Adjectivul

[dumitriu]

ADJECTIVUL
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire care indică
însușirile unui concept (obiect, ființă, idee abstractă) exprimat de
obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen
și număr (precum limba română) adjectivele sînt de obicei cuvinte
flexionare.
Clasificare
După structură
simple: rău, alb, negru, bun;
compuse: binevoitor, dulce-amărui;
locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă;
După forme flexionare
invariabile: aidoma, tenace, rapace, feroce, oranj, kaki, grena, lila,
gri, bleu-marine, crem, bej, cycla;
cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;
cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor,
binevoitor;
cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.
variabile: cu doua terminatii la sing. feminin (nuna) masculin (bun)
Categorii gramaticale
număr
gen
caz
grad de comparație
Gradul de comparație
Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori;
Pozitiv sau gradul 0: Ea este înaltă.
Comparativ
de inferioritate: E mai puțin înalt
de egalitate: E la fel de înalt.
de superioritate: E mai înalt.
Superlativ – relativ:
de inferioritate: cel mai puțin înalt;
de superioritate: cel mai înalt;
absolut: -gramatical: foarte înalt
stilistic: grozav, teribil etc. de înalt.
Obs: Superlativul absolut stilistic se poate exprima în mai multe
moduri:
prin repetiție: E frumoasă, frumoasă/ frumoasă, frumoaselor;
prin locuțiuni (construcții fixe): gol pușcă, beat turtă/clampă/cui,
înghețat bocnă, sănătos tun.
prin lungirea unei vocale: buuuuună
prin figuri de stil: roșul ca focul, alb ca varul, negru ca abanosul/
pana corbului, iute ca fierul, mică cât un sâmbure de mac.
Obs2: Nu toate adjectivele realizează categoria gradului de comparație
cele care prin sensul lor exprimă superlativul: maxim, minim,
superior, inferior, principal, secundar, esențial, fundamental,
capital, optim, perfect, desăvârșit, enorm, imens, nesfârșit ș.a.m.d.
cele care exprimă calități absolute: corect, greșit, muritor,
nemuritor, mort, viu, născut, nenăscut, etc.
Funcții sintactice
N:-Np: Cărțile sunt frumoase. -A.adj: Cărțile frumoase sunt pe masă.
Ac: -A.adj: L-am văzut pe băiatul frumos. -Cc.timp: De mic era
talentat la desen. -C.ind: Din palid s-a făcut deodată roșu ca focul. -
Cc.rel: De frumoasă e frumoasă n-ai ce zice. -Cc.cz: Și plângeam de
supărată că tu nu te-ai priceput. G:-A.adj: În ciuda spuselor false el
a mers mai departe. D:-A.adj: Am jucat, asemenea unui copil deștept.
V:-A.adj: Copile obraznic, te arunc pe fereastră!
Obs: La cazul nominativ adjectivul poate îndeplini alte două funcții
sintatice:
atribut circumstanțial: Ei își rezolvă singuri problemele.
element predicativ suplimentar: Îl știu leneș și morocănos (știu că e
leneș și morocănos).
Obs: În clasa adjectivului se integrează mai multe tipuri:
adjectivele propriu-zise: gras, scund, frumos
participiu adjectival: Spus, auzit, citit, scris
gerunziu adjectival: aburindă, fumegândă etc
numerale cu valoare adjectivală
adjective provenite din pronume: adjectivele pronominale demonstrativ,
nehotărât, posesiv, relativ, interogativ, de întărire, negativ
adjective provenite din adverbe: așa, astfel, bine, repede;
adjective provenite din prepoziții: asemenea, aidoma, potrivit,
mulțumită, contrar, conform.