A inceput pregatirea psihologica in Romania.

[rtcorp]

Din Ziua:
> CONFESIUNI
>
> Fara falsa pudoare, fara prejudecati
>
> "Traiesc in doua lumi paralele"
>
> Cand se pomeneste despre homosexuali, cei mai multi au o reactie de respingere a subiectului. "Nu stiu nimic despre ei si
> nici nu ma intereseaza". "Niste nenorociti. Astia sunt bolnavi". Cu toate acestea, homosexualii sunt in toate mediile sociale.
> Parlamentari, artisti, studenti, avocati, preoti, elevi, medici, jurnalisti, filosofi, scriitori, profesori etc. Medicii ii cunosc pe
> cei care au fost nevoiti sa solicite sprijin medical. Politia ii cunoaste doar pe cei care au incalcat legea. Armata, Biserica,
> penitenciarele si Ministerul Educatiei Nationale cunosc doar cazurile flagrante din institutiile pe care le coordoneaza. Cine
> sunt homosexualii? Cati sunt in Romania? Zeci? Sute? Mii? Nimeni nu stie. Ca in toata lumea, din toate vremurile, si in
> Romania au fost si sunt homosexuali. Pe seama lor se fac glume, se spun rautati, dar nu sunt exclusi din colectivitate. Sunt
> acceptati asa cum sunt.
>
> Fara falsa pudoare, fara prejudecati, am intrat in aceasta lume putin explorata. Am ascultat confesiunea unor tineri aparte.
> Pentru prima oara in viata lor isi spuneau povestea. Povestea unor barbati care nu au sarutat niciodata o fata.
>
> "Am avut cateva tentative de sinucidere"
>
> Marius, 21 ani, student la Litere: "Am avut dintotdeauna sentimentul ca mi se intampla ceva deosebit, dar pana la pubertate
> nu stiam cum se numeste. Abia la scoala generala, apoi in liceu, am inteles ca ceea ce se numeste homosexualitate mi se
> potrivea. Nu voiam sa cred ca am vreo legatura pentru ca mi se parea ingrozitor sa porti eticheta de homosexual. Atunci, la
> 13-14 ani, aveam informatii numai din auzite. Am inceput sa caut o explicatie a fenomenului in cartile de stiinta. Fata de fete
> nu am simtit altceva decat prietenie. Fizic, nu am repulsie, dar, pur si simplu, nu ma interesau. La 16 ani am avut ocazia sa
> plec in Franta, la studii. Cand am plecat, eram marcat de o puternica depresie si avusesem cateva tentative de sinucidere. Nu
> dormeam noaptea si imi era sila de viata. Ma simteam vinovat. Ma tot gandeam cum s-a intamplat sa ajung eu la periferia
> societatii. Pentru ca asta stiam eu despre homosexuali. Dar am avut noroc. In Franta am intalnit un grup de tineri gay. Am
> avut un soc pentru ca toti erau veseli, «normali». Eu eram inca speriat, dar ei mi-au aratat ca nu sunt singurul in aceasta
> situatie. Tot timpul cat am stat in Franta am fost un adevarat "aspirator" de informatii. Tot in Franta am avut si prima
> experienta sexuala. M-am indragostit «lulea», desi era clar ca relatia nu va dura.
>
> Cand m-am intors acasa, am incercat sa vorbesc cu parintii mei. Ma bazam mult pe intelegerea lor de dascali. Nu a fost asa.
> Au avut loc drame: plansete, certuri, atmosfera foarte tensionata. Am fost acuzat ca ma vand ca o curva, ca imi voi distruge
> viata si ca voi ajunge de rasul si dispretul lumii. Cand am spus catorva colegi de liceu, foarte buni prieteni, m-am simtit mai
> linistit pentru ca ei nu numai ca nu m-au respins, dar mi-au aratat o si mai mare prietenie. In liceu am mai avut «o mare
> dragoste», un coleg. Ca orice relatie la aceasta varsta s-a destramat firesc. Din clasa intai pana in ultima clasa de liceu am
> fost premiant, am terminat printre primii liceul, iar la facultate am intrat printre primii zece. Evit sa spun ca sunt
> homosexual. De fapt, nici acum nu pot sa pronunt acest cuvant, prefer denumirea de gay. Nu sunt inca in stare sa declar
> public si nici altii. Cei care o vor face vor fi persoane sacrificate. Resimt foarte puternic presiunea Codului Penal. Ce as
> dori eu? Sa-mi traiesc viata asa cum doresc eu. Sa-mi fie respectata intimitatea. Sa pot sa tin de mana pe iubitul meu,
> Alexandru, de 29 ani, care este medic, iar, daca simt nevoia unui gest tandru pe strada, sa pot sa-l fac: sa-l strang in brate si
> chiar sa-l sarut".
>
> "Prima relatie sexuala am avut-o la 17 ani"
>
> Bogdan, 24 ani, student la Filosofie: "Cand eram mic, nu am stiut ca eu sunt altfel. Credeam ca asa sunt toti. Abia la
> pubertate am constientizat ca era ceva aparte. Nu am incercat sa vorbesc cu parintii mei si nici in ziua de astazi nu am avut o
> discutie cu ei. Sunt o fire interiorizata: intai observ, apoi ma intreb. Am cautat in carti, in manuale. Ma jucam si cu baieti si
> cu fete, nu aveam jucarii preferate. Am fost un copil normal pentru ca am stiu sa ma integrez. Am fost premiant din prima
> pana in ultima clasa de scoala. In clasa a VII-a si a VIII-a am inceput sa caut literatura care aborda aceasta problema.
> Practic, traiesc doua lumi paralele: una intima si una in societate. Pentru mine, homosexualitatea nu se reduce la relatia
> sexuala. Prima pasiune am facut-o pentru un coleg de gradinita. Simteam nevoia sa stau cu el tot timpul. La 15 ani, am simtit
> ceva special pentru un coleg de clasa. Imi facea placere sa discut cu el. Si acum suntem prieteni si sunt convins ca, daca ar
> sti ca sunt gay, relatia ar fi aceeasi.
>
> Prima relatie sexuala am avut-o la 17 ani cu un barbat cu 4-5 ani mai mare, bisexual. A fost «o dragoste la prima vedere»,
> care nu a durat. Ca student, in camin, am mai avut cateva experiente. Sunt unii care vor sa faca sex si atat. Mie nu-mi plac
> cei vizibil homo, cocotele masculine. Unii prieteni ai mei si cativa colegi stiu ca sunt gay, dar nu au avut reactii negative
> cand au aflat sau au intuit. Ma pregatesc pentru o cariera universitara. In viata intima, am pentru prima oara o relatie stabila.
> Avem aceeasi varsta, aceleasi preocupari intelectuale".
>
> "Parintii mi-au cerut sa nu ma feresc de familie"
>
> Daniel, 33 ani, contabil: "Am copilarit intr-un orasel de langa Brasov, unde comunitatea germana era preponderenta. Asa ca
> eu eram oarecum izolat. La 10 ani mi-am dat seama ca mi se intampla ceva deosebit. Nu simteam nevoia sa stau mai mult
> timp cu baietii, dar cu fetele eram foarte bun prieten. Imi placeau lucrurile domestice, plantele, animalele, cartile. Pe la 11
> ani, am inceput sa ma uit cu interes la barbatii din revistele de moda. Cand am ajuns la liceu, m-am surprins ca eu nu aveam
> nici o prietena, asa cum aveau colegii mei. A fost momentul cand mi-am pus serios problema. Vreo doi ani, m-am tot
> framantat. Am descoperit in casa o carte pentru tinerii casatoriti. Pe ultima pagina am gasit cateva randuri despre
> homosexualitate. Asa am aflat ca acest lucru are un nume, ca este o aberatie sexuala si ca se pedepseste cu inchisoarea. La
> 15 ani, am incercat sa-mi demonstrez ca nu este adevarat si am incercat sa ma apropii de o colega. Mai mult decat prietenie
> fata de ea nu simteam. La 16 ani am auzit despre un barbat gay pe care l-am cautat. Ca de la sine, am avut prima experienta
> sexuala. El avea 30 de ani, multa experienta si eu am vrut sa-l intreb cat mai multe, dar a evitat subiectul. Am facut o
> depresie puternica. Stiam ca nu sunt singurul, avusesem o experienta sexuala, dar nu aflasem nimic, iar cel de care eram
> indragostit ma evita. M-am dus la doctor si i-am spus ce calvar traiam. Acesta mi-a dat de inteles ca nu se poate schimba
> nimic si ca, din acel moment, trebuie sa ma indrept spre sport si citit. M-a internat in spital si a facut totul pentru a-mi gasi
> echilibrul. Totodata, m-a sfatuit sa nu mai spun nimanui si sa il caut ori de cate ori voi avea nevoie.
>
> Dupa depasirea momentului, parintii m-au intrebat ce se intampla cu mine. M-am hotarat sa le spun adevarul, plecand de la
> premisa ca vor intelege ca nu este o toana de moment. Parintii mei sunt muncitori si m-au crescut cu respect fata de oameni.
> Marturisirea nu a determinat reactii violente. Totul a decurs intr-o atmosfera civilizata. Tata m-a indemnat sa caut compania
> femeilor. Mama, in care am avut intotdeauna multa incredere, si-a aratat amaraciunea ca nu va avea nepoti. M-a sfatuit sa nu
> ma feresc de familie, sa nu recurg la companii dubioase. Mama mi-a spus ca ea a invatat la orele de religie ca fiecare om
> este diferit si este asa cum a vrut Dumnezeu".
>
> Profesorul de geografie era pedofil
>
> "Aveam 17 ani cand profesorul de geografie a insistat sa merg intr-o tabara - a continuat Daniel. Cand aveam 14 ani mai
> fusesem cu el intr-o tabara la mare si ne acordase mie si colegului meu o atentie deosebita. Am plecat in tabara, m-a
> rasplatit cu un sarut pe obraz pentru nu stiu ce fapta, iar noaptea am facut sex. A doua zi am plecat, pentru ca fusese beat si
> eu detest alcoolul si oamenii bauti. Cand am inceput scoala, directorul si cativa profesori aflasera de ce fusesem in spital si
> mi-au oferit sprijinul. La 18 ani am cunoscut un sculptor din Bucuresti cu care am stat un an de zile, dupa care el a plecat din
> tara. Am avut din nou o depresie si am ajuns iar la spital. Cand am fost recrutat, am spus comisiei medicale ca sunt
> homosexual si m-au declarat inapt. Aveam 23 ani cand m-am mutat in Bucuresti pentru un post mai bun. In functii inalte
> aveam prieteni gay care mi-au facilitat contacte cu grupurile din Bucuresti. Locurile de intalnire se schimbau la 2-3 luni
> pentru ca multi avusesera probleme cu Militia. Ca sa poata raporta ca a eradicat fenomenul, Militia facea o data pe an,
> intr-un oras mare, 20-30 de arestari de persoane homosexuale. Majoritatea dintre acestia plecau din tara, imediat dupa
> eliberare, iar ceilalti se fereau. In anii 1988, 1989, locurile de intalnire erau fie in statii de autobuz, fie la Universitate, la
> Opera, la Palatul Telefoanelor. Era suficient sa faci cativa pasi intre Universitate si Libraria "Eminescu". Am intalnit gay
> din toate mediile sociale, mai putin muncitori. Cand esti tanar si descoperi ca esti altfel, te lupti sa iti depasesti conditia.
> Colegul cu care am fost in tabara la mare era si el homosexual si a terminat Institutul Teologic. Acum este preot in Ardeal si
> este casatorit. Am avut un coleg provenit dintr-o familie de muncitori, ca si mine, care s-a zbatut sa invete si a terminat
> Academia de Politie. Sigur, sunt si barbati care practica prostitutia pentru 100.000-300.000 lei, dar eu nu am fost niciodata
> interesat de ei".
>
> "Toata scoala am fost premiant"
>
> Razvan, 27 ani, student la Medicina: "Pe la sfarsitul liceului, imi venea sa sarut toti barbatii. Am resimtit ceea ce mi se
> intampla ca pe o boala. Prima emotie puternica am simtit-o la 6 ani, cand l-am vazut pe unchiul meu dezbracat. La 11 ani,
> am inceput primele jocuri erotice cu un var de-al meu, de aceeasi varsta. Eu eram foarte precoce si rebel si i-am propus o
> relatie sexuala. Mama lui, o femeie extraordinara, ne-a explicat ca nu este bine ce vrem sa facem, de ce nu este normal si ce
> rani ne-am putea provoca. Tot timpul mi-am facut cultura peste masura de autodidact. La scoala am fost tot timpul premiant.
> Vacantele le petreceam la Campulung Muscel si-mi placea sa merg la scaldat cu baietii. Ma masturbam foarte des. La 16
> ani, m-am indragostit de un coleg care m-a respins, dar am ramas si astazi prieteni. Eram in clasa a XII-a cand am avut
> prima relatie sexuala cu un coleg care avea experienta de la 10 ani. Cand am plecat in armata, am suferit foarte mult. La 17
> ani am trecut printr-o experienta care m-a marcat. Am fost violat de un tip. A trebuit sa stau in spital peste 80 de zile. In
> 1990, m-am legat foarte tare de un coleg, heterosexual. Era foarte atent cu mine, imi facea cadouri scumpe si m-a ajutat
> foarte mult cu sfaturile sale. Nu am avut niciodata relatii sexuale cu el. A fost o dragoste foarte puternica. In 1997 s-a
> casatorit si nu m-a invitat la nunta. In 1992 cunoscusem, la Biserica Anglicana, un american care mi-a spus ca este gay. L-am
> reintalnit in 1995. Am facut sex cu el, mi-a placut si am trait cu el o luna de zile. In tot acest timp eram in sesiune si am luat
> examenele cu zece pe linie. Am mai avut cateva relatii sexuale, dar nu mi-a placut. Psihiatrii m-au sfatuit sa caut cat de mult
> compania fetelor, sa ma uit la filme erotice cu femei si sa incerc sa ma reorientez sexual. Am spus parintilor mei ce mi se
> intampla abia in 1990 si am avut o discutie foarte deschisa. Mama a incercat sa ma inteleaga, dar tata - artist plastic care
> apreciaza foarte mult femeile - nu poate accepta. In liceu nu am avut probleme pentru ca, avand note numai de zece, eram
> favoritul profesorilor. Imi doresc foarte mult sa gasesc o fata blonda, cu ochii verzi, care sa ma inteleaga si sa ma ajute sa
> ma reorientez sexual. Pana acum am avut numai experiente neplacute, pe care nu vreau sa le repet".
>
> In Romania nu este definita legal decenta
>
> Cand se pomeneste despre homosexuali, cei mai multi isi exprima dezgustul, considera subiectul imoral, indecent si obscen.
> Homosexualii insisi evita termenul, preferandu-l pe cel international de "gay". Ceea ce nu se stie este ca, in Romania,
> obscenitatea, decenta si moralitatea publica nu sunt definite legal. Aflat in impas cu o ancheta, Inspectoratul General de
> Politie a solicitat Parchetului General sa defineasca acesti termeni. Raspunsul a fost ca, in functie de colectivitatea unde se
> pune problema, continutul este variabil. Cu alte cuvinte, nici institutiile de ordine publica nu cunosc limitele decentei, ale
> obscenitatii si ale imoralitatii publice. In mod cert, nu Parchetul General este singura institutie care trebuie sa dea o definitie
> clara dupa care sa se poata blama si homosexualii. Poate ar fi cazul ca si alte institutii sa se implice. Poate Parlamentul?
> Ministerul Educatiei Nationale? Al Culturii? Academia Romana? Biserica? Societatea civila?
>
> Asa cum spuneam, in toate mediile sociale din Romania traiesc si muncesc homosexuali. Este o lume putin explorata, dar
> intens blamata. Ramane de vazut daca cu bunastiinta, din indolenta, din inconstienta sau din falsa pudoare.
>
> Marina Dohi