Tara fara demisionari

[PNTCD]

Nimeni nu-i ca mine, sunt de neinlocuit.

Cam asa gandesc unii dintre cei care au ajuns in functii importante,
Dumnezeu stie cum. Pe principiul “o mana spala pe cealalta”, greselile
intentionate (de multe ori) au fost de fiecare data acoperite sau pur
si simpu ignorate de catre cei care ar fi trebuit sa le sanctioneze.
Sa luam exemplul DNA-ului, institutia neprihanita a luptei cu mafia
politica sau economica, am asistat de nenumarate ori la descinderi si
ridicari a presupusilor vinovati sub catuse, am asistat la arestari
preventive fara finalizare prin condamnari, am asistat la un intreg
circ mediatic absolut original. A demisionat cineva pentru afisarea
gratuita cu catusele la maini a lui Dinu Patriciu, Marian Iancu, Gigi
Becali etc? Fara a incerca sa apar in vreun fel imaginea celor
mentionati mai sus, eu apar un principiu, acela al prezumtiei de
nevinovatie care este ignorat constant in zbuciumata noastra
democratie. Procedandu-se astfel, este foarte usor de compromis o
persoana publica in aceasta tara. Cine plateste pentru asta? Nimeni.
Cine permite sa se procedeze astfel? Cei care maine ar putea fi dusi
incatusati pe la Parchet sau Judecatorie.

Am afirmat ca Romania este o tara fara demisionari si vreau sa fac
cateva precizari. In primul rand se poate lesne observa ca in cei
douazeci de ani de “libertate” niciun ministru nu a demisionat
datorita vreunei decizii eronate luate sau datorita incompetentei de a
gestiona treburile ministerului condus (a demisionat Pacurar dar din
alte motive). In douazeci de ani niciun director de institutie a
statului nu a plecat din functie pana nu a fost presat sau demis,
boala aceasta raspandindu-se si asupra ierarhiilor inferioare din
aceste institutii. Asadar, in Romania nu exista demisie de onoare sau
demisie pentru asumarea greselilor personale ale managerului,
istitutia demisiei fiind absolut inexistenta. Daca punem la socoteala
ca majoritatea celor care conduc sunt cel putin nepotriviti pentru
functiile ocupate, atunci intelegem de ce ne aflam cu totii in starea
asta jalnica. Asta spune mult despre noi toti…

Auzeam acum cateva zile ca presedintele Germaniei a demisionat
datorita unor reprosuri primite din partea unor ministri ai
guvernului, si ma gandeam ce diferenta enorma de mentalitate exista
intre noi si culturile occidentale, ce decalaj de educatie se afla
intre noi si Occident. Oare cate zeci de ani vor mai trece pana o sa
intelegem si noi ca lucrurile firesti nu sunt dezonorante si nici noi
nu suntem de neinlocuit? De cele mai multe ori ne ascundem in spatele
justificarii ca munca inceputa trebuie terminata, pentru a refuza sa
ne retragem dintr-o activitate care ne depaseste capacitatile,
mintindu-ne si pe noi si pe ceilalti. Va spun sincer ca imi vine greu
sa ma gandesc ca acest pacat al trufiei imbinat cu pacatul hotiei va
tine acesta tara captiva inca multi ani de acum incolo. Va fi
extraordinar de greu sa scapam de nepotismul care domina statul roman
si reprezinta factorul determinant al decaderii morale in care ne
aflam. Cum sa se teama nepotul ca unchiul sau il va forta in vreun fel
sa plece? Ca de bunavoie nu va pleca niciodata… Trist, dar nu fara
leac. Cu vointa politica si cu asezarea interesului celor multi
inaintea oricaror alte interese, se poate rezolva si asta, vorba
aceea, “cimitirul e plin de oameni de neinlocuit”. Nu mai e mult, o s-
o rezolvam noi. Urmariti-ma diseara la Vox News, daca va face placere.

Doamne ajuta !