Politica sau Ratiune?
horia
pretenţia unei logici absolut riguroase în abordarea subiectelor
politice. Iar pretenţia operării numai cu fapte absolut certe,
verificabile obiectiv, admisibile ca probă în justiţie, face, prin
restrîngerea drastică a bazei argumentative şi amendarea promptă şi
brutală a celui care se abate de la această regulă, şi mai dificilă
posibilitatea unui dialog, cu atît mai mult al unuia politicos.
Aceste reguli sunt impuse (şi acceptate de ceilalţi ca fireşti, fără
să sesizeze capcana în care sunt atraşi) de către cei pe care Arthur
Koestler îi numeşte "dibacii imbecili", în stare să predice
neutralitatea pînă şi în faţa ciumei bubonice, fiindcă dobîndiseră
arta drăcească de-a putea dovedi tot ce credeau şi de a crede tot ce
puteau dovedi. (am citat din "Istoria lui Mayta" de Mario Vargas
Llosa, editura Cartea Românească, 1991, pagina 24)
Am întîlnit, în periplul meu prin forumuri, un asemenea specimen, tobă
de carte, care ne livrează veşti fierbinţi de o neutralitate
paradoxală: balsam pentru unii şi pucioasă pentru alţii. Metoda lui de
lucru - simplă dar foarte eficientă; găsirea unei abateri logice,
oricît de mică şi/sau de periferică. Pisează apoi pe ea, ignorînd
restul mesajului pe considerentul, cel mai adesea nefondat (dar nu şi
pentru el), că eroarea l-ar anula cu totul. Şi asta pînă cînd
preopinentul, atras în terenul advers, fie recunoaşte, fie renunţă
lehămeţit la replică.
Dacă acceptăm acest mod de abordare a dialogului pe teme politice, mod
care pare normal, de la sine înţeles, dar DOAR PARE normal, se ajunge
inevitabil, după cum s-a şi probat de atîtea ori, la o hîrîială fără
noimă.
De ce NU este normală abordarea hiperraţională a temelor politice ne
spune, încă de acum o sută şi ceva de ani, Gustave Le Bon în
"Revoluţia franceză şi psihologia revoluţiilor".
Citez din partea I-a, cartea I-a, capitolul I, paragraful 3:
"În timp ce revoluţiile ştiinţifice au la origine numai elemente
raţionale, credinţele politice şi religioase se sprijină aproape în
exclusivitate pe factori afectivi şi mistici. Raţiunea nu joacă decît
un rol neînsemnat în geneza acestor credinţe.
Am insistat îndelung în cartea mea "Opinii şi Credinţe" asupra
originii afective şi mistice a credinţelor şi am arătat că o credinţă
politică sau religioasă reprezintă un act de credinţă elaborat în
inconştient şi asupra căruia, în pofida tuturor aparenţelor, raţiunea
nu are influenţă. Am arătat totodată că uneori credinţa ajunge la un
asemenea grad de intensitate, încît nimic nu îi poate sta în cale.
Omul fascinat de credinţa sa devine atunci un apostol... Absurditatea
credinţei sale contează prea puţin; pentru el, această credinţă este
un adevăr evident..."
Pe care, adaug eu, va căuta să ni-l impună apelînd la talentele sale:
muzică, literatură, pictură sau (în lipsa unui talent artistic)...
logică. Şi uite aşa apar hiperraţionalii, cei pentru care orice eroare
logică devine copacul din cauza căruia insistă să radă pădurea.
Spune Gustav Le Bon în acelaşi paragraf, ceva mai încolo:
"Politice sau religioase, credinţele au o origine comună şi se supun
aceloraşi legi. Ele s-au constituit nu cu ajutorul raţiunii, ci cel
mai adesea împotriva oricărei raţiuni."
Aceasta este situaţia; În materie de politică avem de a face cu
CREDINŢE, foarte greu sau chiar imposibil de cuantificat logic, nu cu
TEOREME, riguros demonstrabile raţional.
Aşa încît eu zic că trebuie să alegem: fie discutăm despre matematică,
şi atunci pretenţia justificării riguros logice a afirmaţiilor noastre
este nu doar dezirabilă ci absolut necesară, fie discutăm despre
politică, şi atunci acceptăm că o polemică bazată pe CREDINŢE poate fi
dusă mai degrabă prin apelul la convingeri comune şi identificarea
diferenţelor care au dus la poziţii adverse, decît printr-o critică
logică, raţională, care poate fi şi ea utilizată, dar doar ca un
mijloc complementar, în niciun caz principal, darămite unic.
Pentru că credinţa ţine de sentiment, care este deasupra raţiunii.
Şi tot Gustave Le Bon ne spune în "Psihologia mulţimilor": "În eterna
lui confruntare cu raţiunea, sentimentul n-a fost nicicînd biruit."
Acesta este un fapt, atestat istoric, oricît nu ar conveni el
adepţilor raţiunii atotbiruitoare.
Pînă l-am întîlnit pe Gustave Le Bon, mă număram şi eu printre ei.
Citindu-l pe el mi-am dat seama, cu dezamăgire, că lumea NU se conduce
după raţiune.
Aşa se şi explică uşurinţa cu care oameni raţionali, inteligenţi şi
cultivaţi, cad sistematic în plasa cîte unui gargaragiu mediocru dar
carismatic, seduşi de vagi promisiuni, aproape întotdeauna neonorate,
dar calate pe aşteptările lor intime. Istoria secolului anterior este
saturată de astfel de specimene, arhicunoscute, de toate culorile
politice, iar epigoni de ai lor au trecut şi pragul secolului nostru,
dezbinîndu-ne, iată, şi pe noi.
Vom scăpa vreodată de ei?
Geo
Le Bon _dupa_ ce ai decis sa participi la acest forum de discutii.
Intentia mea a fost facuta clara de la bun inceput. Cteste pagina
principala si ai sa vezi. Nu te opreste nimeni sa subscrii opiniei lui
Le Bon ca politica are mai multe in comun cu religia decat cu stiinta.
Doar ca aceasta viziune este in clara contradictie cu scopul, public,
declarat, enuntat si subliniat al acestui forum.
Multumesc pentru opinii. Ma bucur ca macar sunt dibaci in viziunea ta.
Geo
pafnutie
On May 4, 11:33 pm, horia <harapu2...@yahoo.com> wrote:
cradu25
sau aiurea) veti gasi sintagme de genul "eu cred", "parerea
mea" (favorita presedintelui interimar), "dupa cate stiu" etcaetera.
De ce? Pentru ca intotdeauna am pornit de la premisa ca ce convingeri
am eu pot avea baze subiective. Nu numai ca pot avea, dar sunt chiar
convins ca au.
Eu sunt (asa cum am afirmat la inscriere) de orientare politica
liberala. De ce? Pentru ca abordarea liberala a economiei si
proprietatii, ideea statului minimal si alte idei liberale se regasec
si in mintea mea. Eu intotdeauna am sustinut in discutiile despre
politica, ca politicul este determinat de economic. Daca economia este
sanatoasa si e misca natural o conducere social-democrata, pentru
redistribuirea "marilor averi" prin impozitare dura, protectie sociala
si alte masuri specifice este binevenita. Daca economia este cam
subreda, neclara in domeniul proprietatii (cine ce detine si cui revin
profiturile) - cam pe unde ne situam noi - o politica liberala este
necesara pentru minimalizarea implicarii statului in economic,
reducerea la maxim a impozitarii pentru incurajarea investitiilor,
incurajarea proprietatii si chiar a formarii marilor averi.
Toate cele de mai sus sunt pareri proprii si personale, sigur
subiective. Poate acum ma veti intelege de ce eu sunt un adversar
convins al lui Basescu, care in plin avant al economiei catre exact
ceea ce imi doresc sa fie in Romania - o economie sanatoasa, bazata pe
proprietate si cu implicare minimala a statului - el vine si are ca
principala baza a discursului politic "oligarhii" si "sistemul
ticalosit". Nu spun ca personajele vizate de Basescu si-au facut
averea "kasher". Aproape intotdeauna primul milion de $ se face pe
afaceri necurate. Dar lasa sa se consolideze sistemul - asa ticalosit
cum e el - si dupa ce este sanatos vino si extrage-i tumorile. Daca
incerci sa faci asta atata timp cat el nu este pe deplin format si
autonom (trebuie sa mai traga oxigen de la stat) risti sa-i provoci un
stop cardiac si sa-l distrugi.
Traian Ungureana facea la un moment dat pe blogul personal (http://
tru.blog.cotidianul.ro/2007/05/01/bp-nu-e-dp-petrol-si-justitie/) o
comparatie intre Dinu Patriciu (Rompetrol) si Lordul Browne (BP).
Sigur, comparatia e total defavorabila Patriciului. Si totusi
comparatia este tendentioasa si rauvoitoare. De ce? Pai vorbim de
persoane situate in pozitii similare, dar activand in sisteme total
diferite (economic si juridic). Forteaza demisia CEO-ului de la BP si
vei obtine o scadere temporara a actiunilor la bursa. Forteaza demisia
CEO-ului de la Rompetrol si vei obtine o lupta subterana pentru
destramarea si preluarea companiei de catre competitori. Poate si in
GB s-ar incerca preluarea pe fondul scaderii actiunilor, dar jocul
bursier este serios reglementat acolo. In Romania reglementarea luptei
economice inca nu exista si lupta se da cu toate mijloacele.
Deci, dupa ce v-am impuiat capul cu toate teoriile mele (cam dezlanat,
ce-i drept), trag si o concluzie: Horia (respectiv mr. Gustav Le Bon)
au in mare parte dreptate. Politica nu este construita pe ratiune. Dar
dezbaterile politice pot fi rationale. Nu intotdeauna argumentate
logic, dar intotdeauna argumentate dupa logica bunului simt. Aceasta
logica a bunului simt poate diferi de la persoana la persoana. Ca si
criteriile morale. Dar atata timp cat suntem oameni inteligenti si
avem o dezbatere pe marginea unor idei, in momentul in care vedem ca
argumentele noastre s-au cam terminat si cam suntem in colt, eu zic ca
avem doua versiuni:
1. "Domnule, jos palaria! Ai dreptate, m-ai convins!"
2. "Domnule, nu te supara, logic vorbind ai dreptate, dar eu cred
(simt, gandesc) altfel. Parerea mea ramane aceeasi pe acest
considerent"
Cu stima,
Radu
PS: Banuiesc ca ati constat slaba mea activitate din ultimul timp. Se
datoreaza in special faptului ca am ramas in urma cu treburile pe la
serviciu si n-am mai avut timp. In nici un caz lipsa bucuriei de a
avea niste dicutii pe teme politice (chiar si numai online) este
motivul acstei activitati scazute.
horia
lăsat timp să se desfăşoare.
În încheierea lui mă consider dator să fac cîteva precizări.
Intenţia mea a fost să arăt nu că nu se poate discuta raţional un
subiect politic ci că o asemenea abordare are limitele ei. Atîta timp
cît nu le pierdem din vedere discuţia este justificată şi nici nu va
degenera. În acestă privinţă punctul de vedere exprimat de Radu este
edificator.
Eu sunt în acord şi cu restul teoriilor sale (mai mult sau mai puţin
dezlînate), care însă nu sunt unanim împărtăşite. Ar fi şi plictisitor
ca toţi să fim de acord întrutotul (:P)
Scriind mesajul meu anticipam că pafnutie mă va aproba, ceea ce era de
aşteptat. Opiniile noastre politice evoluează cam pe aceleaşi
coordonate. Cu acest "cam" am lăsat o marjă de apreciere pentru că ar
fi posibil să ne diferenţiem pe ici pe colo, deşi încă nu s-a
întîmplat.
În acelaşi timp ştiam că Geo va resimţi neplăcut abordarea mea.
Geo,
Ca să păstrez caracterizarea din postul iniţial vreau să-ţi spun că
eşti, întradevăr, dibaci. Dar celălalt cuvînt, cel cu care "dibaci"
era împreună, nu-ţi era destinat; nu ţi se potriveşte şi nicio clipă
nu l-am asociat cu tine.
Exemplul pe care l-am avut în vedere e din altă parte, şi cred că l-am
descris suficient de străveziu ca să înţeleagă toată lumea despre cine
e vorba. Definiţia lui Arthur Koestler i se potriveşte ca o mănuşă.
Ceea ce ţi se potriveşte însă, bineînţeles nu numai ţie ci tuturor
membrilor forumului, este caracterizarea de om raţional, inteligent şi
cultivat. Sunt premise necesare şi suficiente purtării unui dialog
civilizat pe orice temă. Inclusiv asupra credinţelor noastre politice.
George Barbăroşie
Ori eu nu am sustinut niciodata prima teza.
Regards.