Am iniţiat acum aproape un an o petiţie prin care încercam să propun soluţii pentru rezolvarea situaţiei din PNŢCD. O reconciliere în PNŢCD nu era şi nu este posibilă cu menţinerea niciunuia dintre forurile de conducere ale niciunuia dintre cele două tabere din PNŢCD. Poziţiile ireconciliabile adoptate de cele două grupări făceau şi fac imposibilă ajungerea la o reconciliere pe baza negocierilor. Credeam atunci ceea ce nu mai cred de ceva vreme: că şi într-o parte şi în cealaltă sunt oameni de bună credinţă care se vor elibera de sub orice jug dacă le spui adevărul. Fiind liber de felul meu nu credeam că mai sunt şi oameni cărora chiar le place jugul.
De la iniţierea petiţiei respective şi până astăzi s-au întâmplat multe: un congres dublu, o demisie a unui pion important din reţeaua prin care mafia statală încerca să ia în locaţie de gestiune PNŢCD (Marian Miluţ) şi ascensiunea altui pion al reţelei (Aurelian Pavelescu). Reţeaua de lichidatori ai partidului s-a conturat şi s-a întregit de curând prin sprijinul acordat de Cozmin Guşă fostului coleg de la PIN.