lumea cealalta, unde
domneste Hristos, si unde nu este durere, nici întristare, nici
suferinta, ci viata si bucurie vesnica.

din "Credinta Sfintilor - Catehismul Bisericii Ortodoxe" ,
Sfantul Nicolae Velimirovici

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.orthodoxphotos.com/

IC | XC
---+---
NI | KA

The Nicene Creed

The Symbol of Faith of Orthodox Christians

I believe in one God, the Father Almighty, Maker of heaven and earth,
and of all things visible and invisible:

And in one Lord Jesus Christ, the Son of God, the Only-begotten,
Begotten of the Father before all ages, Light of Light, True God of
True God, Begotten, not made; of one essence with the Father, by whom
all things were made:

Who for us men and for our salvation came down from the heavens, and
was incarnate of the Holy Spirit and the Virgin Mary, and became man;

And was crucified for us under Pontius Pilate, and suffered and was
buried;

And rose again on the third day, according to the Scriptures;

And ascended into the heavens, and sitteth at the right hand of the
Father;

And shall come again, with glory, to judge both the living and the
dead, Whose kingdom shall have no end.

And in the Holy Spirit, the Lord, the Giver of Life, Who proceedeth
from the Father, Who with the Father and the Son together is worshiped
and glorified, Who spake by the Prophets;

In One Holy Catholic and Apostolic Church.

I Confess one Baptism for the remission of sins.

I look for the Resurrection of the dead,

And the life of the age to come, Amen.

http://www.orthodoxphotos.com/readings/creed.shtml

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0304&i=2

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre un frate ce nu credea in
Sfanta Impartasanie.

Povestit-a ava Daniil Faranitul, ca a zis parintele nostru, ava
Arsenie, despre un schitiot ca era mare cu faptele, dar simplu cu
credinta si gresea din nestiinta si zicea ca painea pe care o luam la
Sfanta Impartasanie nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci o
inchipuire. Si au auzit doi batrani ca el zice acest cuvant si,
stiindu-l ca este mare la viata, au inteles ca, din nerautate si din
nestiinta, zice acestea. Si au venit la el si i-au zis lui: "Ava,
cuvant de necrezut am auzit despre cineva, cum ca zice, ca painea, cu
care ne impartasim, nu este cu adevarat trupul lui Hristos, ci este o
inchipuire a acelui trup." A zis batranul: "Eu sunt cel ce a zis
aceasta". Iar ei il rugau, zicand: "Nu tine asa, ava, ci precum a
invatat Biserica cea suborniceasca. Ca noi credem ca painea este trupul
lui Hristos si in pahar este insusi sangele lui Hristos, cu adevarat,
si nu ca o inchipuire. Ca precum la inceput, Dumnezeu tarina luand din
pamant, a zidit pe om, dupa chipul Sau, si nimeni nu poate spune ca nu
este chipul lui Dumnezeu, desi chipul acesta este cu anevoie de
inteles, asa si painea, despre care a zis: Acesta este trupul Meu,
credem ca este, cu adevarat, trupul lui Hristos".

Si a zis batranul: "De nu ma voi incredinta din fapte, nu am semn
desavarsit de intelegere". Iar ei au zis catre el: "Sa ne rugam lui
Dumnezeu o saptamana pentru taina aceasta, si credem ca Dumnezeu ne va
descoperi noua". Iar batranul, cu bucurie, a primit cuvantul. Si se
ruga batranul lui Dumnezeu, zicand: "Doamne, Tu stii ca nu din rautate
sunt necredincios, ci, ca sa nu ma insel pentru nestiinta,
descoperindu-mi mie Taina, Doamne Iisuse Hristoase." Mergand inca si
batranii la chiliile lor, se rugau lui Dumnezeu si ei, zicand: "Doamne
Iisuse Hristoase, descopera batranului Taina aceasta, ca sa creada si
sa nu-si piarda osteneala sa". Si Dumnezeu a ascultat amandoua partile.

Si, implinindu-se saptamana, au venit ei Duminica la biserica si au
stat impreuna, numai ei trei, pe o rogojina, iar la mijloc era
batranul. Si li s-au deschis lor ochii cei intelegatori. Si cand s-a
pus painea pe Sfanta masa s-a aratat numai lor trei, ca un prunc, iar
cand intindea preotul mana sa franga painea, iata ingerul Domnului s-a
pogorat din cer, avand cutit, si a jertfit pe prunc si a turnat sangele
lui in pahar. Iar cand a frant preotul painea in bucatele mici, si
ingerul taia din prunc bucatele mici. Iar cand batranul s-a apropiat sa
ia din cele sfinte, s-a dat numai carne cu sange. Si, vazand aceasta,
s-a infricosat si a strigat zicand: "Cred, Doamne, ca painea este
trupul Tau si, in pahar, este sangele Tau". Si indata s-a facut carnea,
cea din mana lui, paine, dupa taina, si s-a impartasit, multumind lui
Dumnezeu. Si i-au zis lui batranii: "Dumnezeu stie omeneasca noastra
fire, ca nu poate sa manance carne cruda si, pentru aceasta, a prefacut
trupul Sau in paine si sangele Sau in vin, la cei ce le primesc cu
credinta". Si au multumit ei lui Dumnezeu pentru batranul, ca nu a
lasat sa se piarda ostenelile lui. Si s-au dus toti trei, cu bucurie,
la chiliile lor.

Inca si alt frate, cu aceleasi ganduri luptandu-se, ca si cel mai
sus-zis batran, indoindu-se si necrezand despre Sfintele Taine, a fost
luat de ceilaiti frati la slujba si povestea ca a vazut unele ca
acestea, fiindca fratii, care il luasera pe el, se rugau cu deadinsul
lui Dumnezeu, ca sa i se arate lui, de la Domnul, adevarul lucrurilor
si sa lepede gandurile necredintei. Deci, dupa ce s-a sfarsit slujba,
le-a povestit lor fratele, zicand: "Dupa ce s-a citit Apostolul, indata
ce s-a suit diaconul sa citeasca Sfanta Evanghelie, am vazut
acoperamantul bisericii deschis si cerul deasupra, iar pe diacon
inconjurat de foc din toate partile. Apoi, dupa ce s-au adus darurile
si s-au pus inainte, am vazut cerurile deschizandu-se si, peste
dumnezeiestile daruri, foc pogorandu-se, si, dupa foc, multime de
ingeri, si, in mijlocul lor, un prunc si alte doua fete, a caror
frumusete nu este cu putinta a o spune, ca era stralucirea lor ca
fulgerul. Si ingerii aceia stateau imprejurul mesei, iar pruncul sedea
pe masa. Si, dupa ce s-au apropiat preotii sa franga painile punerii
inainte, am vazut pe cele doua minunate fete, ca s-au apropiat si au
tinut mainile si picioarele pruncului si, cu cutitul pe care-l tineau,
l-au injunghiat pe prunc si sangele lui l-au turnat in pahar. Apoi, au
taiat bucatele trupul lui si l-au pus pe paini. Si indata s-au facut
painile trup. Iar cand s-au apropiat fratii sa se impartaseasca, mi s-a
dat mie trup curat si, neputand sa ma impartasesc cu el, plangeam. Si
am auzit un glas, graindu-mi in urechile mele: Omule, pentru ce nu te
impartasesti ? Nu este aceasta ceea ce ai cerut ? Si eu am zis:
Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sa mananc trup. Si iarasi glasul a
zis: Cunoaste, dar, ca, de putea omul sa se impartaseasca cu trup, trup
s-ar fi aflat, precum si tu vezi. Dar nu poate sa manance trup si,
pentru aceasta, Domnul Dumnezeul nostru a randuit ca punerea inainte sa
fie paine. Deci, de ai crezut, impartaseste-te si tu. Iar eu am zis:
Cred, Doamne. Si aceasta zicand eu, s-a facut indata trupul, pe care-l
aveam in mana mea, paine, si, multumind lui Dumnezeu, m-am impartasit.

Iar, dupa ce s-a sfarsit sfanta slujba cea de taina, am vazut, de
asemenea, acoperamantul bisericii deschis si pe dumnezeiestile si
cerestile puteri iarasi la ceruri inaltandu-se. Acestea auzindu-le, de
la fratele cel ce le povestea si umilindu-se pentru atata dar al lui
Hristos, fratii, s-au dus, multumindu-I si slavindu-L pe El. A Caruia
este slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.

[Anonymous via the Cypherpunks Tonga Remailer]

http://www.damagecontrolonline.com/content/view/120/56/

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/via-cad/via-cad.htm

Viata in duh filocalic
- antologie filocalica

Editata de Manastirea Pissiota
Bucuresti, 1999

[Thrasher Remailer]

Nu exista alt Dumnezeu decat SATANA

[The Reviewer]

IC | XC
---+---
NI | KA

Fiinta tuturor virtutilor este Insusi Iisus Hristos.
(Sf. Maxim Marturisitorul)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0404&i=1

Luna aprilie in patru zile: pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru
Iosif, scriitorul de cantari (883).

Preacuviosul Iosif a fost din insula Siciliei, din parinti
dreptcredinciosi, anume Plotin si Agati, fiind un copil bland si daruit
din fire. Si l-au crescut parintii cu multa grija, lucru care a fost de
folos la toata Biserica, de vreme ce copilul acesta avea sa fie poet,
facator de cantari, care a impodobit toata Biserica lui Dumnezeu.

Deci, cazand patria sa, Sicilia, in mainile saracinilor, dimpreuna cu
toata familia sa, fericitul s-a mutat in Grecia si s-a asezat in
Peloponez, iar, de acolo, in cetatea Tesalonicului, unde tanarul Iosif,
avand nevoie de liniste si de multa invatatura, a intrat in manastirea
Mantuitorului, numita Latomus, facandu-se calugar si ducand o viata de
mare asprime.

Toata noaptea si-o petrecea stand in picioare si in genunchi,
rugandu-se si cantand Domnului cantari de lauda si de preamarire, pe
care el insusi le alcatuia cu multa maiestrie, uimind pe toti cei ce-l
ascultau. Totdeauna avea cantari in gura lui, lucrul mainilor sale era
scrisul frumos, iar cand parasea scrisul, avea citirea Scripturii.
Patul lui era pamantul, asternutul lui o piele, haina lui proasta si
saracacioasa, hrana lui putina paine, iar ca bautura, apa. Toate le
nesocotea, ca sa-si inchine viata cunoasterii Scripturii, pe care ardea
de dorinta de a o impartasi semenilor sai.

Avand o bogatie ca aceasta de fapte bune, a fost sfintit preot. Si se
sarguia spre si mai multa nevointa si osteneli, savarsind, adeseori,
dumnezeiasca taina a Liturghiei si rugandu-se cu lacrimi pentru el si
pentru toata lumea. Si a avut fericirea de a vietui, in manastirea lui,
impreuna cu Sfantul Grigorie Decapolitul, care l-a primit ca ucenic al
sau, si pe care l-a iubit mult si i-a fost prieten.

Din indemnul Sfantului Grigorie, Cuviosul Iosif a pornit spre Roma,
pentru a vesti si acolo, ca la Bizant a inceput, din nou, lupta
impotriva Sfintelor icoane. Si era episcop al Romei papa Leon al
III-lea, iar ultimii imparati din Constantinopol, luptatori impotriva
icoanelor, au fost Leon Armeanul si Teofil. Dar fericitul Iosif n-a mai
ajuns la Roma niciodata, corabia cazand in mare, in mainile barbarilor
saracini. Deci, Cuviosul Iosif, prins fiind de acestia, a fost dus in
insula Creta si a stat inchis acolo, vreme de sase ani, pana la moartea
lui Leon Armeanul (820). La intoarcerea sa in manastire, Sfantul
Grigorie Decapolitul nu mai era in viata. Deci, Sfantul Iosif s-a
retras in unul din schiturile zidite de el unde, plin de harul lui
Dumnezeu, a inceput sa scrie cantari bisericesti, pesne si canoane,
care fac si astazi podoaba sfintei noastre Biserici.

Sub imparatia rau-credinciosului Teofil s-a dezlantuit cea din urma
prigoana impotriva Sfintelor icoane. Fericitul losif a indurat, din
nou, grele suferinte pentru indrazneala marturisirii in cinstea
Sfintelor icoane si a fost surghiunit in Cherson, de unde nu a putut sa
se intoarca, decat dupa moartea imparatului Teofil (842), la chemarea
Sfintei Imparatese Teodora, sotia imparatului, care, incetand prigoana,
ca o dreptcredincioasa imparateasa ce era, a reasezat credinta ortodoxa
in toate drepturile ei.

Tinut in mare cinste de insusi Sfantul Ignatie, patriarhul
Constantinopolei, Sfantul Iosif poetul s-a mutat la Domnul, fiind
laudat prin cantari in ceruri de toti Sfintii, pe care el i-a preamarit
cu credinta, cat a fost pe pamant. Dumnezeului nostru slava !

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.credo.ro/proloage.php?data=0404&i=2

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Parintelui nostru Casian, despre
dreapta socotire, si ca, sa nu ne inaltam.

Zis-a Casian romanul: "Aduceti-va aminte de batranul Iron si de caderea
jalnica cea patimit cu putin inainte in fata ochilor nostri si in ce
fel prin batjocura diavolului, din inaltimea petrecerii lui, in adancul
mortii a cazut. Ne aducem aminte ca cincizeci de ani a petrecut in
pustia din apropiere si cata asprime de viata si tare infranare a avut,
mai mult decat toti cei din singuratatea de aici. Si cum, sezand in
pustie, dupa atatea osteneli si lupte, fiind batjocorit de diavolul si
in prea grea cadere alunecand, pe toti parintii si fratii ce erau in
pustia aceea, in nemangaiata jale i-a pus. Ca n-ar fi patimit aceasta
de ar fi fost intarit cu fapta cea buna a dreptei socotiri, care l-ar
fi invatat, nu judecatii sale sa se plece, ci sfatuirii parintilor si
fratilor. Ca, pana intr-atata, urma judecatii sale, si, cu postul,
cauta a se deosebi de ceilaiti oameni, incat, nici la Praznicul
Sfintelor Pasti, nu venea la biserica, ca, nu cumva, adunandu-se cu
parintii si cu fratii si impreuna mancind cu dansii, silit sa fie a se
infrupta din legume sau din altceva ce se aducea la masa si sa se para
ca a cazut din randuiala lui.

Deci, acesta, prea multa vreme inselat fiind de voia sa si pe ingerul
satanei primindu-l, si, lui, ca ingerul luminii, inchinandu-se, a
primit porunca de la el, ca la miezul noptii sa se arunce pe sine
intr-un put adanc, ca sa cunoasca, prin cercare, ca nu va mai fi
nicidecum supus la vreo primejdie, pentru fapta buna cea mare ce o avea
el si pentru ostenelile lui cele dupa Dumnezeu. Iar el, nedeosebind cu
judecata cine este cel ce il sfatuia acestea, ci, intunecandu-se cu
mintea, s-a aruncat pe sine, la miezul noptii, in put. Si, dupa putin
timp, fratii cunoscand intamplarea, cu multa osteneala abia au putut
sa-l scoata aproape mort de acolo. Iar, dupa ce l-au scos, traind inca
doua zile, a treia zi a raposat, lasand fratilor si batranului Pafnutie
jale nemangaiata. Ca acesta, de multa lui iubire de oameni fiind
indemnat si aducandu-si aminte multele lui osteneli si de anii lui cei
multi la numar, pe care in pustie i-a petrecut, nu l-a despartit de
pomenirea si prinosul celor adormiti, ca sa nu se numere cu cei ce se
omoara singuri.

Ce sa zic, apoi, despre acei doi frati ? Ei petreceau dincolo de pustia
Tebaidei, unde petrecea odata fericitul Antonie. Ca acestia, din cuget
fara socotinta pornindu-se, s-au sfatuit sa mearga in pustia cea mai
dinlauntru, care este mare si neumblata, judecand intru sine sa nu ia
hrana de la om, decat numai aceea pe care Domnul le-o va da lor, facand
minuni. Si cand i-au vazut pe ei de departe mazichii (un neam de oameni
care era mai salbatic si mai crud, decat toate neamurile salbatice),
cum ratacesc prin pustie si ca sunt slabiti de foame, schimband, din
dumnezeiasca pronie, salbaticia lor in iubire de oameni, cu paini i-au
intimpinat pe ei. Atunci, unul din cei doi frati, mai sus zisi,
venindu-i lui dreapta socotire, in taina, cu bucurie si cu multumire, a
primit painile, socotind ca, daca cei atat de cruzi si salbatici si
care deapururea se bucura sa verse sangele oamenilor, s-au milostivit
spre dansii, vazandu-i obositi si slabiti, apoi nu le-ar fi adus hrana,
de nu i-ar fi indemnat Dumnezeu. Iar celalalt frate, lepadandu-se de
hrana, ca si cand ar fi fost adusa de oameni, si ramanand in statul de
judecata, din slabiciunea nemancarii, s-a savarsit din viata. Deci,
desi prea rau s-au sfatuit amandoi de la inceput, sfatuire fara de
socotinta si spre pierzanie dandu-si lor, unul insa, venindu-i in
taina, dreapta socotire, a indreptat ceea ce, cu obraznicie si
necugetat, au hotarat. In vreme ce, celalalt, in cugetarea cea mai
dinainte si fara de minte staruind, afara de dreapta socotinta
aflandu-se, moartea pe care Domnul a voit sa o intoarca de la dansul,
el si-a atras-o asupra sa.

Ce sa mai zic, inca, si de acela, al carui nume nu voiesc sa-l spun,
fiindca este in viata, care, primind de multe ori pe dracul, ca pe un
inger, luand si descoperiri printr-insul si lumina mare de felinar in
chilia lui vazand, in cele din urma, a primit porunca de la el, ca pe
fiul sau, care petrecea cu dansul impreuna in manastire, jertfa sa-l
aduca lui Dumnezeu, ca si cand, din aceasta s-ar invrednici de cinstea
lui Avraam. La aceasta sfatuire atata s-a plecat, cat si cu fapta ar fi
savarsit junghierea fiului sau, daca nu l-ar fi vazut acesta, ca, afara
de obicei, ascute cutitul si pregateste funii de legaturi, cu care vrea
sa-l lege pe el, ca pe o ardere de tot, dar fiul numai cu fuga si-a
agonisit scaparea.

Deci, prearatat este, din cele zise, ca nu s-ar fi batjocorit aceia
atat de jalnic si ticaloseste, de ar fi avut darul dreptei socotiri.
Drept aceea, atat prin pilde noi, cat si prin hotarari ale Parintilor
celor de demult, socotim ca indeajuns s-a dovedit faptul ca dreapta
socotire este izvor si radacina si cap si legatura tuturor faptelor
celor bune. Deci, cu ce fel de chip o putem castiga si cum o cunoastem
pe cea adevarata si de la Dumnezeu dreapta socotire, precum si pe cea
cu nume mincinos, spoita si diavoliceasca ?

Zicea ava Moisi: Adevarata, dreapta socotire nu se castiga decat din
smerenie, prin aceasta ca nu numai cele ce facem, ci si cele ce graim
si gandim, sa le descoperim parintilor si intru nimic sa nu credem
judecatii noastre, ci, intru toate, sa urmam cuvintelor batranilor si,
acea hotarare sa credem ca este buna, pe care ei o vor alege. Ca
aceasta il pazeste pe om nevatamat, de toate cursele vrajmasului. Ca
este cu neputinta ca, cel ce-si pune viata sa in randuiala, prin
socotirea si judecata celor mai batrini, sa cada in inselarea
diavolilor. Ca, si mai inainte de a se invrednici cineva cu darul
dreptei socotiri, chiar numai a arata si a descoperi parintilor
aducerile aminte cele rele si gandurile, chiar, numai aceasta le
vestejeste si mai slabe le face. Ca precum sarpele din vizuina
intunecoasa, iesind la lumina, se sileste sa fuga si sa piara, asa si
gandurile rele, prin buna marturisire si spovedanie aratandu-se, se
silesc sa fuga de la om. Si pentru ca mai deslusit sa intelegeti
aceasta fapta buna si din pilda, voi povesti intamplarea lui ava
Serapion, pe care o spunea des, inaintea celor ce veneau la dansul,
pentru paza.

Ca zicea asa: Cand eram mai tanar, sedeam impreuna cu staretul meu si,
dupa ce mancam noi, sculandu-ma de la masa, din lucrarea diavolului,
furam cate un posmag si-l mancam pe furis de staretul meu. Deci, dupa
ce am petrecut mai multa vreme facand aceasta, stapanit fiind de
obicei, nu puteam sa biruiesc naravul, fara numai ca eram judecat de
cugetul meu, iar staretului imi era rusine a-i spune. Si s-a intamplat,
din iconomia lui Dumnezeu, cel iubitor de oameni, de au venit niste
frati la staret, pentru folos, si-l intrebau despre gandurile lor. Si a
raspuns staretul: Nimic nu vatama pe calugar si nimic nu bucura mai
mult pe draci, decat a ascunde gandurile sale fata de parintii cei
duhovnicesti. Le-a mai grait lor inca si pentru infranare. Iar acestea
graindu-se venindu-mi in sine si socotind ca Dumnezeu a descoperit
staretului greselile mele, umilindu-ma, am inceput a plange si am scos
posmagul din sanul meu, pe care ma invatasem a-l fura si, aruncandu-ma
la pamant, ceream iertaciune, pentru cele trecute, si rugaciune, pentru
intarirea celor viitoare.

Atunci, staretul a zis: "O, fiule, te-a slobozit pe tine marturisirea
ta, chiar de-as fi tacut eu, ca l-ai injunghiat pe dracul, care te
ranea atunci cand taceai, dand acum pe fata cele despre tine. Ca, pana
acum l-ai facut de te-a stapanit, fiindca nu i-ai stat impotriva, nici
nu l-ai vadit, dar, de acum, nu va mai avea loc intru tine, fiind scos
afara din inima ta, la aratare". Si inca n-a ispravit staretul vorba
si, iata, lucrarea s-a aratat, ca o faclie de foc, iesind din sanul meu
si a umplut casa de miros rau, incat socoteau cei ce erau acolo, ca
ceea ce arde este pucioasa multa. Atunci a zis staretul: "Iata, Domnul
a dat dovada, pentru cuvintele mele, si pentru slobozenia ta, prin
semnul ce s-a facut." Si asa s-a departat de la mine, prin marturisire,
patima imbuibarii pantecului, si diavoleasca lucrare a furtului, incat
nici in minte nu-mi mai este acest fel de pofta.

Iata, dar, ca si din cuvintele zise de ava Serapion, ne invatam ca,
atunci, ne invrednicim de darul adevaratei drepte socotiri, cand nu vom
crede in judecata mintii noastre, ci invataturii si sfatuirii
parintilor. "Ca, prin nici un alt neajuns nu surpa diavolul pe om in
prapastie, decat prin a-l pleca sa se lepede de sfatuirea parintilor si
sa urmeze judecatilor si voii sale". Iar pe noi, o sa ne izbaveasca de
acestea Domnul Dumnezeu, a Caruia este slava, acum si pururea si in
vecii vecilor ! Amin.

[Borked Pseudo Mailed]

Constantin wrote:
> PU | LA
> ---+---
> PI Z DA

http://www.adeptiisatanei.iad.ro/

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.lumeam.ro/nr11_2002/reporter_lumea.html

REPORTER LUMEA

Schitul din Rarau, ultima speranta pentru cei greu incercati

Icoana zburatoare

La Campulung Moldovenesc, am gasit cealalta Romanie: mai adanca decat
negura lui Sadoveanu, mai cuminte ca o cuminecatura.

Sub Pietrele Doamnei - ascultari peste tot

Aici, la poalele Raraului, femeile risipesc flori la toate geamurile si
romburi, spirale si vechi cruci incarligate din neolitic pe ii si
covoare. ,,Asa am prins de la buna", imi spune mama Gafita, dupa ce
mi-a aratat bunditele de astrahan ,,cu dihuri". In oras este un
singur hotel, dar o camera costa aproape un milion pe noapte. Am
ametit: de unde atatia bani? ,,Doamna, eu sunt un lider politic local.
Cum sa fie asa scump?", se stropseste prietenul meu la receptionera.
Inutil: doamna ramane inflexibila. ,,Hai, domnule, ca stai la cumatra
Gafita, vecina mea." Asa am putut vedea zestrea cu romburi si serpi.
Si fata. ,,Stati... stati sa ne stea petitorii, ma imbie mama Gafita.
Daca te-i duce mata la schitul parintelui Ioan, pe Rarau, nu-i bine sa
mai acolo", ma baga femeia cu totul in ceata.

Parintele Ioan de la Schitul Rarau

Plec cu noaptea in cap si ajung la schitul parintelui Ioan de pe Rarau,
cu chip sa ma intorc la mama Gafita. Soarele trimite din vale primele
sageti spre poiana, poleind turlele noi ale bisericii. Un parau vajaie
pe langa schit. Calugarul Onofrei ma ia in clopotnita sa-mi arate cum
bate toaca. Vine de la Filipeni (Oncesti, Bacau). Rasa neagra si lunga
pana la calcai. E tanar, inalt si zvelt, smolit, cu dinti ascutiti si
albi. ,,Am un verisor calugar la Caldarusani si el mi-a zis cum e in
manastire. Voiam sa vin de la 16 ani, dar n-a fost voia lui Dumnezeu
atunci." ,,Nu-i viata prea grea aici?" ,,Cu Dumnezeu nimic nu-i
greu." ,,Nu-i mai bine afara, acolo, cu lumina electrica si cu fete
frumoase?" ,,Lumina lui Dumnezeu este mai mare si ne
mantuieste..." Nu-i chip sa-l stramut spre arome lumesti. Blana cea
veche de paltin incepe sa cante sub mainile lui Onofrei, ravasind
printre brazi misterioase chemari de departe. ,,Toaca se bate la
utrenie, dimineata, apoi dupa acatiste, la inceperea sfintei liturghii
si la vecernie de trei ori. Dimineata, avem acatistele, intre 3 si 6 -
liturghia, la ora 17 - vecernia. Noaptea, la 23 - utrenia. Peste zi,
avem ascultari peste tot. Construim, strangem lemne. Iarna avem troiene
mari. Numai pasarile urca la noi. Lupii, ursii-s ai nostri. Nu coboara
ca n-au ce sa faca... doar sa manance calugari. Se duc la oi, fac
prapad..."

Cruce de Aur si Moliftele Sfantului Vasile

De prin chilii prind a iesi credinciosi veniti din toata tara. Oameni
chinuiti, de toate starile, adusi aici de boli grele, vin spre
bisericuta cea noua, cu sfinti naivi pe toti peretii. Disperarea in
fata bolilor incurabile naste convingeri bizare pentru cei
,,sanatosi" inca. Pe unii bolnavi i-am vazut la alte manastiri sau
la ,,paranormali" de ultima ora. Sorin P. a venit tocmai de la
Bucuresti cu un copilas de zece ani. Doctorii au scris pe hartiile lor
un diagnostic despre care oamenii nostri insuficient educati vorbesc cu
groaza, doar in soapta. ,,Duca-se pe pustii a intrat in copil..." Si
stigmatul devine definitiv fiindca este considerat cel mai cumplit
handicap. ,,Uite, il vezi?, ma acosteaza un tanar in pridvor. Baiatul
este demonizat. Eu am umblat prin lume si am vazut multe. Am fost in
Spania, in Germania, in Kosovo, in Canada... El a dormit cu ta-su pe un
pat deasupra mea. Azi noapte, l-am visat pe Cruce de Aur, statea peste
mine si-mi pusese perna pe gura. M-am trezit: copilul delira prin somn
si am fugit in biserica. Toata noaptea am dormit acolo, pe jos. M-am
linistit." ,,Si daca diavolul este doar expresia spaimelor
noastre?" ,,Ateule! Esti ateu?... Hai sa-ti citesc o balada pe care
am scris-o despre Stefan cel Mare..."

Incepe liturghia de dimineata. Parintele Ioan este insotit de alti doi
preoti mai tineri. Ei citesc pomelnice. Tot ei primesc darurile in
cosuri de rachita, aduse de peste Rarau de femei care vin pana aici pe
jos. Pentru alte chinuri care le-au ravasit sufletele si parintele le-a
ajutat cu vorba, cu rugaciunea. Tacere de mormant in nava lui Dumnezeu.
Nicaieri nu fac oamenii atatea matanii ca in nordul Moldovei. Un canon
asumat. Onofrei a ingenuncheat in pangar. Vorbeste in soapta pe sub
scandura usii cu o tanara posedata. Ii vad doar dintii lui Onofrei,
dintii lui lungi, sticlind in barba smolita. Incep Moliftele Sfantului
Vasile. Nu mai misca nimeni. Sorin a ingenunchiat in fata mea. Talpile
pantofilor s-au spart. Si-a pierdut serviciul alergand cu baiatul prin
toata tara, pe la schituri, manastiri si vrajitori. Copilul il trage de
urechi. Sorin il tine locului cu forta langa el, ii face semnul crucii.
Dupa un timp, baiatul il prinde pe tata de nas si trage cu amandoua
mainile cat poate. Alte cruci. ,,Boule! Boule!..." si pustiul o
zbugheste din biserica. Liturghia continua fara intrerupere, nimeni nu
se ridica din genunchi. Parintele Ioan iese cu ,,sfintele daruri".
Fete si femei se lungesc inaintea lui. Parintele pune piciorul pe
spinarea lor si paseste mai departe. Un caine incepe sa latre furios in
spatele meu. Ma intorc si vad fata contorsionata a altui bolnav: un
tanar de vreo douazeci de ani...

Maica Teoctista in prisaca Manastirii Moldovita

Si aerul era altfel...

Parintele arhimandrit Ioan (Larion Neagoe - dupa numele de mirean) ma
binecuvanteaza si ma primeste in chilie, ,,la etaj". A dat viata
acestei poieni de sub Pietrele Doamnei prin munca staruitoare si
credinta. Obosit de lungi rugaciuni, vorbeste asa de incet si de
monoton, ca prietenul meu politicianul adoarme pe lavita. Cele doua
pisici ale sfintiei sale s-au obisnuit cu noi si-i torc liderului meu
la cap, covrigite pe pui de perne, cu ,,amintiri" cusute in arnici
de vrednice maini credincioase. ,,Locul de inchinare e vechi de cand
hania, povesteste parintele Ioan, dar primul schit a fost atestat la
1541, pe timpul lui Rares. Aici s-au adunat ostenii lui Rares. Cetatea
Suceava fusese bantuita. Moldovenii s-au retras pana in varful muntelui
si au ingropat comorile intre Pietrele Doamnei. Locuri neumblate, fara
drumuri, cu paduri vechi. O stanca s-a desprins de sus si i-a prins pe
turci care venisera sa prade. In 1775, generalul Bucov a vrut sa
distruga ortodoxia si a cerut sa se dea foc si la manastirea din Rarau.
Icoana Maicii Domnului din fata catapetesmei a iesit din rama si numai
la rugaciunea staretului s-a asezat la loc. Staretului i s-a aratat
Maica Domnului, care i-a spus: <<Unde va pleca icoana mea, acolo sa
faceti manastire>>. A doua zi, au incarcat catapeteasma pe boi si au
plecat. Icoana zbura singura peste Rarau, astepta boii, iar zbura, a
ocolit muntele si s-a asezat pe locul altarului din Manastirea
Rarau."

Parintele Ioan s-a nascut in 1931, la Iacobeni (Ciocanesti), ,,in
duminica Floriilor. Oleaca, si intram in saptamana patimilor. As fi
avut parte de viata mai grea, mai plina de necazuri. A fost sa fiu un
luptator. Am fost sportiv: am practicat schiul si aviatia la Iasi si la
Strejnic. Dorinta de inaltare... Dupa trei ani de armata, eram bolnav
de tuberculoza osoasa. M-am dus la manastirea Vladimiresti, Galati. Era
noiembrie, cu bruma groasa. Stateam cu spatele la pamant. Aveau o
capela, unde spunea lumea ca s-a aratat Maica Domnului maicii Veronica.
Un ardelean fusese orb, surdo-mut si epileptic. Se vindecase. <<Mie
sa-mi spuneti ca nu exista Dumnezeu!>> Doi copii gemeni au inceput sa
vada acolo. Veneau trenuri intregi la Vladimiresti. Si aerul era altfel
acolo, mai bland, mai cald. Toata lumea vorbea de minuni si vedenii. Nu
ma gandeam ca am sa ma fac bine si eu. Era un glod cleios. <<Stati in
genunchi, ca nu-i noroi care murdareste, e noroi care sfinteste!>> M-am
lipit de pamant. Cand a zis preotul amin, m-am ridicat in picioare ca
un arc: nu ma mai durea nimic. Dupa doua-trei zile, nu ma mai durea
spatele. Un focar de credinta era acolo".

Aici vin multi demonizati. Dau semne de vindecare?

Nu chiar toti, dar unii se simt mai bine. Am avut cazuri foarte grele
si Maica Domnului ii ajuta. Catapeteasma e sculptata de Gheorghe Tataru
din Campulung. Lemn de stejar din America. Pictura e facuta de Radu
Gheorghe. Lucrau 35 de muncitori zilnic. Radu picta la Focsani. I-a
lasat pe cei de-acolo si a terminat biserica noastra: cu 50 000 de lei
metrul patrat de pictura. In Campulung se picta cu 80 000 de lei. Nu
aveam bani sa dau avans, dar adunam la sfarsit de saptamana. A venit
preotul de la Focsani dupa pictor. <<Eu iti dau 200 000 de lei pe metru
patrat. Cat iti dau calugarii astia?>> <<Nu se poate, trebuie s-o
termin pe asta.>>

Ce calitati trebuie sa aiba un duhovnic care citeste moliftele
Sfantului Vasile pentru vindecarea demonizatilor?

Sa nu fie iubitor de arginti, sa nu gandeasca nimic material. Sa fie
desprins de lume. Harul lui Dumnezeu scoate demonii, nu preotul.

De ce credinciosii se intind la pamant pentru a fi calcati de piciorul
preotului?

Are o semnificatie harica. Preotul are har chiar si atunci cand nu e
inzestrat cu calitati deosebite. S-au vindecat unii oameni printr-o
simpla binecuvantare. Boala vine din necredinta. Omul se imbolnaveste
daca nu crede, nu posteste, nu se roaga.
Sadova. Pe aici a trecut si Geo Bogza

De ce trebuie sa sufere copiii?

Din cauza pacatului parintilor.

Atunci ei ar trebui pedepsiti, nu? Dumnezeu e razbunator?

El vrea sa mantuie lumea. I-a lasat omului vointa libera.

Exista vreo legatura intre harul preotilor de azi si vechii daci care
spuneau ca trebuie vindecat si sufletul, nu numai trupul? Ajunsesera la
aceasta taina prin Zamolxe?

Ei erau pagani, dar gandeau la fel. Chiar si comunistii s-au intors
spre biserica noastra. Emil Bodnaras era din Iaslovat. L-am vazut de
trei ori. Era seful armatei. L-au asteptat cu soldatii, a sarutat mana
mitropolitului, a sarutat pamantul in care avea sa se inmormanteze. El
a facut drumul strategic peste Rarau, drumul asfaltat pe la
Moldovita-Sucevita.

Cum va explicati ca aici, in nordul Moldovei, unde este cea mai
puternica vatra a crestinismului nostru, s-au dezvoltat atat de mult
cultele si sectele neoprotestante?

Unde-i cetatea mai tare, acolo bate vrajmasul mai mult. Asa se explica
de ce sectele neoprotestante au mai mare succes in nordul Moldovei.

Prooroaca din Vatra Moldovitei

Cu doi ani in urma, prietenul meu, ,,lider politic local", ma
intrebase ce cred despre viitorul lui. ,,Tu esti la Bucuresti si nu se
poate sa nu cunosti: are vreo sansa partidul meu in alegeri? M-au
trecut primul pe lista..." ,,Cauta-ti de treaba ca nu mai intra in
Parlament." ,,De unde stii?" ,,Simplu: oamenii nu uita si nu
iarta promisiunile neonorate." Asa a fost, dar prietenul meu nu m-a
ascultat.

In gradina matusii Smaranda, s-au invalmasit bostanii cu papusoii.
Printre mucuri de fasole, trecuti voiniceste peste araci, se vad
turlele manastirii lui Rares. Vine multa lume la matusa Smaranda, sa le
ghiceasca in... Psaltire. Caz unic in Romania! Mai ales femei trec
pe-aici. Dar vin si politicieni care-si cauta locul pe lista electorala
in psaltirea batranei.

Matusa Smaranda ma ingaduie sa asist la mister. N-am vrut sa-mi
ghiceasca pentru ca eu nu cred in ghicitorii de destin. Prietenul meu
se ofera bucuros. Batrana scoate psaltirea talmacita sub ingrijirea
Prea Fericitului Patriarh Teoctist si o pune pe masa din bucatarie,
printre pastai, castraveti, ardei si bostanei. Scuipa in deste si da
foile. Colturile cartii s-au tocit si s-au innegrit. Matusa Smaranda il
roaga pe liderul politic local sa faca de trei ori semnul crucii cu
muchea palmei drepte peste coperta si sa deschida la intamplare, undeva
in prima jumatate de foi. Apoi, moaie destu intre buze, da fila, numara
din noua in noua si iar da fila, fara sa-si slabeasca din priviri
clientul. Are ochi negri, patrunzatori, fata alba, ca de ucraineanca.
,,Ai sa reusasti pan' la urma: ti tresi pi lista, da' n-a sa-t
placa s-ai sa plesi sangur de-acolo." ,,Da'... ceva bani
s-arata?" ,,Ti pretuieste un domn mari, da' bani nu vez di la el.
Nevasta are sa aiba o varsari di sanji..." Si iar numara noua file...

Manastirea Moldovita

Si broasca ti-a iesi in cale

Intra o femeie venita de la Craiova. Dupa infatisare, vorba si port,
pare intelectuala. O doamna. Se uita stanjenita spre mine, dar ma fac
ca nu pricep si nu plec. Raman chircit pe o bancuta, intr-un colt.
Ritualul cu psaltirea reincepe. ,,Dumneata, doamna, ai numa nacazuri.
La trii puncti, adica la trii saptamani sau trii luni, ari sa-ti ieie
casa foc. Ai sa intri sa stingi si-ai sa te arzi si te vindeci. La
trii-patru puncti maxim, ai sa pierzi sarvisiu. Ai sa gasasti altu, da
mai prost. Ai sa pleci si-ai sa gasasti altu mai bun. Ai un proces
pentru pamant. Ai sa-l castigi, da' nu ti folosasti di el. Te-ai
radicat cu vorbi greli asupra barbatului..." ,,Pe drept?" ,,Pi
drept, doamna, pi drept. Copii aveti?" ,,Da". ,,Cati?"
,,Unul."

,,Fata, baiet?" ,,Eu credeam ca-mi spuneti dumneavoastra...
Fata." ,,Fata asta-i bolnava rau, doamna. O fost in spital mult
timp. Amu, ai s-o mai internez di doua ori si-a treia oara n-o mai
primeste si moare piste patru ani, la trii saptamani di la o sarbatoari
mari. Ca are si cu inima... I-i dat de-o mana di femei ra. Cu sarvisiu
- asa s-asa. Casatorii nu s-arata... Io, doamna draga, tre' sa spui
numa adivarat si scrii la carti. Ari sa-t arati si broasca la scurt
timp, cand t-a iesi in cali... Nu scapi di operatii la rinichi... Amu,
plesi la drum lung. Ai di grija, doamna. Ai sa primesti o lovitura
dinspre partea dreapta, si te-a rani, da' scapi..."
Si tot asa. Femeia lasa banii si iese impleticindu-se.

Incremenisem pe bancuta, langa prooroaca. Nu auzisem de atatea dezastre
aruncate in viata unui singur om.

De unde aveti Psaltirea?

De la un preot din Campulung Moldovinesc. Eu, domnule, eram cu nacaz,
avem doi copchii, barbatu munse sangur si nu ni ajiunjem di fel. M-am
rugat la Domnu sa-mi arate calea sa ies din nevoi. Si am visat,
domnule, un batran cu barba alba. Ia cartea de sub perna si citeste in
ea! mi-a zis si a disparut. Sub cap aveam o psaltire veche. Si asa am
inceput sa ghicesc in psaltire. De peste 30 de ani. Ai fi fiind de la
vreun ziar, da' io nu cer bani de la nimeni... A venit la mine
fratele preotului din Campulung. Fratele meu nu are voie sa te
cerceteze pe dumneata, mi-a zis. M-o trimes pe mine. I s-o imbolnavit
rau fata si doctorii nu pot s-o vindece. Spune-i ce are!

Si am deschis psaltirea. Apai, fata parintelui ari nacaz mari si nu si
vindeci pentru ca tat-su o pacatuit c-o fimei. Si meargi parintili si
si spovideasci si fata a scapa. S-asa o facut parintili si fata o
scapat. S-apai, parintili mi-o trimas psaltiri noui si cu asta setesc
s-amu...

In prisaca Sfintei Duminici

Trec pe la Manastirea Moldovita sa vad minunea ridicata la porunca
mariei sale Petru Rares. Mesteri necunoscuti s-au eternizat in modestia
anonimatului lor. Lacasul parca da sa zboare spre inaltul sufletului,
ca o nava a cerului. Chilii curate, cu etaj, ca o hulubarie cafenie,
prin care luneca neobosit triste pasari negre. Maicutele. Daca le
intrebi de ce sunt asa triste, te contrazic cu blandete, privind intr-o
parte: ,,Am cunoscut fericirea intru Domnu..." Nu mai este nimic de
spus, de facut. Si taci.

Maica Teoctista Ierhan mestereste in spatele manastirii la rame vechi
pentru stupi. O rog sa-mi arate o matca. ,,Sta sa ploua si-s tare
suparate. Ma tem sa nu va intepe..."Lumanarele, crini, anemone si
regina-noptii imbata prisaca. Asa liniste trebuie sa fie numai in rai.
Isi pune masca, manusile, halatul de prisacar. Ma apropii, fac niste
fotografii. Albinele zboara in jurul meu, in volute razboinice, largi,
dezordonate si apoi se linistesc. ,,Amu, pregatesc alta regina. Uite
cum o hranesc. Si cand iese, trebuie sa plece batrana cu soldatii
ei..." Cu obrazarul de prisacar pe fata, maica Teoctista se apropie
de masa cu picioare infipte in pamant. Asa trebuie sa fie Sfanta
Duminica din povesti, blanda, buna si tainica. Aduce apa rece si miere
adunata cu mare chin din cupe de munte. Aroma poienilor ramane indelung
in cerul gurii. ,,Psaltirea nu-i facuta sa ghicesti viitorul, ma
mustra parca de departe Sfanta Duminica. Psaltirea-i facuta sa citesti
si sa te rogi..."

Muche

Plec spre sud, cu chipul icoanei zburatoare in suflet. Spre
surprinderea mea, am primit un loc in acelasi compartiment cu femeia
necajita de la Craiova. Doamna cea trista era chiar in fata mea. M-a
recunoscut si a intors privirea afara: eram insolentul de la prooroaca
si a tacut tot drumul. Pe la Sarca, intre Targu-Frumos si Iasi, doi
vacari se plictiseau de moarte. N-am timp sa clipesc: o piatra cat
pumnul trece prin geam si cade pe canapea langa mine. Dinspre partea
dreapta... Toti calatorii intra in panica. Femeia isi scutura parul:
cioburi fine au zburat peste tot. Daca nu s-ar fi izbit de manerul
geamului, bolovanul m-ar fi pocnit in cap. Iau pietroiul si plec sa-l
caut pe controlor. Il gasesc la o bere cu doi ortaci, ii explic
indignat ce s-a intamplat si-i cer sa anunte la prima statie un post de
politie. ,,Nenorocitii astia pot omori pe cineva!" Controlorul se
uita lung la mine, impasibil ca burta de deasupra centurii. ,,Si si?
N-o mai fost de-aieste?" Tac muche si ma intorc in compartiment.

Text si foto: Viorel Patrichi

[The Reviewer]

http://karpatenferien.de/fotos/1/300/rarau1.jpg

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfinţii Mucenici Agatopod şi Teodul

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-05-sf_agatopod_si_teodul.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

* Cuviosul Marcu din Muntele Fracesc

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-05-cv_marcu.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

* Cuviosul Puplie monahul

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-05-cv_puplie_monahul.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

* Cuvioasa Teodora din Tesalonic

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-05-cv_teodora_din_tesalonic.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Sfintul Eutihie, Patriarhul Constantinopolului
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-06-sf_eutihie.html

[The Reviewer]

http://www.romaniatravel.com/media/pictures/mari/41-LACUL%20BICAZ.jpg

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Cel ce iscodeste pacatele altora sau judeca din banuieli pe fratele sau
inca nu a pus inceput pocaintei si cunoasterii pacatelor sale (Sf.
Maxim Marturisitorul).

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Fara cea mai severa priveghere asupra lui insusi, omul nu poate spori
in nici o virtute
(Avva Agaton).

[The Reviewer]

http://members.tripod.com/~potij/expo/e68s.jpg
http://icozi.eu.alpinet.org/bin/foto/showfoto.php?lng=ro&display=poze&what=self&item=28694&idxfoto=24&vot=0
http://library.thinkquest.org/C004443/Trip/trip3.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://www.infotravelromania.ro/en/monastery.html

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

http://orthodox.net/gleanings/imagination.html

"The devil has a very close relationship and familiarity with the
imagination, and of all the power of the soul he has this one as the
most appropriate organ to deceive man and to activate his passions and
evils. He indeed is very familiar with the nature of the imagination.
For he, being created by God originally as a pure and simple mind
without form and image, as the other divine angels, later came to love
the forms and the imagination. Imagining that he could set his throne
above the heavens and become like God, he fell from being an angel of
light and became a devil of darkness. St. Dionysios spoke about this
devil. "What is the evil in the devils? Irrational anger; unreasonable
desire; and reckless imagination."

(St. Nicodemos of the Holy Mountain, A Handbook of Spiritual Counsel)

[Constantin]

IC | XC
---+---
NI | KA

Cunostinta de Dumnezeu este pomul vietii, de care, împãrtãsindu-se,
cel curat rãmâne nemuritor (Sf. Talasie Libianul).