Clasa politică românească şi-a cam epuizat resursele de convingere şi de performanţă, în baza unei consangvinități comuniste şi a opoziţiei la reformă profundă ce derivă din această consangvinitate. Consecinţele sunt mai mult decât vizibile, dintre acestea putând aminti: slaba participare la vot a alegătorilor sau neîncrederea tot mai vizibilă în politicieni şi în partide.
Alegerile parţiale pentru colegiul 19 Bucureşti vin să ilustreze concludent epuizarea puterii de cumpărare a voturilor şi ineficienţa maşinăriilor de partid în mobilizarea alegătorilor. PDL a înţeles necesitatea schimbării clasei politice, însă îşi îmbogăţeşte şeptelul de politicieni din zone care nu pot performa politic, însă pot – pe scurtă durată – aduce un avantaj competitiv în lupta electorală. PSD şi PC reşapează politicieni eşuaţi, care au reuşit în cariera lor politică să rămână în mentalul colectiv mai mult prin controversele iscate şi prin acuzele de corupţie aduse decât prin performanţe reale. PNL a reuşit – prin necombativitate şi abandon în momente cheie din politica românească – să şteargă din mintea alegătorilor începutul firav de reformă marcat de politica bunului simţ.