Părintele Gabriel Nicu -
aleasă floare duhovniceascăMărturii şi impresii
Am mers la Gresia în anul 2003, mai mult
din curiozitate, dar şi printr-o minune. Părintele mi-a apărut în vis
înainte de a-l cunoaşte! Eram în căutarea unui duhovnic şi acel vis
m-a încredinţat că mă aflu pe drumul cel bun. Cu toate acestea, fac
parte şi eu dintre cei care, în timpul vieţii pământeşti, l-au înţeles
foarte puţin. Pur şi simplu, Părintele a avut un destin aparte.
Neputând să înţeleg bine ceea ce vedeam şi auzeam, citeam
cărţi scrise de sfinţi şi despre sfinţii cunoscuţi şi mă bucuram
duhovniceşte pentru Sfinţia Sa atunci când vedeam că şi alţi atleţi ai
Preasfântului Hristos au gândit şi au simţit la fel ori s-au confruntat
cu acelaşi gen de probleme.
În cei doi ani în care am mers la Gresia, în afara
spovedaniei, nu am stat de vorbă cu Părintele mai mult de 15 minute în
total. În schimb, mă regăseam în predici, uneori chiar mi se adresa
în mod special, căci Părintele îmi citea adeseori gândul şi îmi dădea
şi răspunsul. În drum spre casă, constatam uimită că şi cu alţi creştini
Părintele comunica la fel.
Uneori mă certa, în public, dar fără să-mi pronunţe numele,
alteori îmi demonstra că ştie ce gândesc, cu ce mă îmbrac în timpul
săptămânii, ce planuri am, cum mă descurc la serviciu, ce probleme de
sănătate sau familiale am, ce intenţii şi ce caractere au oamenii cu
care intram în contact etc.
Cu toate că nu vorbeam mult în mod direct, simţeam cum îmi
dirijează paşii şi aşa îmi modelam comportamentul de parcă Sfinţia Sa
ar fi fost de faţă. Astfel, în cei doi ani în care mi-a fost duhovnic,
mi-am schimbat mult felul de a fi, am reuşit să mă înţeleg pe mine şi
pe cei din jur şi am învăţat să fiu cu adevărat fericită.
Şi acum simt că Părintele este pe undeva pe aproape, doar că se ascunde privirilor mele.
Abia după ce Părintele Gabriel s-a mutat la cele veşnice,
după ce am aflat de la creştini mai multe minuni, am înţeles cu
adevărat cine mi-a fost duhovnic.
(L., Bucureşti)
Părintele vorbea simplu, nemeşteşugit, aşa cum îi veneau în
minte gândurile inspirate de Preasfântul Duh. De aceea, era o
adevărată luptă să poţi rămâne în preajma Sfinţiei Sale. Încercările
erau mari, dar ele puteau fi biruite prin smerenie, post, rugăciune şi
mai ales printr-o credinţă puternică. Încă din ianuarie 2004, Părintele
ne-a avertizat că vom fi ,,încercaţi ca argintul”! (L., Bucureşti)
,,Îmbrăcat în alb, cu părul şaten spre blond împletit
într-o coadă lungă, cu ochii albaştri pe faţa ovală ce purta discret
paloarea specifică acelora care îşi împodobesc viaţa cu nevoinţe
ascetice, Părintele părea o prezenţă miraculoasă din alte timpuri.”
(L., Bucureşti)
,,Era simplu, blând, smerit, înţelegător, corect, iertător
şi suferea până la lacrimi când trebuia să fie aspru cu noi.( A. B.,
Bucureşti)
Era neiertător cu păcatul, extrem de sever cu sine însuşi şi foarte ordonat în toate.” (A. B., Bucureşti)
,,Părintele Gabriel avea cartea canonică
fără pată. Cu toate acestea, a trecut printr-o campanie de denigrări,
care i-au pus la încercare smerenia şi răbdarea, ajutându-l în acelaşi
timp să-şi continue urcuşul duhovnicesc. (L. şi A., Bucureşti)
,,A fost şi este un mare sfânt. Păcat că l-am pierdut!” (Un pustnic)
În predici, Părintele mustra păcatele lumii
Părintele postea (nu mânca niciodată
carne, lapte, brânză ori ouă) şi se ruga permanent, respectând totodată
şi rânduiala monahală de rugăciune, dimineaţa, seara şi la miezul
nopţii. Părintele era extrem de exigent cu sine însuşi; dormea pe o
rogojină şi făcea multe milostenii. Biserica din Gresia fiind prea mică,
Părintele a construit un paraclis extrem de modest, dar încăpător, în
care se simţea ca într-o catedrală.
Rostea cu mult curaj marile adevăruri ale acestor vremuri,
întărindu-i duhovniceşte pe unii, dar supărându-i pe alţii. Milita
pentru întoarcerea la izvoarele ortodoxiei, nicidecum pentru ecumenism.
Mustra apoi aspru păcatele oamenilor în special ale celor spovediţi de
curând, astfel încât fiecare se simţea luat în grija Părintelui şi
ajutat să se îndrepte. Mulţi dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui duc
astăzi o viaţă evlavioasă, fie în mănăstiri, fie în mijlocul mulţimii.
Părintele Gabriel ne îndemna să nu acceptăm nici cardurile,
nici buletinele electronice, nici microcipurile ce urmează a fi
implantate pe mâna dreaptă ori pe frunte pentru a se împlini cele scrise
în Apocalipsă la capitolele XIII şi XIV. Acestea operează mai mult cu
numere, nu cu numele de botez. Spunea că ,,numărul de om” va deveni mai
important decât numele, iar dacă-l vom accepta, Dumnezeu va considera
că ne-am lepădat de Sfântul Botez şi ne va părăsi. Ne spunea cum cele
trei perechi de bare din codul fiecărui produs, după decodificare, dau
numărul 666. Ne avertiza că lumea se îndreaptă spre un mare dezastru
spiritual şi spre sclavia lui antihrist.
Spunea apoi că Biserica Ortodoxă ar trebui să aibă o
poziţie mai distantă faţă de masonerie, întrucât acestea două fac parte
din sfere spirituale opuse. Părintele a proorocit că vor fi din nou
martiri creştini. Numai prin post, rugăciune şi milostenie aceştia îşi
vor putea păstra tăria de a rezista prigoanelor care vor urma. De
aceea, Părintele ne propunea să avem o credinţă vie, lucrătoare şi
puternică asemănătoare aceleia pe care o aveau creştinii primelor
veacuri. Ne îndemna să citim cărţile scrise de marii sfinţi, să postim
lunea, miercurea şi vinerea şi să ne rugăm după puterile noastre
dimineaţa, seara şi la miezul nopţii când cerurile sunt deschise. (L.,
Bucureşti)
Programul de rugăciune
Programul de rugăciune propus de Părintele
Gabriel era unul monahicesc, din care fiecare făcea cât putea. Unora
Părintele le recomanda să spună anumite acatiste, altora le dădea
binecuvântare să spună Rugăciunea lui Iisus sau să citească Psaltirea lui David. Pe toţi îi îndemna să citească Psaltirea Maicii Domnului. Celor neştiutori de carte şi celor aflaţi în călătorie, le recomanda să spună de câte 33 de ori rugăciunea Tatăl nostru, dimineaţa, seara şi la miezul nopţii.
Dimineaţa:
Rugăciunile dimineţii
Ceasurile 1, 3 şi 6
Acatistul zilei
- Luni: Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil
- Marţi: Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul
- Miercuri: Acatistul Sfântului Prooroc Ilie
- Joi: Acatistul Sfântului Nicolae
- Vineri: Acatistul Sfintei Cruci
- Sâmbătă: Acatistul Morţilor şi Acatistul Tuturor Sfinţilor
- Duminică: Acatistul Învierii, Acatistul Domnului
nostru Iisus Hristos, Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfintei
Treimi
Acatistul personal se citeşte zilnic. Dacă
purtăm numele unui sfânt, atunci se citeşte acatistul respectiv. Dacă
nu purtăm numele unui sfânt, se citeşte acatistul recomandat de către
duhovnic sau un acatist al unui sfânt la care avem evlavie.
Seara:
- Ceasul 9
- Vecernia
- Pavecerniţa mare
- Rugăciunile de seară
- Citirea din Proloage zilnic
Miezul nopţii:
- Miezonoptica zilelor de rând
- Utrenia
În posturi, se citesc în plus, în fiecare zi, următoarele acatiste:
- Postul Mare: Acatistul Sfintelor Patimi
- Postul Sfinţilor Apostoli: Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
- Postul Adormirii Maicii Domnului: Acatistul Adormirii Maicii Domnului
- Postul Crăciunului: Acatistul Naşterii Domnului
În toate Posturile se citesc mijloceasurile 1, 3, 6 şi 9 din Ceaslov
L., Bucureşti
Duminica Rusaliilor, 2005
De Rusalii, în 2005, pe 19
iunie, am simţit ceva aparte, dar nu ştiam cum să interpretez. Acum îmi
dau seama că Părintele se pregătea de plecare.
În predică şi în timpul sfinţirii frunzelor de nuc,
Părintele a plâns. A rezumat tot ce ne învăţase până atunci, se ruga cu
lacrimi pentru noi toţi. A împărţit cu bucurie prinoasele aduse, în
special copiilor şi oamenilor nevoiaşi, apoi a săvârşit şi taina
Sfântului Maslu, după care a rămas, ca de obicei să asculte păsurile
credincioşilor veniţi din toată ţara.
De fiecare dată mă grăbeam să plec printre primii, să apuc
primul microbuz al piteştenilor. Existau două microbuze ale creştinilor
din Piteşti care duceau mai întâi grupurile din Bucureşti şi din
împrejurimi până în Roşiori, apoi îi duceau şi pe ei acasă. Acestea
erau canoanele şoferilor, date de Părintele.
Atunci parcă nu mă dădeam dusă. Erau mai mulţi dintre cei
care fără niciun motiv aparte continuau să stea. Ne binecuvântase pe
toţi, dar a mai trecut odată prin faţa grupului în care mă aflam şi
ne-a privit într-un mod aparte.
Şi acum parcă-l văd cum se îndepărta încet, zâmbind tainic,
cu mâna ridicată pentru binecuvântare… Nu aveam cum să ştiu că atunci
îl vedeam pentru ultima dată…
1 iulie 2005
În dimineaţa zilei de 1 iulie
2005, am visat că pământul şi cerul erau unite printr-un tunel de lumină
care, în partea de Sus, se deschidea ca o pâlnie. În interiorul
acestuia, un curcubeu în formă de spirală se deplasa ritmic şi
nestingherit spre cer. Când spirala curcubeului a ajuns în partea de
Sus, tunelul de lumină s-a retras în cer, iar lumea a rămas în beznă.
După-amiază, am aflat că Părintele Gabriel a plecat dintre noi... Nu
împlinise 41 de ani!
Flori albe, în semn de recunoştinţă
„Îi mulţumesc Preasfântului Dumnezeu că
ni l-a dat pe Părintele Gabriel, care ne-a ajutat şi ne ajută în
continuare pe noi, păcătoşii. M-a transformat duhovniceşte, m-a ajutat
să fiu cu adevărat fericită, mi-a luminat mintea… În casa mea am multe
poze cu Părintele Gabriel şi mă simt ca într-un colţ de Rai. Simt că de
acolo de unde este mă răsfaţă cu bucurii cereşti. Ce bucurie că l-am
cunoscut!” (D. N., Bacău)
„Ce dar mai preţios poate
primi un pământean muritor decât acela de a fi îndrumat spre mântuire de
un preot pe care Preasfântul Dumnezeu l-a iubit atât de mult şi pe
care Părintele Gabriel l-a iubit mai mult decât orice?”(A., Bucureşti)
Faptul că şi acum creştinii se
simt ajutaţi şi ocrotiţi continuă să-i atragă adesea la Mogoşeşti. Mai
ales pe 1 iulie, în 23 septembrie ori de Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil o pace sufletească pune stăpânire pe inimile tuturor. Din
diferite colţuri ale ţării sosesc creştinii Părintelui să-i aducă flori
albe, o colivă şi cele necesare Parastasului, să-şi mai spună păsurile
ori pur şi simplu să-şi arate măiestria în ticluirea unor poezii,
cântece sau acatiste dedicate Părintelui. Pe lângă aceştia, vin şi
oameni care nu l-au cunoscut în mod direct şi cu câtă dragoste unii
dintre ei acceptă să ducă „un alt mod de viaţă”, urmând întocmai
sfaturile date de Părintele Gabriel! Îi mulţumesc Preasfântului
Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care mi l-a dat şi mi-l dă, prin
mijlocirea Părintelui Gabriel.
Preasfântul Dumnezeu să-l ocrotească împreună cu sfinţii! Amin.
(L., Bucureşti)
Omagiu
Ne-a trimis la tine Tatăl
Să deschizi a noastre minţi,
Să vindeci rănile noastre,
Doctor fără de arginţi!
Ne-ai primit cu bucurie,
Începând a ne hrăni,
Ca pe prunci, întâi cu lapte
Şi blând a ne sfătui.
Tu mustrai mereu păcatul,
Dar iubeai pe păcătos,
Pentru mântuirea noastră,
Drag ostaş al lui Hristos!
Ne-nvăţai să mergem dârz,
Dar smerit şi chibzuit,
Cu privirea aplecată,
Dar cu mintea-n infinit.
Neştiind ce-i alinarea,
Căci cu răul te luptai,
Ne-ai fost doctor, tată, frate,
Călăuzitor spre Rai. |
|
Citeai gândurile noastre
Şi-i smereai pe farisei,
Învăţând credinţa dreaptă,
Nesmintită de atei.
Printre sfinţi şi printre îngeri
Tainic pacea ţi-ai găsit;
Bucură-te, fii în veci
Pe pământ şi-n cer mărit!
Vino-n ajutorul nostru
Calea să-ţi urmăm cu zel,
Iartă-ne şi ne-ocroteşte,
Sfânt Părinte Gabriel!
Şi să afle-ntreaga lume:
Tu eşti viu, tu n-ai murit,
Căci trăieşti în mii de inimi
Pentru care te-ai jertfit!
Te rugăm, Preasfântă Maică:
Fii cu dânsul şi cu noi,
Miluieşte-ne, Stăpână,
În ispite şi nevoi! |
| |
Mulţumim, Preasfinte Doamne,
Fii slăvit şi lăudat,
Fă-ne vrednici de-al Tău nume
Şi de DARUL ce ne-ai dat! |
|
|
