"Romanii cu mistria, romancele cu matura"
gogu
8 Iunie 2007
Dollores Benezic, din Lisabona
Imigrantii romani muncesc si cate sapte zile pe saptamana, pun ban pe ban
pentru o casa, o masina si au de gand sa se intoarca acasa macar la
batranete.
Au plecat cu satul din Romania ca sa construiasca alte tari. Multi n-au avut
nici cele mai elementare cunostinte in domeniu, dar au carat materiale cu
carca pe salarii considerate de mizerie de straini. Chiar si asa, castigau
de trei-patru ori mai mult decat in tara. Toti romanii care au ajuns in
Portugalia si-au facut ucenicia pe "obra" (santier - n.r.) pana cand au
invatat limba si au reusit sa-si gaseasca ceva mai bun de lucru.
De regula s-au adus unii pe altii, vecini, frati, unchi, si multa vreme au
locuit claie peste gramada, cate doua-trei familii in acelasi apartament
inchiriat, ca sa economiseasca banii. Nu au concedii, decat ca sa vina
acasa, nu cheltuiesc bani pe excursii in tara care-i gazduieste, nu sunt
curiosi sa-i vada minunile sau sa-i imprumute obiceiurile. Barbatii
construiesc Portugalia, iar nevestele lor o curata. Lucreaza in "limpesa",
adica fac menajul.
Impreuna, pun ban pe ban ca sa-si faca un rost cand se intorc in tara. N-au
de gand sa ramana acolo decat pret de-o casa si o masina facute in Romania.
Ritmul de munca de acolo le subrezeste sanatatea si-i imbatraneste inainte
de vreme. Au o singura scuza: "N-am venit aici in concediu, sa ne distram
sau sa vedem Portugalia, am venit la munca!".
Milionarul Zoica s-a vrut sa fie patriot
Marcel Zoicas este o exceptie. Are 34 de ani si o firma de constructii care
face afaceri de cinci milioane de euro. Se presupune ca ar fi cel mai
prosper roman din Portugalia, dar si el a luat-o de jos. Candva visa sa
devina om de afaceri in Romania: "Am vrut sa fiu patriot. Am avut doua
magazine in Negresti, orasul sotiei, apoi am incercat in constructii civile
in Alba-Iulia. Lucrurile au mers binisor intre 1995 si 1996, am construit un
PECO la Sebes, o sala de sport, aveam 18 angajati".
A urmat o perioada proasta. Inflatia si dobanzile mari l-au scos de pe piata
pe micul patron din Negresti. "Am semnat un contract in iunie si pana in
februarie cand l-am incasat s-a dublat valoarea marcii. In 1996, dupa doi
ani de lucru, am constatat ca am ramas in minus cu 4.000 de marci. Si am
tras concluzia ca nu ma duc departe cu patriotismul!", s-a lamurit Zoicas.
Cu 50 de euro in buzunare
In 1997 a lasat acasa nevasta, un copil mic si a plecat in lume sa faca
bani, sa-si plateasca datoriile. "Mi-am pus o viza de turist si am plecat in
Franta, unde am vazut ca nu era deloc asa cum mi se spunea in tara. Am stat
o saptamana, am vazut cum unii faceau lucruri rusinoase si am plecat in
Portugalia, unde aveam un vecin. Mi-a zis ca nu sunt salarii occidentale
aici, dar macar viata e sigura, n-ai probleme cu politia si portughezii sunt
cam ca noi, latini. Mai aveam 50 de marci in buzunar, dupa ce plecasem cu o
mie de-acasa", povesteste Zoicas.
Timp de cateva luni a dormit intr-o sectie de politie dezafectata, donata
emigrantilor, la un loc cu alti muncitori. Aveau doua dusuri la 50 de
oameni. Pleca de la ora 6.00 din Lisabona, schimba trei mijloace de
transport ca sa ajunga la program la ora 8.00, la o firma de drumuri, unde
cara cu carca pana la 12.00 noaptea, cand cadea lat.
"A fost dureros, dar nimeni nu m-a fortat, a fost o schimbare de
mentalitate. Dupa patru luni de munca in Portugalia mi-am adus sotia si
copilul, am inchiriat un apartament si apoi mi-am chemat si cumnatul, care
era in Franta. Munceam fara acte, castigam 800-900 de euro pe luna, chiria
era 400-500 de euro, intretinerea cam 150 de euro, plus mancarea", socoteste
retroactiv Zoicas, care azi conduce un Mercedes ultimul tip.
Primul milion
Legalizarea i-a venit dintr-un necaz. Fetita i s-a imbolnavit de meningita
si i-a fost tratata milostiv, la un asezamant social al Bisericii Catolice.
Acolo a gasit o avocata pe care a induiosat-o suferinta familiei Zoicas si
i-a ajutat sa obtina rezidenta. Copilul s-a vindecat miraculos. Zoicas si-a
deschis o firma prin care a inceput sa inchirieze muncitori firmelor de
constructii. A inceput cu 59 de oameni si fiecare banut il reinvestea in
unelte.
In 2001 a ajuns la primul milion de euro, dar nu s-a oprit. VMZ Construcao
Civil a lucrat apoi in subantrepriza la Stadionul Sporting Lisabona si la un
stadion din Porto, in pregatirea Campionatului Mondial de Fotbal din 2004.
"Acolo am fost remarcati de firma cu care de atunci lucram in subantrepriza
pentru ca ne-am tinut de termene si am fost seriosi", isi explica succesul
Zoicas, care recunoaste ca e intransigent cu cei 200 de angajati ai sai,
majoritatea romani. Moldovenii si ucrainenii nu s-au dovedit muncitori de
nadejde si a renuntat rapid la ei.
SUCCES
Mai credibil in Portugalia
Dupa zece ani de munca in Portugalia, Marcel Zoicas a ajuns milionar in euro
si un exemplu pentru multi romani care lucreaza pentru el. Cand merge prin
Portugalia arata pe stanga si pe dreapta drumului, cu mandrie: "Uite, si la
cladirile astea am lucrat noi".
Spune ca mediul de afaceri din Portugalia este mult mai corect si permisiv
decat cel romanesc, dovada fiind faptul ca "in sase ani de cand am firma
aici nu am avut niciun control, in timp ce in Romania mi-am deschis de doi
ani o firma de constructii si am avut deja cinci controale. Aici, daca esti
corect cu statul si-ti platesti darile nu vine nimeni sa te controleze
aiurea. Sunt mai credibil ca om de afaceri in Portugalia decat in Romania. E
mai multa promptitudine, seriozitate si onoare. Iar oamenii sunt mult mai
umani decat romanii", spune cu parere de rau Zoicas.
Lui Zoicas ii plac portughezii insa ata il trage tot acasa. Vede ca de
cativa ani constructiile au cam stagnat in Portugalia si crede ca Romania va
trece prin acelasi boom economic ca si in anii '90. "In Romania, afacerile
vor creste si la cati bani vor veni de la UE va fi nevoie de multe firme
care sa faca lucrarile", raspunde Zoicas cand este intrebat daca a auzit de
licitatiile trucate din Romania. Dar planuieste sa se mute inapoi in
Romania. "Viitorul e in Romania, chiar daca copiii mei spun acum ca nu",
afirma Zoicas.
PARERI IN PENINSULA
Portughezii isi permit s-o duca bine la ei acasa
Daniel Marincas, 32 de ani, are o firma de constructii care face afaceri in
Portugalia si Spania. A ajuns in sudul insorit al Portugaliei din 1996, dupa
ce trecuse prin Germania si Belgia. "In 2000 am deschis o firma pe cont
propriu, am avut si 100 de angajati, dar acum a mai scazut nivelul aici si
ne-am mutat in Spania. Vreau sa deschid o filiala si in Romania pentru ca
vreau sa fac ceva in tara acum, nu cand voi avea 60 de ani!", e hotarat
Marincas, de loc din Negresti Oas, acum patron in UE si tata a doi copii
nascuti in Portugalia.
200 de copii romani nascuti in sudul Portugaliei
Preotul Ioan Rasnoveanu slujeste de doi ani la bisericuta romaneasca din
Faro. Are 7.000 de enoriasi in parohia din Algarve, daca ar fi sa se ia dupa
statisticile oficiale. "Cand or pleca toti acasa ramane popa fara enoriasi.
Ce sa faca popa, se duce si popa dupa ei!", admite sugubat preotul care a
botezat peste 200 de copii romani de cand este in Portugalia.
"Cununii mai putine, ce-i drept, daca au fost 30", adauga parintele
Rasnoveanu. Omul lui Dumnezeu viseaza sa le poata oferi enoriasilor, intr-o
buna zi, o scoala de duminica, pentru copiii care nu mai vor sa vorbeasca
romaneste, si un teren "pentru serbarile noastre campenesti, cu mici si
bere". Toate cu voia lui Dumnezeu, a autoritatilor locale si a darii de
mana a romanilor mai instariti.
"Vose senor" e altceva decat "tu, ma"
Senor Vasile Corodi e macaragiu in Faro in timpul saptamanii si dascal
duminica la biserica. Locuieste cu sotia, doi copii, cumnata si familia ei
in acelasi apartament si nu intelege de ce li se cere romanilor sa se
intoarca acasa.
"Nu mi-e dor de tara, ca am toata familia aici cu mine, si cand ii vad la
televizor ca se cearta intre ei, mi se face o sila. De ce sa-mi fie dor de
ei? Am bagat 20 de milioane de lei in el si n-am scos nici atat pe produse.
Aveam si porci. Si astia zic: veniti, sa aducem forta de munca inapoi. Pai
fata mea nici nu vrea sa auda. Copiii nostri sunt destepti, au ceva in cap,
ca n-au fost obisnuiti de mici cu calculatorul, ca portughezii", conchide
timisoreanul Corodi, care admira mai presus de orice politetea
portughezilor:
"Indiferent cine ai fi ti se adreseaza cu "vose senor" nu cu "tu, ma"".
Tuturor le e dor de "niscai telina, gulie, patrunjel, marar, hrean si
Vegeta", dar mai ales sa friga pe gratar un carnat sau un mic, cum faceau
in tara.
--
E' mai possibile, oh porco di un cane, che le avventure
in codesto reame debban risolversi tutte con grandi
puttane! F.d.A
Coins, travels and more: http://pg.photos.yahoo.com/ph/golanule/my_photos
http://gogu.enosi.org/index.html