Florin Mitu, erou de telenovela securistica
MOAB
bab0aa88c7c27f
Florin Mitu, erou de telenovela securistica
Orice gest, cit de inofensiv, o vorba aruncata la intimplare, un banc, o
vociferare facuta la nervi la coada, absolut orice te putea transforma, peste
noapte, in “obiectiv”. In jurul tau incepeau sa roiasca brusc amici care nu
te mai vizitasera de ani, rude venite intimplator de la tara, iar colegi de
birou, abstinenti cunoscuti, te invitau la un pahar. Si totusi... teoretic
trebuiau sa existe niste limite. Ca, de exemplu, prietenul cu care iti petreci
vacantele, care iti intra in casa, caruia ii faci confidente si cu care
muncesti cot la cot. Dosarul de obiectiv al Radioteleviziunii demonstreaza insa
ca nimic nu impiedica un informator sa toarne.
In redactia Actualitati, sectia externa, exista un astfel de informator, care
se ascunde sub numele de cod “Sandu”. El l-a turnat pe Florin Mitu. Nu in
chestiuni profesionale, ci intime.
S.P., turnatorul de la Actualitati
Florin Mitu si “Sandu”, pe care cap. Oancea, cel caruia ii preda notele
informative, il numeste S.P., erau prieteni. In 1981, Florin Mitu avea o
relatie cu o doamna, iar amicul “Sandu” gaseste de cuviinta sa o divulge
securitatii. De ce, greu de spus. Cert este ca ofera cu generozitate
Securitatii detalii despre respectiva, pe care la rindul sau o frecventeaza.
Aparent, legatura dintre S.P. si doamna in cauza (A.C.) incepe cu un inofensiv
telefon, prin care i se propune o intilnire. Evident, nu o simpla intilnire,
ci una in care S.P. urma sa fie “agatat”. “Banuind despre ce este vorba
si cam ce hram poarta cea care voia sa “ma agate”, am refuzat strategic.
Ulterior am acceptat din urmatoarele considerente care la vremea aceea mi s-au
parut justificate...”, scrie “Sandu”, alias S.P. E un ins extrem de
ordonat si insira pe puncte motivatiile, ultima pe lista fiind “aducerea in
discutie a numelui lui Florin Mitu”. “Am spus un brutal si categoric
Nu”, se lauda S.P. spre uimirea doamnei in cauza si probabil a securistilor.
Refuzul nu pune insa capat telenovelei, pentru ca S.P. cauta totusi sa imbine
utilul, adica procurarea informatiilor pentru Securitate, cu placutul. Asa ca
se mai intilneste cu guraliva doamna de la care afla pina si numarul masinii
fostului sot, ca sa nu mai vorbim de telefonul si slujba actualului iubit sau
de cei din cercul de prieteni. Toti oameni cunoscuti. “Printre ei e si
colegul meu de la redactia de sport, S.S., dar m-a rugat sa nu-i spun nimic”.
Lui nu i-o fi spus, dar Securitatii da.
Note informative cu parfum de telenovela
Important pare sa fie insa Florin Mitu, care devine eroul principal al unei a
doua note informative date citeva luni mai tirziu in acelasi an 1981. Intre
timp, doamna cu pricina plecase din tara. Relatarea este de-a dreptul
naucitoare prin ordine, fiind impartita in capitole si paragrafe. La punctul 2,
acelasi S.P., care de data aceasta semneaza cu numele de cod “Stefan
Petrescu” (scrisul este insa acelasi), relateaza: “Din discutia cu F.M. am
retinut urmatoarele: a cunoscut-o pe A.C.
(doamna in cauza - n.r.) prin intermediul lui P.M., se intilnea cu A.C. in
(...) sustine ca A.C. a folosit acelasi scenariu de “agatament” in ce-l
priveste”.
Aceasta nota are doar doua pagini, spre deosebire de prima, care avea patru.
Semn ca S.P. avea ceva aplecare. De zel, ce sa mai vorbim. Problema e ca nu o
face scriindu-si memoriile, ci pentru uzul Securitatii. Ultimul punct, cel cu
numarul 3, poarta titulatura “Constatari personale”. Iata-le: “F.M. o
suna frecvent pe A.C. din redactie si viceversa. F.M. il suna pe L.C. si isi
aranjau intilniri. F.M. a sunat-o pe A.C. la telefonul lui L.C. in ziua
premergatoare plecarii ei din tara”. Ambele note sint intesate de indiscretii
care pur si simplu nu pot fi reproduse. Iar tonul este de macho frustrat. Pe
parcursul anului 1981, colegul “Sandu” a mai furnizat inca doua note
informative pe aceeasi tema, in care atrage atentia ca Florin Mitu si doamna
A.C. continua sa corespondeze si sa vorbeasca la telefon. De fiecare data
ofiterul ii traseaza noi sarcini si il instruieste in supravegherea lui Florin
Mitu.
De ce prezentau insa toate aceste date interes pentru Securitate? Simplu.
Noteaza chiar cap. Oancea: “Relatia stabilita cu C.A. prezinta importanta
pentru ca M.Fl. este propus sa plece in interes de serviciu in strainatate”.
Consecinta este lesne de imaginat. “Vom interveni prin persoana oficiala
P.Tr. pentru ca Florin Mitu sa nu mai fie inclus pe listele cu persoane ce vor
fi trimise in interes de serviciu in exterior”. Ceea ce s-a si intimplat.
“S.P. s-a postat pe pozitia omului sincer, deschis fata de organele
noastre”
Semnificativ este ca respectivele turnatorii au fost date de S.P. din proprie
initiativa, cu nespusa harnicie, abnegatie si mai ales sinceritate.
“Prezentul material, scrie cap. Oancea, a fost furnizat de numitul S.P. in
urma discutiilor ce au fost purtate cu ocazia intilnirii efectuate in ziua de
19 nov. a.c. Cel in cauza s-a postat pe pozitia omului sincer, deschis fata de
organele noastre, relatind si o serie de aspecte ce tin de atmosfera de lucru
in Redactia de Actualitati, modul subiectiv in care se fac unele trimiteri in
strainatate etc.”. Dupa care ofiterul continua: “Aspectele privind legatura
sa cu A.C. au fost relatate de cel in cauza din proprie initiativa, solicitind
mai mult sprijinul pentru a descifra de ce i-a fost “bagata” pe git de
colegul sau Mitu Fl.”.
Dar cum se face ca SP este atit de cooperant, atit de sincer si plin de
initiative? Ca are atita incredere in “organe” incit le cere o mina de
ajutor? Increderea reciproca are o posibila explicatie oferita tot de ofiterul
de securitate, care atrage atentia ca “tatal si socrul celui in cauza au fost
ofiteri de securitate in rezerva”. Ca S.P. este intens folosit, avind sarcini
dintre cele mai diverse, de la supravegherea lui Florin Mitu, la atmosfera
redactionala rezulta din finalul relatarii. “De comun acord am stabilit sa ne
mai cautam la telefon pentru a-mi relata eventualele noutati ce apar in
legatura cu A.C., precum si alte aspecte din colectivul sau de munca”.
In dosarul de obiectiv al Radioteleviziunii exista doua note ale Securitatii
statului din care reiese ca institutia era informata despre o posibila legatura
intre doamna A.C. (care il curta pe Florin Mitu) si colegul acestuia Paul
Soloc.
In respectiva nota se precizeaza ca tatal lui Paul Soloc “a fost colonel”.
"Asta-i scrisul lui Paul Soloc"
Interviu cu Florin Mitu, fost realizator si prezentator al stirilor externe
Aruncindu-si privirea pe notele informative, Florin Mitu a exclamat: “Asta-i
scrisul lui Paul Soloc”.
Sinteti sigur?
Cum sa nu fiu, cind am lucrat atitia ani linga el, zi si noapte. Cind i-am
vazut zeci de manuscrise, pe vremea aceea scriam de mina, nu la computer. Sigur
ca ii cunosc scrisul. Nu mi-am imaginat ca asemenea prostii, teribilisme ca
astea cu AC, ar putea face obiectul preocuparilor Securitatii, mai mult, ca ele
porneau de la colegi, cum este Paul Soloc, cu care, evident, ca vorbeam in
redactie despre asemenea lucruri. Ne mai amuzam si noi. Eram prieteni, mergeam
in vacante, de vizitat acasa mai putin, ca nu aveam timp. Eram in relatii
foarte bune, ne stiam si batista cu care ne stergeam la nas.
Dar despre alt gen de legaturi pe care le aveati discutati?
Sigur ca ne cunosteam si relatiile extra, cind erai pisat cu asemenea
telefoane, pentru ca ne cautau destul de multe doamne, noi fiind un fel de
vedete, din cauza ca apaream pe ecran, spuneam “mai tine-o tu de vorba”. Ne
povesteam tot felul de lucruri. El ma tot intreba de ce da telefon AC si,
contind pe faptul ca sintem prieteni, ii spuneam. De unde era sa banuiesc ca ce
ii povestesc ajunge la Securitate si ca asemenea “episoade” sint un motiv
sa fiu pus la index? Ca se foloseau criterii de genul acesta.
Ii banuiati pe Melinescu, pe Soloc?
Nu. Din cauza asta, cind am citit articolele dvs. si am vazut notele lui
Melinescu, mi-am dat seama imediat dupa scris ca el este, am fost foarte
surprins, pentru ca nu imi imaginam ca acest gen de rapoarte ar fi interesat
Securitatea. Pe de alta parte, eram convins ca, daca se stia ceva despre mine,
tot de la colegi se afla si intr-un fel mi se parea explicabil. Nu normal, dar
explicabil, este o nuanta. Nu mi se parea normal, de exemplu, ca bunul meu
prieten de care m-am despartit de la o bere imediat sa puna totul pe hirtie,
daca i se cerea.
Si explicabil, de ce vi se parea?
Pentru ca stiam ca prin natura meseriei, a mea si a colegilor mei, nu se poate
sa nu fim permanent in colimatorul Securitatii.
Deci vi se parea explicabil ca unul dintre colegii dvs. sa toarne chestiuni de
genul acesta, legate de femeile cu care erati combinat?
Asta nu, la capitolul asta nu. Dar chestii pur politice, vociferari impotriva
regimului, de exemplu, poate mi s-ar fi parut explicabil. Pentru ca eu credeam
ca asta era unul dintre scopurile pentru care a fost creata Securitatea, ca
sa-i supravegheze pe cei care erau in prima linie a propagandei de partid, cum
eram noi.
Paul Soloc v-a avertizat vreodata ca erati in vizorul Securitatii, ca erau
interesati cu ce femei va intilneati, ca i se cereau informatii pe tema asta?
V-a spus ceva, v-a dat de inteles?
Niciodata, si aici e un mare semn de intrebare. Pentru ca eu niciodata nu am
fost intrebat despre colegii mei, despre viata lor personala.
Dar rapoarte dadeati, ca doar plecati tot timpul in strainatate cu Ceausescu,
doar lucrati la Protocol 0.
Lucram la Protocol 0, dar nu faceam parte dintre cei care mergeau cu avionul
lui Ceausescu. Cind ne intorceam din strainatate, evident, ca trebuia sa dai
raportul, uneori chiar inainte sa-ti faci decontul financiar. Nu aveai alta
scapare, venea si iti spunea ca ai ceva de ascuns.
Cine venea?
Fanica Orzan, de exemplu, dar te intrebau in primul rind sefii directi, Tica
Brates, Ion Lavric, cel care a fost inaintea lui. Nu aveai scapare.
Va surprinde gestul lui Soloc?
Ma surprinde intr-un fel, prin faptul ca eram acolo impreuna, normal era sa ne
spalam rufele in familie, ca sa zic asa, nu la Securitate. Ramin la parerea ca
una era sa faci referinte si alta sa scormoni in viata unui om, ca sa scoti
ceva numai ca sa-ti justifici existenta. Asta mi se pare reprobabil. Dar,
repet, o spun acum, vazind lucrurile cu alti ochi. O spun cu mina pe inima, nu
mi-as fi imaginat ca Securitatea era interesata de can-canuri, de chestii din
astea ordinare. Problema e ca au existat oameni care le-au facut jocul.
In tinerete, si Florin Mitu a dat cu subsemnatul
Am gasit in dosar un raport al Securitatii din care reiese ca si dvs. ati
colaborat. Este adevarat?
Atunci eram la Biblioteca Centrala de Stat...
Ati colaborat sau nu?
Se poate, din moment ce exista semnalari de genul acesta.
Dle Mitu, da sau nu?
A existat o colaborare, pentru ca eram tinar, eram... le-am spus, depinde ce
doriti de la mine.
Si ce doreau?
Pai ce sa doreasca, asta era sistemul, te intrebau, stii ceva de asta, ai vreo
opinie in legatura cu asta? De unde sa stiu eu ce va intereseaza pe dvs.? Pai
nu te poti informa, spuneau. Eu nu aveam informatii, pentru ca lucram la sala
de lectura, nu aveam colegi cu care sa intru in intimitati. Au fost vreo
doua-trei tentative de genul acesta. Securistul care se ocupa de BCS venea la
salile de lectura si imi cerea sa spun ce stiu ba despre un coleg, ba despre
altul
Si le spuneati? Ati furnizat note informative?
Da, le-am scris pe hirtie ca nu stiu nimic in legatura cu situatia expusa.
Dovada ca m-au scos dupa un timp.
Cind ati ajuns in Televiziune, nu v-au mai cerut nimic?
Nu.
Imi vine greu sa cred. Stiti ca multi va banuiesc ca ati fost informator.
Se poate, asa cum si eu ma gindeam la altii ca sint.
De ce nu ati refuzat atunci cind v-au racolat sau atunci cind v-au cerut notele
acelea?
Acum, dupa atitia amar de ani, privesti toata treaba cu alti ochi, ajungi sa
crezi ca erai doar o rotita. In momentul in care erai considerat
necorespunzator din punctul lor de vedere, erai tras pe dreapta, adica atunci
cind nu mai erai o sursa de informatii, erai scos. Se putea merge chiar pina la
scoaterea din Televiziune.
Si ar fi fost chiar asa o drama?
Unde sa ma fi dus?
Inapoi la biblioteca.
Probabil ca asta tine de deformarea mea care am lucrat in sistem, mi se parea
normal ca securitatea sa se intereseze de cei care eram pusi sa slujim
sistemul. Pentru ca asta e adevarul, din punct de vedere propagandistic l-am
slujit. Daca stiam sa fac piulite era altceva. Daca stiam pina unde poate sa
mearga aceasta paranoie securistica...
Dar ea se vedea cu ochiul liber, era in jurul dvs. Poate nu se vedea de la
Protocol 0 sau din vizitele lui Ceausescu, pentru ca pina la urma o parte din
cei care lucrati in Televiziune erati niste privilegiati.
Cum privilegiati?
Sa spunem, de exemplu, prin plecarile in strainatate, care pentru muritorii de
rind erau de domeniul fanteziei.
Eram privilegiati fata de strungarul de la 23 August
Si fata de intelectualul obisnuit care nu pleca nici pina la Ruse.
Asta facea parte din meserie. Era nevoie de Mitu, de Brates sau de altul sa fie
in capitala Libiei, pentru ca peste trei zile sosea Ceausescu. Ce era sa facem?
Sa refuzam plecarea? Sa spun ca nu plec cu seful statului?
Dvs. trebuie sa raspundeti la intrebarea aceasta. Retrospectiv vorbind, ati mai
face aceeasi meserie, stiind ceea ce stiti acum?
Nu stiu daca am facut-o suta la suta din convingere sau din interes propriu, ca
sa fiu profesional vorbind cu un pas inaintea colegilor. Am
luat-o ca pe o sansa.
Florin Mitu a fost sursa “Virgil Ion”
La rindul sau, Florin Mitu a fost un apropiat al Securitatii. E drept, cu ceva
mai multa vreme in urma si, aparent, pentru mai putin timp. El a fost recrutat
ca informator in 16.12.1961 de catre cpt. Bojin Marius si a purtat numele
conspirativ “Virgil Ion”. A fost activ pina in 1967, cind a fost scos din
retea, deoarece s-a mutat cu slujba la Consiliul National al Pionierilor,
obiectiv care era deja acoperit informativ. In anul 1975 s-a cerut verificarea
sa la cartoteca in cadrul asa-numitei actiuni
“ Z-75”, care se ocupa de cei banuiti ca au intentii de emigrare si de cei
ce intretin relatii cu strainii. Raspunsul este clar, dosarul lui Florin Mitu
se gaseste in Fondul de retea sub numarul 84301/0680. In dosarul de
“obiectiv” al Televiziunii nu exista date care sa ateste daca legatura lui
cu Securitatea a fost reluata sau nu. Ceea ce nu constituie un raspuns nici
intr-un sens, nici in altul.
“Par eu un om nesincer?”
La Paul Soloc am ajuns din cauza unor suspiciuni. Asemanarea dintre scrisul de
pe notele informative ale “numitului S.P.” si cea dintr-o autobiografie
semnata Paul Soloc era izbitoare. Plus alte informatii colaterale. Intilnirea a
durat circa jumatate de ora. A negat orice implicare. “N-am auzit niciodata
de A.C.”, “nu este scrisul meu”, “Florin Mitu imi era prieten”. E
convins ca la Actualitati misunau informatorii, dar el nu se numara printre ei.
Apoi m-a privit in ochi si m-a intrebat: “Par eu un om nesincer?” La
plecare i-am spus ca nu imi risipise banuielile.
Dupa revolutie si pina in 1996, Paul Soloc a fost directorul Departamentului
Emisiunilor Informative. A fost demis din functie de Stere Gulea si a ajuns
simplu realizator de emisiuni la Stiri. Acum este redactor sef la Redactia
social-economic si coordonatorul programelor de campanie electorala din
Televiziune.
dracugol
"MOAB" <motherof...@aol.comMOAB> wrote in message
news:20040613231035...@mb-m15.aol.com...
> http://www.expres.ro/topstory/?news_id=157557&PHPSESSID=0073e5d24cc51933a8
> bab0aa88c7c27f
>
Da-i in pula mea de neoameni, ce-i asa de greau sa zici nu. Si eu am fost
membru de partid ba chiar si secretar cu alte cele la facultate. Da cind au
venit ca cica zi-ne de asta si de asta am zis "mai tovarasi eu nu torn.
Sint destui care toarna ca la balamuc. Ce mai vreti de la mine ca deja stiti
tot?"
Da nu zici ca au venit de fo cinci ori. Aceiasi placa. Ia scrie aici odata
pe saptamina. Odata am vrut sa scriu. Da ce sa scriu? Ca ala s-a certa cu
soacra? Ca altul o futea pe o asistenta? Ca celalalt asculta Europa Libera?
Toata lumea asculta. Pina si ei ascultau.Toata lumea se futea. Si ce daca?
Dupa aia pula pasaport. Cica "nu a aprobat organizatia de baza" . Tras pe
linie moarta.Ajuns in fabrica cu Comertul Exterior. Cica du-te-n sectia sa
numeri rulmentii sau ce pula mea faceau betivii aia acolo.
Ei da, mi-am zis, sa suga pula organizatia de baza atunci. Si m-am uschit.
Lumea e mare. Bagat actele, 'mnezeu sa-l ierte pe Reagan.
Turnati-va intre voi. futuva-n gura de tembeli. Securitatea lui Papuc.Ii
timpise Odiosu'. . Tara ardea si era plina de spioni rusi, si ei voiau sa
stie cine fumeaza tigari straine.
Niste gunoaie. Daca ziceau destui "nu" altfel era. Nu ajungea tara in
mocirla asta.
Tarani speriati de bombe. Acum ii fut toti in cur. Asa le trebuie.
Cristian Croitoru
"dracugol" :
dracugol
"Cristian Croitoru" <c_cro...@hotmail.com> wrote in message
news:2j585uF...@uni-berlin.de...
> WOW! :-)
Pai ce, nu-i asa...hai ca ma duc sa ma culc s-a facut 2.36AM si miine am
sedinte, mai tovarasi
Tchas
"dracugol" <dc...@comcast.net> wrote in message
news:slezc.20969$Hg2.2641@attbi_s04...
Lustruieste-ti p^lnia.