Acatistul Sfântului Gheorghe Purtătorul De Biruință

[Jacqualine Henington]

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit n vremea mpăratului Diocleţian, trăgndu-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar cnd a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Avnd mpăratul gnd să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se nvrednicească de cinstiri mpărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfntul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrnd deşertăciunea şi neputinţa idolilor, lund n rs pe cei ce credeau n ei. Neplecndu-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de ngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea nti l-au lovit n pntece cu o suliţă. Şi cnd i s-a nfipt suliţa n trup, a curs snge mult; iar vrful suliţei s-a ntors napoi şi a rămas sfntul nevătămat. Apoi legndu-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupndu-se trupul n mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului nger a rămas el sănătos.

Şi nfăţişndu-se sfntul naintea mpăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfntul a atras pe mulţi spre credinţa n Hristos, cărora din porunca mpăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra mpărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu naintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi n Hristos, văznd că sfntul a ieşit sănătos dintr-o varniţă n care fusese aruncat. După aceasta i-au ncălţat picioarele cu ncălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cernd semn ca să nvieze pe un mort din cei ce erau ngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcnd sfntul rugăciune deasupra mormntului, a nviat mortul şi s-a nchinat sfntului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos.

Şi ntrebnd mpăratul pe mort cine este, şi cnd a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai nainte de venirea lui Hristos, adică mai nainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars n foc atţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune creznd mulţi, şi nmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, ntre care era şi Glicherie, căruia i murise boul, şi l-a sculat sfntul. Din care minune adeverind şi el credinţa n Hristos, a luat cununa muceniciei, făcndu-l păgnii multe bucăţi cu săbiile.

Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi ncă pentru că sfntul mucenic Gheorghe intrnd n capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se nchine lui oamenii. Iar demonul cel ce era ntr-nsul plngnd a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărmat. Ceea ce neputnd răbda cei ce credeau n idoli au prins pe sfntul şi l-au dus la mpăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar mpăratul a poruncit ca să taie pe sfntul şi pe Alexandra mpărăteasa cu sabia. Sfntului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfnta Alexandra făcnd rugăciune n temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

n părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, n care era o biserică zidită n numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflndu-se acolo mină de piatră, ca să se taie stlpi, se aduceau stlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu avnd adevărată şi ntărită credinţă la sfntul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi nfrumuseţaţi, şi pogorndu-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care l cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punnd numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căznd la pămnt plngea şi se ruga sfntului să-i ajute să poată duce stlpul. Aflndu-se ea ntr-un astfel de chip, văzu n vis unde i se arătă sfntul n chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea i spuse pricina ntristării, şi sfntul descălecnd de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfntul ndată nsemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună n dreapta, al doilea, stlpul văduvei (după cel dinti), şi ridicnd sfntul de capătul stlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicndu-l amndoi, l-au dat n mare, şi cu ndreptarea sfntului sosi stlpul mai nainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văznd Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stlpilor, s-a minunat şi mai vrtos dacă a văzut şi scrisul, care rnduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfntul iertare pentru greşeala neascultării, şi, lund şi el prin vedenie iertare de la sfntul, puse stlpul văduvei n rnd cu ceilalţi, n locul care poruncea scrisul cel nsemnat de sfntul. Care stlp stă şi pnă n ziua de astăzi ntru neştearsă pomenirea femeii, şi ntru mărirea sfntului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care nfricoşează tot gndul şi tot auzul. Căci n acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strnge la ziua sfntului mulţime multă de popor n toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflnd agarenii ce erau n Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe cţi au aflat n biserică, şi i-au luat legaţi, mpreună cu cţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus n Creta, ntre care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecnd ctăva vreme pnă s-a mplinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tnărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsndu-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punndu-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfntului, şi făcnd praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului ntorcndu-se la biserică, a căzut la pămnt plngnd şi rugnd pe sfntul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, n ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfntului Duh, ce locuia ntr-nsul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfrşit femeia rugăciunea, şeznd oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă nti ajutorul sfntului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea ngerului ntru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci n ceasul n care pusese tnărul vin n pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat n Mitiline dnd maicii sale vinul. Văznd toţi cei ce erau la masă pe tnăr, s-au minunat. Şi ntrebndu-1 de unde şi cum se află n mijlocul lor, el a zis: "Umplnd paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira n Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinnd cu mna dreaptă paharul, şi cu stnga ţinndu-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi n mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzndu-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculndu-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfntul Său mucenic.

Ca un izbăvitor al celor robiți și celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, mpăraților ajutător, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mntuiască sufletele noastre.

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele virtuţilor adunndu-ţi. Că semănnd cu lacrimi, cu veselie seceri şi luptnd cu snge, pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale sfinte, dai tuturor iertare de greşeli.

Multnevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toți din suflet să-i cntăm, lăudndu-l pe el n sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cntăm: Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!

nger ntru nevoință cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de biruință al lui Hristos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vitejește pentru credință ca un nematerialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:

Vederile minții avndu-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Ziditorul și mpreună a muri cu El, dect a trăi și a avea cștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te ncununa cu cununa mucenicilor și a cnta Domnului: Aliluia!

Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată nșelăciunea idolilor din rădăcină smulgnd-o. Pentru aceasta, vrednic ești a auzi de la toți acestea:

Din nălțime putere primind, te-ai arătat viteaz oștean, nevoitorule, al nestricatului mpărat Iisus, de stricăciosul mpărat netemndu-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cnți așa: Aliluia!

Avnd, o, purtătorule de biruință, ca o mare pavăză credința lui Hristos n inimă, ca un leu rvnind, n mijlocul nevoinței bărbătește ai stat cu ndrăzneață cugetare. Pentru aceasta te binecuvntăm, zicnd:

c80f0f1006