Rezumat: cursurile 1-4
Dobre Mihnea
Dragi colegi si studenti, va trimit un rezumat pentru cursurile de pana acum: Paradigme filosofice in Revolutia Stiintifica
Curs 1. „Revoluţia Ştiinţifică”: ascensiunea şi decăderea unui concept (05.10.2010): Probleme discutate: - Ce este „Revoluţia Ştiinţifică”? Discutarea diferitelor aspecte istoriografice: a) The Whig History of Science: - transformarea radicală a modului de gândire şi apariţia ştiinţei moderne; - istorie triumfalista a stiintei construită pe anumite presupoziţii fundamentale privind natura ştiinţei; - RS „a răsturnat autoritatea din ştiinţă nu numai pe cea din Evul Mediu, ci şi pe cea a lumii antice – din moment ce ea determină nu numai eclipsa filosofiei scolastice, ci şi distrugerea fizicii aristotelice – luminând totul, de la naşterea creştinismului şi reducând Renaşterea şi Reforma la gradul de episoade, simple schimbări de loc (ordine) în cadrul sistemului creştinătăţii medievale” (Butterfield, The origins of modern science, 1957 p. 7) b) Abordari istorice: - transformarile de gandire trebuie judecate in contextul istoric in care acestea au loc (S. Shapin); - inlocuirea „Stiintei” cu discipline stiintifice; - accentul pe „categoriile actorilor” (B.J.T. Dobbs); - daca „revolutia stiintifica” desemneaza o „schimbare radicala, brusca si completa” exista probleme in ceea priveste aplicarea acestui concept la diferite episoade istorice (e.g. schimbarea din secolul al XVII-lea).
Curs 2. Revoluţia ştiinţifică ca schimbare de paradigmă: Thomas Kuhn (12.10.2010): „Istoria – cu condiţia s-o considerăm mai mult decât un depozit de anecdotică sau cronologie – poate produce o transformare decisivă în imaginea noastră despre ştiinţă. Această imagine a fost până acum dedusă, chiar de oamenii de ştiinţă, mai ales din studiul realizărilor ştiinţifice încheiate, aşa cum apar ele consemnate în opere clasice şi, mai recent, în manualele din care fiecare nouă generaţie ştiinţifică îşi învaţă meseria.” (Kuhn, 1999, p. 65) „Paradigma” = model de rezolvare a problemelor în interiorul unei teorii sau discipline; limbaj specializat; set de criterii metodologice, presupoziţii metafizice şi valori morale împărtăşite de toţi membrii comunităţii; model de organizare şi practică a unei discipline; world-view „Ştiinţă normală”: Cercetarea se desfasoara in interiorul unei paradigme si urmareste – Determinarea si precizarea “faptelor semnificative”; – Stabilirea unor concordante intre fapte si teorie; – “articularea teoriei”. “Ştiinţă extraordinară” (revoluţionară): Perioade de criză în care consensul se destramă: – Apar paradigme alternative şi problema alegerii între paradigme; – Schimbarea de paradigmă este similară cu o revoluţie: noua perioadă de ştiinţă normală este incompatibilă cu cea veche. Bibliografie: Thomas Kuhn (1962), The Structure of the Scientific Revolutions, ch. 9 Steven Shapin (1996), The Scientific Revolution, pp. 1-14
Curs 3. Se poate renunţa la conceptul de „revoluţie ştiinţfiică”? (19.10.2010): Asa cum am vazut in cursul precedent, redefinirea de catre Th. Kuhn a istoriografiei stiintei a ridicat numeroase semne de intrebare pentru orice incercare de a face istoria stiintei in termenii promovati de catre „the Whig history of Science.” Totusi, noile abordari din filosofia si istoria stiintei sunt departe de a ajunge la un consens. In lumina lucrurilor prezentate in primele doua cursuri, in acest al treile curs am initiat o dezbatere pe marginea problemei folosirii conceptului de „revolutie stiintifica”. Punctele prezentate: Margaret Osler/ R. Westfall: nu mai putem discuta despre „Revolutia Stiintifica”, dar totusi ne trebuie un concept care sa descrie transformarile care au loc. Acest concept este cel de „revolutie stiintifica”, cu mentiunea ca folosirea acestuia trebuie sa tina seama intotdeauna de contextul istoric la care este aplicat. Mai mult, conform lui Westfall, fara acest concept, disciplina istoria stiintei nu are sens. B.J.T. Dobbs: critica conceptul de „Revolutie Stiintifica” si atrage atentia asupra rolului actorilor din perioade istorice diferite => o multitudine de preocupari si de discipline care nu au loc in „stiinta moderna”. Intrebari deschise: putem descrie schimbarea din secolul al XVII-lea ca „revolutionara”? cand discutam despre perioada de dinainte de Newton, ce inseamna „stiinta”? Bibliografie: B.J.T. Dobbs (2000), „Newton as Final Cause and First Mover” in Osler, Margaret (ed.), Rethinking the Scientific Revolution, pp. 25-40 Margaret Osler (2000), Rethinking the Scientific Revolution, pp. 3-24
Curs 4. Teoria cunoasterii stiintifice (scientia) in sec. al XVII-lea 1 (26.10.2010): Intrebarile de pornire: Ce se schimbă în sec. al XVII-lea? Care este paradigma de la începutul secolului? Există o paradigmă învingătoare la finalul secolului? Relatiile disciplinare din interiorul filosofiei in perioada scolastica: - fizica, metafizica, teologia si matematica se afla intr-o lunga relatie tensionata data pe de o parte de obiectul fiecarei discipline si, pe de alta parte, de catre legatura dintre ordinea de predare si ordinea disciplinelor in cunoastere. - momentul de criza din secolele XVI-XVII: multiplicarea disciplinelor si amestecul dintre discipline. => care este statutul filosofiei naturale? Ce se schimba? Apar transformari la nivelul: metafizicii; fizicii (filosofiei naturale); stiintelor medii (matematicile-mixte); apare fizica matematica bazata pe experiment. Daca Aristotelismul poate fi luat in sens larg drept paradigma principala de la inceputul sec. al XVII-lea, ce se intampla de-a lungul acestui veac? (de vazut aici articolul lui Garber de la bibliografie) Bibliografie: Daniel Garber (2010), “Philosophia, Historia, Mathematica: Shifting Sands in the Disciplinary Geography of the Seventeenth Century” in Tom Sorell & G.A.J. Rogers & Jill Kraye (eds.), Scientia in Early Modern Philosophy, pp. 1-18 Descartes, Prefata la editia Franceza a Principiilor filosofiei.
Curs 5. Teoria cunoasterii stiintifice (scientia) in sec. al XVII-lea 2 (02.11.2010): Discutarea articolului lui Garber cu o accentul pe cele doua exemple istorice: Francis Bacon si René Descartes. Bibliografie: Daniel Garber (2010), “Philosophia, Historia, Mathematica: Shifting Sands in the Disciplinary Geography of the Seventeenth Century” in Tom Sorell & G.A.J. Rogers & Jill Kraye (eds.), Scientia in Early Modern Philosophy, pp. 1-18 Descartes, Prefata la editia Franceza a Principiilor filosofiei. Bacon, The Advancement of Learning, cartea a II-a, partile I si V va asteptam marti sa discutam Bacon si Descartes. Cele bune, Mihnea Dobre |