Calendar crestin ortodox - 15 Octombrie
Pray without ceasing (1 Thessalonians 5:17)
---+---
NI | KA
October 15 Feasts
OrthodoxWiki
http://orthodoxwiki.org/October_15
Saint Euthymius the New of Thessaloniki, monk of Mount Athos; Martyr
Lucian, presbyter of Greater Antioch; Saint Sabinus, Bishop of
Catania; Martyrs Sarbelius and Bebaia (Barbea) of Edessa; Saint
Dionysius, Archbishop of Suzdal; Saint John, Bishop of Suzdal;
Hieromartyr Lucian, presbyter of the Kiev Caves; Venerable Varsos the
Confessor, Bishop of Edessa; Saint Tecla, Abbess of Kitzingen; Saint
Ethelric, Bishop of Durham
Pray without ceasing (1 Thessalonians 5:17)
---+---
NI | KA
Calendar crestin ortodox - 15 Octombrie
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie15.htm
Sfantul mucenic Luchian (Lucian), preot in Antiohia cea Mare ;
precuviosul Savin (Sabin) episcopul
Pray without ceasing (1 Thessalonians 5:17)
---+---
NI | KA
http://oca.org/FSLivesAllSaints.asp?SID=4&M=10&D=15
OCA - Lives of all saints commemorated on October 15
Pray without ceasing (1 Thessalonians 5:17)
---+---
NI | KA
http://goarch.org/en/chapel/todaywecelebrate.asp?M=10&D=15&Y=2007
Greek Orthodox Archdiocese - SAINTS AND FEASTS CELEBRATED ON 10/15/2007
The floor of the inverse of the fine-structure constant
---+---
NI | KA
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/octombrie/Proloage15Oct.shtml
Luna octombrie in 15 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic
Lucian,
preotul Antiohiei celei mari (+312).
Sfantul Lucian preotul era din cetatea Siriei, numita Samosata,
nascut din parinti dreptcredinciosi. Ramas orfan de tanar, a impartit
averea saracilor si, slobod de grijile lumesti, se nevoia cu trairea
duhovniceasca si cu cercetarea Sfintelor Scripturi, luand ca dascal pe
un carturar vestit, anume Macarie din Edesa. Cuprinzand astfel, cu
mintea adancul invataturii crestine si dovedindu-se, cu viata lui,
plin de intelepciune, tanarul Lucian a fost randuit preot in Antiohia.
Deci, vrand sa vada si pe altii stralucind in dreapta credinta si in
intelepciune, asemenea cu sine, a intemeiat scoala, invatand pe
tineri, ca adunase multime de ucenici, el fiind invatator al indoitei
intelepciuni: cea din Scripturi si cea duhovniceasca. Si era iscusit
la scrierea repede si frumoasa si multe carti a scris, incat din
aceasta lucrare se hranea si pe sine si pe cei saraci.
Deci, lasandu-si casa si mergand la Nicomidia pentru propovaduirea
credintei, a fost prins de ostasii lui Maximian-Galeriu, pe vremea
prigonirii lui Diocletian
(286-305). Si, fiind tinut in temnita, Sfantul a facut dar, Bisericii
din Nicomidia, o carte scrisa de el, avand trei coloane pe fiecare
fata, carte care cuprindea tot Testamentul Vechi si Nou, indeptand
greselile ce se strecurasera in Scriptura, atat din graba copistilor,
cat si din rautatea ereticilor. Dupa noua ani de inchisoare, in al 311-
lea an de la Hristos, a fost adus din nou inaintea judecatorului si,
cunoscandu-se statornicia gandului sau, l-au aruncat iarasi in
temnita, dupa ce i-au frant incheiturile mainilor si ale picioarelor
si l-au tinut intins 14 zile pe harburi ascutite, lasandu-l multe zile
fara apa si fara mancare.
Iar, sosind praznicul dumnezeiescului Botez al Domnului, a dorit
Sfantul, cat si crestinii din temnita, sa se impartaseasca cu Sfintele
Taine. Prin nebagarea de seama a strajerilor, s-au putut aduce putina
paine si vin. Deci, cum Sfantul nu se putea ridica si cum nu avea nici
masa pentru liturghie, Lucian a zis: "Pe pieptul meu sa faceti Sfanta
Jertfa." Si s-a savarsit Sfanta Liturghie pe pieptul Mucenicului si s-
au impartasit toti crestinii din temnita, bucurandu-se.
Iar in dimineata zilei urmatoare, a trimis dregatorul pe
slujitorii sai cu porunca, daca Lucian este inca viu, sa-l sugrume.
Dar indata ce slujitorii au intrat in temnita, Sfantul a strigat de
trei ori, cu glas tare: "Sunt crestin!" Si aceasta zicand, si-a dat
duhul. Deci, i-au aruncat trupul in mare, iar un delfin, din voia lui
Dumnezeu, tinandu-l pe spate l-a scos din adanc la uscat si fratii,
cunoscandu-l, l-au ingropat cu cinste. Dupa multi ani, Sfanta Elena,
mama marelui Constantin, a ridicat pe mormantul Sfantului Lucian o
prea frumoasa biserica. Dumnezeului nostru, slava! Amin.
The floor of the inverse of the fine-structure constant
The floor of the inverse of the fine-structure constant
---+---
NI | KA
http://www.ortodoxism.ro/proloagele/octombrie/Proloage15Oct.shtml
Intru aceasta zi, poveste de folos, despre nevointa unui monah si
mucenic.
Un oarecare monah, al carui nume n-am putut sa-l aflu, a trait in
Schit si a fost ascultator de parintele sau, vreme de multi ani. Din
zavistia diavolului insa, acesta a cazut din ascultare si a plecat de
la staretul sau fara pricina, avand asupra lui osanda cea pentru
neascultare, si a intrat in Alexandria. Deci, l-a prins pe el pagandul
stapanitor de acolo si, luand de pe dansul haina calugareasca, il
silea pe el sa se inchine la idoli, dar el n-a voit, pentru care
pricina, fara de mila batandu-l, i-a taiat capul cu sabia, iar trupul
lui l-a aruncat la mancarea cainilor. Dar oarecare crestini au luat,
noaptea, trupul mucenicului si, punandu-l in sicriu cu aromate, l-au
asezat cu cinste in altarul Bisericii, ca pe un patimitor. Iar cand
incepea a se savarsi dumnezeiasca Liturghie si sfintitul slujitor
zicea: "Cati sunteti chemati iesiti", se ridica racla cu moastele
mucenicului si, in vazul tuturor, iesea din Biserica, fara atingere de
maini omenesti si petrecea in tinda Bisericii pana la sfarsit, iar,
dupa sfarsitul Liturghiei, racla iarasi intra singura in Biserica si
sta in altar la locul ei. Si aceasta o facea la toate Liturghiile,
iesind si iarasi intrand, spre marea mirare a celor ce vedeau.
Iar, unul din cei mari, credincios fiind si imbunatatit, vazand
unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa le descopere lor
pricina iesirii Mucenicului din Biserica, in timpul Sfintei Liturghii
si a castigat cererea. Ca ingerul Domnului, stand de fata, i-a zis
lui: "Ce te inspaimantezi de ceea ce se face? N-au luat, oare,
Apostolii si urmasii lor puterea de a lega si dezlega? Iata, mucenicul
pe care il vedeti iesind din Biserica, a fost ucenic cutarui pustnic
(si i-a spus numele), pe care, neascultandu-l s-a dus, fiind legat de
dansul prin canon de neascultare, si, pana acum, petrece in acelasi
canon nedezlegat. Cununa, adica, si-a luat ca un mucenic al lui
Hristos, dar nu poate sa stea in altar, cat se savarseste Liturghia,
ca, poruncindu-i lui ingerul, iese si va iesi, pana ce nu-l va dezlega
pe el cel care l-a legat."
Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit barbat s-a dus degraba
la pustnic si, spunandu-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la
mucenicul lui Hristos, si deschizandu-i racla, a facut pustnicul
asupra lui dezlegare si iertare si l-a sarutat pe el. Si, stand sa se
savarseasca dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a petrecut,
nemaiiesind din altar.
Intru aceasta zi, cuvant despre Sfantul Andrei, la ingroparea unui
bogat
Sfantul Andrei, umbland la lucrul cel bun, in graba trecand, a
vazut de departe ducand pe un mort, inaintea sa. Si era omul acela
foarte bogat si multime multa de popor mergea dupa dansul, cu multe
lumanari si tamaieri. Iar clericii cantau pe langa el obisnuitele
cantari de ingropare si plangere multa se auzea de la ai sai. Si vedea
Sfantul, cu ochi inainte vazatori, ce se facea la mortul acela, si a
privit indelungata vreme, pana ce a inceput sa nu se mai simta pe
sine. Si, iata, a vazut multime de arapi mergand inaintea lumanarilor
si cu glas strigand: "Amar lui, amar lui." Si tineau si niste saci in
maini si turnau cenusa pe oamenii care mergeau imprejurul mortului.
Iar ceilalti jucau si radeau fara de rusine, ca niste nerusinati.
Altii urlau cum urla cainii, iar altii guitau ca porcii, ca mortul era
pentru ei prilej de bucurie si de veselie, altii, mergand imprejurul
lui, stropeau pe cel mort cu apa urat mirositoare, iar altii zburau
prin vazduh imprejurul patului si mare duhoare iesea din trupul
pacatosului aceluia. Iar altii mergeau in urma, batand din maini si
din picioare, facand larma mare, batjocorind pe cei ce cantau si
graind: "Sa nu va dea voua Dumnezeu nici unuia sa vedeti lumina,
ticalosilor crestini, de vreme ce cantati la un caine: Cu sfintii
odihneste, Hristoase, sufletul lui, ca si robul lui Dumnezeu il numiti
pe acesta, care este vinovat de toata rautatea." Si privind iarasi,
iata una din capeteniile dracesti, cu ochii invapaiati, tinea in
mainile sale smoala si pucioasa, mergand la mormantul nenorocitului
aceluia, ca sa-i arda trupul. Iar savarsindu-se ingroparea, iata si
ingerul in chipul unui tanar frumos, cuprins de intristare si plangand
cu mare plangere. Si era aproape de Sfantul Andrei, mergand alaturea.
Deci, socotindu-l Andrei ca acesta este un tanar din cei de aproape ai
omului celui mort si pentru aceasta plange, s-a apropiat si i-a zis:
"Juru-te pe tine, Dumnezeul cerului si al pamantului, sa-mi spui care
este pricina plangerii tale? Ca n-am vazut niciodata pe nimeni
plangand asa dupa mort, ca tine." Si a zis ingerul catre dansul:
"Pricina plangerii mele este ca am fost pazitor al acestuia, pe care l-
ai vazut ducandu-l la mormant, si, iata, l-a luat pe el diavolul;
aceasta este pricina plangerii si intristarii mele." Si a zis Sfantul
catre dansul: "Acum am inteles cine esti tu. Rogu-ma dar, tie, Sfinte
inger, spune-mi mie, ce fel au fost pacatele lui, pentru care l-a luat
pe el diavolul in mainile lui?"
Raspuns-a ingerul: "De vreme ce voiesti sa stii aceasta, Andreie,
alesule al lui Dumnezeu, netacand, iti voi spune tie, ca vad
frumusetea sufletului tau, stralucind ca aurul cel curat, si, vazandu-
te pe tine, m-am mangaiat putin de necazul meu. Acest om era barbat
cinstit la imparat, insa era plin de pacate si foarte hain in viata sa
si desfranat si adulter si sodomit, inselator si nemilostiv, iubitor
de argint, mincinos si urator de oameni, pomenitor de rau, luand
camata, calcator de juramant, pe slugile sale le chinuia cu foamea, cu
bataile, lasandu-le fara de haine si fara incaltaminte, iarna. Si in
asa fel era pangarita lui aprindere si urata lui pofta, ca a spurcat
ca la trei sute de suflete si pe multi i-a ucis si sub pardoseala
grajdurilor de cai i-a ingropat. Si a venit asupra lui secerisul si l-
a aflat pe el moartea nepocait si, negraite pacate avand, au luat
dracii sufletul lui, iar spurcatul lui trup, ai vazut singur cu cel
fel de batjocura a fost petrecut de duhurile rautatii. Deci, pentru
aceasta, o, sfantule suflete, eu ma intristez si, cuprins de necaz
mare, plang, ca cel pazit de mine este acum de ras demonilor."
Acestea graindu-le, ingerul lui Dumnezeu nevazut s-a facut de la
Sfantul. Iar cei ce mergeau pe ulita, vazandu-l numai pe Sfantul
Andrei stand de vorba singur, iar pe inger nevazandu-l, ziceau intre
ei: "Vedeti pe nebunul acesta, cum glumeste si catre zid vorbeste,
nepriceputul." Si-l impingeau pe el si-l goneau, zicandu-i: "Ce-ti
este tie, nebunule? Graiesti cu zidul, nevrednic fiind sa vorbesti cu
oamenii?" Iar Sfantul, tacand, s-a dus, si, mergand la un loc ascuns
si aducandu-si aminte de nenorocitul acela pe care-l vazuse ducandu-l
la groapa, plangea cu amar de pierzarea lui si graia rugaciunea catre
nevazutul Dumnezeu. Iar dupa ce a sfarsit, a vazut dracii venind la
mormantul ticalosului aceluia. Si, iata, s-a pogorat ingerul Domnului
ca un fulger, iute, tinand in maini un bat de arama, si gonea duhurile
necurate de la primejduitul acela, ca sa nu-l arda cu smoala si cu
pucioasa, pentru rugaciunea Sfantului. Dumnezeului nostru, slava!
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre camata.
Oamenii lumii acesteia niciodata nu se lasa de sfada, daca nu-si
iau lucrurile cu un castig. Ca iau camata ca pret al adevarului, ca si
cand incepatura de rautate si de asupreala este dreptul lor. Deci,
pentru aceasta, cei ce iau camata, necurati si aspri se numesc si sunt
urati inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Drept aceea, la crestini,
gandul si chiverniseala din camata este lucru cu totul de lepadat si
de defaimare, precum a zis Proorocul despre cetatea cea nedreapta, din
mijlocul careia nu lipseste camata si viclesugul. Iar despre cel drept
a zis: "Argintul sau in camata nu l-a dat." Si iarasi: "De camata si
de strambatate va izbavi sufletele lor." Iar la Proverbe zice: "Sa nu-
ti inmultesti bogatia ta din camata si din dobanda, ci sa miluiesti pe
cel sarac ca sa te mantuiesti." Stiu si eu pe unii ca si-au pagubit
capetele si sufletele dupa dobanda cea din camata. Iar Legea
porunceste, zicand: "Celui de o credinta cu tine, sa nu-i dai din
camata argintului si a bucatelor, nici din cea a toate roadele." Si
iarasi: "Lucrurile tale sa nu le dai in camata." Iar Eclesiastul,
pentru cei ce se imbogatesc din camata si din strambatate, a zis asa:
"Este o nedreptate pe care am vazut-o sub soare, bogatie adunata din
camatarii, care piere rau in galcevi, si nu se va curati sufletul
acela de pacat si toate zilele lui sunt in intuneric si in manie
multa." Iar Apostolul a zis, catre Timotei, scriind: "Pe cei bogati sa-
i inveti sa nu nadajduiasca in bogatia lor, ci in Dumnezeu, Cel ce ne
da noua toate din destul, ca sa ne bucuram de ele, indeamna-i a se
imbogati prin fapte bune, sa fie milostivi si prin aceasta a se
strange noua comoara in ceruri."
Deci, supunandu-va fratilor, dumnezeiestii Scripturi, departati-va
de cumplita luare de camata si de pofta aceea urata de Dumnezeu, ca
injugata este camata cu viclesugul. Sa ravnim mai bine ravnei celei
bune a fericitului Zaheu, zicand impreuna cu dansul: "Iata, jumatate
din avutia mea, Doamne, o dau saracilor si, de am napastuit pe cineva,
intorc impatrit", ca si noi sa auzim de la Stapanul, Mantuitorul, Cel
ce stie cele ascunse ale noastre: "Astazi s-a facut mantuire casei
acesteia." Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii
vecilor! Amin.