Ciuperci Mici

[Adam Makin]

CiupercileHon Shimeji Albe au o aroma asemanatoare migdalelor respectiv o aroma iute, amara, cand sunt proaspete. Cand este gatita, textura este crocanta si are o aroma de unt si nuca sau de scoici.

Fiecare palarie este neteda, catifelata si moale, cu margini ondulate, iar culoarea lor variaza de la alb pur, cafeniu, pana la maro, in functie de cat de mult au fost expuse la soare inainte de recoltare.

Ciupercile King Oyster din Sicilia sunt cea mai mare specie din genul de ciuperci stridii, avand o lungime medie de 12-17 centimetri si o tulpina groasa, bulboasa, cu o palarie plata spre ondulata.

Coloritul variaza de la palid-maroniu peste maro de nuca si galbui-brun-inchis pana la maro inchis, fiind in jurul marginii deseori albicioasa. Buretele are n stadiu foarte tanar un aspect crem-albui.

Ciupercile Morchella (zbarciog) au o palarie rotunda, ovoidala sau conica, de colorit galbui, ocru, brun-deschis sau brun-negricios. Suprafata ei este prevazuta cu numeroase alveole sinuoase, neregulate.

Aceste ciuperci au un inel in jurul tulpinii, care este o ramasita a voalului lor partial. Voalul partial este un strat de tesut care se desprinde de marginea exterioara a capacului si se conecteaza la tulpina. Functia sa este de a proteja lamelele in curs de dezvoltare atunci cand ciuperca este tanara.

Ciuperca Matsutake se gaseste cel mai frecvent in America de Nord ,in California, si in Pacificul de Nord-Vest. Cu toate acestea, se stie ca ele cresc si in alte locuri, cum ar fi Japonia, Coreea, China si tarile din nordul Europei, Suedia si Finlanda.

Trufele negre de iarna au un parfum puternic de mosc, dupa unii, dupa altii de nucsoara, sau un gust amarui dupa altii, iar atunci cand sunt mature au gust de alune. De obicei, se gasesc la adancimi de 3-35 cm, uneori chiar la suprafata solului. Sunt bogate n polizaharide care au importanta deosebita prin faptul ca intaresc rezistenta sistemului imunitar. De asemenea sunt importante pentru actiunea antitumorală pe care o au.

Se pot folosi ca aperitiv, tartine cu unt sau bruschete cu ulei,ambele decorate cu felii de trufe si putina sare; in paste sau orez,cu carne,se feliaza trufa peste carnea deja gatita sau se pune peste carne sosul cu trufe;in omlete, se amesteca felii de trufe proaspete cu oua batute.

Dupa rehidratare se clatesc foarte bine poate a fi indepartat praful sau pamantul ce poate fi prins in ele.Retetele in care pot fi folosite ciupercile rehidratate sunt aceleasi ca si retetele pentru ciuperci proaspete, cu pui, porc, vita, cu diferite legume, in supe, sosuri, salate.

Clasicii mici din carne tocmai au fost nlocuiți cu o variantă mult mai sănătoasă, mult mai prietenoasă cu mediul și super delicioasă. Noi nu ne mai putem sătura de ei și abia așteptăm să i savurăm.

Ciupercile Shimeji Albe au dimensiuni mici pana la medii; ele cresc in buchete stranse si au palarii convexe, rotunjite si tulpini zvelte. Palariile sunt mici, de culoare alba si au o suprafata neteda si crocanta. Tulpinile sunt zvelte, cu o inaltime medie de 5-7 centimetri si se conecteaza la o baza groasa, alba, necomestibila.

Ciupercile Hon Shimeji Albe au o aroma asemanatoare migdalelor respectiv o aroma iute, amara, cand sunt proaspete. Cand este gatita, textura este crocanta si are o aroma de unt si nuca sau de scoici.

Cunoscutele ciuperci Shimeji sunt ciuperci comestibile originare din Asia, cunoscute pentru gustul lor subtil și textura crocantă. Sunt disponibile n două varietăți principale: Shimeji albe (Hon-Shimeji) și Shimeji maro (Bunashimeji), ambele fiind apreciate pentru aromele și texturile lor unice.

Ciupercile Shimeji sunt o specie de ciuperci comestibile originare din Asia de Est, dar sunt cultivate și n America de Nord, Europa și Australia, unde sunt cunoscute sub numele de ciuperci de fag. Au pălării mici, rotunde și tulpini lungi și subțiri care cresc dintr-o bază interconectată.

Se găsesc adesea crescnd n fagii morți sau n descompunere, de unde și primesc numele, precum și n copaci de bumbac și ulmi. Cele de cultură sunt cultivate ntr-un pat de cereale, rumeguș și alte materiale organice.

Shimeji au un gust delicat, ușor dulceag cu note de nuci și umami, cu o textură crocantă și cărnoasă. Sunt considerate ideale pentru a completa aromele altor ingrediente dintr-o rețetă, deoarece nu domină gustul preparatului final.

Cnd sunt crude, sunt dure și amare, dar gătirea le nmoaie și elimină amărăciunea. Sunt adesea servite prăjite, n supe și drept garnitură cu carne prăjită și vnat sălbatic. Sunt, de asemenea, ingrediente populare mncăruri cu orez și tăiței și preparate tempura, precum și omlete, tocane și sosuri.

Cnd gătești cu ciuperci shimeji, primul pas este să tai baza mănunchiului de ciuperci și apoi să separi tulpinile astfel nct să se gătească uniform. Att gătirea la căldură mare, ct și cea lentă, la temperatură joasă sunt potrivite pentru prepararea ciupercilor shimeji. De asemenea, le poți prepara și la air fryer, dar și la aburi. Orice ai metodă ai alege, va trebui să o faci foarte repede. Nu trebuie expuse la tratament termic mai mult de 3-4 minute pentru că și pierd textura crocantă.

După ce le separi, le pui ntr-un castron cu apă rece și le lași acolo. Orice urmă de murdărie se va lăsa pe fundul vasului. Apoi se pun ntr-o strecurătoare și se lasă să se scurgă. Se repetă procesul pnă cnd apa apa este curată.

Ciupercile shimeji sunt excelente atunci cnd sunt sotate rapid cu puțin ulei și condimentate cu sos de soia, usturoi sau ghimbir. Pot fi adăugate n diverse feluri de mncare asiatice sau n paste, pentru a aduce un plus de textură și savoare.

Pot fi adăugate n supe, tocănițe sau pilafuri, oferind un gust subtil și o textură crocantă. De asemenea, se pot combina armonios cu diverse legume, cum ar fi broccoli, ciuperci shiitake sau morcovi, pentru a crea preparate bogate n nutrienți și arome.

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior, a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze). Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate o mulțime de soiuri.

n Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai cteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.

Ca o curiozitate se poate aminti de ciuperca toxică Gyromitra esculenta care se consumă n nordul și estul Europei, oamenii de acolo zicnd, că toxicitatea s-ar descompune prin fiebere, fiind termolabilă. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. La culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Miceliul lichid se foloseste la inocularea granelor sterilizate pentru a obtine miceliu pe grane cu care putem inocula mai departe diferite substraturi sterilizate sau pasteurizate ca paie de grau, peleti de paie, rumegus sau peleti de rumegus. Pentru un video-tutorial complet despre cultivarea ciupercilor cu miceliu lichid dati click aici : Shroomareala video

Ciuperci comestibile din regnul Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota care au pălărie și picior (a nu se confunda cu ciupercile microscopice, mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze), există n număr mare. Aici sunt enumerate doar cteva exemplare. Și n Romnia sunt cunoscute peste 2.500 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care mai mult de 500 sunt comestibile, fiind mai mult sau mai puțin gustoase.

Din păcate multe din ciupercile comestibile pot fi confundate ușor cu ciuperci otrăvitoare de același gen din cauza similitudinii (ca de exemplu Amanita rubescens cu o canelură tipică pe manșetă și Amanita pantherina cu o canelură tipică la marginea pălăriei). Spre deosebire de plante, ciupercile au un citoschelet susținător din chitină care contribuie la scăderea digestibilității lor n cazul persoanelor cu sistem digestiv sensibil. De acea cteva soiuri trebuie fierte suficient de mult. Unele specii (de exemplu Amanita rubescens sau Boletus luridus - sin. Suillellus luridus), dacă sunt mncate crud, devin toxice, altele - ca de exemplu Coprinopsis atramentaria, sin. Coprinus atramentarius dețin substanțe care pot duce la un disconfort n combinație cu alcool. Ciupercile comestibile trebuiesc prelucrate n stare proaspătă, deoarece proteinele lor structurale se descompun rapid, genernd produși nesănătoși sau chiar toxici. Prin urmare, consumul de ciuperci comestibile degradate provoacă otrăviri care sunt mult mai frecvente dect intoxicațiile cu acelea cu adevărat otrăvitoare.[1][2]

Se indică adesea, ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, n caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pămnt și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la Amanita). Ciupercile se colectează n coșuri sau hrtie, de preferat să evitați pungi de plastic, din cauza umidității create n ele, n scurt timp ciupercile se pot altera si deveni impropriu consumului.[4][5]

3a8082e126