Proba adevărului - Doru BRAIA

[PNTCD]

Este deja greu şi, după cum arată perspectivele, va fi din ce în ce
mai greu. România a ajuns într-un impas major după ce, vreme de
douăzeci de ani, şi-a cam jucat destinul la ruletă. Indiferent de
avertismentele primite de-a lungul timpului, s-a năpustit cu
incoştienţă spre mize mari, fără nici un fel de acoperire, ajungând
astăzi, precum jalnicul personaj al lui Dostoievski, cu tâmpla aproape
lipită de "revolverul" Istoriei. Şi ea, Istoria, nu prea acordă...
graţieri!

Am scris în două decenii cât alţii în douăzeci de vieţi, încercând să
semnalez şi eu duiumul de erori comise chiar din momentul în care,
dobândind Libertatea, oamenii au crezut (prima eroare!) că s-au
lepădat spontan şi de Răul ce se cuibărise pervers în conştiinţa
românimii. Unii m-au privit cu indiferenţă, alţii cu circumspecţie,
cei mai mulţi cu măsluită superioritate şi doar foarte puţini admiteau
argumentele izvorâte din experienţa acumulată tocmai în Viitorul la
care, fără a avea habar, jinduia o ţară întreagă. Acum, efectele
erorilor vor ieşi toate deodată la suprafaţă. România va avea,
implacabil, proba adevărului. Al adevărului crud, neiertător...

La început a fost o revoluţie. Speriaţi însă de radicalismul inerent
al acesteia, românii au înfrânat-o când nici nu începuse bine şi,
astfel, paradoxalul a înlocuit normalitatea, iar Minciuna a rămas
neclintită pe frontispiciul unei Românii invitate reverenţios la
"tangoul" internaţional. Înmărmuriţi, observatorii sesizau cum, sub
lozincile anticomuniste, se lăfăiau în continuare cei mai veroşi
dintre comunişti şi cum, dintr-o dată, o ţară întreagă a fost
transformată într-o simplă Sursă, din care s-au înfruptat cu
neruşinare toţi, până când sărmana s-a ruinat de-a binelea.

Ceauşescu ajunsese la zidul de la Târgovişte pentru "doar" 11 miliarde
de dolari, în vreme ce, după execuţia acestuia, zeci şi zeci de alte
miliarde au căzut pradă cohortelor perindate succesiv pe la frâiele
Puterii. S-au volatilizat capacităţi economice încă funcţionale, au
dispărut Bănci cu seifuri doldora de valută forte, s-au angajat
datorii imense, fără nici un pic de discernământ, dezmăţul devenind
deviza oricăruia îşi dorea să nu care cumva să rămână în urma atâtor
şi atâtor... "oameni de bine" (termen ce a înlocuit "revoluţionar"
deja perimatul "tovarăşi"). Fost-a cineva măcar tras de mânecă? Fost-a
vreunul obligat să pună la loc ceea ce şi-a însuşit cu mârşavă
rapacitate? În afară de câţiva "puricei", nu am cunoştinţă ca vreun
"rechin" să fi fost "tras pe uscat". Dimpotrivă. Au devenit toţi
granguri respectabili, pe lângă care se gudură o naţiune întreagă...

A mai fost şi "valul" de retrocedări ale agoniselii generaţiilor
trecute. În loc să le administreze în continuare cu chibzuinţă,
românii s-au năpustit să le prăpădească prin magazinele cu mărfuri de
"bon-ton" sau le-au lăsat zălog pe la tot felul de vânzători de
iluzii. Ceea ce ar fi trebuit să se constituie în fundamentul
structurii sociale temeinic concepute s-a transformat în doar câţiva
ani în fumul himeric al imaginaţiei fără limite. Nimic în plus, totul
numai în minus...
Lenea s-a instaurat mai dihai decât odinoară comunismul. Cocoţată pe
"tancurile" trândăviei, rânjeşte cu sarcasm în faţa oricărui îndemn la
cât de câtă hărnicie. Plătim în fiecare zi 4,5 milioane de Euro doar
dobânzi (rata în creştere!) şi nimeni nu îşi suflecă mânecile pentru a
mai diminua întrucâtva marasmul năvălitor. Fiecare aşteaptă de la
ceilalţi rezolvarea situaţiei, conservându-şi şmechereşte poziţia de
profitor fără muncă. Se reclamă judicios lipsa de productivitate, dar
nimeni nu întreprinde ceva pentru relansarea economică. Doar ajustarea
cheltuielilor bugetare, oricum obligatorie, nu este de-ajuns. În locul
unor programe, chiar şi draconice (deh, s-a depăşit chiar şi ultimul
ceas), care să demareze transpunerea în practică a proiectelor
multicolor expuse, responsabilii se rezumă doar la lamentări mai mult
sau mai puţin răspicate. Toţi ştiu cum şi de ce (ne fac "doct"
demonstraţia), dar nimeni nu întreprinde ceva concret. Ce mai
aşteptaţi, oameni buni?!...

Se tot vântură sintagma "fonduri europene", de parcă Uniunea Europeană
ar fi ca o nuntă cu dar de prin partea locului, la care românii, ca
nişte miri frumos fardaţi, să fie proţăpiţi în fruntea bucatelor.
Falsă perspectivă! Miliardele comunitare au fost prevăzute pentru
susţinerea şi completarea efortului propriu şi nicidecum pentru
înlocuirea acestuia. Grecii vor primi miliarde, pentru că au parte
anual de o "infuzie" de 6-8 milioane de turişti, pe care îi slugăresc
zi şi noapte mai abitir decât o făceau pe vremuri slugile de pe la
curţile aristocratice. Or fi şi ei balcanici, cu metehnele
binecunoscute, dar nici chiar aşa, ca noi, românii!...

Într-o bună zi, europenii se vor fi săturat de smiorcăielile românilor
şi este foarte plauzibil să ne trezim, din nou, reaşezaţi în acelaşi
rând cu Turcia şi ţările Orientului Mijlociu. Atunci, totul va fi fost
pierdut şi vom relua istoria de la capăt. Cu toate chinurile care, în
timp, ne-au transformat dintr-un popor falnic într-o oarecare
populaţie promiscuă!...

Şi să nu credeţi cumva că am scris acest articol cu satisfacţia
aceluia ce se vede confirmat în toate previziunile făcute! Nu, nu mă
bucur. Fiecare frază m-a înlăcrimat. Un plâns ce-mi seacă inima...

Doru BRAIA