Text Nonliterar Explicativ
Matilda Equiluz
Din aceasta categorie fac parte majoritatea textelor care reprezinta stiri, reclame, retete, textele legislative, instructiunile de utilizare ale anumitor aparate, buletine meteo, texte stiintifice, reclame, prospectele de administrare a medicamentelor, revistele si ziarele. Aceste texte sunt denumite ca fiind nonliterare, datorita faptului ca acestea prezinta si caracteristici nonfictionale, astfel ca acestea reflecta in totalitate realitatea, fiind chiar rezultatul observatiei autorului.
De cele mai multe ori scopul acestor texte este de a informa corect cititorul, cu privire la anumite evenimente care au loc in realitate, dar si de a il convinge, prin caracterul acestora informativ si persuasiv. Mai mult de atat, pentru evitarea eventualelor ambiguitati care pot avea loc, dar si pentru a se asigura accesibilitatea de catre un public cat mai larg, toate cuvintele care au fost folosite pentru redactarea textului utilizeaza sensul propriu, care se regaseste in DEX. Totodata, limbajul este unul corect, dar si precis si accesibil pentru marea majoritate a cititorilor. In functie de natura textului nonliterar se folosesc inclusiv termeni de specialitate. Astfel ca, acest tip de text are si un caracter obiectiv.
Asadar, prin prezentarea aspectelor realitatii, care au fost observate de catre autor, se poate obtine informatie esentiala. Acest lucru duce la lipsa de expresivitate a textului, iar corectitudinea limbajului este una stricta.
Textul este o formă fundamentală a comunicării, fiind baza interacțiunii umane. Oamenii comunică prin intermediul textului, transmițnd informație, gnduri, sentimente, experiențe de viață, opinii și judecăți de valoare. Totodată, textul este dependent de context, de mediul socio-cultural, dar și de experiența cititorului, a celui care ncearcă să descifreze mesajul explicit și implicit al acestuia. Astfel, semnificația textului, literar sau nonliterar, se raportează ntotdeauna la relația interumană, respectiv la contextul redactării și al receptării așa cum susțin și cercetătorii Beaugrande și Dressler.
Jean-Michel Adam insistă asupra faptului că secvențele menționate se regăsesc fie individual, fie prin asociere, att n cadrul textului literar, ct și n cadrul celui nonliterar. Spre exemplu, secvența narativă este specifică genului epic, prin relatarea ntmplărilor la care iau parte personajele, dar și textelor nonliterare din mass-media, precum știrea, n care sunt prezentate evenimente de interes public, la care participă persoane sau personalități. Secvența descriptivă apare n cadrul celor trei genuri literare prin crearea portretului personajelor, prin evidențierea trăsăturilor specifice decorului, prin trasarea nsușirilor unui peisaj sau obiect. n cadrul textului nonliterar, secvența descriptivă se face remarcată la nivelul descrierii științifice, dar și n mass-media, la nivelul textelor informative, n conturarea trăsăturilor anumitor oameni publici sau chiar la nivelul anunțurilor, n care sunt descrise nsușirile anumitor produse. Secvența argumentativă apare la nivelul textului literar n cadrul dialogului, cnd se susține un anumit punct de vedere, sau chiar monologului, cnd sunt evidențiate gndurile intime ale personajului. n textul nonliterar, secvența argumentativă apare n dezbatere, n talk-show, precum și n lucrări științifice, atunci cnd demonstrația pornește de la o ipoteză. Secvența explicativă din opera literară surprinde stările sufletești sau acțiunile personajelor. n textul nonliterar, aceasta devine elementul fundamental al lucrărilor științifice, fiind prezentă și n texte specifice mass-media. Secvența dialogată se regăsește n cadrul genul dramatic și epic, dialogul fiind un mod de expunere reprezentativ acestor două genuri literare. n cadrul textului nonliterar, dialogul este forma prin care se realizează schimbul de informație n texte publicistice.
Din punctul de vedere al autorului, secvențele evidențiate la nivelul textului, indiferent de tipul acestuia, au un rol pragmatic, fiind prezente n mod obișnuit n viața cotidiană. Omul utilizează constant cele cinci secvențe pentru a comunica adecvat și eficient.
Această viziune apare și n cadrul programelor școlare actuale de Limba și literatura romnă, gimnaziale și liceale, deoarece se propune studierea textului n sens larg, literar și nonliterar, prin sublinierea trăsăturilor reprezentative. n cadrul orelor de curs, profesorul este cel care trebuie să i facă pe elevi să identifice aceste tipare la nivelul textului literar sau nonliterar, iar cea mai bună metodă este aceea de a-i lăsa pe elevi să lucreze efectiv cu textul, să și pună ntrebări și să ncerce să găsească răspunsul corespunzător prin realizarea unor conexiuni ntre tipuri de text diferite/variate. n acest sens, profesorul trebuie să selecteze acele texte literare și nonliterare ntre care se pot face asocieri din perspectiva secvențelor textuale.
n cele ce urmează, pornind de la texte recomandate de programele școlare de Limba și literatura romnă, nivel liceal, voi evidenția modul n care se pot crea conexiuni la nivelul secvențelor textuale n actul de predare-nvățare, scopul fiind acela de a forma elevi pregătiți pentru viața extrașcolară.
Secvența narativă
a) literar: evenimentele relatate n cadrul romanului Maitreyi de Mircea Eliade;
b) nonliterar: o știre despre ntmplările remarcabile din viața autorului Mircea Eliade.
Secvența descriptivă
a) literar: nsușirile fizice și morale ale personajului feminin din romanul menționat;
b) nonliterar: trăsăturile fizice și morale ale persoanei care a reprezentat sursa de inspirație pentru Eliade, respectiv Maitreyi Devi (discuții pornind de la poza acesteia).
Secvența argumentativă
a) literar: gndurile interioare ale personajului-narator Allan referitoare la Maitreyi;
b) nonliterar: modul n care autorul și argumentează decizia de a scrie acest roman.
Secvența explicativă
a) literar: modul n care personajul-narator și motivează relația cu Maitreyi;
b) nonliterar: modul n care Mircea Eliade explică decizia de a se inspira din lumea exotică a Indiei.
Studiul literaturii trebuie să se bazeze pe receptarea unor texte ct mai variate, specifice realității cotidiene a elevului, văzut ca parte integrantă a societății n care trăiește. Din acest motiv, analiza textelor pornind de la identificarea similitudinilor oferite de secvențele textuale este benefică, elevii reușind să creeze punți n descifrarea mesajului transmis. n plus, nu trebuie uitat faptul că subiectele formulate n cadrul examenelor naționale mizează pe analiza ambelor tipuri de texte, literare și nonliterare, tocmai pentru a accentua calitatea de cititor abil, independent, pe care elevul o dobndește de-a lungul anilor de școală.
Digitaledu.ro este o platformă dedicată educației digitale. Are peste 12.000 de sugestii de activități de nvățare și resurse educaționale deschise create de cadre didactice, selectate, revizuite și validate de specialiști n științele educației.
Revista iTeach: Experienţe didactice şi propune să promoveze aspectele practice ale predării, nvăţării şi evaluării şcolare prin aducerea n prim plan a experienţelor concrete ale cadrelor didactice.
După scopul comunicării textele pot fi: descriptive, narative, informative și argumentative (fiecare tip de text conține ntr-o măsură mai mică sau mai mare o anumită cantitate de informații), iar după stilul n care sunt redactate pot fi: beletristice, științifice, juridic administrative, publicistice, eseistice și epistolare.
Textul descriptiv poate fi un text literar de tip tablou sau portret, caracterizat prin subiectivitate și printr-o expresivitate sporită , sau de tip nonliterar, descriind un anumit aspect al realității ntr-un limbaj obiectiv, impersonal și prin acumularea unei sume de detalii.
Textul narativ este de obicei un text literar epic n care emițătorul și transmite indirect sentimentele prin intermediul acțiunii și personajelor; și unele texte nonliterare pot avea caracter narativ, n special cele din domeniul publicistic.
Textul informativ este prin excelență un text nonliterar care ntr-un limbaj concis oferă informații despre un anumit aspect al realității. Dintr-un asemenea text lipsesc și mărcile afectivității și ale expresivității.
Textul argumentativ este un text personalizat deoarece exprimă punctul de vedere al emițătorului. Pornește de la o ipoteză pe care o dezvoltă cu argumente finaliznd-o cu o concluzie. Limbajul este elevat și ideile sunt legate prin conectori.
Textul beletristic este textul luat dintr-o operă literară, are caracter particular fiind rezultatul imaginației unui singur scriitor, este singurul care folosește cuvinte din toate compartimentele lexicului, folosește valori denotative și conotative și predomină funcția expresivă a limbajului.
Textul științific are caracter general pentru că exprimă adevăruri universal valabile, preferă neologismele, este concis impersonal, lipsit de expresivitate, folosește numai cuvinte cu sens propriu, iar elementul verbal poate fi completat de anumite simboluri, cifre, numere.
Textul juridic administrativ: n acest stil sunt redactate compunerile cu destinație oficială precum cererea, procesul verbal, CV-ul și articolele de legi; caracter obiectiv, impersonal, termeni cu sens propriu, numai funcție informativă, utilizează clișee lingvistice și de regula are o anumită așezare n pagină.
Textul publicistic: prin caracterul de regulă impersonal se aseamănă cu științificul și prin prezența rara a unor elemente expresive cu beletristicul; utilizeaza clișee lingvistice; are att funcție informativă ct și funție conativă (persuasivă); cunoaște specificități de limbaj n funcție de tema articolului sau de tipul publicației.
93ddb68554