“Sfantul” ban
0 views
Skip to first unread message
PNTCD
Jun 18, 2010, 9:19:50 AM6/18/10
to pntcdbrasov.ro - Grupul PNTCD Brasov
http://danielveres.wordpress.com/2010/06/18/sfantul-ban/
Banii n-aduc fericirea. Te ajuta sa o cauti?
Sunt inca sub puternica impresie provocata aseara de dezbaterea la
care am participat impreuna cu trei eminenti profesori pe tema
moralitatii sociale de ieri si de azi. Am avut placerea sa-l ascult pe
profesorul preot Oltean, directorul Primei Scoli Romanesti din Scheii
Brasovului, vorbind despre izvoarele culturii romanesti si despre
supravietuirea noastra in timp avand ca repere morale credinta,
traditiile si elitele romanesti. M-am cutremurat auzindu-l cum spune
ca responsabilii vremurilor noastre ignora cu buna stiinta documente
si dovezi arheologice care demonstreaza continuitatea noastra
culturala ca fiind un reper pentru alte culturi europene, si am aflat
cu stupoare ca imensa noastra mostenire culturala este mai degraba
cunoscuta in afara granitelor noastre decat in interiorul lor.
Prelegerile sustinute de catre participantii la dezbatere, un
sociolog, un psiholog si un teolog, m-au facut sa am convingerea ca nu
e totul pierdut, ca inca mai putem indrepta raul facut prin ignoranta
sau rea-vointa, vom putea converti acesta manelizare continua intr-o
stare normala, cel putin. S-a vorbit aseara despre multe aspecte,
cauze, perspective, solutii, si am ajuns impreuna la o concluzie care
nu poate fi ignorata de nimeni, aceea ca nu doar politicul este
vinovat de ceea ce s-a intamplat in ultimii ani ai nostri, dar
politicul este si va fi responsabil pentru indreptarea starii de fapt
in care ne aflam.
Am spus de nenumarate ori ca din politica romaneasca a ultimilor
cinsprezece ani lipsesc aproape total reperele morale. Felul romanesc
de a face politica ne-a lipsit si ne lipseste de cheia dezvoltarii
sanatoase, daca vreti, de esenta reusitei sociale. Indepartarea voita
de valorile noastre, inchinarea neconditionata in fata unei
globalizari lipsite de sensuri pozitive si reale, europenismul mascat
in spatele interesului economic atotstapanitor, inchinarea perversa in
fata banului, au facut ca Romania ultimilor ani sa semene a tara fara
speranta si fara orizont. La o simpla vizionare a emisiunilor din
spatiul media, putem observa ca individul, omul este minimalizat ca
importanta iar banul stapaneste pana si ceea ce odata era sfant.
Priviti reportajele care se fac in ziua de azi, o sa vedeti ca s-a
ajuns pana acolo incat chiar si cand se vorbeste despre un lacas de
cult, se mentioneaza sume care au fost necesare pentru ridicarea lor,
pana si artistii invitati in emisiuni se masoara in sumele incasate
pentru prestatii, nu in valoare artistica. Consider toate acestea ca
fiind realitati extraordinar de grave.
Dragii mei, daca ar fi sa ma intrebati pe mine despre bani, va voi
raspunde ca niciodata nu am putut sa ii iubesc. Am considerat
intotdeauna ca banul este o inventie diabolica a celor care ne-au
facut sa credem ca o bucata de hartie poate cumpara orice, ca
utilitatea unei prestatii poate fi cuantificata dupa aprecieri
subiective si remunerata ca atare. Nu ii urasc pe bogati si inteleg
bine rostul unei clase sociale de rang inalt, dar nu pot iubi banul.
Sunt un om de dreapta dar nu accept capitalismul ca spirit de jungla,
nu agreez liberalismul ca forta impusa prin puterea banului. Conceptul
de “dreptate sociala” (unul dintre principiile crestin-democratiei
taraniste) este pentru mine unul sfant si consider ca se imbina
perfect cu principiul “patriotismului luminat” despre care am mai
scris. Asadar, banii n-aduc fericirea. Punct.
Doamne ajuta !
http://danielveres.wordpress.com/2010/06/18/sfantul-ban/
Banii n-aduc fericirea. Te ajuta sa o cauti?
Sunt inca sub puternica impresie provocata aseara de dezbaterea la
care am participat impreuna cu trei eminenti profesori pe tema
moralitatii sociale de ieri si de azi. Am avut placerea sa-l ascult pe
profesorul preot Oltean, directorul Primei Scoli Romanesti din Scheii
Brasovului, vorbind despre izvoarele culturii romanesti si despre
supravietuirea noastra in timp avand ca repere morale credinta,
traditiile si elitele romanesti. M-am cutremurat auzindu-l cum spune
ca responsabilii vremurilor noastre ignora cu buna stiinta documente
si dovezi arheologice care demonstreaza continuitatea noastra
culturala ca fiind un reper pentru alte culturi europene, si am aflat
cu stupoare ca imensa noastra mostenire culturala este mai degraba
cunoscuta in afara granitelor noastre decat in interiorul lor.
Prelegerile sustinute de catre participantii la dezbatere, un
sociolog, un psiholog si un teolog, m-au facut sa am convingerea ca nu
e totul pierdut, ca inca mai putem indrepta raul facut prin ignoranta
sau rea-vointa, vom putea converti acesta manelizare continua intr-o
stare normala, cel putin. S-a vorbit aseara despre multe aspecte,
cauze, perspective, solutii, si am ajuns impreuna la o concluzie care
nu poate fi ignorata de nimeni, aceea ca nu doar politicul este
vinovat de ceea ce s-a intamplat in ultimii ani ai nostri, dar
politicul este si va fi responsabil pentru indreptarea starii de fapt
in care ne aflam.
Am spus de nenumarate ori ca din politica romaneasca a ultimilor
cinsprezece ani lipsesc aproape total reperele morale. Felul romanesc
de a face politica ne-a lipsit si ne lipseste de cheia dezvoltarii
sanatoase, daca vreti, de esenta reusitei sociale. Indepartarea voita
de valorile noastre, inchinarea neconditionata in fata unei
globalizari lipsite de sensuri pozitive si reale, europenismul mascat
in spatele interesului economic atotstapanitor, inchinarea perversa in
fata banului, au facut ca Romania ultimilor ani sa semene a tara fara
speranta si fara orizont. La o simpla vizionare a emisiunilor din
spatiul media, putem observa ca individul, omul este minimalizat ca
importanta iar banul stapaneste pana si ceea ce odata era sfant.
Priviti reportajele care se fac in ziua de azi, o sa vedeti ca s-a
ajuns pana acolo incat chiar si cand se vorbeste despre un lacas de
cult, se mentioneaza sume care au fost necesare pentru ridicarea lor,
pana si artistii invitati in emisiuni se masoara in sumele incasate
pentru prestatii, nu in valoare artistica. Consider toate acestea ca
fiind realitati extraordinar de grave.
Dragii mei, daca ar fi sa ma intrebati pe mine despre bani, va voi
raspunde ca niciodata nu am putut sa ii iubesc. Am considerat
intotdeauna ca banul este o inventie diabolica a celor care ne-au
facut sa credem ca o bucata de hartie poate cumpara orice, ca
utilitatea unei prestatii poate fi cuantificata dupa aprecieri
subiective si remunerata ca atare. Nu ii urasc pe bogati si inteleg
bine rostul unei clase sociale de rang inalt, dar nu pot iubi banul.
Sunt un om de dreapta dar nu accept capitalismul ca spirit de jungla,
nu agreez liberalismul ca forta impusa prin puterea banului. Conceptul
de “dreptate sociala” (unul dintre principiile crestin-democratiei
taraniste) este pentru mine unul sfant si consider ca se imbina
perfect cu principiul “patriotismului luminat” despre care am mai
scris. Asadar, banii n-aduc fericirea. Punct.
Doamne ajuta !
http://danielveres.wordpress.com/2010/06/18/sfantul-ban/
Reply all
Reply to author
Forward
0 new messages