Sa va spun la inceput cum si de ce am ajuns eu in Japonia si apoi in
Germania:
- in Japonia am ajuns in urma unei oferte de munca aparute in Romania
Libera, careia i-am raspuns mai mult la misto. N-am crezut ca m-ar fi
cautat cineva sa-mi ofere un job acolo. Norocul lor si al meu a fost
ca firma s-a miscat atat de repede, incat n-am apucat sa ma dumiresc
si eventual sa refuz. Odata ajuns acolo fara familie, mi-a fost destul
de greu cu acomodarea, iar dorul de acasa nu m-a lasat sa stau singur
mai mult de 3 luni. Era si perioada sarbatorilor de iarna si era pur
si simplu prea mult pentru mine sa petrec de unul singur.
- in Germania am ajuns si pe baza experientei lui Vali Murariu care
fusese deja in Franta si stiam de la el ca se poate trai si mai bine
in alta parte. Pe de alta parte Anca si cu mine vroaim sa vizitam
Europa, iar la vremea respectiva nu avem mijloace financiare sa ne
realizam visul muncind in Bucuresti. Al treilea factor a fost
presiunea vremii si in special a fratelui meu, de a pleca in
strainatate. Era o moda, ce sa mai vorbim? Am gasit un job in
Germania, din nou fara Anca si fara baiat, dar de data asta am ramas
aici 6 luni singur, pana au venit si ei. A fost mult mai usor si din
cauza distantei si a culturii asematoare cu cea romaneasca.
Dupa atatia ani de strainatate nu mai gandesc prea des la intoarcerea
in Romania, desi multa vreme m-a framantat idea asta. Am fost si vom
ramane romani, chiar daca traim aiurea.
Sunt convins ca locul perfect nu exista, fiecare loc avand si avantaje
si dezavantaje. Cred ca pentru Mihnea (baiatul nostru) am luat o
decizie buna, pentru ca el nu este un roman intr-o tara straina. El
este un roman jumatate neamt, la el acasa. Cred ca Anca si cu mine vom
ramane intotdeauna legati cel putin sufleteste de Romania si vom veni
de fiecare data in concediu cu drag.
Cateodata ma gandesc de ce trebuie sa dureze atata vreme pana cand
Romania sa invete din experienta altor tari mai avansate si sa profite
din treaba asta sarind peste etapele de dezvoltare firesti cu o viteza
ceva mai mare. Poate ne intoarcem cand iesim la pensie, dar mai este
cale lunga pana atunci.
M-as bucura sa aflu si care este experienta si perspectiva voastra,
ori ca romani stabiliti in strainatate, ori ca romani ramasi in
Romania.
Mihai
--
Aţi primit acest mesaj deoarece sunteţi abonat(ă) la grupul "Sfantul-Sava-Promotia-1991-Clasa-J" din Grupuri Google.
Pentru a publica pe acest grup, trimiteţi e-mail la sfantul-sava-prom...@googlegroups.com.
Pentru a vă dezabona de la acest grup, trimiteţi e-mail la sfantul-sava-promotia-1...@googlegroups.com.
Pentru opţiuni suplimentare, vizitaţi acest grup la adresa http://groups.google.com/group/sfantul-sava-promotia-1991-clasa-j?hl=ro.
Un african, tocmai recunoscut ca azilant, se plimba mândru pe strazile noului sau oras.
El se adreseaza primului întâlnit, spunându-i:
"Multumesc draga germanule, va multumesc ca m-ati primit în tara voastra minunata, ca mi-ati oferit ajutor, adapost si asigurare medicala."
Cel caruia i se adresase raspunde:
"Va înselati, eu sunt albanez."
Omul merge mai departe si se adreseaza unei alte persoane:
"Multumesc pentru ca m-ati primit în asa o tara frumoasa ca Germania !”
"Acesta îi raspunde:
“Eu nu sunt neamt, eu sunt român...”
Mai întalneste o persoana si spune din nou:
“Multumesc pentru minunata Germanie !”.
Cel interpelat ridica din umeri si zice.
“Eu nu sunt german, sunt egiptean.”
Apoi vede el o femeie ceva mai vârstnica si o întreaba.
“Sunteti nemtoaica ?”
“Nu”, zice femaia, “sunt turcoaica.”
Nedumerit, o întreaba:
“Dar unde sunt, femeie, toti nemtii astia ?”
Femeia se uita la ceas si spune:
“Probabil la munca...”
Bafta tuturor!
Emigrare - Da su Nu?
Faceti ce vreti, dragä. Cum credeti voi cä e mai bine, maicä, atâta
timp cât va iubiti.
Chestiunea e absolut culturala, pana cand apar copiii, iar atunci
devine ceva mai degraba logistic.
Ideea este sa gasesti daca nu un tzel in viata, macar un mod de viata.
E cultural, si e in functie de meteorologie :D
In fiecare tara exista niste apucaturi locale, rezultatul unor
decantari in timp. In Romania lumea incearca sa imite pe unii sau pe
altii, dar in realitate, societatea este dezorientata. N-a fost timp
sa se nasca un fason romanesc in stilul de viata, mai ales la ora
actuala.
Eu, daca ar trebui sa ma intorc in Romania si sa stau acolo, stiu
(acum) ce am de facut. Prin anii 90 nu prea stiam. Dar in ziua de azi
in Romania poti face cumparaturi ca in vest, exista oferta culturala,
poti face excursii excelente, etc, e adevarat, lasand o parte din
fitze acasa. Autostrazile sunt necesare, dar in 3 ore cu masina pe
sosea din Bucuresti ajungi la Brasov, la Curtea de Arges, la Horezu,
la luncile Dunarii, la Ruse, la Dobrogea, la Carpati. Nu e chiar rau.
In plus incepe sa-mi placa stilul "low speed" din Romania, cu tot cu
"lipsurile" sale.
Pâna la urma, cea mai sexy varianta este sa profiti de ambele optiuni,
mai ales ca dupa atâta vreme de sacrificii probabil ca meriti o
recompensa. Cand o ajunge fi-mea la majorat, am s-o ejectez din casa
si am s-o trimit la facultate in Anglia. Cand isi va gasi un muflon
local, voi avea ocazia unor placute sejururi britanice, cu ceai,
cookies si curse de ogari. Iarna se petrece la Sibiu, ca e mai multa
zapada si e aproape de munte. Vara, intre riviera Mediteranei si
Carpatii aceia mai accesibili (sa nu uitam ca voi avea peste 50 de
ani). Primavara , la Barcelona, cu posibile escapade in Baleare sau la
Berlin. Toamna e cel mai greu de ales, ca peste tot e misto: apa marii
inca e calda, peste tot se fac gratare, pietele sunt pline, in Romania
se prepara zacusca si bulion, peste tot apar festivaluri, se schimba
expozitiile in muzee, e perioada perfecta pentru un voiaj de placere.
Budapesta, Cracovia, Amsterdam, Toulouse sau Oporto, splendide toate.
Mi se pare ca vreau sa ma pensionez ACUM.
Va las, ca mai am si alte trebi. Timid, J-ul incepe sa se miste din
nou.
George
Voi, cei plecati din tara, ce mancaruri mancati, ce gatiti la voi in
bucatarie? Faceti gateli din Romania, care nu ies asa de bune pentru
ca produsele nu au gust? Includeti si feluri din tara in care v-ati
stabilit? Va inspirati din reviste sau carti de bucate? De fapt,
considerati ca e important ce mancati?
Aceleasi intrebari pentru cei din tara. Am observat un mic boom al
retetelor prin revistele din tara, dar adresat exclusiv femeilor.
Barbatii se axeaza mai mult pe bere, fotbal, masini, se pare.
Eu gatesc. Shefa la fel, nu e sectorul meu exclusiv. In majoritatea
cazurilor facem retete de aici, dar nu prea ne uitam prin reviste. Mai
mult prin carti de bucate. Totusi azi, la urgenta si la graba, am
executat o mica partitura romaneasca: niste "piftele", nume provenit
din vorba turceasca köfte, sau cam asa ceva, intrebati-l pe Boerescu.
O nimica toata: aveam 400gr de carne tocata melanj porc cu vita (la
care banditii pun sare, ca sa tina apa), i-am bagat un ou, piper, o
cepa tocata micro, frunze de "pätrinjel" tocate si un cartof ras cu
razatoarea fina, apoi scurs bine de lichid. C'est ça! (Bine, trebuie
facute bilute si tavalite prin faina inainte de tigaie).
Acum un an am facut o nebunie si am mers la Paris cateva zile. Intr-un
restaurant din Montmartre recomandat de cineva, am facut o confuzie si
am cerut steak tartare (imi era mintea la roast beef). Garçonul imi
aduce pe o tava urmatoarele: aprox.300gr de carne tocata CRUDA de
vita, un ou crud intr-o ceasca, ceapa tocata, sare, piper, etc,
practic aceeasi compozitie cu a chiftelelor mele, doar ca mai veneau
si niste capere si un sos de mustar. Nu ma asteptam la asta. Pentru un
moment m-am simtit ca Mr. Bean in acel sketch in care vâra steak
taratare-ul pe unde apuca, numai sa nu-l inghita. Am inceput sa
amestec ingredientele si jumatate din restaurant se uita la mine. Am
ridicat privirea de cateva ori cu expresia "what tha fuck you're
looking at?" si m-au lasat in pace sa mananc ce aveam in blid. Am avut
noroc de vin din belsug, un Beaujolais, daca asta era intrebarea.
Hai, comentati, ca de-abia astept. Doriti sa deschidem o linie de
discutie pe teme gastrice?
Pofta buna, puilor.
George
--
Aţi primit acest mesaj deoarece sunteţi abonat(ă) la grupul
"Sfantul-Sava-Promotia-1991-Clasa-J" din Grupuri Google.
Pentru a publica pe acest grup, trimiteţi e-mail la
sfantul-sava-prom...@googlegroups.com.
Pentru a vă dezabona de la acest grup, trimiteţi e-mail la
sfantul-sava-promotia-1...@googlegroups.com.
Pentru opţiuni suplimentare, vizitaţi acest grup la adresa
http://groups.google.com/group/sfantul-sava-promotia-1991-clasa-j?hl=ro.
__________ Information from ESET NOD32 Antivirus, version of virus signature
database 4940 (20100312) __________
The message was checked by ESET NOD32 Antivirus.
__________ Information from ESET NOD32 Antivirus, version of virus signature
database 4940 (20100312) __________
The message was checked by ESET NOD32 Antivirus.
__________ Information from ESET NOD32 Antivirus, version of virus signature
database 4940 (20100312) __________
The message was checked by ESET NOD32 Antivirus.
Eu ma gandeam ca mai animam grupul cu ceva discutii pe variate teme,
pana nu moare de tot. Asa ca sugestiile sunt bine venite.
Mi se pare misto ce spune Brandusa: ca se traieste bine in Romania.
Mai exista si oameni care se descurca si sunt multumiti.
| HRISTOS A INVIAT! Oriunde va aflati si oricum v-ati facut un rost, va doresc un UN PASTE FERICIT alaturi de familie si de cei dragi! Bogdan N. |
HRISTOS A INVIAT!
Oriunde va aflati si oricum v-ati facut un rost, va doresc un UN PASTE FERICIT alaturi de familie si de cei dragi!
Bogdan N.
Dar vad ca ati fost ocupati de Paste ( haleala, bautura, alea, alea) de abia mai deschideti netul! Spor la treaba!--- On Thu, 4/8/10, Mihai Ilie Rusu <rusum...@gmail.com> wrote: |
|
Sent from my BlackBerry® wireless device
nici nu stii cum e mai bine:sa mananci miel, oua de gaina, cozonac si alte mancaruri grele ( ca la noi) sau sa te umfli de ciocolata sub toate formele ( ca la ei). Cat despre gratarele lor renumite, stim cu totii ce ,, usoara" e carnea lor. Oricum o dai, nu e bine, deh, e o regula: de sarbatori trebuie sa pui ceva pe tine, daca tii datina.
Dupa mine, Pastele il petreci in familie, cu cei apropiati ( daca poti), ceea ce am facut si eu, dar acasa. Spor la treaba |