Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul bogat)

[Parohia Cardiff]

Doamne ajuta! Acest email este trimis din partea "Bisericii Tuturor Sfintilor si a Sfantului Arhidiacon Stefan - Parohia Cardiff".

 

“Iată stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide, voi intra la el, şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20)
Numărul 75 (2015), Duminica a 12-a după Rusalii (Tânărul bogat)
  
Evanghelia: Matei 19, 16-26*
  
Î n vremea aceea un tânăr a venit la Iisus şi I-a zis: „Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?“ Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viaţă, păzeşte poruncile“. El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea. Ce-mi lipseşte?“ Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie“. Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: „Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor. Şi vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu“. Auzind acest cuvânt, ucenicii tare s\'au mirat şi au zis: „Atunci, cine poate să se mântuiască?“... Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis: „Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“.
 *)Texte preluate din ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, 2000, citată pe scurt: Biblia Bartolomeu
 
Chemarea lui Hristos - să-I aparţinem în totalitate
Mitropolitul Iosif
 
(…) Sunt mai multe niveluri de înţelegere duhovnicească a chemării pe care Hristos o face, într-un fel sau altul, fiecăruia dintre noi. Tânărul bogat aude de un Învăţător de Lege deosebit, ieşit din comun, de Care poporul lui Israel se apropia, mai mult sau mai puţin, pe Care Îl respecta, mai mult sau mai puţin, pe Care Îl credea, mai mult sau mai puţin. Şi se apropie şi el, şi curios, dar în acelaşi timp şi foarte mândru de starea lui sufletească de până atunci - adică se credea mare împlinitor al Legii - vine la Învăţător, poate mai mult încercând să-L ispitească decât să afle adevărul (…), şi întreabă: \"Ce să fac ca să fiu mântuit?\" \"Respectă poruncile!\", îi răspunde. \"Care?\" (…) Iar Iisus i-a zis: “Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi\".
Şi auziţi răspunsul tânărului - (…) era atât de încântat de formalismul lui, am spune, de starea lui exterioară, de starea respectării poruncilor, încât era foarte bucuros să-I răspundă lui Hristos: \"Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?\". Şi abia acum Hristos îl cheamă, abia acum Hristos îl provoacă să se depăşească pe sine însuşi, să renunţe la sine, să iasă din sine, din mândria lui, din autosuficienţa lui, din Legea veche, să iasă din cuvântul Lui Dumnezeu, am putea spune, şi să intre în alt Cuvânt al Lui Dumnezeu, desăvârşit, revelat, Care era chiar înaintea lui, pentru că înaintea lui stătea Cuvântul Lui Dumnezeu Însuşi. Îi spune: \"Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi”. Şi auzind cuvântul acesta tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: “Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia Cerurilor”.
(…) Şi nu o să insist pe bogăţie, pe bogăţia materială. Însă, trebuie să vedem această stare a tânărului pentru noi cei de azi şi prin aşa-zisa bogăţie pe care am putea-o avea. Şi mă refer aici la cea intelectuală, la bogăţia cunoştinţelor noastre, la inteligenţa noastră. Putem să vorbim şi de frumuseţea exterioară, de frumuseţea trupească, de puterea pe care o exercităm asupra altora prin personalitatea pe care o avem sau prin cine ştie ce daruri extraordinare pe care le-am putea avea în toate domeniile (…), tot ceea ce de multe ori constituie pentru noi, cei săraci material, o bogăţie care ne face să rămânem departe, să nu putem renunţa la ea atunci când Hristos ne cheamă şi ne spune că: “a fi desăvârşit înseamnă să renunţăm la bogăţia noastră, să o vindem”. Adică să ne comportăm ca şi cum n-am mai avea-o, să o împărţim săracilor sau să ne considerăm pe noi înşine săraci în acest sens şi să ne golim inima de toate pentru ca Hristos să poată avea loc în ea. Aceasta este chemarea noastră prin excelenţă, vocaţia noastră prin excelenţă, chemarea de la Hristos: să Îi aparţinem Lui în totalitate. (…) A fi a lui Hristos nu înseamnă doar să te duci în mănăstire astazi, înseamnă a-L urma pe Hristos în toate, în absolut tot ceea ce facem. Însă, ceea ce ne este mai greu este să ne sărăcim inima noastră, mintea noastră, să o vedem săracă şi goală fără Hristos. Şi să răspundem la această chemare a Lui care înseamnă să ne vedem pe noi înşine săraci. (…)
Ce avem noi să nu ne fie dăruit de către Dumnezeu? Ce avem să nu fie primit? Ce avem şi să fie numai al nostru? Tot ceea ce avem, de la cele duhovniceşti, spirituale, până la cele materiale, până la propria noastră persoană este un dar de la Dumnezeu. Ne sun-tem dăruiţi nouă înşine şi este greu dacă nu facem efortul discernământului, încă din fragedă tinereţe, să ştim, să discernem, să vedem care este cuvântul lui Hristos, cu-vântul Lui Dumnezeu, unic, pentru fiecare dintre noi. (…) Care este starea mea de înţelegere, de discernământ a ceea ce Hristos vrea de la mine? (…) Care este vocaţia mea? Pentru ce m-am născut în această lume? Întrebarea aceasta ne-o pune Hristos şi a pus-o tânărul bogat lui Hristos: \"Ce să fac să fiu desăvârşit?\". Şi Hristos îi răspunde. Dar îi mai răspunde cu un cuvânt: \"Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit\". Adică nici mai mult, nici mai puţin decât să fim ca Dumnezeu. Iată chema-rea, iată chemarea desăvârşirii. Şi intrăm prin această chemare într-o pădure nesfârşită în care, de multe ori, nu mai vedem nicio intrare, nicio ieşire şi ne dăm seama că avem viaţa noastră întreagă la dispoziţie pentru a răspunde la această chemare a lui Hristos: să fim desăvârşiţi, să ne golim de noi înşine, să ne considerăm săraci. (…) Şi această chemare este a fiecăruia dintre noi, şi a mea, şi a voastra, a fiecaruia. (…) Desăvârşirea, căutarea desăvârşirii în viaţa aceasta este, după cum spunea Părintele Arsenie Papacioc (…): \"să înviem, să înviem iară şi iară din morţile noastre de fiecare zi\". Pentru că nu poate fi chemarea lui Hristos alta decât spre ridicare, spre înviere. (…) acesta este setea din noi, setea tânărului este explozia de viaţă pe care o are în el, pe care o avem în noi, o aveţi în voi. Cum o ghidaţi? Spre ce o îndreptaţi? (…) Singurul care ne poate da vedere este Hristos.
Dar nu o face fără ca noi înşine să răspundem liber la chemarea Lui. Nu o face cu forţa, ne lasă complet liberi. Dar orice pas pe care noi îl facem înspre El, cheamă şi pasul lui Hristos. Pentru că nu este numai o vocaţie a noastră înspre Hristos şi o chemare a noastră înspre Hristos, este şi o chemare a lui Hristos de către noi, la care El aproape că nu mai poate să nu răspundă, aproape că nu mai este liber să nu răspundă. Pe când noi suntem liberi. (…) În ciuda a tot ceea ce noi putem gândi despre Dumnezeu, am fost şi suntem liberi. De aceea Hristos pe cruce nu face nici un gest care să oblige. Ce-i spuneau cei din jur? \"Dă-Te jos de pe Cruce ca să credem în Tine\", şi-L batjocoreau, râdeau de El. Şi cât de mare este tentaţia aceasta - noi nu reuşim niciodată să-i rezistăm: să arătam că avem dreptate! El a lăsat ca dreptatea şi ca adevărul să izbucnească, să iasă, să se ridice din mormânt, prin Învierea Lui.
Sursa: ÎPS Iosif, Mitropolitului Europei Occidentale şi Meridionale, fragment din transcrierea cuvântului către tinerii din tabăra de la Nemţişor, 2011
Vitamine duhovniceşti 
“În relație onestă cu sine este doar cel care dorește să se biruiască pe sine”
Din păcate, mulți cred că a fi înțeles înseamnă a ți se da dreptate, a fi îndreptățit să te comporți cum te comporți pentru că simți ce simți. Or, a fi înțeles înseamnă ca cel ce te ascultă să-și dea seama ce simți și să-ți arate asta. Avem nevoie să ni se audă suferința și nu să ne justificăm felul în care ne-o procurăm. Nimeni nu e vinovat pentru cum ne simțim sau pentru ce simțim. Nici un sentiment nu e rău în sine, ci doar ce facem cu el. Avem nevoie să ne simțim acceptați cu sentimentele noastre și nu condamnați pentru ele.
Apoi, avem nevoie de ajutor ca să înțelegem noi înșine că nimeni nu e responsa-bil de sentimentele noastre, că ele își au cauza în noi înșine și că sunt legate de felul în care ne împlinim nevoile și că numai noi putem alege ce e de făcut când cineva nu ne ajută să ne împlinim o nevoie. Dacă vom pretinde că ar trebui să o facă și că Dumnezeu și lumea există pentru a ne împlini nevoile, alegem suferința pentru că, de îndată ce ne maturizăm suntem singurii responsabili pentru împlinirea nevoilor noastre. Cei din jur, Dumnezeu și lumea ne oferă condiții, ajutor, oportunități, și așteaptă același lucru de la noi. Așteaptă, nu ne pretinde. Orice pretenție este o călcare a libertății și demnității omului. Iată de ce e atât de important să învățăm să ne asumăm responsabilitatea care ne aparține și când cerem și când oferim, și când primim și când nu primim, și când refuzăm și când suntem refuzați.
Așadar, în relație onestă cu sine este doar cel care dorește să se biruiască pe sine, sinele acela rănit care se hrănește cu plăcerea de a suferi și cere mereu și mereu “mâncare și băutură” . Doar acela înțelege și învață, cu revoltă o vreme, să transforme orice durere în rugăciune, acceptând sentimentele ca vibrație psihosomatică și refuzând gândurile care nu sunt altceva decât vechile scheme bolnave. Acela se hrănește din harul primit prin Taine și rugăciune și face din toate ale sale “prescură” vie pe care o oferă Domnului clipă de clipă pentru a o sfinți. Acela, chiar de se va supăra sau mânia pe mine ca mesager al acestui fel de a fi, va trăi orice cădere ca pe o nouă și minunată lecție de viață în Hristos. Acela învață, cu durere dar și cu bucurie, să nu-și mai centreze viața pe împlinirea dorințelor, oricât de nevinovate ar fi, ci pe intrarea în Împărăție pentru că a văzut că restul se adaugă.
Sursa: Maica Siluana Vlad, www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20100708/care-este-adevarul
 


Consiliul Parohial
Parohia Cardiff
Biserica Tuturor Sfintilor si a Sfantului Arhidiacon Stefan
Church of St. Dyfrig and St. Samson (Church of Wales)
Pentre Gardens, Cardiff, CF11 6QX
Mobil Parinte: 07513 035 395
par...@bisericaortodoxacardiff.com
www.bisericaortodoxacardiff.com

Pentru a nu mai primi email-uri din partea noastra va rugam sa urmati link-ul dezabonare si in pagina deschisa sa va introduceti adresa de e-mail.