Pronumele personal

[dumitriu]

Wikipedia a trecut la diacriticele corecte. Dacă aveți probleme cu
vizualizarea unor caractere și sfaturile noastre nu vă ajută, vă rugăm
să ne spuneți.
Bun venit la Wikipedia! Dacă doriți să contribuiți vă recomandăm să vă
înregistrați/autentificați.
Pronume personal
De la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare
Pronumele personal este un pronume care desemnează persoane, animale
sau lucruri, atribuindu-le una din cele trei persoane gramaticale. În
propoziție îndeplinește în general aceleași funcții sintactice ca
substantivul. La persoana a III-a, se referă la un substantiv sau la
un grup nominal prezent în context: Pe Popești nu-i invităm. Ei nici
nu așteaptă asta.

[modifică] Exprimarea subiectului
În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există
desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal
cu funcția de subiect nu este obligatorie, acesta fiind utilizat numai
dacă se dorește scoaterea în evidență a persoanei. Astfel de limbi
sunt, de pildă, latina, româna, spaniola, limbile slave, maghiara etc.
Sunt limbi în care forma verbală nu poate deloc sau aproape deloc să
includă persoana subiectului, de exemplu engleza sau franceza, și în
care subiectul trebuie exprimat printr-un cuvânt aparte, la persoana I
și a II-a acesta fiind pronumele personal. Exemplu:

Română Sârbă Maghiară Engleză Franceză
Îți spun adevărul. Kažem ti istinu. Elmondom neked az igazat. I tell
you the truth. Je te dis la vérité.

[modifică] Formele pronumelor personale
Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției lor
sintactice, de regulă în limbile flexionare și în cele aglutinante.
Numărul formelor variază în funcție de limbă. În engleză, persoana a
II-a are o singură formă, you (unică și pentru singular și plural),
celelalte persoane având câte două forme: I / me, he / him, she / her,
we / us, they / them. În română sunt mult mai multe:

Nominativ Genitiv Dativ Acuzativ
forme accentuate forme neaccentuate forme accentuate forme
neaccentuate
eu – mie îmi mine mă
tu – ție îți tine te
el lui lui îi el îl
ea ei ei îi ea o
noi – nouă ne noi ne
voi – vouă vă voi vă
ei lor lor le ei îi
ele lor lor le ele le

La acestea se adaugă pronumele dânsul / dânsului, dânsa / dânsei,
dânșii / dânșilor, dânsele / dânselor, precum și pronumele de politețe
dumneata / dumitale, dumneavoastră, dumnealui, dumneasa / dumisale,
dumnealor.

În unele limbi nu există pronume personal pentru toate persoanele, de
exemplu în latină, pentru persoana a III-a.

Nu în toate limbile există forme accentutate diferite de cele
neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care
există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în
evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită
forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie
folosite ambele forme în aceeași propoziție:

Funcție Română Sârbă Franceză
Subiect Eu îți spun adevărul. Ja ti kažem istinu. Moi, je te dis la
vérité. / C'est moi qui te dis la vérité.
Complement indirect Ție îți spun adevărul. Tebi kažem istinu. À toi,
je te dis la vérité. / C'est à toi que je dis la vérité.
Complement direct Pe tine te iubesc. Tebe volim. Toi, je t'aime. /
C'est toi que j'aime.