http://irinamonica.wordpress.com/2011/11/11/comunicat-de-presa-al-ligii-distributiste-romane-%E2%80%9Eion-mihalache%E2%80%9C/
1. Ce este distributismul
Materializare a principiului creştin de dreptate socială,
distributismul s-a cristalizat teoretic la începutul secolului XX,
propunând o a treia cale, între capitalism şi socialism-comunism.
Corifeii distributismului sunt englezii G.K. Chesterton (1874-1936) şi
Hilaire Belloc (1870-1953). În ţara noastră, independent de
distributismul occidental, principiile distributiste şi-au găsit
reflectarea în doctrina ţărănistă a partidului lui Ion Mihalache
(devenit, după unirea cu partidul lui Maniu, Partidul Naţional
Ţărănesc).
Distributismul se întemeiază pe trei principii: răspândirea largă a
proprietăţii productive (o lume a micilor proprietari şi
întreprinzători), subsidiaritatea (descentralizare şi păstrarea
activităţilor la nivelul cel mai de jos la care pot funcţiona) şi
solidaritatea (binele comun asigură binele individual).
Distributismul nu este doar o doctrină economică, ci un model
filosofic, economic, social şi cultural întemeiat pe tradiţia şi
valorile creştine. Spre deosebire de socialism-comunism şi de
capitalism, distributismul nu este exclusivist, el poate coexista cu
alte sisteme şi chiar funcţiona în cadrul lor. Nuclee distributiste
există şi vor exista în toate societăţile (au existat chiar şi în
trecutul nostru comunist, prin cooperaţie, prin producătorii agricoli
din zonele necooperativizate şi prin atelierele meşteşugăreşti).
Distributismul nu agreează nici colectivismul centralizator, nici
individualismul care dezbină societatea. El presupune existenţa unei
reţele, a unei pânze de păianjen în care fiecare nod depinde de
nodurile din jur şi care contribuie la rezistenţa ansamblului.
http://irinamonica.wordpress.com/2011/11/11/comunicat-de-presa-al-ligii-distributiste-romane-%E2%80%9Eion-mihalache%E2%80%9C/