Articol: Depasirea obstacolelor in psihoterapia familiala si de cuplu

[Administrare Psihoterapie Net Timisoara]

Depasirea obstacolelor in psihoterapia familiala si de cuplu

Minuchin si alti psihoterapeuti care apartin scolii structurale de
psihoterapie familiala spun ca a te alatura cuplului in terapie este
un antidot pentru rezistenta. Desi a te alatura cuplului in sistemul
sau de interactiuni nu este singura metoda de depasire a
rezistentelor, este una din metodele care sunt aplicate de electie si
care trebuie examinate inainte de toate atunci cand intampinam
obstacole in terapia familiei si cuplului.
Dificultatile in terapie pot fi multiple, de la amenintarile de
renuntare la terapie a unuia din membrii familiei, la accentul pus pe
simptomele individuale, sau schimbarea frecvente a scopurilor
declarate ale terapiei, sau pur si simplu lipsa de complianta la
temele de casa, precum si multe alte forme de rezistenta la
tratament.
Unele forme de “alaturare” defectuoase pot fi responsabile de aceste
dificultati, ca de exemplu agresivitatea crescuta a terapeutului sau
graba sa in a face trecerea de la problemele individuale la cele de
interactiune in familie. Sau poate fi vorba despre o lipsa de caldura
sau actiuni mecanice ale terapeutului, precum si o nepotrivire
afectiva. Si nu in cele din urma, problemele putand surveni la nivel
individual, atunci cand terapeutul arata lipsa de intelegere sau este
antagonist unuia din membrii familiei.
Din punctul de vedere al psihoterapiei familiale structurale nu este
important motivul pentru care terapeutul nu reuseste in mod adecvat sa
se “alature” cuplului. Ceea ce este important este ca terapeutul sa
isi asume responsabilitatea de a se adapta feed-back-ului care vine
din partea cuplului sau familiei, privind rezistenta ca proprietate a
sistemului terapeutic, sinu ca rezistenta individuala a membrilor
familiei.
Alaturarea este considerata un efort deliberat de potrivire a
comportamentului terapeutului cu cel al cuplului, familiei sau
membrilor familiei luati individual. Astfel, comportamentul
terapeutului poate fi modificat in mod constient atunci cand apar
obstacole in terapie.
Uneori poate suficient pentru a depasi obstacolele in terapie ca
terapeutul sa isi modifice comportamentul nonverbal. Daca insa relatia
terapeutica s-a deteriorat in mod serios atunci sunt necesare masuri
extreme. Terapeutul isi poate cere scuze familiei pentru
comportamentul sau si poate sa aloce mai mult timp “intelegerii” mai
bune a situatiei cuplului sau familiei. Atunci cand este in pericol
relatia terapeutica cu unul din membrii familiei se poate opta pentru
o sedinta de terapie individuala cu acel membru al familiei.
Terapeutul trebuie de asemenea sa ia in considerare tehnicile pe care
le are la dispozitie pentru a reduce gradul de amenintare perceput de
catre cuplu, familie sau un membru al familiei. Acestea pot include
explicatii teoretice sau compararea situatiei familiei cu a unei alte
familii. Un efect similar poate avea si auto-dezvaluriea terapeutului
sau o echipa in care participa terapeutul si un co-terapeut.