Revolutia stiintifica: exista un model istoriografic alternativ?

[Dana Jalobeanu]

V-as propune ca subiect de reflectie intrebarea din titlu,
'provocarea' pe care v-am adresat-o si ieri la seminar. N-am ajuns sa
discutam ieri articolul lui Osler care contine posibile sugestii in
directia asta. Poate o facem data viitoare. Pana atunci, insa, astept
raspunsurile si comentariile voastre la intrebarea din titlu.

Am sa incarc in urmatoarele zile si niste articole care ne-ar putea
ajuta sa ne lamurim asupra unor posibile raspunsuri.

Dana Jalobeanu

[Dana Jalobeanu]

Postez aici raspunsul Madalinei la intrebarea mea:
Astept comentarii

Pe surt raspunsul la intrebare este:da. In definitiv putem gandi
istoria (dezvoltarii)stiintei, folosind un cadru general, prin prisma
a doua conceptii/doctrine centrale. Prima dintre ele este cea
traditionala (Westfall, 2000) care accepta idea existentei unor
discontinuitati majore, discontinuitati ce au dus in cele din urma la
nasterea si progresul stiintei. Cea de-a doua conceptie este (cea de
tip Dobbs, 2000 si Shapin, 1996) care neaga existenta unui eveniment
de tipul revolutiei stiintifice a schimbare brusca, radica si completa
si propune o istorie care sa aiba ca punct de plecare presupozitiile
si asumtiile actorilor (Osler, 2000).

Refomuland ajungem la a ne intreba cu privire la caracteristicile si
criteriile presupuse de acest mod alternativ de a face istoria
stiintei. In ce masura putem vorbi despre o interpretare unitara si
coerenta a istoriei stiintei/ sau despre a face istoria stiintei in
conditiile in care avem o diversitate dde intepretari ale aceluiasi
eveniment din trecut ?(un raspuns interesant apare in cartea lui
Sapin(2010) – Never Pure) Putem avea acces la (intreg) cadrul de
gandire al filosofilor naturii din secolele 16, 17, 18 pentru a avea
maia poi pretentia ca reconstruim trecutul ca o inlantuire de idei in
continua transformare (lenta si car enu implica neaparat un progres) ?
Se mai poate folosi termenul de revolutii in stiinta sau trebuie sa
inlocuim conceptul cu unul mai slab, tip schimbare ori trasformare a
modului de gandire/idelilor etc ? Nu cadem oare in capcana unei
istorii prezentiste daca abordam conceptia traditionala care afirma ca
revolutia stiintifica este cu necesitate un eveniment din trecut,
singular ? Si daca raspunsul este da, atunci modelul alternativ ne
poate da the big picture atata vreme cat el isi propune sa vorbeasca
despre asa zisa relvolutie in stiinta ca fiind un pretext pt a vorbii
despre anumite teorii sau actori/figuri reprezentative ?
Mai sunt multe alte intrebari care pot fi ridicate plecand de la
textele dicutate la curs insa recunsoc ca eu am ramas cu una mai
generala : Ce ne aduce in plus (fata de o abaordare realista/
traditionala) abordarea unui punct de vede relativist in cazul
rescontructiei trecutului?

On Oct 20, 2:12 pm, Dana Jalobeanu <dana.jalobe...@googlemail.com>
wrote: