Eugen Barbu despre Adrian Paunescu

[Aschiutza]

Pentru distractia secerenilor va rugam sa postati si ce zicea Paunescu de
Barbu. Va rugam, se poate?

In article <985986329.3...@webmail.cotse.com>,
anarhist...@cotse.com wrote:

>
>Subject: Eugen Barbu despre Adrian Paunescu
>From: anarhist...@cotse.com
>Date: Fri, 30 Mar 2001 16:05:29 -0500
>
>Din ultimul numar al Academiei Catavencu:
>
>
>Acest text ii este atribuit lui Eugen Barbu. A fost scris dupa evenimentul
>
>petrecut la Ploiesti in 15 iunie 1985, ora 23,20, cand, la un spectacol
>al
>Cenaclului „Flacara“ tinut pe stadionul „Petrolul“, s-a produs, din cauza
>unei
>furtuni puternice, o dramatica busculada. Cinci persoane au murit, iar
>alte 27
>au fost ranite. Din cate stim, starostele ar fi fost anuntat de faptul
>ca vine
>furtuna si ca ar fi bine sa opreasca spectacolul, dar El n-a facut-o. Poate
>se
>credea mai presus decat zeii. Despre Adrian Paunescu stim ca e un porc,
>un
>fervent aparator al infractorului demiurgic Miron Cozma si am auzit ca
>e poet.
>S-a nascut la 20 iulie 1943, in comuna Copaceni, judetul Balti, iar tatal
>sau,
>invatator, a fost condamnat si detinut politic timp de 15 ani, dupa
intoarcerea
>
>de pe front. Este un discret aparator al Securitatii, ca politie patriotica.
>De
>aceea am extras acest document din arhivele Securitatii.
>
>Cu paine si sare, de parca-l facuse ma-sa calare
>
>A fost nevoie sa moara in orasul Ploiesti cativa copii nevinovati, mintiti
>de
>un saltat pe care nu l-ar fi oprit nici un regiment de puscasi in paranoia
>lui
>inconstienta. Pentru ca bivolul simtea nevoia sa mugeasca. Pe toate undele,
>pe
>toate canalele de televiziune. De neoprit in furia lui, asa-zisa patriotica,
>in
>care niste zdrangari il acompaniau, el facea pe Bob Dylan, recitand: Eu
>sunt
>bolnav de dumneavoastra, Tara..., dar el era bolnav de spert, de luare
>de mita.
>Aceeasi nenorocire ce a indoliat atatea familii avea sa desfunde haznaua
>fara
>fund pe care nici cel mai imaginativ reporter nu ar fi banuit-o. Noi credeam
>ca
>pe el il durea soarta Romaniei, si el facuse din isteria sectanta pe care
>o
>conducea cele sapte vaci grase biblice: cu Avram Iancu la gat si cu labele
>in
>bugetele judetene, teroriza autoritatile, cerandu-le sa fie intampinat
>la hotar
>cu paine si sare, de parca ma-sa il fatase calare. Sosea cu o caravana
>de
>tutari, facandu-i-se partie cu girofar si sirene, cazut adanc intr-un Mercedes
>
>in care-si dicta versurile sale de sorcova unei secretare ce se uita la
>el ca
>la Petrache Lupu, si saraca nici nu era departe de adevar...
>
>Vindecau muribunzii cu spanz si rourusca, contra cost
>
>Nu facuse el din Barca, o comuna parlita, Maglavitul anilor nostri? Nu
>veneau
>cei rosi de buba manzului, de tranji, de falcanita, la ceara lui, ca sa-i
>
>mantuiasca?! Nu avea el o satra de sarlatani care vindecau muribunzi, contra
>
>cost, cu spanz, rourusca si alte buruieni? Nu ne cerea el sa ne hranim
>cu
>terci, cu borhot de urzici, in timp ce inghitea turme intregi de vaci si
>de
>boi? Sa traiesti din comertul cu speranta de viata a nefericitilor, sa-i
>lasi
>pe niste escroci sa vanda prafuri, amestecate cu citostatice, ca la bacanie,
>
>contra 400 lei portia, si sa iei din vanzarea cu toptanul remiza, ca un
>
>chelner, la impartirea prazii! Asta se mai numeste ca esti poet? Pezevenghiul
>
>alesese muza cu bistari, cum zicea odata autorul Cuvintelor potrivite.
>
>
>Cazacioc si geamparale
>
>Ma gandeam la soarta poetilor mari ai acestei natii: Eminescu a murit sarac
>si
>bolnav, Goga a zacut prin temnitele maghiare pentru un crez national, Blaga
>
>cerea ca student la Viena o masa saraca, si Flaimucea asta are patru case
>
>(dintre care cea de la Barca pozata pe cartile postale, ca monument istoric)
>si
>cinci masini la scara: una a ONT-ului (contra a 275.000 lei pe an numai
>benzina
>si celelalte), un Trabant pentru taticu, cu care se carau alimentele,
atentiile
>
>si chiar unele fetite la domiciliu (ca batranului i se scula si lui), o
>Dacie
>pentru luarea ochilor, un Mercedes pentru reprezentare si un ARO cu care
>se
>urca pana la stani, dupa oitele proprii, dupa branza si cascaval si, de!,
>
>cascavalul era cam groscior!
>La atata munca pentru Patrie (spectacole, mii de kilometri strabatuti,
>
>cazaciocul si geamparalele jucate pe scena de sampaliu, cu toate
>nationalitatile, dupa imprecatiile aruncate celor care il mai huiduiau,
>ca
>autorul era cam grotesc), nu era firesc ca sa-i dai cinstit ce i se cuvine
>unui
>sef de banda?!
>Altfel te dadea afara din formatie si formatia aducea, era bine organizata.
>
>Maestrului, cum s-a vazut din scripte, i se cuvenea grosul. Daca mai cartea
>
>careva, iute primea un picior undeva si adio tantieme, adio arme, adio
>munte si
>alte forme de relief. Familia era bine distribuita: organizator de spectacole
>
>figura autorul porcului, cel cu urma scapa turma, cel cu ideile, casierul.
>La
>zdrang, fiu-sau cu fiica, doi talambi scutiti de scoala, care n-aveau nimic
>a
>face cu arta, daca arta se puteau numi strigatele ragusite pe care le emiteau
>
>la microfoane.
>
>Pasarea si la generatia urmasului sau
>
>Dar iubitele vatafului, pe care le schimba in functie de itinerar? La Targu
>
>Mures, o artista cu sot pe post de peste; pe la nu stiu ce han, fetitele
>de
>nici 16 ani; alta, acasa, mai mica decat propria odrasla feminina; o solista
>de
>la Hotelul Flora, ca sa-l invete cum sare nebunul peste cal; violuri prin
>
>porumbi, omul venea din mediul rural si ii trebuiau senzatii tari, adica
>mustul
>pamantului, concursuri de virtuozitate erotica; pasarea si la generatia
>
>urmasului sau cate unele bucatele mai fragede. Cioflingarul nu era lipsit
>de
>generozitate. Aciuise la curtea sa si o fata bolnava de doamne fereste,
>pe care
>ar fi trebuit s-o vindece un doctor, dupa ce-i lasase in palma patronului
>o
>jumatate de milion pentru reclama. Acest vraci care vindeca in serie cancerul
>
>cu pelicula fotografica a mai apucat sa omoare 50 de insi tocmai in Argentina,
>
>unde se refugiase, si a sfarsit eroic, ucis chiar de boala pe care zicea
>ca o
>invinsese.
>
>Varata goala-n porc
>
>Versificatorul invita tineretul sa se iubeasca, daca nu pe tunuri, macar
>pe
>gazon, pe sub gradenele tribunelor, pe unde putea. Pe intuneric, in cantecele
>
>sale dedicate parintilor si pustoaicelor dupa care militia cara cu duba
>
>prezervativele, sutienele si chilotii ramasi amintire in urma acestor
>manifestari culturale, de ziceai ca suntem in Roma lui Nero.
>Vampirul avea imaginatie. Se spune ca intr-un loc spintecase un porc si
>varase
>in el o fata cum o facuse maica-sa, adica piele in piele. Cu un asemenea
>
>individ literar poti sa iesi in lume fara multe riscuri. Nu a invatat el
>la
>Iowa, unde si-a facut studiile universitare, ca sa spunem asa? La Bucuresti
>era
>repetent, il treceau numai de spaima, fiind mare, urland, dand cu pumnul
>in
>masa, terorizandu-si profesorii, iar cand nu mai mergea astfel lua cate
>un cur
>de ministru la cunilinctie. Si totul era OK. Sa fi intarziat prin America
>ai fi
>auzit de un alt Dillinger sau Capone, si ei niste incepatori fata de acest
>sut
>cu inalta scoala a ciordelii.
>Umbla gol prin hoteluri, de fata cu intreaga-i curte de muieri, argati
>si
>tucalari, ca Napoleon si Churchill, ca Dumnezeu insusi care poate fi vazut
>in
>acest costum. Mastodontul scria datoria fata de Patrie, dar cand a fost
>sa-si
>exercite serviciul militar s-a dat lovit de boala lui Calache. Inca nu-i
>prea
>tarziu sa-l incorporeze cineva; feriti popota ca martafoiul lasa trupa
>fara
>mancare si fuge si cu marmitele companiei.
>De la Viena i-a sfeterisit unui ambasador 40.000 de silingi cu imprumut,
>uitand
>sa-i restituie. In aceasta materie merita totusi felicitari, ca a reusit
>sa
>smulga si una suta mii lei la Bucuresti, tot cu imprumut, de la un alt
>escroc,
>director de oameni pe sarma si maimute gimnaste.
>Pe la Timisoara, Sebes si Oradea a lasat amintiri de nesters, adica datorii
>si
>note neachitate, sume colosale, pe care unii le mai platesc si acum, din
>
>salariu, ca sa nu-l uite pe veci. La Breaza, Nosferatu a construit un bunker
>in
>care s-ar fi simtit bine si Hitler, in ultimele sale zile. Pe aici puteau
>fi
>vazute turme de oi, vaci, boi, porci (numai hrana acestora a cantarit intr-o
>
>luna doua tone si jumatate de porumb luat prin teroare de la un CAP), sute
>de
>curcani care erau vanduti la Alimentara, cu conditia expresa ca ghearele
>
>pasarilor sa-i fie restituite, pentru ca inventivul angrosist avea si o
>mica
>industrie de curele de ceas ce aduceau cu pielea de sarpe. Nimic nu se
>pierde,
>totul se transforma.
>
>Amanta – 30.000, soferul – 500
>
>Clanul bine organizat din jurul maestrului cotiza contra unor procente
>bine
>stabilite. Copiii castigau si ei 12.000 lei buni pe cap de om, nu 15.000
>cum a
>dezmintit in fata unui amic. Taticu’ numara la chenzina si el 15.000, iar
>la
>sfarsit de luna alti 15.000. Amanta, adusa acasa la proclet de propriul
>
>parinte, pe post de cantareata, in varsta de 16 ani, incasa 30.000, soferul
>500
>pe seara, numai pentru ca aranja reflectoarele care sa-l lumineze mai bine
>pe
>noul Mesia. Dar inventivitatea acestui farseur depasise orice imaginatie:
>
>cumpara masini cu aprobare speciala si le revindea la pret dublu. Unui
>actor i-
>a oferit un astfel de vehicul, paradit deja, desi pretul era inmultit cu
>doi.
>Asta nu l-a impiedicat pe boss sa-l concedieze din cenaclu. Cine i se putea
>
>opune?
>
>Caramida lui Mafoamea
>
>Dar baietelul sau, cat era de iubit in cenaclu! Nici o imaginatie bolnava
>nu
>putea sa inventeze ceva mai frumos: caramida! Ce era caramida? Era o cantarire
>
>a unei caramizi adevarate, pusa intr-un brat al balantei, iar dincolo un
>pachet
>cu sute in valoare de 250.000, care trebuia sa echilibreze operatia, numai
>o
>data pe an, de ziua progeniturii, ca omagiu: Aga Khan nu a avut o imaginatie
>
>mai mare decat acesti servi atat de docili.
>Acela macar cantarise intr-o parte pe Rita Hayworth, care la vremea aceea
>era
>cea mai frumoasa femeie din lume, iar in celalalt brat al cantarului aruncase
>
>un munte de bijuterii.
>Intr-un asemenea carnaval permanent (seara, dupa reprezentatie, in timp
>ce se
>numara prada, copiii durerii jucau fotbal cu pui fripti), Mafoamea avea
>
>imaginatie, se mai destindea. Pe jos nu mergea macar un stanjen, i se apleca.
>
>La Focsani s-a lafait in Mercedes de la iesirea din hotel pana la Monumentul
>
>Unirii, aflat la o suta de metri, baiat cu staif, mai lipsea covorul rosu.
>Cand
>il apuca piosenia, mergea la manastiri, de unde lua cu japca icoane inscrise
>in
>patrimoniul national, si ele pe baza unui salut sau a unui pret de nimic.
>Pe
>copii ii tinea in noaptea de Inviere la cenaclu, dar acasa se vedea treaba
>ca
>se inchina mai des.
>
>Indragostit de doua capre
>
>Unui alt apropiat colaborator, care se dusese sa-si cumpere doua capre,
>pentru
>ca nu avea de unde da copiilor lapte, tartorele i-a marturisit ca s-a
>indragostit sincer de cele doua capre, pe care i le-a si confiscat. Unui
>doctor
>din Vatra Dornei, care-l invitase la el acasa, i-a furat aparatul video
>si,
>cand acesta a observat, i-a replicat ca el merge in strainatate des si
>are cu
>ce sa-si cumpere altul.
>
>Nebuni cinstiti
>
>Anchetatorii au confruntat cifrele spectacolelor anuntate in cronicile
>din
>revista personala cu numarul biletelor vandute si au gasit o diferenta
>
>colosala. Se vindeau bilete false, sau geambasul umfla cifrele numai din
>
>fudulie?! Poate vom afla adevarul. Se vorbeste de cifre uriase. Vila de
>la
>Breaza nu l-ar fi costat mai nimic, poate ca totul a fost facut cu munca
>
>voluntara, cu materiale de la Barajul Paltinului. Cat despre cherestea,
>se
>spune ca o padure de cateva hectare ar fi fost pusa la pamant, pentru mobila
>
>lui, pardosirea odailor si alte daraveli. Pana una-alta, groparul a nenorocit
>
>multi artisti cinstiti, tragandu-i sub malul lui puturos si umplandu-i
>de
>zoaie... Nu stiu de ce mi-l inchipui pe acest Sardanapal ingurgitand o
>jumatate
>de vaca si band o balerca de bere. Nu aduce cu Gargantua, acela se stergea
>la
>fund cu bobocul de rata, pe cand Mate Fripte il manca cu fulgi cu tot.
>Acusi
>aud ca tine post negru cinci zile si se roaga la Dumnezeu sa-l ajute. A
>
>incercat sa se interneze la Spitalul nr. 9 din Bucuresti si la balamucul
>din
>Cluj. Doctorii din acest sever oras al Transilvaniei l-au trimis acasa
>cu o
>fraza ardeleneasca, demna de antologie: „Nu va putem primi, noi avem aici
>
>nebuni cinstiti.“
>
>Arhivele Serviciului Roman de Informatii,
>Fond D, dosar nr. 10947, vol. 19, ff. 80-85
>(n.n. – intertitlurile ne apartin)
>
>
>
>
>
>
>
>
>