de Iulică ȚENEA
tiger21
Dumnezeu să te BINECUVINTEZE frate Petrică FĂGĂRAȘ!...
La vârsta de 17 ani am avut curajul să-i înfrunt pe COMUNIȘTI, să-mi
iau viața-n piept și să mă arunc în brațele bătrânului OCCIDENT, din
dorința de a fi un om liber, care să gândească liber și să mă pot
exprim liber. Australia a fost țara care m-a adoptat, mi-a creeat
posibilitatea să termin două facultăți și totodată să fac sport de
performanță, pentru care îi mulțumesc din tot sufletul. Aici, ai toate
drepturile, adică ești un cetățean liber, poți să-ți spui punctul de
vedere chiar și împotriva guvernanților țării. De fapt și în România
am văzut că sunt foarte mulți ziariști care-l înjură zilnic pe
Președintele BĂSESCU și acesta nu ripostează sub nici o formă. Asta
înseamnă DEMOCRAȚIE...
Datorită vieții tumultoase pe care am avut-o, tot ceea ce
scriu,,poezii sau nuvele,,sunt valoroase, deoarece EU nu scriu cu
mâna, scriu cu SUFLETUL.
STIMATI CONFRAȚI, sunt niște PIȚIGOI în unele rețele, foști securiști,
copii de-ai lui STALIN, care au făcut aceste rețele personale, dacă
vii cu comentarii care nu sunt pe placul lor, încearcă să te reducă la
tăcere.
Acești șobolani de biblioteci, acești incapabili care nu sunt în stare
să facă măcar o poveste de adormit copii, au avut îndrăzneala să-mi
interzică să mai vin cu comentarii la operele pe care ei le PLAGIAZĂ.
O susțin pe doamna ROXANA, care a spus la fel ca mine, că ,,rețeaua
ALTMARIUS,, este personală.
A avut mare dreptate, pentru că acest ȘOBOLAN DE BIBLIOTECĂ altmarius,
împreună cu Ioan MUNTEAN (omul cu mască din timp), au avut îndrăzneala
să-mi interzică și mie să mai vin cu comentarii la ceea ce plagiază
ei, amenințându-mă că mă vor exclude din rețea.
Dacă n-o să mai apar în rețea, înseamnă că acești,,BIBLIOTECARI DUȘI
CU DUHUL,,m-au exclus și v-om coresponda pe adresa mea de e-mail sau
pe alte REȚELE. Tks...
,,God Bless all of you,,!
EMIGRANTUL ROMAN
(De Iulică ȚENEA/Australia)
Când am trecut, plângând în pumni, hotarul,
voi petreceați cu poftă, ridicând sus paharul.
Am luat în mână-o piatră ca să nu-mi uit pământul,
voi petreceați cu poftă batjocorind cuvântul.
Nu știți ce viață-amară a trebuit să-ndur,
deși am dus tot greul, nu m-am gândit să fur.
Mi-era inima piatră și ea striga sărmana,
că sunt copilul lumii, dar nu mi-am trădat țara.
Nu pot să lovesc pe nimeni, căci trupul vă este firav,
doar câteva cuvinte și sfaturi, vreau să vi le dau.
De n-ați urcat pe munte și greul n-ați simțit,
lăsa-ți deoparte ura și mâna de pe cuțit.
N-am să dau explicații, voi nu m-ați înțeles,
v-am criticat mai aspru, m-am exprimat în vers.
De-ți trece un om pragul, tu să-l primești în casă,
chiar dacă nu îți place ,,desaga'' lui pe masă.
Am așteptat înțelepciune de la întelectuali ca voi,
nu ridicați ciomagul și nu dați cu noroi.
De vorba mi-e mai dură, n-am spus-o pentru mine,
ci pentru toți aceia ce vor liber să se exprime.
Curajul ce m-a îndemnat ca lanțurile să le fac să sune,
e strigătul tigrului eliberat de-nchisoarea din aceasta lume.
Nu aștept ca aceste versuri să vibreze la voi în piept
și n-am spus niciodată că sunt mai bun sau mai deștept.
Privesc în față și mă doare văzând că totu-i neschimbat
că pruncii își ucid părinții și ,,capul lumii umblă beat''.
Cu cine să vorbesc, m-aude acela ce n-are ureche
ce umblă însingurat și trist fără pereche?
M-ai dat afară. Am ieșit. Vorbele mele te-au lovit,
regret profund c-ai dat la fund frazele ce ți le-am șoptit.
Poate într-o zi ai să înțelegi că-n viață prin iad poți să treci
și-atunci cu-adevărat un om ca mine tu vei putea să-l PREȚUIEȘTI.