Pentru cei care au mai uitat

[ameri...@my-deja.com]

"
DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

Sa vorbim despre ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei
mai de sus. Vorbim ceva de inteles, dar
totodata si ce este mai de folos pentru fapta buna. Vom vorbi despre
frica lui Dumnezeu.
La Pilde spune asa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau.
Daca se abate omul de frica lui
Dumnezeu de la tot raul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedica a
pacatului, care impiedica pacatul sa nu intre
in sufletul nostru.
Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune :
Inceperea intelepciunii este frica Domnului
si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa. Si iarasi zice
Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai
mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus fiul lui
Sirah, in Cartea intelepciunii lui, spune asa : "
Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit ".
Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care mai de care
mai inalt filosofand despre dansa, ca
intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul : Frica lui Dumnezeu este
temelia tuturor faptelor bune. El spune ca
intelepciunea are doua capete : primul capat este frica lui Dumnezeu si
al doilea capat este dragostea de
Dumnezeu. Dar pentru ce asa ? Pentru ca toata fapta buna se incepe de la
frica lui Dumnezeu si se termina in
dragostea de Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si treapta cea
mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai
mare decat toate este dragostea. Dar, ca sa ajunga cineva la dragostea
de Dumnezeu, negresit trebuie sa aiba
mai intai frica lui Dumnezeu. Ca de aici porneste toata fapta buna : din
a se teme omul de Domnul.
Auzi ce zice Duhul Sfant ? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca
intru poruncile Lui va voi foarte. Ai
auzit ? Cine se teme de Dumnezeu, voi este foarte mult sa faca poruncile
lui Dumnezeu, adica fapteel bune; dupa
cum si cela ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot
pacatul.
Cine are frica lui Dumnezeu, este ceel mai intelept om de pe fata
pamantului. Pentru ca spune Sfantul Grigore de
Nissa, marele filosof si fratele marelui Vasile, asa : " Am vazut pe
multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta
cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre
Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor
adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut
de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor
au ajuns ".
Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i
preacurvar, un ateu, un om necredincios, un om
fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste de aproapele lui, care
da cu piciorul in toata fapta buna si in
credinta cea dreapta. Ce-i foloseste lui stiinta cea din afara, daca
n-are frica lui Dumnezeu ? Mai bine nu se nastea
unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme de el in
toata vremea, ca sa se fereasca de rau si
sa faca binele.
De aceea va spun : ii bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si
inginer, sa fie si doctor, sa fie si profesor si
profesor universitar; sa fie si militar, sa fie si general, ce-a randuit
Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele lui
sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu
mai venea in lumea aceasta si mai bine
nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El noua
viata, mintea, aerul, lumina, caldura,
ploile la vreme, hrana, belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si,
dupa atatea binefaceri ale lui Dumnezeu, sa
inchida ochii ca paserile cele de noapte, care nu vad decat numai la
intuneric si sa nu vada pe Dumnezeu, Care
este lumina cea neapropiata si locuieste in lumina cea neapropiata.
De aceea am inceput sa va spun : ferice de omul care se teme de
Dumnezeu, ca acela este adevarat om intelept
si acela va avea fericire si in veacul de acum si in veacul cel viitor.
Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme
de Dumnezeu, nu se duce la femeia
altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste in curatie,
dupa randuiala Bisericii.
Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu,
nu-i bataus, nu-i ravnitor de avere straina, nu-i
nesupus, asculta de stapanirea statului, cinsteste stapanirea, dupa
Apostolul Pavel : El da celui cu cinstea,
cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu
nimic nu-i ramane dator, decat sa iubeasca
pe Dumnezeu si pe aproapele.
Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa,
Duminica. Cine se teme de Dumnezeu ,
nu lasa copiii sa creasca in faradelegi; ci ii cearta si-i indreapta, ii
invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa
posteasca, sa mearga la biserica si sa duca viata curata in familie.
Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea
in desert. Ori lucreza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfintele
Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la
moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad.
Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu
multa dragoste, cand este in necazuri.
Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa o dea la saraci. Cine se
teme de Dumnezeu, are mare frica, nu
numai sa nu greseasca cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu
gandul. Dar de ce ? Stie ce zice Duhul
Sfant : ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut
si le vede.
Ati auzit la Iov ? Ati auzit om temator de Dumnezeu ? ce zice
dumnezeiasca Scriptura ? " Era un om in tara Asidiei,
in tinutul Uz in Arabia, si era cl mai bogat om de la rasaritul soarelui
". Dar auzi ce spune : Si era foarte temator de
Dumnezeu. In toata seara, aducea un bou jertfa. Pentru ce ? El traieste
inainte de Legea Scrisa. Este al cincilea de
la Avraam si traieste aproape cu o mie de ani inainte de Moise.
Si el, acest om al lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si
aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfele
sangeroase atunci, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva
cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit ? Care
din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor
? Cine se mai teme azi de pacatele cu
gandul ale copiilor lor ? " Vai de mine, or fi cugetat ceva rau copiii
mei ! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la
desfranare, sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa
lui Dumnezeu, ca sa-i ierte Dumnezeu, ca au
gresit cu gandul !"
Ai auzit parinte de copii ? Ai auzit tata de copii ? Se teme sa nu fi
gresit cu gandul, copiii lui, catre Dumnezeu ! Ai
auzit de ce l-a laudat Dumnezeu pe Iov ? Iata cum spune Scriptura :
Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea
Domnului. ca-s miliarde de miliarde de ingeri.
Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune proorocul Ieremia : Oastea
cerului cine o va numara ? ca-s mai multi
ca nisipul marii.
si ei merg la Dumnezeu, Care este Minte; Mintea cea dintai, izvorul
tutror mintilor rationale, celor din cer si de pe
pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator , ce fac cu mantuirea
sufletelor; ce fca oamenii pe pamant si cum se
lupta ei si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii.
Ce zice Apostolul Pavel ? Au nu sunt toti slugi - zice de ingeri -, care
se trimit de Dumnezeu spre slujba,
pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea ? Ai auzit acre-i slujba lor
? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului
omenesc. Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul, si dau
raportul lui Dumnezeu, ce fac oamenii pe pamant, si
fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i s-a incredintat ce face
in acel minut.
Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba :
- Dar tu de unde vii ? Da ce ? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul,
daca Dumnezeu este in tot locul de fata ?
Cum spune la Ieremia : Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc
unde nu-i Dumnezeu, in iad, sau in rai,
sau in cer, sau pe pamant ? Exista vreun cer sau mai presus de toate
cerurile unde nu-i Dumnezeu ? Si atunci nu
stia Dumnezeu de unde vine ? Da' de ce i-a pus intrebarea ? Ca sa ne
raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
- De unde vii tu ? - l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis :
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt
de fata.
Ai auzit cum lucreaza el ? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele
cerului au cazut, cum arata Sfantul Grigore de
Nissa. Si la Apocalipsa zice : Am vazut un drac mare ros care a tarat cu
coada lui a treia parte din stelele
cerului si le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acum ? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul
asta care inconjoara planeta noastra si
celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul
interstelar care n-are margine. Ca de aicea
pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane
de ani calatoria luminii, si lumina merge
cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat ii de mare spatiul acesta ? Satana il umple. Ca auzi ca la
ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub
cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta ? Marele Apostol Pavel,
gura lui Hristos, ce zice : Domnii puterii
vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele prooroc David
zice : Multi sunt cei ce se lupta cu noi
de la inaltime, adica din vazduh.
De aceea a spus cu dreptate satana : Cutreierat-am pamantul, Doamne, si
toate cele de sub cer si iata sunt de
fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu :
- Fost-ai pe la robul meu Iov ? Ca nu este nimenea asemenea pe pamant ca
Iov, om temator de Dumnezeu si
care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand zice acestea, Cel ce a
facut cerul si pamantul, Cel ce cerceteaza
inimile tuturor, cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva
? Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov,
temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.
Ai auzit ? Si nu pentru ca era sarac sau necajit. Ci, foarte bogat. Ca
ce spune Scriptura ? Ca era bogat foarte, cel
mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a
despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe
Dumnezeu mult mai tare decat averea. Nimica nu era la dansul averea. Ca
o carpa lepadata era. Si aceasta a
aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici inainte.
Ce s-a intamplat ? A zis satana catre Dumnezeu :
- Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu
degeaba se teme el de tine !
- Dar de ce ?
- Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te
va iubi pe Tine ? Si cum nu s-ar teme, daca
i-ai dat atata avere si cinste ? Socotea diavolul ca de aceea Iov se
teme de Dumnezeu, ca are atata avere. Dar n-a
fost asa. Iov era adevarat temator de Dumnezeu.
- Dar ce vrei tu ? zice Dumnezeu.
- Doamne, da-l pe mana mea, sa-Ti arat eu Tie daca nu te va blestema in
fata ! a zis satana.
- Ce vrai, ma ? i-a spus El;
- Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa
vedem nu te va blestema in fata ? ca, daca ai
ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui
sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia
de el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu ? Ca era foarte drept si
cinstitor de Dumnezeu si nu se putea apropia
de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca si el
pazea porunca lui Dumnezeu.
- Ce vrai ? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.
- Da-l pe mana mea ! a raspuns el.
- Ti-l dau. Du-te ! Dar de el sa nu te atingi !
Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara
ingaduinta Lui ? Putea el sa se duca peste
Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana
n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a
dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut
si pe el, si numai unde ii ingaduie
Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar ramanea un
om pe fata pamantului intr-o singura zi,
cata ura are el pe oameni. Dar puterea draceasca este ingradita de
puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie
sa faca mai mult decat vrea El.
Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Credincios este Dumnezeu si nu va
lasa pe voi sa va ispititi mai presus
decat puterile voastre si, odata cu ispita va trimite si ajutorul. Ati
vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos din
Gaadara demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat : " Cum va cheama
?" " Legheon, Doamne, este numele
nostru ". Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia erau in doi oameni !
Ca legheon ii cuvant grecesc, legiune de
ostasi. Legheon sau legiune. In doi oameni erau 6000 de demoni.
De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin
pustiu, cum spune Evanghelia. Erau
multi. Cu toate ca erau multi, ca o legiune avea exact 6000 de demoni,
si ei au spus ca-s o legiune, un legheon.
Daca voiesti, Doamne, sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, da-ne voie
sa ne ducem in porci. Ca era o turma
de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat porcii,
ca am trecut prin toate locurile, cand am
fost la Ierusalim. Erau ca 2000 de porci, aproape de cetatea Gadaara si
Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea pe
podisul Golan.
Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si
s-au inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul
diavolilor sa se bage in porci ? Ca legea lui Moisi nu dadea voie sa tie
porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si
mancau carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i
tineau, ca-i tineau pentru negustorie, sa vanda la
altii.
Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a
ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc
din cer. Dar ce ? Satana-i in cer ? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos
din cer ? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail,
cum vedem la Apocalipsa ? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar
de ce spune Scriptura " cer " ? Aerul se
numeste cer. Tariile aerului se numesc " cer " in Sfanta Scriptura. Ca
auzi ce zice Scriptura : Laudati pe Domnul
paserile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune paserile
cerului ? Nu. Traiesc in aer. Deci, sa
intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, aerul se numeste
cer.
deci satana a pogorat foc din vazduh - din aer. Si avea bietul Iov 7000
de oi, 3000 de camile, 500 de perechi de
boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi care
slujeau la atata avere, sapte feciori si trei
fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A
pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si
au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu tot cu slugi, cu
stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit
focul. Dar, prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca
vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un
imparat, purta porfira si era un om foarte cinstit de imparatii
pamantului, ca facea negutatorie cu oamenii din alte tari,
ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis :
- Stapane, doamne !
- Ce este, fiule ?
- Iata slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la
ses. Si a venit foc din cer - adica din vazduh -,
deodata, si a mistuit turmele tale si pastorii tai, si slugile tale si
tot ce era acolo. Si am ramas eu singur si am venit
sa-ti spun ce s-a intamplat. Iar Iov a zis :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut
Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului
binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a cartit.
Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile :
- Stapane, doamne, haldeii au trecut Iordanul, au rapit camilele tale,
3000 de camile, si pastorii si toate si le-au dus
in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun. Si a zis Iov
:
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut
Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului
binecuvantat de acum si pana in veac !
Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea, cel de la boi :
- Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile
tale si cele 500 de perechi de boi, i-au luat si
s-au dus cu ei. Si a zis Iov acelasi cuvant :
- Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut !
Fie numele Domnului binecuvantat de
acum si pana in veac !
Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini
- Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins
slugile tale si cu tot cu asine le-au trecut in
tara lor. Si acolo erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde
camila si asinul sunt cele mai cautate animale,
care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi
cuvat :
- Nu-i nimica, fiule ! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut
Domnului asa a facut ! Fie numele Domnului
binecuvantat de acum si pana in veac ! Si n-a zis nici un cuvant, ca i
s-a luat intr-un ceas toata averea.
La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a
indraznit sa zica cuvant de rau impotriva lui Dumnezeu.
El avea sapte feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face
milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au
inceput si feciorii sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in
fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai mic;
apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai
acum erau la un praznic mare in acea sambata;
multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti
acolo.
Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa -
cladirea, palatul unde erau -, si i-a omorat pe
toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a mai ramas decat
unul, care a venit la Iov si a zis :
- Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui
mai mare, la un praznic, si s-a cutemurat casa din
temelii si i-a omorat p etoti, si-am scapat eu din intamplare - ca asa,
prin iconomie dumnezeiasca, numai unul
scapa -, si am venit sa-ti spun.
Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in
fata casei lui, a apucat vestmintele de sus de la
gat - ca-n orient hainele-s pana jos la pamat, asa poarta barbatii, cum
purtam noi calugarii -, si si-a rupt haina sa
pana jos. S-a dezbracat gol si s-a aruncat cu fata la pamant si-a
filosofat pentru moarte, si-a zis :
- Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi
duce in groapa. Nimic n-am adus in lumea
aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a
luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut !
Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac ! Si intru
toate ca i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un
cuvant de rau impotriva Ziditorului sau. Atata de tare se temea Iov de
Dumnezeu.
Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar
la Dumnezeu. Fost-a intru una din zile si au venit
ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il
intreaba :
- De unde vii tu ?
- Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cate sunt sub cer si iata sunt
de fata ! Si l-a intrebat Dumnezeu a doua
oara :
- Dar ai fost pe la robul meu, Iov ?
- Da, Doamne, am fost si i-am afcut toate cate am vrut eu !
- Ei ! O zis ceva impotriva Mea ?
- Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Ceru un razboi mai mare contra lui
Iov :
- Ce vrai, ma ?
- Piele pentru piele.
- Ce vrai sa spui ?
- Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui
a ramas sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating
de carnea lui si de oasele lui si sa vedem, nu te va blestema in fata ?
Adica, a cerut sa-i dea o boala grea. Ce
zice ? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele.
- Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi ! Ai
vazut ce este mai scump la om ? Sufletul. " De
sufletul lui sa nu te atingi ". Ca sufletul este mai scump decat toate.
El este mai scump decat tot ce exista in
lumea asta. de aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului.
Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit
pe Iov, din talpa piciorului pana-n crestet, cu
lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului si
se face alba ca zapada si curge sange
si cu viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului.
Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati
auzit.
Atunci, Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la
pamant de durere; si era niste gunoi inaintea
casei lui si el zacea in gunoi. Si fiindca ranile il usturau si viermiii
ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala,
un harb, si cu harbul aceala scotea viermii din rani.
Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit
Hronograful lui Chedrinos si alte carti ? Sapte ani si
jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov ! Asa a rabdat. Si nu zicea
nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de
toate jivinele.
Iar sotia lui ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba
in credinta, se ducea cu traista prin sat, la
cerut; si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia
lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum
zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur : " Cand
a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l
biruieste, la arma cea veche a alergat ". La care ? La
femeie, cu care biruise in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba.
Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si
toata lumea spunea ca-i blestemat de Dumnezeu,
ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului - ca asa
judeca oamenii, ca judecatile lor nu-s ca ale
lui Dumnezeu -, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i
spune :
- Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca
Dumnezeu ti-ajuta, ca Dumnezeu ii drept. Iata
acum, te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si
copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de
hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea ! Atata se temea Iov de
Dumnezeu.
- Ce este, femeie ?
- Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocaraste-L de ce te-o
necajit asa, si vei muri !
Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea
necazului barbatului sau ? Iar Iov ii spunea
cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei :
- Femeie, hai, femeie ! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu
sunt eu Iov care eram ca imparatii de bogat
si cinstit in lume ? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant
si cata avere si cate slugi aveam ? Apoi,
cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele ?
Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz ? Da ! Dumnezeu m-a
ajutat atata vreme; trebuie sa rabd
acum, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data.
Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei
prieteni : Bildad, Tofar si Elifaz Ameneul. Acestia
erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care
cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana. Cand au
venit, au intrebat :
- Unde-s curtile lui Iov ? Unde este Iov ? Iar oamenii ii arata :
- Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii. Barba lui
era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie.
Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu credeau ca-i chiar asa. Si au
venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il
stiau ce om cinstit era, ce palate si ce slugi avea, au stat acei trei
prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti, si n-a
putut vorbi nici unul. Numai se uitau la el. Si gandeau ce va fi asta ?
Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta ? Si
la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si in loc sa-l mangaie
pe Iov in ranele si in durerea lui, in loc sa-l
imbarbateze, ca erau prieteni de alta data, au inceput sa-l raneasca cu
cuvantul :
- Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac
tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu
asa ! Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor ! Ai fost
nemilostiv si aspru ! Ai fost mandru ! Ai uitat de
Dumnezeu ! Ai facut faradelegi inaintea Lui ! Si asa mereu l-au mustrat.
La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a
venit al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se
temea : " Mai, nu cumva sa fie o certare a
Domnului pe drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta ". iar Iov a
inceput a le spune cu blandete :
- Dragii mei; prietenii mei; spre dosada ati venit aici si spre rana
mie. Mai bine ziceam eu gropii, " mama mea ", si
viermilor, " voi sunteti fratii si surorile mele ", decat sa vie
prietenii mei si sa ma raneasca cu cuvinte; adica, mai
bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa
aud din gura voastra acestea.
Si le-a spus : " voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am
facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi
vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul
orbilor si urechea surzilor si piciorul
schiopilor si mana ciungilor.
Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de pe sapte mii
de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la
saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am
socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci,
nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mania Domnului ma cearta
pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti
voi nu-i adevarat.
Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov , dupa ce-au plecat cei trei prieteni
si Elihu s-a dat putin in laturi, a aparut
Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui.
Iov zacea acolo de sapte ani jumatate, numai oasele si inima ramasese -
caci carnea lui era mancata de viermi. Si
cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului, Iov era acum ranit si
de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si
de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori :
- Iov, scoala-te ca un barbat, ia vestmantul tau - ca i-a trimis un
vestmant din cel mai alb ca zapada -, incinge-te si
sa stam de vorba amandoi !
Cine a zis " scoala-te " ? Acel ce va scula toti mortii la judecata
intr-o clipeala de vreme ! S-a sculat ca fulgerul Iov,
sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat cu vestmantul
dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu
catre el :
- Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul ? Spune-Mi Mie care-i
latimea cea de sub cer ? In ce loc locuieste
intunericul si ce loc are lumina ? Unde erai tu cand am masurat Eu
muntii cu asezamantul cunostintei, vaile cu
cumpana si dealurile, cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit
marea cu nisip si i-am spus : pana aici sa stai
si intru tine sa se sfarame valurile tale ?
Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am
masurat greutatea vanturilor. Eu am
insemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am randuit nasterea fiarelor din
codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a
oamenilor. Eu am facut orionul si rarita cea de miazanoapte si am
impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si
lumina am daruit zidirii Mele.
Spune-Mi, unde erai tu atunci ? Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele
in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca
branza, te-am tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut
faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am
zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat
inima ta intru tine si credinta ta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis
vreun cuvant rau in atatea scarbe si necazuri si
boale, iata Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si
vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii
de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de
camile si celelalte la fel. Si vei ajunge sa
traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si vei adormi plin
de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu
Mine in veci.
Atunci S-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui, cand a venit de unde
era dusa, l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si
a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbeni
de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii si
vite.
Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand
iertare de la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov : " Iarta pe
sotia ta, ca nu-i vinovata ea, ci diavolul care a ispitit-o !"
Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete
si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si
fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant.
Si au fost zilele lui Iov, cum s-a spus, dupa bataia aceea, o suta
patruzeci de ani, si-a adormit plin de zile si s-a
dus la Ziditorul sau, la veselia cea vesnica.
Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu ? Daca a avut frica lui
Dumnezeu, nici cand era bogat nu s-a mandrit,
n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a
zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu.
Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare
seara, ca nici copiii lui sa nu fi gresit lui
Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat
Dumnezeu ? Prin cate l-a trecut in
veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in " sanul lui Avraam ", a
carui stranepot era. Iata deci cum l-a
binecuvantat Dumnezeu !
Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca
nimeni sa nu fure, sau sa nu fie curvar, sau
betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si
ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui :
sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau ca-i pacat,
sa nu fac ceva rau ca-i pacat ! Cine are
frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii intelepciuni, isi
pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele,limba sa de cuvinte rele
si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.

Sent via Deja.com http://www.deja.com/
Before you buy.