|
ADRESAREA CALUGĂRILOR CĂTRE MITROPOLIT |
|
Înalt Prea Sfinţiei Sale,
Vladimir,
Mitropolit al Chişinăului şi întregii Moldove
Înalt Prea Sfinţia Voastră, binecuvântaţi!
Cu adâncă smerenie, Vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea noastră privind ultimele evenimente petrecute în spaţiul nostru ortodox. Problemele care ne neliniştesc sunt următoarele:
1. Unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Ca slujitori şi duhovnici ai Bisericii Ortodoxe din Moldova Vă asigurăm că ne sunt străine orice gânduri de dezbinare şi subminare a unităţii Bisericii noastre. Niciodată, sub nici o formă, nu vom accepta ruperea de la sânul Bisericii Ortodoxe Ruse şi întotdeauna ne vom osteni pentru unitatea Ei.
2. Întrunirile şi rugăciunile ecumenice. Faptele anticanonice ale unor ierarhi ale BORu, precum şi ale Sanctităţii Sale Patriarhul Rusiei, Alexie al II-lea, trezesc multă nelinişte şi durere. Astfel rugăciunea în comun a Patriarhului cu „arhiepiscopul" Parisului în Catedrala Notre Dame de Paris este o încălcare gravă a canoanelor sfinţilor părinţi cu privire la aceasta. Oricât s-ar strădui Mitropolitul Smolenskului şi al Kaliningradului, Kiril, să justifice prin sofisme astfel de încălcări, aceasta nu este altceva decât o tentativă de introducere a standardelor duble, apostasiinice, agresive şi duşmănoase duhului Ortodoxiei (Conferinţa Internaţională a BORu din 17 noiembrie 2007).
a) Un mijloc pentru înfăptuirea scopurilor ecumeniste este şi colaborarea „intercreştină" pe planuri practice. Astfel, Mitropolia Moldovei a implicat toate Bisericile din ţară într-o rugăciune ecumenică săvârşită în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, pentru victimele traficului de fiinţe umane (decembrie, 2007).
b) Implicarea Mitropoliei Moldovei în diverse proiecte elaborate de structuri antiortodoxe cum ar fi UNICEF, Societatea pentru Planificarea Familiei ş.a. Nu este un secret că Societatea pentru Planificarea Familiei, a fost catalogată încă în anul 2000 de către Ministerul de Interne al Rusiei drept sectă ocultă şi distructivă.
Ne pronunţăm ferm şi categoric împotriva unor astfel de colaborări care, ascunzându-se după paravanul binefacerilor, urmăresc coruperea clerului şi surparea Ortodoxiei.
3. Poziţia PS Diomid, episcop de Ciucotka şi Anadâr, cu care suntem de acord şi aşteptăm răspunsurile la toate întrebările ridicate de Prea Sfinţia Sa. Conştienţi de faptul că trăim în vremuri apostasiinice, noi nu dorim, ca prin indiferenţă şi neimplicare, să ne facem părtaşi duşmanilor Ortodoxiei ce uneltesc, uneori, fărădelegi chiar în ograda Ei. De aceea, în cazul când cineva dintre ierarhii noştri va îndrăzni să trădeze sau să vândă Sfânta Ortodoxie, făcând tranzacţii cu forţele antiortodoxe, vom fi nevoiţi să rupem legătura cu aceştia. Vom urma acelui episcop, ce va sta neclintit la straja sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe şi „drept va învaţă Cuvântul Adevărului".
4. Crearea comisiei de canonizare. În aceste vremuri poporul ortodox are nevoie de o deosebită întărire duhovnicească. Cu mila lui Dumnezeu, poporul nostru, precum şi alte popoare ortodoxe, a fost dăruit cu rugători fierbinţi şi nevoitori cucernici, care au atins înaltele trepte ale sfinţeniei. Simţind necesitatea canonizării lor, pentru că mult poate rugăciunea dreptului, cerem să fie formată o comisie de canonizare a înaintaşilor noştri care s-au nevoit şi au pătimit pentru credinţa ortodoxă,.
5. Introducerea rugăciunilor speciale. La Conferinţa Ortodoxă din Chişinău „Provocările globalizării", (octombrie, 2007), s-a ajuns la concluzia că vieţuirea creştinului ortodox în aceste vremuri este supusă unui atac nemilos. Arma noastră principală în acest război duhovnicesc este rugăciunea către Bunul Dumnezeu. De aceea, venim la Înalt Prea Sfinţia Voastră cu smerita rugăminte de a Vă cere binecuvântarea pentru introducerea în toate Bisericile Ortodoxe din Moldova a următoarelor rugăciuni:
1) pentru unitatea Bisericii;
2) împotriva uneltirilor antiortodoxe;
Înalt Prea Sfinţia Voastră! Vă rugăm să nu treceţi cu vederea cerinţele noastre, înaintând acest mesaj şi la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Cu adâncă şi smerită plecăciune, supuşii ascultători ai Înalt Prea Sfinţiei Voastre:
Egumenul Irinarh (Costru), stareţul mănăstirii „Adormirii Maicii Domnului", Ţigăneşti
Prot. Anatolie Cibric , parohul Bisericii „Cuvioasa Maica Parascheva", or. Chişinău
Egumenul Pafnutie (Popa), duhovnicul mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului", Răciula
Ierom. Melhisedec, mănăstirea „Sfintei Înălţări", Noul Neamţ, Chiţcani

Pe mine ma uimeste cat de "romaneste" se poarta calugarii aceia moldoveni care tanjesc de fapt dupa unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Din punct de vedere canonic prin Biserica ortodoxa din spatiul romanesc a crescut in varsta si Biserica Pan-ortodoxa, deci s-a nascut si Biserica Ortodoxa Rusa, si nu invers.
Doamne ajuta !
Cu smerenie, Ciprian Hangan
Intr-adevar, un raspuns scurt, la obiect, sobru si FARA PATIMA.
In Romania nu-mi place modul in care este dusa lupta anti-ecumenista.
Conteaza si cum comunici mesajul, discursul exaltat, patetic creind
confuzie in randurile credinciosilor.
Filotheu Monahul wrote:
> http://mdn.md/index.php?day=3539
>
> Un text cît se poate de limpede, scurt ºi la obiect, despre credinþã ºi cum
> trebuie privite lucrurile. Pe cînd ºi în România ceva asemãnãtor?
>
>
>
> *ADRESAREA CALUGÃRILOR CÃTRE MITROPOLIT*
> martie 13 2008 - 15:25 (Centrul de Monitorizare ºi Analizã Strategicã)
>
>
> [image: Без описания]Înalt
> Prea Sfinþiei Sale,
>
> Vladimir,
>
> Mitropolit al Chiºinãului ºi întregii Moldove
>
>
> Înalt Prea Sfinþia Voastrã, binecuvântaþi!
>
> Cu adâncã smerenie, Vã aducem la cunoºtinþã îngrijorarea noastrã privind
> ultimele evenimente petrecute în spaþiul nostru ortodox. Problemele care ne
> neliniºtesc sunt urmãtoarele:
>
> 1. Unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Ca slujitori ºi duhovnici ai Bisericii
> Ortodoxe din Moldova Vã asigurãm cã ne sunt strãine orice gânduri de
> dezbinare ºi subminare a unitãþii Bisericii noastre. Niciodatã, sub nici o
> formã, nu vom accepta ruperea de la sânul Bisericii Ortodoxe Ruse ºi
> întotdeauna ne vom osteni pentru unitatea Ei.
>
> 2. Întrunirile ºi rugãciunile ecumenice. Faptele anticanonice ale unor
> ierarhi ale BORu, precum ºi ale Sanctitãþii Sale Patriarhul Rusiei, Alexie
> al II-lea, trezesc multã neliniºte ºi durere. Astfel rugãciunea în comun a
> Patriarhului cu "arhiepiscopul" Parisului în Catedrala Notre Dame de Paris
> este o încãlcare gravã a canoanelor sfinþilor pãrinþi cu privire la aceasta.
> Oricât s-ar strãdui Mitropolitul Smolenskului ºi al Kaliningradului, Kiril,
> sã justifice prin sofisme astfel de încãlcãri, aceasta nu este altceva decât
> o tentativã de introducere a standardelor duble, apostasiinice, agresive ºi
> duºmãnoase duhului Ortodoxiei (Conferinþa Internaþionalã a BORu din 17
> noiembrie 2007).
>
> a) Un mijloc pentru înfãptuirea scopurilor ecumeniste este ºi colaborarea
> "intercreºtinã" pe planuri practice. Astfel, Mitropolia Moldovei a implicat
> toate Bisericile din þarã într-o rugãciune ecumenicã sãvârºitã în aceeaºi
> zi, la aceeaºi orã, pentru victimele traficului de fiinþe umane (decembrie,
> 2007).
>
> b) Implicarea Mitropoliei Moldovei în diverse proiecte elaborate de
> structuri antiortodoxe cum ar fi UNICEF, Societatea pentru Planificarea
> Familiei º.a. Nu este un secret cã Societatea pentru Planificarea Familiei,
> a fost catalogatã încã în anul 2000 de cãtre Ministerul de Interne al Rusiei
> drept sectã ocultã ºi distructivã.
>
> Ne pronunþãm ferm ºi categoric împotriva unor astfel de colaborãri care,
> ascunzându-se dupã paravanul binefacerilor, urmãresc coruperea clerului ºi
> surparea Ortodoxiei.
>
> 3. Poziþia PS Diomid, episcop de Ciucotka ºi Anadâr, cu care suntem de acord
> ºi aºteptãm rãspunsurile la toate întrebãrile ridicate de Prea Sfinþia Sa.
> Conºtienþi de faptul cã trãim în vremuri apostasiinice, noi nu dorim, ca
> prin indiferenþã ºi neimplicare, sã ne facem pãrtaºi duºmanilor Ortodoxiei
> ce uneltesc, uneori, fãrãdelegi chiar în ograda Ei. De aceea, în cazul când
> cineva dintre ierarhii noºtri va îndrãzni sã trãdeze sau sã vândã Sfânta
> Ortodoxie, fãcând tranzacþii cu forþele antiortodoxe, vom fi nevoiþi sã
> rupem legãtura cu aceºtia. Vom urma acelui episcop, ce va sta neclintit la
> straja sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe ºi "drept va învaþã Cuvântul
> Adevãrului".
>
> 4. Crearea comisiei de canonizare. În aceste vremuri poporul ortodox are
> nevoie de o deosebitã întãrire duhovniceascã. Cu mila lui Dumnezeu, poporul
> nostru, precum ºi alte popoare ortodoxe, a fost dãruit cu rugãtori fierbinþi
> ºi nevoitori cucernici, care au atins înaltele trepte ale sfinþeniei.
> Simþind necesitatea canonizãrii lor, pentru cã mult poate rugãciunea
> dreptului, cerem sã fie formatã o comisie de canonizare a înaintaºilor
> noºtri care s-au nevoit ºi au pãtimit pentru credinþa ortodoxã,.
>
> 5. Introducerea rugãciunilor speciale. La Conferinþa Ortodoxã din Chiºinãu
> "Provocãrile globalizãrii", (octombrie, 2007), s-a ajuns la concluzia cã
> vieþuirea creºtinului ortodox în aceste vremuri este supusã unui atac
> nemilos. Arma noastrã principalã în acest rãzboi duhovnicesc este rugãciunea
> cãtre Bunul Dumnezeu. De aceea, venim la Înalt Prea Sfinþia Voastrã cu
> smerita rugãminte de a Vã cere binecuvântarea pentru introducerea în toate
> Bisericile Ortodoxe din Moldova a urmãtoarelor rugãciuni:
>
> 1) pentru unitatea Bisericii;
>
> 2) împotriva uneltirilor antiortodoxe;
>
> Înalt Prea Sfinþia Voastrã! Vã rugãm sã nu treceþi cu vederea cerinþele
> noastre, înaintând acest mesaj ºi la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
> Ruse.
>
>
> Cu adâncã ºi smeritã plecãciune, supuºii ascultãtori ai Înalt Prea Sfinþiei
> Voastre:
>
> Egumenul Irinarh (Costru), stareþul mãnãstirii "Adormirii Maicii Domnului",
> Þigãneºti
>
> Prot. Anatolie Cibric , parohul Bisericii "Cuvioasa Maica Parascheva", or.
> Chiºinãu
>
> Egumenul Pafnutie (Popa), duhovnicul mãnãstirii "Naºterea Maicii Domnului",
> Rãciula
>
> Ierom. Melhisedec, mãnãstirea "Sfintei Înãlþãri", Noul Neamþ, Chiþcani
>
> [image: Pope&BishopIllarionAlfeyevofRussia.jpg]
Be a better friend, newshound, and know-it-all with Yahoo! Mobile. Try it now.
10.03.2008, 00:00
Autor: Fabian SEICHE, teolog, ing. Lucian PANTEA
Motto:
"Iuda se plimbă nestingherit prin
societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate. Isprava lui
cea mai mare este că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe. Din
mai multe a făcut o puzderie. Şi continuă s-o facă, prin ceea ce îi
este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează uşor, şi-a
rafinat metodele. Lucreză la lumina nopţii şi comunică prin unde
herţiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenţial pe
piaţa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu
lucrează pe furiş, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă
te aperi, te pomeneşti intolerant, conservator, fundamentalist,
retrograd. Cunoaşte bine Biblia, are studii universitare, vorbeşte
câteva limbi străine. El ştie că Iscarioteanul era unul dintre cei
doisprezece care au ascultat şi au memorat învăţătura lui Iisus. Dacă
ar fi avut curăţie şi talent, putea să scrie o Evanghelie tot atât de
bogată ca a lui Matei. A scris-o postum, în cheia sărutării perverse.
Iuda e un excelent teolog, aşa cum este şi patronul său din Qarantania,
care Îi oferea lui Iisus citate din Scriptură. Toate formele de
sincretism religios care ni se propun, începând cu New Age şi terminând
cu tot felul de combinaţii între diferite secte neoprotestante, care
alcătuiesc federaţii 'evanghelice' şi 'evanghelizatoare' şi care caută
să ne ameţească prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori
toate acestea sunt forme şi manifestări ale corupţiei spirituale."
IPS Bartolomeu Anania
Nu sunt destul de erudit ca să pot face o istorie a ecumenismului în înţelesul lui contemporan, dar consideraţiile mele personale, le-aş începe cu afirmaţia că ecumenismul nu poate fi rău în sine, căci a apărut în creştinismul primar şi chiar adoptarea denumirii vrea să-l îndreptăţească prin vechime. Sinoadele ecumenice, articolul din crez care mărturiseşte credinţa "întruna sfântă sobornicească şi apostolească biserică" exprimă ecumenicitatea, adică universalitatea Bisericii. Îngrijorările oamenilor au apărut în legătură doar cu ecumenismul contemporan a cărui desfăşurare se bănuieşte a fi organizată de instituţii deghizate. Sigur că temerile sunt întemeiate: globalizarea politică şi economică este un asemenea semn. Ce mai urmează... ? O uniformizare globalizantă a credinţelor... ? Nu prea avem motive de linişte ecumenică.
Parcă ţi-e frică să te gândeşti,
dar
există încă de pe acum "teologi" care ne învaţă că acelaşi Dumnezeu au
şi musulmanii, şi hinduşii etc. Confuzia între faptul că Dumnezeu este
unul singur şi afirmaţia că Dumnezeu este acelaşi în toate credinţele
este voită, are scopul de a ne manipula spre unirea chiar şi cu
păgânii, nu numai cu creştinii neortodocşi. Dar aceasta nu înseamnă că
trebuie să se ajungă aici cu aprobarea noastră, chiar cu sprijinul
nostru, ci împotriva dorinţei noastre. Până atunci avem datoria să
luptăm în apărarea ortodoxiei.
Ca urmare, personal, nu împărtăşesc
părerea celor care susţin că trebuie să ne retragem din orice
manifestare şi for ecumenic. Nu mi se pare propriu ortodoxiei să
întoarca spatele în mod trufaş şi să plece. Ne afirmăm prin aceasta
superioritatea noastră ca oameni, când, de fapt, nu este vorba decât de
superioritatea credinţei noastre, superioară pentru că a dat-o chiar
Hristos Dumnezeu. Nu avem niciun merit, ci numai obligaţii pentru că
suntem ortodocşi. Iar dintre obligaţii face parte şi mărturisirea cu
răbdare şi dragoste a dreptei credinţe, oricât de grea ar fi lucrarea
şi oricât de huliţi am fi pentru aceasta. Cum o vom face, dacă ne
retragem din locul dezbaterilor? Aşteptăm să vină ei la noi acasă? Dar
apostolii au fost trimişi în mijlocul necredincioşilor să
propovăduiască. Trebuie să stăm acolo până când ne vor da ei afară,
dacă nu vor să audă şi să urmeze dreapta credinţă. Dar prezenţa noastră
acolo trebuie să fie una cât se poate de activă neprimind niciun
compromis, să nu încetăm a repeta învăţătura ortodoxă, cu jertfelnicia
sfinţilor părinţi. Să fie aceasta ca o mucenicie! Sfântul Vasile cel
Mare, când i-a adus pe unii donatişti şi arieni la ortodoxie, nu a
făcut niciun compromis, amestecând adevărurile de credinţă cu
învăţăturile eretice ale acestora şi nici nu a săvârşit slujbe în comun
cu aceştia, pentru că ar fi lăsat confuzia că credinţa adevărată e şi
la ortodocşi, şi la donatişti, şi la arieni.
Dacă participăm la întâlnirile ecumenice,
una
e dialogul prin care mărturisim credinţa noastră ortodoxă, "una sfântă,
sobornicească, apostolească", şi alta e a ne ruga în comun cu
eterodocşii, prin care lăsăm confuzia pe care am amintit-o. Aceasta
este suprema formă a dragostei creştine de a-l iubi pe aproapele cu
fapta, dar şi cu adevărul. Nu trebuie să avem o dragoste falsă, să-i
lăsăm în rătăcirea lor, recunoscând-o şi, astfel, legitimând-o prin
rugăciune în comun cu ei. Nu cred că trebuie să ne închidem ermetic şi
să ţinem ortodoxia ca pe o comoară ascunsă numai pentru noi (ar fi o
atitudine egoistă).
Rugăciunea pe care trebuie să o facem pentru
tot omul, din biserică sau din afara ei, este, desigur, suprema formă
de ecumenism şi a fost dintotdeauna prezentă. Nu s-a cerut şi nu ni se
cere să fim una cu ei prin credinţă. Este destul ca să ne ştim una prin
fire şi să ne simţim una cu ei prin păcate. Nu ne este permis niciun
compromis privitor la credinţă. Ceea ce am primit ni s-a dat spre
păstrare, nu spre negociere. Nu este ceva al nostru, ca să putem face
ce vrem cu el.
La Conciliul II Vatican s-a declarat că Biserica
lui Hristos subzistă în Biserica Catolică, iar Papa Ioan Paul al
II-lea, cu tot elogiul adus Ortodoxiei (scrisoarea "Orientale lumen"),
vizite de bunăvoinţă, scuze pentru abuzurile din trecut, declara,
totuşi, că Biserica Catolică "este" totuna cu Biserica lui Hristos,
deşi învăţătura catolică îl coboară pe Hristos la calitatea de simplu
instrument al Tatălui, prin care se zideşte biserica pe Sfântul Apostol
Petru. În enciclica "Ut unum sint", Papa Ioan Paul al II-lea se referă
la Biserica Ortodoxă numai la plural, recunoscând-o, deci, numai ca
biserici locale lipsite de unitatea juridică ce o poate da numai
papalitatea (aşa a procedat şi cu bisericile unite, în locul
dimensiuniii universale în Hristos, oferindu-le statut de simple
biserici locale care-şi avea unitatea sub jurisdicţia papalităţii),
căci în eclesiologia catolică biserica locală nu mai este o manifestare
a Bisericii universale, ci o porţiune din ea.
Interesul arătat, în
ultima vreme, pentru valorile ortodoxiei se mărturiseşte a fi motivat
de faptul că "venerabila şi antica tradiţie a bisericilor orientale
constituie parte integrantă a patrimoniului Bisericii lui Hristos, care
este Biserica Catolică". Atacul se vrea făcut prin fraţii noştri
catolici orientali, dar această tradiţie s-a constituit în primul
mileniu, când era numai Biserica Ortodoxă. La bisericile locale ale
ortodoxiei se referă ca la cele "care nu sunt unite încă cu noi într-o
deplină comuniune". Măcar şi-au spus clar intenţia noii strategii de
elogiere a valorilor Ortodoxiei. Aş mai aminti că, în 1075, Papa
Grigorie al VII-lea prin "Dictatus papae" înlocuieşte formularea noi cu
eu, suprimând structura sinodală, dând Bisericii apusene o structură
absolutistă, pentru a dobândi putere în raport cu statul, ceea ce i-a
permis papalităţii să înfrunte cu aroganţă Biserica ortodoxă şi
propriile biserici locale.
Papalitatea actuală insistă
ca
primatul de jurisdicţie să nu fie privit ca unul de putere, ci de
slujire, dar tocmai un act de putere apare faptul că încearcă să-şi
aroge drepturi exclusive la un primat de slujire. Pentru că aspiră, de
fapt, să-i aducă pe toţi în staulul Romei, papalitatea îşi păstrează un
statut doar de observator la întrunirile ecumenice. Când i se va
asigura şi acolo un rol de lider, când va crede că este pregătit
terenul pentru înglobarea tuturor sub acoperişul său, probabil că se va
înregimenta în mişcarea ecumenică.
O problemă pe care vreau să o
supun atenţiei dumneavoastră este slujirea alternativă cu
greco-catolicii, în parohiile unde locaşul de cult e în litigiu între
cele două părţi, ortodoxă şi greco-catolică. Această problemă e o
frământare şi o mare nemulţumire a preoţilor în cauză, dar şi a
majorităţii preoţilor cărora le pasă de ortodoxie. De ce vor
greco-catolicii slujire alternativă? De ce îşi arată "bunavoinţă" de a
săvârşi chiar slujbe în comun cu noi, ortodocşii? Ei ştiu de ce, pentru
că văd prin slujirea alternativă şi slujirea în comun a anumitor
hierurgii un mijloc de prozelitism în rândul credincioşilor ortodocşi.
Procesele intentate de capii Bisericii Greco-Catolice împotriva unor
parohii ortodoxe în loc să stea măcar pe loc, se înmulţesc. Ce să
înţeleagă sărmanii credincioşi când clericii ortodocşi slujesc
alternativ în acelaşi locaş de cult cu clericii greco-catolici? Ce să
înţeleagă sărmanii credincioşi, când văd un cleric ortodox săvârşind
împreună cu un cleric greco-catolic câte o slujbă, fie ea doar
hierurgie? Credinciosul ortodox şi cel greco-catolic rămâne cu confuzia
că dreapta credinţă e şi la ortodocşi şi la greco-catolici, că poţi
să-ţi schimbi credinţa ortodoxă cu cea greco-catolică, că nu are nici
cea mai mică importanţă.
Biserica Ortodoxă nu este anchilozată în
canoane, pentru că rânduiala ei canonică nu are această menire, însă
priveşte cu mult discernământ orice acţiune care ar aduce un prejudiciu
pe plan pastoral. Dacă un cleric ortodox slujeşte cu unul greco-catolic
o înmormântare sau o altă hierurgie, consecinţele pe plan pastoral pot
fi dăunătoare. Credincioşii vor spune "nu contează că eşti ortodox sau
catolic, pentru că, uite, preotul ortodox din satul cutare s-a rugat
împreună cu cel catolic". Nu sunt de acord cu slujbele săvârşite
împreună sau cu aşa-zisele rugăciuni ecumeniste, pentru că prin aceasta
aducem un defavor misiunii ortodoxe, dând frâu liber sincretismului, un
mijloc de nivelare a credinţelor în mentalitatea credincioşilor mai
puţin cunoscători ai problemelor teologice. Greco-catolicilor le
convine să slujească alternativ, să săvârşească anumite slujbe în comun
cu ortodocşii, deoarece, pentru ei, care sunt minoritari, este un
mijloc de prozelitism subtil, o agresivitate rafinată în care rămân cu
perseverenţa, mai exact o mănuşă de pluş care îmbracă un pumnal de
fier, cu care să lovească şi să câştige teren pastoral.
Intr-adevar, nici mie nu imi place anti ecumenismul romanesc. In primul rand pentru ca e dus din anonimat, de parca le-ar fi frica sa nu ii impuste cineva (demers care ii exclude ca marturisitori si ii arunca in ridicol daca e sa te gandesti ca inca mai traiesc oameni care au acceptat sa moara pt a lupta impotriva comunismului) si in al doilea rand pentru ca sunt la fel de ignoranti in cunoasterea traditiei precum multi dintre episcopi. Oricum, meritul lor ramane in incercarea de a reactiona, meritorie intr-o mocirla de indiferenta.Din toate aceste consideratii, protestul moldovenilor mi s-a parut superior.Cat despre patima cu care te lupti cred ca e prea mult sa ii cataloghezi asa pe niste oameni. In fond de unde stim ca nu e entuziasm si e o patima?
Intr-adevar, un raspuns scurt, la obiect, sobru si FARA PATIMA.
In Romania nu-mi place modul in care este dusa lupta anti-ecumenista.
Conteaza si cum comunici mesajul, discursul exaltat, patetic creind
confuzie in randurile credinciosilor.
Filotheu Monahul wrote:
> http://mdn.md/index.php?day=3539
>
> Un text cît se poate de limpede, scurt şi la obiect, despre credinţă şi cum
> trebuie privite lucrurile. Pe cînd şi în România ceva asemănător?
>
>
>
> *ADRESAREA CALUGĂRILOR CĂTRE MITROPOLIT*
> martie 13 2008 - 15:25 (Centrul de Monitorizare şi Analiză Strategică)
>
>
> [image: Без описания]Înalt
> Prea Sfinţiei Sale,
>
> Vladimir,
>
> Mitropolit al Chişinăului şi întregii Moldove
>
>
> Înalt Prea Sfinţia Voastră, binecuvântaţi!
>
> Cu adâncă smerenie, Vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea noastră privind
> ultimele evenimente petrecute în spaţiul nostru ortodox. Problemele care ne
> neliniştesc sunt următoarele:
>
> 1. Unitatea Bisericii Ortodoxe Ruse. Ca slujitori şi duhovnici ai Bisericii
> Ortodoxe din Moldova Vă asigurăm că ne sunt străine orice gânduri de
> dezbinare şi subminare a unităţii Bisericii noastre. Niciodată, sub nici o
> formă, nu vom accepta ruperea de la sânul Bisericii Ortodoxe Ruse şi
> întotdeauna ne vom osteni pentru unitatea Ei.
>
> 2. Întrunirile şi rugăciunile ecumenice. Faptele anticanonice ale unor
> ierarhi ale BORu, precum şi ale Sanctităţii Sale Patriarhul Rusiei, Alexie
> al II-lea, trezesc multă nelinişte şi durere. Astfel rugăciunea în comun a
> Patriarhului cu "arhiepiscopul" Parisului în Catedrala Notre Dame de Paris
> este o încălcare gravă a canoanelor sfinţilor părinţi cu privire la aceasta.
> Oricât s-ar strădui Mitropolitul Smolenskului şi al Kaliningradului, Kiril,
> să justifice prin sofisme astfel de încălcări, aceasta nu este altceva decât
> o tentativă de introducere a standardelor duble, apostasiinice, agresive şi
> duşmănoase duhului Ortodoxiei (Conferinţa Internaţională a BORu din 17
> noiembrie 2007).
>
> a) Un mijloc pentru înfăptuirea scopurilor ecumeniste este şi colaborarea
> "intercreştină" pe planuri practice. Astfel, Mitropolia Moldovei a implicat
> toate Bisericile din ţară într-o rugăciune ecumenică săvârşită în aceeaşi
> zi, la aceeaşi oră, pentru victimele traficului de fiinţe umane (decembrie,
> 2007).
>
> b) Implicarea Mitropoliei Moldovei în diverse proiecte elaborate de
> structuri antiortodoxe cum ar fi UNICEF, Societatea pentru Planificarea
> Familiei ş.a. Nu este un secret că Societatea pentru Planificarea Familiei,
> a fost catalogată încă în anul 2000 de către Ministerul de Interne al Rusiei
> drept sectă ocultă şi distructivă.
>
> Ne pronunţăm ferm şi categoric împotriva unor astfel de colaborări care,
> ascunzându-se după paravanul binefacerilor, urmăresc coruperea clerului şi
> surparea Ortodoxiei.
>
> 3. Poziţia PS Diomid, episcop de Ciucotka şi Anadâr, cu care suntem de acord
> şi aşteptăm răspunsurile la toate întrebările ridicate de Prea Sfinţia Sa.
> Conştienţi de faptul că trăim în vremuri apostasiinice, noi nu dorim, ca
> prin indiferenţă şi neimplicare, să ne facem părtaşi duşmanilor Ortodoxiei
> ce uneltesc, uneori, fărădelegi chiar în ograda Ei. De aceea, în cazul când
> cineva dintre ierarhii noştri va îndrăzni să trădeze sau să vândă Sfânta
> Ortodoxie, făcând tranzacţii cu forţele antiortodoxe, vom fi nevoiţi să
> rupem legătura cu aceştia. Vom urma acelui episcop, ce va sta neclintit la
> straja sfintelor canoane ale Bisericii Ortodoxe şi "drept va învaţă Cuvântul
> Adevărului".
>
> 4. Crearea comisiei de canonizare. În aceste vremuri poporul ortodox are
> nevoie de o deosebită întărire duhovnicească. Cu mila lui Dumnezeu, poporul
> nostru, precum şi alte popoare ortodoxe, a fost dăruit cu rugători fierbinţi
> şi nevoitori cucernici, care au atins înaltele trepte ale sfinţeniei.
> Simţind necesitatea canonizării lor, pentru că mult poate rugăciunea
> dreptului, cerem să fie formată o comisie de canonizare a înaintaşilor
> noştri care s-au nevoit şi au pătimit pentru credinţa ortodoxă,.
>
> 5. Introducerea rugăciunilor speciale. La Conferinţa Ortodoxă din Chişinău
> "Provocările globalizării", (octombrie, 2007), s-a ajuns la concluzia că
> vieţuirea creştinului ortodox în aceste vremuri este supusă unui atac
> nemilos. Arma noastră principală în acest război duhovnicesc este rugăciunea
> către Bunul Dumnezeu. De aceea, venim la Înalt Prea Sfinţia Voastră cu
> smerita rugăminte de a Vă cere binecuvântarea pentru introducerea în toate
> Bisericile Ortodoxe din Moldova a următoarelor rugăciuni:
>
> 1) pentru unitatea Bisericii;
>
> 2) împotriva uneltirilor antiortodoxe;
>
> Înalt Prea Sfinţia Voastră! Vă rugăm să nu treceţi cu vederea cerinţele
> noastre, înaintând acest mesaj şi la Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
> Ruse.
>
>
> Cu adâncă şi smerită plecăciune, supuşii ascultători ai Înalt Prea Sfinţiei
> Voastre:
>
> Egumenul Irinarh (Costru), stareţul mănăstirii "Adormirii Maicii Domnului",
> Ţigăneşti
>
> Prot. Anatolie Cibric , parohul Bisericii "Cuvioasa Maica Parascheva", or.
> Chişinău
>
> Egumenul Pafnutie (Popa), duhovnicul mănăstirii "Naşterea Maicii Domnului",
> Răciula
>
> Ierom. Melhisedec, mănăstirea "Sfintei Înălţări", Noul Neamţ, Chiţcani
>