'Chemare catre crestinii ortodocsi impotriva ereziei ecumeniste'

[vasilie]

CHEMARE
CATRE CRESTINII
ORTODOCSI IMPOTRIVA
EREZIEI ECUMENISTE
aratare a faptelor prin care ierarhii, preotii, calugarii, teologii si
toti crestinii acestui veac isi pot pastra ori isi pot pierde dreapta
Credinta Ortodoxa, cu marturii din Sfinta Scriptura si din
invataturile Sfintilor Parinti, privitoare la rau-credinciosi, evrei
si pagini
Ieromonah Martirie Padurarii

Edited by Hieromonk Martirie Paduraru
© Spoudon Publishing
Thessalonika - Greece
2005
Printed in România


INAINTE CUVINTARE
„ Caracterul lumesc al societatii a fost lasat sa-si puna amprenta
asupra misiunii
ortodoxe, care daca ar fi lasata in directia aceasta, ar fi devenit,
pur si simplu, o
forma de protestantism de rit rasaritean -, adica ar fi pastrat citeva
aspecte
exterioare ortodoxiei, dar in esenta ei nu ar fi fost practic cu nimic
diferita de
protestantismul lumesc, devenit religie."
(Cuv. Serafim Rose)
Astazi, in ratacirea duhovniceasca care pe toti ne patrunde, a cauta
si a pazi adevarul in cele despre mintuire este din ce in ce mai
anevoios. Adevarul este persoana lui Iisus Hristos Dumnezeu-Omul.
Acest Adevar, omul modern, „omul nou" nu il mai primeste, il
reinterpreteaza dupa criterii umanist-rationaliste, cautindu-1 in
puhoiul de filozofii, doctrine, studii, stiinte, experimentari etc,
croindu-1 dupa chipul si asemanarea lui decazuta.
Vorbind despre „dumnezeul" lumii moderne, Parintele Serafim Rose spune
ca „omul modern [a creat] un nou dumnezeu, un dumnezeu modelat cit mai
fidel dupa tiparul noilor vremuri, preocupat de stiinta si afaceri; de
fapt una dintre intentiile primordiale ale gindirii moderne a fost
aceea de a confectiona un asemenea dumnezeu". Asadar oamenii si-au
schimbat nu doar gindirea despre Dumnezeu, ei au schimbat insusi
„dumnezeirea" de care se vor condusi, nascind un „nou dumnezeu" care
se deosebeste

vadit de Dumnezeul Vechiului si Noului Testament cunoscut si iubit de
crestini.
Acest „dumnezeu" nu reproseaza fapturii incalcarea Scripturilor, nu
mustra pacatul, nu pedepseste reaua credinta, nu cearta faradelegea.
Dimpotriva, iubeste impotriva adevarului, uneste impotriva dreptatii,
inlatura muceniceasca jertfelnicie in Hristos prin promovarea
impacarii cu ratacirile necredinciosilor, indragind global si
nivelator intreaga suflare. Nu indispune, nu supara, nu deranjeaza. Nu
cere si nu impune un singur Domn si Dumnezeu, un singur crez, un
singur botez, o singura invatatura de credinta, o singura Biserica, un
singur adevar - viata si moartea pentru Hristos. Acest „dumnezeu
liberal" care ingaduie si pune totul mai presus de vietuirea in
dreapta credinta si de mintuire, executind constiincios ceea ce cere
democratia si societatea, nu este Dumnezeul Apostolilor si al
Mucenicilor -Hristos Cel Rastignit si inviat - Adevarul vesnic. Este
vicleana marioneta care, supunindu-se orgoliului indreptatirii si
revendicarilor, reformelor, inovatiilor si tuturor capriciilor si
razvratirilor „drepturilor omului" - supune si manipuleaza el insusi
prin aceasta pe cei ce au lepadat povara Crucii, straduindu-se sa
ofere omenirii chipul vesniciei si al desavirsirii in tinutul
blestemat al neodihnei acestei lumi pamintesti.
Iata cum locul Celui hulit si batjocorit, lepadat si alungat dintre
oameni pentru preamarea Sa iubire intru dreptate este luat astazi in
constiinta societatii de stapinul veacului si al intunericului, de cel
ce neizbutind odata sa fie „dumnezeu" se strecoara astazi blind, duios
si compatimitor in sufletele ateilor „religiosi", apostatilor
„crestini" si nihilistilor „ortodocsi" care cred in mincinoasele
fagaduinte numite: pace, dragoste, libertate, toleranta, reconciliere,
liniste, bucurie, fericire, dezvoltare, confort, progres, cultura,
arta etc.
Acest „dumnezeu" al falsei dumnezeiri, anti-dumnezeiesc, anti-
evanghelic, anti-ortodox, sfideaza Predania si invataturile Sfintilor
Parinti, inlatura din vietuirea crestinilor dogmele, canoanele,
rinduielile Bisericii lui Hristos. Unui astfel de anti-dumnezeu i se
inchina astazi omenirea, in numele lui se organizeaza intrunirile
ecumeniste, de la el cersesc mintuirea crestinii si doresc pacea
paginii. El va darui unitatea tuturor „religiilor" si confesiunilor,
in duhul lui graiesc ecumenistii Bisericii, pe acesta il asteapta
in Ierusalim,

dinainte de Hristos, evreii si toate popoarele. Aceasta „entitate"
lipsita de identitate teologica si neintemeiere dogmatica, ce
imprumuta cameleonic numele tuturor dumnezeilor popoarelor pagine dar
si al adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos, este din ce in ce mai
prezenta in intreaga lume, facindu-se simtita pina si in gindirea
majoritatii ierarhilor, preotilor si teologilor Bisericii, atinsi de
duhul lumesc al acestor vremuri. Ascunsa indaratul numelui Iisus
Hristos insa in duhul acestei „divinitati" (pentru participantii
crestini) se organizeaza astazi conferinte, seminarii inter-religioase
si se savirsesc rugaciuni si slujbe „comune" in care participanti sunt
nu doar crestinii, ci toti cei ce „cred" si au o „religie": evrei,
budisti, hindusi, musulmani, iar dintre crestinii eretici: protestanti
si neoprotestanti, catolici, greco-catolici, monofiziti si monoteliti
- fapte fara precedent in istoria Bisericii!
Iata ca la astfel de adunari nelegiuite sunt prezente si Bisericile
Ortodoxe locale, care prin declaratii indraznete si surprinzatoare
aduc complimente necredinciosilor, incheie cu ratacitii apostati
intelegeri potrivnice Dumnezeiestilor Dogme, Cinstitelor Canoane si
Sfintelor Soboare Ortodoxe. Pe temeiul unei astfel de impaciuiri
antihristice se organizeaza anual excursii, tabere si pelerinaje
patronate de: centrele de turism bisericesti, laice or apartinind
cultelor, confesiunilor si religiilor „surori", itinerarii ce includ
vizitarea asezamintelor si lacasurilor neortodoxe precum: temple,
moschei, sinagogi, „biserici", domenii, „catedrale", case de
rugaciuni, centre umanitare etc; se aduc elogii culturilor,
traditiilor si spiritualitatilor eretice si pagine in publicatii
bisericesti; se publica teze si tratate ce acomodeaza Ortodoxia dupa
noile directii teologice elaborate in cadrul intrunirilor ecumeniste;
se creeaza noi criterii de canonizare alcatuindu-se noi sinaxare, se
reconsidera necesitatea acriviei dupa noi principii minimalizind
importanta si durata posturilor, se temeluiesc noi sarbatori si
hramuri; se aduc inovatii umaniste in iconografie; se cenzureaza texte
si se,revizuiesc rinduieli din cartile de slujba: Liturghier,
Molitfelnic, Ceaslov, Minee etc; se difuzeaza emisiuni „spirituale" ce
au ca scop mediatizarea „noii constiinte religioase", ecumenizind
masele nestiutoare; se stabilesc premii si burse de studiu in tarile
protestante si catolice pentru tinerii teologi ortodocsi.
Acestea si multe altele sunt pacatele

ecumenismului, acesta este marele pacat al noii ortodoxii eretice -
„biserica ortodoxa ecumenista". De aceste pacate au fugit in trecut
adevaratii crestini, impotriva lor au grait si au marturisit Sfintii
Mucenici, impotriva lor au vietuit Cuviosii, cu acestia au avut de
luptat Sfintii, impotriva lor se cuvine sa vietuiasca si sa graiasca
adevaratii crestini de astazi.
Iata aducem de fata graiurile Sfintelor Scripturi si ale Sfintilor
Parinti, graiuri nicicind invechite ori imbatrinite, graiuri prin care
Biserica, precum odinioara la fel si acum este datoare sa inchida
gurile ereticilor dinlauntrul si dinafara ei. Astfel in aceasta
lucrare sunt prezentate dupa invataturile Sfintei Scripturi si ale
Sfintilor Parinti felurite rataciri istorice si contemporane numite
religii si credinte, precum si otravitoarele erezii crestine numite
„culte si confesiuni".
Sunt combatute de Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe ritualurile,
cinstirile si toate obiceiurile pagine si „ecumeniste" ce se pretind
cinstitoare de Dumnezeu; sunt aratate ca lipsite de adevar toate
invataturile lor; sunt vadite ca locasuri ale falsilor dumnezei
bisericile, moscheele, templele, sinagogile si casele lor de
rugaciuni; sunt aratate ca netrebnice toate adunarile si slujbele lor;
sunt date anatemei si afurisite toate binefacerile acestora.
Crestinii ortodocsi vor afla aici adevarul despre falsa si adevarata
iubire, pace, reconciliere, toleranta, comuniune; despre asa-zisele
traditii, doctrine, patrimonii si valori „comune"; despre cine este
adevaratul Dumnezeu si care sunt locasurile unde este cinstit dupa
dreapta credinta si buna-cuviinta; despre ce ne „uneste" si ce ne
desparte pe noi ortodocsii de toti ceilalti oameni religiosi ori nu;
despre ce si cit avem dreptul sa pastram ori sa cedam din credinta
Sfintilor nostri; datorita caror motive primim ori refuzam a fi in
comuniune cu credinciosii altor religii.
intre cititorii acestei brosuri, unii mai scrupulosi, contrariati de
cele aratate, probabil ca vor condamna atitudinea noastra
„rauvoitoare", chiar exclusivista, acuzindu-ne de intentii de
„dezbinare, schisma ori diversiune" impotriva unitatii Bisericii.
Acestora le amintim ca unimea si unitatea Bisericii consta in pazirea
intreaga si nevatamata a invataturilor dreptei credinte ortodoxe
lasate noua de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti iubitori de
Hristos, iar nu in

spectrul aglomerarii pan-religioase insufletite de duhul reformelor
globalist-nivelatoare.
Dezbinati de Biserica sunt toti cei ce cugeta „osebit de Sfintii
Bisericii", cei ce inlocuiesc dreptatea si adevarul cu „comuniunea si
unitatea", cei ce sacrifica „reconcilierii" dogmele si canoanele,
punind „binele comun" mai presus de jertfirea pentru dreapta credinta.
Acestia sunt arhitectii ecumenisti ai „valorilor comune" in care zeii
si dumnezeii isi dau mina spre faurirea „noii constiinte religioase"
ce se ingrijeste ca in viitor omul sa se izbaveasca de „pacatul
nefericirii", pricinuit de „fatalismul" vietuirii in dreapta Credinta
Ortodoxa.
Marea adunare a falsului „dumnezeu" cere jertfe - iar acestea nu sunt
doar „fiii pierzarii", ereticii, paginii, evreii, ci in primul rind
ortodocsii crestini partasi gindirii liberale, invitati sa piara dindu-
si sufletul pentru balaurul antihristic camuflat in „binele public" si
„fericirea comuna".




CHEMARE
in nouasprezece capete spre aratarea faptelor prin care ierarhii,
preotii, calugarii, teologii si toti crestinii acestui veac isi pot
pastra ori pierde dreapta credinta ortodoxa, cu marturii din Sfinta
Scriptura si din invataturile Sfintilor Parinti, privitoare la rau-
credinciosi, evrei si pagini
I.
Nu va adunati1, nu va uniti, nu va rugati2 cu cei de alte
1 Intre pacatele de care crestinul ortodox este dator sa se caiasca
spovedindu-se, este si „adunarea cu cei de alte credinte". Despre
acest pacat vezi indreptarul de spovedanie de Cuviosul Arhimandrit
Cleopa Ilie, Ed.Eikon, Cluj-Napoca 2003 (p. 11); Parintele Arhimandrit
Ioanichie Balan in Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei
impartasanii, Iasi, 2002 (p.20,27,33,35); Protos. Ioachim Pirvulescu
in Sfinta Taina a Spovedaniei pe intelesul tuturor, M-rea Lainici,
Gorj, 1998 (p.99); indreptar pentru spovedanie de Protos. Nicodim
Mandita, Ed.Agapis, 2001 (p. 17); Ierodiaconul Visarion lugulescu in
indreptar de spovedanie (p. 12,21); Parintele Arhimandrit Nectarie
Antonopoulos in Spovedania-calea invierii sufletesti, Ed.Egumenita,
Galati, 2004 (p.102); Preot dr.Eugen Jurca in Chestionar de
spovedanie, Ed.Marineasa, Timisoara, 2002 (p.7-8); Carte de
marturisire dupa Sfintul Muntele Athos, Ed.Bacovia, Bacau, 1996 (p.
26,39). in canea Calauza ortodoxa in familie si societate II (p.163),
Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan vorbind despre tinerii crestini
ortodocsi si despre faptele bune pe care acestia sunt datori sa le
savirseasca arata ca acestia nu trebuie sa mearga la „adunarile
ereticilor la care este hulita Maica Domnului, Sfinta Cruce, icoanele
si Biserica intemeiata de Hristos".
Crestinii ortodocsi sunt opriti de hotaririle sobornicesti ale
Sfintilor Parinti a se ruga ori a sluji cu ereticii, paginii, evreii.
Un astfel de fapt se numeste pacat, cuvenita fiind pentru acesta
pocainta si marturisirea lui. Vezi indreptarul de spovedanie de
Cuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed.Eikon, Cluj-Napoca 2003 (p.44);
indreptar pentru spovedanie de Protos. Nicodim Mandita, Ed.Agapis,
2001 (p.17); Protos. Ioachim Pirvulescu in Sfinta Taina a Spovedaniei
pe intelesul tuturor, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.99); Ierodiaconul
Visarion lugulescu in indreptar de spovedanie (p.12); Parintele
Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in Spovedania - calea invierii
sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.102). Cele de mai sus sint
intarite si in Canonul 33 al celui de al Cincilea Sobor Local din
Laodiceea (343) - vezi Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia
diocezana, Arad, 1934 (p.106,153). impotriva Canoanelor Sfintilor
Parinti, unii ierarhi si teologi graiesc si fâptuiesc cele impotriva.
Astfel revista Formula AS, an 14, nr.611, april.2004, p.3, relateaza
faptul ca IPS Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului „a fost vazut la
o sinagoga alaturi de eminenta sa Ernest Neuman - rabinul sef al
comunitatii evreiesti, dar si la bisericile neoprotestante, greco-
catolice si romano-catolice". Faptul ca unii dintre ierarhii si
teologii BOR leaga prietenie, se roaga, slujesc
9

credinte; catolici [i], greco-catoiici [2], armeni [3], protestanti
[4], anglicani, baptisti, iehovisti, mormoni [5], musulmani [6], evrei
[7], budisti, hinduisti, yogini, bahai si vrajitori ai diferitelor
traditii pagine [8] precum si aitii.
Unde este iocu! crestinilor si mai ales al slujitorilor Bisericii? Nu
in locasuri eretice, nici in capisti paginesti, ci dupa cuvintul
proorocului David (940 i.H.): „Ales-am a fi lepadat in Casa
Dumnezeului meu mai virtos decit a locui in locasurile
pacatosilor" (Psalmul 83:11) si „Una am cerut de la Domnul, acesta voi
cauta: ca sa locuiesc in Casa Domnului [...] ca sa vad frumusetea
Domnului si sa cercetez Biserica cea Sfinta a Lui." (Psalmul 26:7)
Neamurilor pagine si eretice care vietuiesc in afara Bisericii lui
Hristos, Sfintul Prooroc David (1010-940 i.H.) !e spune:
„Binecuvintati neamuri pe Dumnezeul nostru si auzit faceti glasul
laudei Lui." (Psalmul 65,7)
Iar Mintuitoru! catre cirmuitorii Bisericii Ortodoxe privitor la
neamuri, spune: „Mergind, invatati toate neamurile, botezindu-ie in
numele Tatalui, a Fiului si Sfintului Duh, invatindu-i pe ei sa
pazeasca toate cite am poruncit voua." (Matei 28,19)
Dumnezeu, prin Proorocul Moisi (+1569 i.H.), ne indeamna la dezbinarea
de ereticii, paginii si ortodocsii ecumenisti, care ne ademenesc cu
panteista integrare ecumenica, in vederea unirii reiigiilor: „Sa nu te
iei dupa cei mai multi, ca sa nu faci rau!" (Iesire 23:2)
Proorocul Ieremia (veacul a! VI-iea I.H.), vorbind de „cei multi", ne
arata soarta lor, prevenindu-ne: „Iata, vine furtuna Domnului cu
iutime, vine furtuna mare si va cadea peste capetele
necredinciosilor." (Ieremia 23:19)
Sfintui Ierarh Luca al Crimeij (+1961), vorbind despre
dreapta
alaturi de cei ce nu cred in Iisus Hristos, nu-L cinstesc, nu I se
inchina, este adeverit de insasi marturia numitului ierarh: „Pe
rabinul sef al Timisoarei, Ernest Neuman, l-am intilnit pe drumul
acesta al unor stradanii comune de a usura viata fiecarei religii.
[...] Desi conceptul de ecumenism se refera la confesiunile si
bisericile crestine, noi am inclus in acest curent si religia mozaica
a comunitatii evreiesti." Ce legatura „ortodoxa" poate fi intre un
mitropolit si un rabin, care sunt dezideratele Bisericii si care sunt
cele ale cultului mozaic pentru a se intâlni in „stradanii comune"?
Probabil aceeasi legatura care este si intre evrei si statul român,
slujitor al intereselor evreiesti, dupa cum arata Porunca iubirii, nr.
3, 2004 (p.82).
10

credinta, care se afla in cei putini la numar, ne spune: „Noi,
credinciosii [ortodocsi] nu sintem prea multi. Mintuitorul i-a numit
pe ucenicii Sai turma mica (Luca 12:32). Si acum sintem turma mica, si
acum sintem putini, dar avem totusi stapinirea de a fi fii ai lui
Dumnezeu, caci li iubim din toata inima pe Domnul nostru Iisus
Hristos." (La portile Postului Mare)
Bine-stiind ca, fara smerenia lui Hristos, nimeni nu are
parte de mintuire, Sfintul Ioan Scararul (+602) ne spune: „Virtutea
smereniei nu • se afla in oamenii apartinind feluritelor
religii, ci numai in cei drept-credinciosi." (Scara raiului)
Sfintul Apostol Pavel (+64), dorind ca ucenicii sai in Hristos,
crestinii, sa fie paziti de comuniunea cu credinciosii vreunor culte
si confesiuni, ne indeamna si ei: „Nu va injugati la jug strain cu cei
necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea, sau ce
impartasire are lumina cu intunericul, si ce invoire este intre
Hristos si Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
(2 Cohnteni 6:14, 15). [...] Ei marturisesc ca-l cunosc pe Dumnezeu,
dar cu faptele lor il tagaduiesc (Tit 1:16).J [...] De omul eretic,
dupa intiia si a doua mustrare, departeaza-te, stiind ca unul ca
acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de el insusi
psindit! (Tit 3:10, 11). [...] Nu va lasati inselati! insotirile rele
strica obiceiurile b u n e!" (1 Corin terti 15:33)
Ce sint pentru Sfintii Apostoli credinciosii pagini [9] si eretici
[10] care slujesc si stau astazi la mese si intruniri cu mai marii
Bisericii? Ce au fost pentru Sfintii Parinti si ce trebuie sa fie si
pentru noi, ne spune Sfintul Apostol Iuda (+80): „Acestia sint ca
niste pete de necuratie la mesele voastre obstesti [...], nori fara
apa purtati de vinturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati
si dezradacinati, valuri salbatice ale marii, care-si spumega rusinea
lor, stele ratacitoare, carora intunericul intunericului li
Acestia sint atit cei ce vietuiesc in pacate, smintind pe cei
din_preajma, cit si ortodocsii ecumenisti, calcatori ai canoanelor
Sfintilor Parinti si dogmelor Bisericii, de care crestinii vremii
noastre, straini de invataturile sfintilor, nu se smintesc, nestiind
de fapt, ca sint datori sa se sminteasca si sa nu urmeze astfel de
calauze. Asadar, crestinii care nu sint deranjati de aceste fapte,
care sint incomparabil mai grave decit pacatele morale, dovedesc ca
miscarile ecumeniste ale secolului XX si XXI, precum si intreaga mass-
itiedia bisericeasca si laica, si-au facut treaba cu prisosinta,
savirsind asupra lor ceea ce se numeste „spalarea creierului" sau
„reeducare".
11

se pastreaza in vesnicie.4 Dar si Enoh, al saptelea de ia Adam, a
proorocit despre acestia, zicind: Iata, a venit Domnul cu zecile de
mii de Sfinti ai Lui, ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa
mustre pe toti nelegiuitii de toate nelegiuirile lor in care au facut
faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi,
netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui. [...] Acestia sint
cei ce fac dezbinari (oameni) firesti, care nu au pe Duhul.5 Dar voi,
iubitilor, ziditi-va pe voi insiva intru a voastra prea-sfinta
credinta, rugindu-va in Duhul Sfint. [...] Pe unii, sovaitori,
mustrati-i; pe aitii, smulgindu-i din foc, mintuiti-i; de altii insa,
fie-va mila cu frica, urind si camasa de pe trupul tor." (Iuda
1:12-15,19-20,22-23)
Tuturor ortodocsilor ecumenisti care incuviinteaza si propovaduiesc
erezia ecumenista in Biserica, mintindu-i totodata pe ortodocsii
crestini, cit si pe cei voiesc sa vina la dreapta-credinta, Sfintul
Apostol Pave! (+64) le zice; „Nu fiti piatra de poticnire6 nici
Iudeilor, nici Elinilor, nici Bisericii iui Dumnezeu!" (1 Corinteni
10:32)
Iar noua, Sfintul Apostol Petru (+64), pentru a nu luneca atit in
ratacirea ecumenismului „ortodox", cit si neortodox, iata ce ne spune:
„Deci voi, iubitilor, [...] paziti-va ca nu cumva, iasindu-va tiriti
de ratacirea celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra." (2
Petru 3:17)
Despre cei fara de lege, Sfintul Ierarh Luca al Crimeii (+1961),
atatindu-ne motivele pentru care nu trebuie sa ne unim cu ei, adauga;
„Uitati-va cum traiesc ereticii, evreii7, musulmanii! Oricit de greu
ne-ar
4 Cuvint pentru cei ce se intreaba despre mintuirea ereticilor si a
paginilor. Stim ca in afara Bisericii Ortodoxe nici o credinta nu
mintuieste. Asa ne invata Sfintii Parinti. Aratat este faptul acesta
si in indreptarele de spovedanie. Vezi Parintele Arhimandrit Ioanichie
Balan in Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi,
2002 (p.56,57); Sfinta Taina a Spovedaniei pe intelesul tuturor de
Protos. loachim Pirvulescu, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.95);
indreptar pentru spovedanie de Protos.Nicodini Mandita, Ed.Agapis^
2001 (p.16).
Sa ia aminte cei care, gindind ca toti oamenii sint fui aceluiasi
Dumnezeu cred totodata ca toti sint si drept-credinciosi si placuti
lui Dumnezeu, precum cei ce se numesc crestini. 6 Toti sintem piatra
de poticnire cind, in loc sa-i mustram pe eretici pentru ratacirile
lor. nu le spunem ca trebuie sa vina la credinta cea adevarata, ci ii
indemnam sa ramina in credintele lor, mintindu-i ca sint bune.
Despre atitudinea evreilor fata de crestini si implicit fata de
Hristos in vietuirea contemporana, vezi De la Nero la Stalin.
Anticrestinismul comunist de Teodor M. Popescu, in Puncte Cardinale nr.
6/162, iunie 2004 (p.8-9) si nr.7/163, iulie 2004 (p.ll); Studii
istorice românesti, vol.II, nr.l, 1996 (p.45-51,53-55); Ard malurile
Nistrului de Constantin V.Gheorghiu, Ed.Geea, 1993.
12
veni sa le spunem asta, ei nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu! Nu o
vor mosteni, fiindca imparatia lui Dumnezeu este inchisa pentru cei
care nu-L marturisesc Hristos drept Dumnezeu adevarat, pentru cei ce
in viata lor nu s-au impartasit cu Trupul si Singele Lui, nu s-au
hranit cu seva vietii duhovnicesti8. [...]
Noi, crestinii ortodocsi, cinstim adinc Crucea lui Hristos si o purtam
pe piept toata viata. Nu poarta cruce evreii, musulmanii si toti rau-
credinciosii. in rind cu acestia se pun toti ereticii. Ei nu cinstesc
sarbatorile noastre ortodoxe. [..,] Noi, toti crestinii ortodocsi, o
fericim pe Preasfinta Fecioara Maria, potrivit cu invatatura Sfintei
Scripturi, dar cu durere trebuie sa o spunem: Vrajmasii Bisericii lui
Hristos, protestanti, sectari si alti eretici, nu iau parte ia aceasta
laudare a ei de catre lumea ortodoxa. [...] Si chiar ne osindesc
acestia pentru faptul ca-i inaltam rugaciuni."
Iar despre vina evreilor, adauga; „Cumplita faradelege au savirsit
Iudeii din vechime rastignindu-L pe imparatul si Domnul lor! [...]
Spre rusinea poporului nostru, s-au gasit in el oameni care, uitind
tot trecutul lui [...] uitindu-si credinta ortodoxa, au inceput sa
marturiseasca credinta evreiasca. [...] Ereticii nu asculta de
slujitorii Bisericii [de cei cu adevarat ortodocsi, n. n .] si astfe!
de leapada de Domnul lisus Hristos si de Tatai ceresc Care L-a trimis.
Lepadindu-se de adevarul dumnezeiesc, ereticii au calcat poruncile lui
Dumnezeu si au lepadat Tainele Bisericii. [...] S-au ridicat eretici
care [...] invata mincinos despre dumnezeirea Domnului nostru lisus
Hristos si multi au urmat paginatatii lor, multi au pierit cu moarte
vesnica. [...] Ei indraznesc cu obraznicie sa critice rinduielile
Soboarelor a toata lumea, poruncile Sfintilor Apostoli, invatatura
Bisericii Ortodoxe. Ei supun unei nimicitoare critici, cu prostie si
ignoranta, intreaga Biblie, tot Nou! Testament, alegind din Sfinta
Scriptura doar focurile care !e gidila iubirea de sine si trufia,
respingind tot ce le contrazice parerile preconcepute9. Din
pacate, si in Biserica noastra
Cuvint impotriva celor ce cred in mintuirea tuturor oamenilor,
indiferent de credinta pe care o au. Sa ia aminte toti cei ce cred si
afirma ca toti oamenii cinstesc pe acelasi Dumnezeu si ca toti in
general au aceeasi credinta.
Lamuriri clare pentru cei ce nu stiu care sint pacatele de credinta
ale ereticilor si paginilor, dar se intreaba de ce acestia nu au sanse
de mintuire precum avem noi, ortodocsii. in cartea Calauza ortodoxa in
familie si societate II (p. 154,155) Arhim. Ioanichie Balan vorbind
despre eretici arata si pacatele acestora precum: „Ereticii au la baza
minciuna, adica inlocuirea si schimbarea adevarului de credinta cu
invataturi
13
[Ortodoxa] a patruns inriurirea acestor erezii si secte
protestante." (La
portile Postului Mare)
Atitudinea pe care ierarhii, preotii si teologii ortodocsi s-ar cuveni
sa o aiba fata de eretici, pagini si evrei o arata Parintele Serghei
Cetverikov, care aminteste: „Gnd oameni de felurite confesiuni
neortodoxe veneau adesea pentru sfat la Batrinul [Ambrozie de la
Optina], le spunea despre cele ale lor cu dragoste, aratindu-le
totdeauna greselile confesiunii lor, avind bucuria de a-i aduce la
Biserica Ortodoxa."10 (Viata Cuviosului Ambrozie de la Optina)
Sfintele Canoane opresc rugaciunea in comun cu schismaticii si
ereticii: Canoanele Apostolice 10,11,45,47,65; Canoanele de la Soborul
din Laodiceea 6,9,32-34; Canonul 9 al Sfintului Ierarh Timotei al
Alexandriei (vezi tilcuirea Parintelui Alexie Lenski, Ortodoxia si
umanismul religios)
Canonul 10 al acelorasi Sfinti Apostoli iata ce adauga privind
rugaciunile comune: „Daca cineva se roaga chiar si in casa cu cel
afurisit [scos din comuniune], acela sa se afuriseasca!" (Pidalionul
de la M-rea Neamtu, 1844).
Stiind ca adunarile comune sint pricinuitoare de necredinta, Sfintul
Chirii al Ierusalimului (+386) sfatuieste pe crestinul ortodox: „Fugi
de orice ratacire eretica [pentru ca] lepadarea de credinta se petrece
in timpul nostru mai mult ca oricind [caci] oamenii au lepadat dreapta
credinta. [...] [Pentru aceasta] tu, ascultatorule, inchina-te numai
acelui imparat [lui Hristos, nu lui Budha, Mahomed
etc.]11." (Cateheze)
mincinoase inventate de diavol. [...] De aceea ereticii se numesc
hristosi mincinosi si prooroci mincinosi, caci rastalmacesc Biblia si
prin invataturi mincinoase si daruri amagesc pe multi crestini
ortodocsi, tragindu-i in adunarile lor. Ereticii nu au ca scop
mintuirea oamenilor ci dezbinarea si distrugerea lor [...] semanând
vrajba, dezbinare si ura intre membrii familiilor, intre crestinii de
aceeasi credinta. [...] Ereticii hulesc impotriva Duhului Sfint caci
necinstesc Caicea, Biserica, icoanele, pe sfinti si mai ales pe Maica
Domnului rugatoarea lumii."
Vezi si articolul Credinta si statornicie ortodoxa in trecutul
românesc de Preot prof.dr. Gheorghe I. Dragulin (p. 108-120) si
articolul Rolul Brincovenilor in istoria bisericii românilor
jagaraseni de Ist. Constantin Bajenaru (p. 123-128) in Cresiinismul-
sufletul neamului românesc, Ed.Agaton, Fagaras, 2004; Ekkksia, M-rea
Noul Neamt si-Seminarul Teologic Chisinau, 9/12 mai-aug.2000 (p.35-37,
38-42).
Stim ca astazi mai mult ca oricind, multi dintre crestini si in
general intelectualii, datorita conceptelor liberale in cele despre
credinta, minati de confuziile teologice, vad in Domnul nostru Iisus
Hristos nu pe Cel Unul din Sflnta Treime, adica Dumnezeu Fiul, ci doar
un om evoluat pe o alta treapta a cunoasterii, deopotriva cu cei
numiti in lumea
14

Multi oameni gindesc astazi ca, pentru a ne mintui, trebuie sa fim
„religiosi". Pentru unii ca acestia e totuna daca omul este crestin
ori pagin. Pentru altii e destul ca omul sa fie crestin, neavind
importanta daca crestinul e ortodox, catolic ori baptist. Tuturor
acestora, Cuviosul Serafim Rose (+1982) ie atrage atentia:
„De curind, parintele Dimitrie Dudko spunea [...] ca a venit ia el
cineva care pretindea ca este crestin. Cind au inceput insa sa stea de
vorba, si-a dat seama ca respectivul nu era ortodox si l-a intrebat:
De ce confesiune esti dumneata? A, asta nu conteaza, sintem cu totii
crestini! Cei mai important este sa fim crestini! Ba nu, ba nu - a zis
parintele. Trebuie sa fim mai precisi. De exemplu, daca dumneata esti
baptist iar eu sint ortodox, eu cred in Trupul si Singele Domnului,
iar dumneata nu crezi.12 Trebuie sa stim precis, pentru ca sint multe
diferente! Este buna atitudinea aceasta: eu te respect pe tine si nu
vreau sa impietez asupra credintei taie, dar, chiar si asa, exista o
cale adevarata a credintei si multe cai care se abat de la adevar. Eu
vreau sa ma tin de adevar!" (Profetii si marturii crestine pentru
vremea de acum)
Sfintul Mucenic Codrat din Nicomidia (+250), fiind indemnat de imparat
si de dregatori sa fie „conciliant" cu rau-credinciosii pagini si sa
participe ia jertfele lor, graieste: „Eu ma supun legilor imparatului
ceresc, si nu poruncilor nebunesti ale oamenilor care nu-l cunosc pe
Dumnezeu.13
pagina intelepti, iluminati, mistici, giiru, avalari, profeti etc, ba
mai rau, socotindu-1 a fi dumnezeul ratacirilor lor, ori unul dintre
zeitati. Nimeni dintre acestia nu a fost Dumnezeu, ci mai rau, acestia
sunt capetenii ale indracirii si inselarii, si pentru aceasta nu numai
ca nu este ingaduit ca liristos Dumnezeu sa fie asociat cu vietuirea
si „intelepciunea" lor, ci este chiar pacat osindit de Sfintii Parinti
sub numele de hula, dind anatemei pe cei ce gindesc astfel despre
Hristos, alungindu-i din Biserica prin hotaririle Soboarelor a Toata
Lumea. Cei ce gindesc in chip eretic despre Hristos Dumnezeu, desi
pretind a fi ortodocsi dovedesc ca despartindu-se de invataturile
Sfintilor Parinti sunt eretici si apostati. Pentru aceasta datori sunt
sa se lepede de aceasta apostazie, caindu-se Si marturisindu-se in
fata duhovnicului.1 Vezi Protos. Ioachim Pirvulescu in Sfinta Taina a
Spovedaniei pe intelesul tuturor, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.%9).
Iata o noua lamurire pentru cei care nu pricep de ce pe cei ce apartin
„cultelor", „confesiunilor" si „religiilor" ii numim eretici,
necredinciosi si rau-credinciosi si de ce ne departam si nu ne unim cu
acestia, chiar daca sint „credinciosi", „religiosi", „mistici".
Aici intelegem doua lucruri: intii, pina unde merge supunerea fata de
mai marii Bisericii si ai stapinirilor lumesti; apoi, faptul ca nu
toti oamenii il cunosc pe adevaratul Dumnezeu propovaduit in
Ortodoxie, printre acestia numarindu-se nu putini crestini ortodocsi
ai vremii noastre.
15

De aceea, si Sfinta Scriptura ne indeamna sa ne rugam pentru ei [nu cu
ei!], ca acestia sa se intoarca si sa afle adevarul." (Biserica si
Statul)
Pastorilor Bisericii, care participa ia dialoguri ecumeniste, laudind
pe pagini si eretici, iata ce le spune Cuviosul Paisie Aghioritul
(+1994): „Ceea ce se impune fiecarui ortodox este sa puna nelinistea
cea buna14 si in heterodocsi, adica sa-i faca sa inteleaga ca se afla
in inselare, ca sa nu se odihneasca in chip mincinos in gindul lor si
sa se lipseasca si in aceasta viata de binecuvintarile bogate ale
Ortodoxiei, iar in cealalta sa se lipseasca de binecuvintari inca mai
multe si vesnice a!e lui Dumnezeu." (Epistole. Calea catre cer)
Prin ascultarea de pastorii Bisericii Ortodoxe ce au aderat la
Miscarea Ecumenica, crestinii se departeaza de singura si adevarata
cale a mintuirii, cazind in aceesi ratacire duhovniceasca in care
vietuia omenirea inainte de venirea lui Hristos Dumnezeu pe pamint.
Privitor la intoarcerea iumii la vechile religii si la vechii lor
dumnezei, iata ce zice Sfintul loan Gura de Aur (+407): „Caci fiecare
din noi ratacim pe propria cale, lasind calea cea dreapta si ne facem
ca in vremea din inceput, cind nu venisesi la noi, Doamne. Si cu
adevarat intru noi s-a implinit proorocia lui David care spune: Si s-
au amestecat cu neamurile si au invatat lucrurile lor. (Psalmul
1O5,34)15 Pentru aceasta sintem smeriti in tot pamintul pentru
pacatele noastre si au sosit la noi sfirsiturile veacurilor, precum
este scris: Si pastorii sint lupi si oile zdrobite, si foame la usi,
nu foame de pline si sete de apa, ci foame de a auzi cuvintul lui
Dumnezeu."16 (Amos 8:11)
14 Aceasta neliniste au pierdut-o de multe veacuri ortodocsii, intii
prin oficializarea
credintei ortodoxe, apoi prin ceea ce se numeste modernizare si
confort. De asemenea,
aceasta neliniste s-a pierdut si datorita grijilor familiale si
sociale, asadar lumesti, care-i
impiedica pe crestinii de astazi a-si vedea caderile duhovnicesti,
facindu-i sa nu aiba
suficient timp pentru a se lupta cu ele. Nelinistea cea buna este
trezirea din pacate si
inceputul vietuirii in Hristos, trezire fara de care nimeni nu-si vede
pacatele, nu se caieste
pentru acestea si nu poate porni pe calea mintuirii.
15 Nu spre acestea tind si ne indeamna „ortodocsii" acum?
10 Astazi, in biserici, pretutindeni rasuna cuvintul omului, lasindu-i
pe cei drept-credinciosi flaminzi de cuvintul lui Dumnezeu: se
vorbeste de „valorile umanitatii", de „cultura", „bunastare",
„progres", de „stiinta", „civilizatie", de „viata noua", de „obligatii
sociale", de tot ce pune in valoare cele omenesti; dar nu se vorbeste
despre cele ce omeneste deranjeaza, insa, duhovniceste, folosesc spre
mintuire, precum: pocainta, nevointa, dreapta-credinta, moarte,
infricosata judecata, iad, chinuri vesnice.
16

Iar despre adunarile comune, Sfintul Ierarh adauga: „Ascultati toti
cei ce mincati impreuna cu ereticii, lepadare dureroasa: vrajmasi ai
lui Dumnezeu sinteti. Caci nici cel ce este prieten cu vrajmasii
imparatului nu poate sa fie prieten al imparatului, ci nici de viata
nu se invredniceste, ci piere impreuna cu vrajmasii si mai rele rabda.
[...] [Apostolul] Iacov [+44] a zis: Cel ce pare sa fie prieten al lor
se pune vrajmas al lui Dumnezeu. (Iacov 4,4) [...] Spune Ioan
[Evanghelistul]: De vine cineva la voi si nu aduce aceasta invatatura
cu voi, sa nu-l primiti in casa si nu-i spuneti „Buna ziua" (bucura-
te), Caci cel ce-i spune Buna ziua se face partas la faptele lui cele
rele. (2 Ioan 7:11) [...] Ioan ne sfatuieste acestea, Ioan fiul
tunetului cel iubit mai presus decit toti sfintii care a intarit
Biserica de la margine pina ia alta a lumii si a inchis gurile
ereticilor cu teologia. [...] [Apostolul] Iuda [fratele] lui Iacov a
zis: Caci s-au strecurat [in Biserica] unii oameni care au fost
aratati dinainte spre aceasta judecata, necinstitori care schimba
harul Dumnezeului nostru intru neobrazare si care tagaduiesc pe
Singurul Stapin si Domn al nostru, pe lisus Hristos. (luda 4) Si
iarasi spune: La vremea din urma vor fi [in Biserica] batjocoritori
care vor umbla dupa poftele lor necuviincioase. Acestia sint cei ce se
pastoresc fara teama pe ei insisi, nori fara de apa purtati de
vinturi, stele ratacitoare carora bezna intunericului li se pastreaza
in veac. (Iacov 1:12) [...] [Apostolul] Pavel (+64) zice: Stiu ca dupa
plecarea mea vor intra intre voi lupi grei care nu vor cruta turma.
(Faptele Apostolilor 20,29) Vezi ca pretutindeni cuvintatorii de
Dumnezeu glasuiesc impreuna cu invatatorul despre cei fara de Dumnezeu
eretici, numindu-i ciini si lupi? Dupa cum zice Pave! in alta parte:
Luati seama la ciini, luati seama la lucratorii cei rai, luati seama
la taierea imprejur [adica la evrei] [...] Si iarasi din alta parte:
Nu primiti pe omul eretic dupa prima si a doua sfatuire. [...] Si
iarasi: Oamenii eretici vor propasi spre tot mai rau, ratacind si
fiind rataciti si in alta parte: la cei spurcati si necredinciosi nu e
nimic curat. (Tit 1:15) Ascultati iarasi cei ce faceti agape cu ei!
Cum veti fugi de minia care vine asupra voastra, cei ce va minjiti cu
acestia prin mincare si bauturi? [...] Sau nu auziti pe Fericitul
Pavel strigind: [...] Iesiti din mijlocul lor si de ce este necurat sa
nu va atingeti] Prin urmare va primim rau sau in desert ne ostenim si
in aer vorbim? Doar pentru cei ce vor si se sirguiesc sa asculte
cuvintul si sa-l plineasca, nu vom ascunde Qraiurile lui Pavel, ci
iarasi graiesc: Ascultati! Nu va injugati la jug strain
17 " ■■--

cu necredinciosii. Caci ce partasie are lumina cu intunericul? [...]
[Apostolui] Ioan a zis: Vaditi sint fiii diavolului. [...] Caci si in
evanghelie cele asemenea a zis catre ei [Mintuitorul]: Voi sinteti din
tatal vostru diavolul. [...] Unde sint cei cu gura obraznica ce spun:
Nu se graieste acestea in dumnezeiestile scripturi. [...] Zice Domnul
catre cei fara de grija: Va rataciti neintelegind Scripturile. (Matei
22,29) Caci cu adevarat acestia ratacesc." (Cuvint despre proorocii
mincinosi si despre invatatorii mincinosi si despre cei fara de
Dumnezeu eretici si despre semnele sfirsituiui acestui veac, PG 59, p.
553-568)
Celor care, minati de compasiune, gindesc in chip eretic ca mintuirea
e la fel de sigura in orice credinta si religie, ca si in Ortodoxie,
Parintele Damaschin Grigoriatul le relateaza povestirea tinarului
zairez Tambue, care zice: „M-am nascut in Lubumbashi, fiind singurul
fiu ai unor parinti evlaviosi de religie catolica. Am frecventat casa
de rugaciune si am urmat sfaturile parintilor mei legate de Dumnezeu
si rnintuire inca din primii ani ai vietii. Atunci cind am implinit 20
de ani, influentat de propovaduirea penticostalilor, am intrat in
comunitatea acestora. Iubeam studiul Sfintelor Scripturi, declicindu-
ma cu multa rivna acestora. Credeam ca am gasit adevarata Biserica si
ma gindeam ca ar fi bine sa-i ajut si pe altii pe dificiia cale a
mintuirii. Celor mai in virsta decit mine ie facea mare placere sa
vada ce rivna aveam pentru invatare si activitate religioasa,
propunindu-ma dupa o vreme sa fiu pastor al unei comunitati. La putin
timp dupa aceeam ma astepta o treapta mai inalta, Mi-au dat scaunul de
invatator si predicator pentru o zona destul de intinsa. [...] M-am
dedicat propovaduirii cuvintului lui Dumnezeu, fa cind acest lucru nu
numai cu simpla rivna, ci ca un fanatic. [...] N-am ezitat niciodata
sa le vorbesc si-autoritatilor, eu fiind acela care l-am convertit pe
guvernatorul din Lubumbashi, rupindu-l de catolicism si aducindu-l la
penticostali, precum si pe alti diversi oameni. intr-o zi, pe cind
citeam Noul Testament, am observat ca noi nu implineam anumite
sarcini, invataturi si porunci pe care Hristos le daduse Apostolilor.
De pilda, El ie-a dat Apostolilor si umasilor acestora puterea de a
lega si a dezlega pacatele. Sub chipul piinii si al vinului, El Ie-a
dat sa se impartaseasca cu Trupul si Singe!e Sau spre viata de veci.
Le-a poruncit sa-i boteze pe cei nou-veniti la credinta etc. Toate
acestea au ridicat multe semne de intrebare in inima mea. [...] M-am
nelinistit si am inceput sa ma intreb: Poate ca religia pe care o
urmez
18

areseste, iar eu merg pe calea amagirii! Mi-am zis ca pina in momentul
in care voi fi in stare sa raspund la aceste intrebari care ma
tulburau atit de mult incit nu ma lasau sa dorm, n-am sa mai
propovaduiesc nimanui. Am incetat sa mai merg la casele de rugaciune,
in schimb ma rugam astfel: Dumnezeul meu, stiu ca Tu ai lasat pe
pamint o singura Biserica adevarata. Penticostalii si altii mi-au zis
ca Biserica Apostolica si-a incetat existenta. Cu toate acestea, cum
ar putea cineva tilcui cuvintele Tale: Portile iadului nu o vor putea
birui! (Matei 16:18) in acest caz, Biserica Ta exista, si este una
singura! Lumineaza-ma ca sa o pot recunoaste si sa-i urmez ei! N-am
incetat, zi si noapte, sa indeplinesc aceasta singura lucrare,
rugaciunea catre Dumnezeu, pentru a-mi descoperi Biserica Sa. Au
trecut doi ani si n-am primit nici un raspuns sau vreo confirmare de
vreun fel. Gindurile necredintei m-au impresurat. Norii deznadejdii m-
au invaluit. Dar Dumnezeu, in bunatatea Sa, a vazut necazul meu si n-a
intirziat sa-mi descopere ceea ce doream. Intr-o noapte, am vazut in
somn o persoana pe care nu o cunosteam, imbracata in negru. Era un.
vesmint european, o sutana neagra, purtata de cineva cu barba alba.
Privirea ii era pasnica si duioasa, ochii ii erau plini de dragoste si
compasiune. S-a apropiat de mine si mi-a vorbit in swahili. [...] Mi-a
spus cuvint cu cuvint urmatoarele: Sint Sfintul Nicolae! Daca vrei sa
te mintuiesti urmeaza-mi Biserica! Dupa ce m-a binecuvintat, a
disparut numaidecit. M-am sculat intr-o stare de uimire si m-am
intrebat cine ar putea fi acest preot alb care stie swahili si care
biserica era Biserica lui? Cine ar putea sa ma duca la aceasta
Biserica? Am iesit afara si am inceput sa ma intreb carei Biserici ii
apartine Sfintui Nicolae. Dupa citeva zile de cautari fara rost,
Dumnezeu l-a trimis pe solul Sau: o femeie crestin ortodoxa din
parohia Sfintul Gheorge din Kolwezi, care auzise de cautarile mele.
[...] M-a dus ia parintele Iacov, care locuia acolo, iar parintele
lacov m-a adus aici, la Misiune."
„Iata cit de chinuitoare a fost calea prin care acest tinar si-a aflat
pacea in sinul adevaratei Biserici. [...] La o luna de la intilnirea
noastra, tinarul a venit sa ma vada din nou, ca sa-mi spuna cum sporea
pe aceasta n°ua cale a vietii lui, zicindu-mi: Parinte, nu am nici o
indoiala ca acum sm aflat de adevarata si vechea Biserica a iui
Hristos. S-a botezat cu numele Nicolae." (Cuviosul Cosma Athonitul,
apostol in Zair)
19

II.
Nu intrati, nu va rugati, nu va inchinati in „bisericile cultelor",
care nu sint Biserica, precum: „bisericile" romano-catolice, greco-
catolice, anglicane (schisma catolica), armene si protestante de toate
felurile. Nu intrati in case de rugaciune, „centre spirituale",
sinagogi, moschei, temple masonice, si alte „institutii
religioase" (capisti dracesti).17 Nici nu primiti a intra in
locasurile ortodoxe pe nebotezatii eretici, pagini, evrei.18
17 Acestea nu sint „biserici"! Pentru ca o adunare sa poata fi ceea ce
Sfintii numesc! Biserica, este nevoie sa pastreze intreaga,
neschimbata, „neinnoita", toata invatatura dej credinta asa cum au
primit-o Sfintii Parinti, urmasi ai Apostolilor, intruniti in cele
sapte Sinoade Ecumenice (= ,.a toata lumea"), nu „ecumeniste". Toti
acestia, insuflati de Duhul Sfint, ne-au lasat, pecetluita cu singele
lor, o singura, adevarata si dreapta credinta, intru o singura,
adevarata si dreapta Biserica, tocmai de aceea numita, dupa
despartirea de ereticii romano-catolici, „Biserica Ortodoxa", adica
drept-credincioasa. Pentru aceasta cuviosii Parinti sfatuiesc pe
crestini ca intre pacatele de care trebuie sa se spovedeasca sa fie si
acesta: intrarea in locasurile eretice si pâgine. Vezi Cuviosul
Arhimandrit Cleopa Ilie in indreptarul de spovedanie, Ed.Eikon, Cluj-
Napoca 2003. (p.l 1); Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan in
Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002
(p.l20); Protos. Ioachim Pirvulescu in Sfinia Taina a Spovedaniei pe
intelesul tuturor, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.99); Ierodiaconul
Visarion Iugulescu in indreptar de spovedanie (p.l2); Parintele
Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in Spovedania-calea invierii
sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.102); indreptar pentru
spovedanie de Protos. Nicodim Mandita, Ed.Agapis, 2001 (p.16-18).
Sfintii Parinti nu ingaduie ereticilor, paginilor, evreilor,
apostatilor sa intre in locasurile ortodoxe nici in casele lor; nici
crestinilor ortodocsi, indiferent in ce treapta s-ar afla (arhiereu,
preot, monah) a-i primi pe unii ca acestia daca nu s-au lepadat de
credintele lor eretice si nu s-au botezat. Pentru aceasta Sfintii
Parinti intruniti in al Cincilea Sobor Local de la Laodiceea (343)
intaresc in Canonul 6 cele mai sus aratate {Canoanele Bisericii
Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934, p.85). De asemenea Protos.
Nicodim Mandita in indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis, 2002 (p.l6)
arata crestinilor care au primit in casele lor pe eretici ca acest
fapt este pacat si trebuie spovedit. Acelasi lucru il arata si Arhim.
loanichie Balan in Calauza ortodoxa in familie si societate II
(p.l55,183). in contrast cu poruncile Parintilor de mai sus, FPS
Serafim Joanta al Germaniei militind pentru intrarea in locasurile
ortodoxe a celor nebotezati, ne spune: „Biserica aceasta este deschisa
tuturor celor care vin aici sa-1 intilneasca pe Hristos si sa traiasca
momente de intimitate cu El. Si nu putini sunt neortodocsii care se
roaga impreuna cu noi duminica sau la rugaciunea saptaminala pentru
unitatea crestina pe care o facem in fiecare vineri seara." (Biserica
Ortodoxa Româna. Pentru o Europa unita in spiritul credintei si
traditiei crestine, 8-14 mai 2003. Buletinul Oficial al
20

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli hotaraste: „Daca vreun cleric sau
laic intra in sinagoga iudeilor sau a ereticilor sa se roage, sa fie
caterisit si sa se afuriseasca!"19
Privitor la erezia potrivit careia (si) cultele si confesiunile sint
biserici", si nu numai cei bine-credinciosi, Dumnezeu, prin Sfintui
Prooroc
Patriarhiei Române anul CXXI, nr.1-6 ian.-iun. 2003, p.77) Mai mult
decit atit, 1PS Nicolie Corneanu Miropolitul Banatului, invapaiat de o
rivna apostata, arata: Jviart irisesc ca [cedarea bisericilor ortodoxe
cultului greco-catolic] a fost o usurare deoarece am asistat dupa 1948
la modul cum a fost desfiintata biserica greco-catolica. r ] Din
primul moment am cautat sa-i ajut sa se refaca; le-am retrocedat in
primul rind Catedrala episcopala de ia Lugoj [...] Am retrocedat peste
tot unde s-au reconstituit comunitatile respective." (Formula AS, an
14, nr.611, aprilie 2004, p.3). Privitor la drepturile constitutionale
ale cultelor de a-si ridica locasuri, revista Porunca iubirii nr.4,
2004, p.78 atrage atentia asupra faptului ca in Bucuresti in
apropierea unui cimitir ortodox se afla in constructie un templu
satanist. Iata o noua dovada a faptului ca alaturi de celelalte state
europene si statul român lupta impotriva lui Hristos, caci ce altceva
poate insemna dreptul acordat tuturor cultelor de a-si exercita
nelimitat activitatile lor. Pentru a intelege mai bine cum unele state
ori comunitati politice (Europa, America, ONU, NATO) lupta impotriva
lui Hristos, a Bisericii, a Ortodoxiei, vezi in revista de mai sus (p.
84-88 si 91,92). Privitor la propovaduirea urii fata de Hristos si de
ucenicii Lui crestini ortodocsi, prin intermediul institutiilor
statului, vezi si SCARA, treapta 3, an II, feb. 1998 (p.53-55);
Porunca iubirii, nr. 3, 2004 (p.88-90). Desi unii din intiistatatorii
BOPv au fost obedienti regimului comunist, facind compromisuri
personale care au alterat chipul Bisericii in fata opiniei publice,
Biserica nu este vinovata pentru pacatele lor si pentru aceasta nici
nu este intinata de weun pacat. Nefacind distinctia intre pacatele
respectivilor intiistataton si neprihanirea Bisericii, mass-media
contemporana calomniaza insasi Biserica lui Hristos facindu-se
vinovata de promovarea duhului apostaziei in popor. Privitor la
acestea vezi cartea Religie si nationalism. Ideologia Bisericii
Ortodoxe Române sub regimul comunist de Ernma Nicolson, Ed.Compania,
2001. Acuze justificate la adresa mass-mediei invrajbita impotriva lui
Hristos si mvrajbitore a poporului ortodox impotriva Bisericii,
prezinta articolul Ortodoxia — un complex? de Pr.Constantin Necula in
rev. Thimotheos, an XI, nr.4, 2004 (p.3).
Daca cei ce savirsesc astazi astfel de incalcari ale celor legiuite nu
sint caterisiti, aceasta se datoreaza faptului ca majoritatea
pastorilor Bisericii sint ecumenisti, iar putinii pravoslavnici se
afla nevolnici, fara putere si lipsiti de curajul marturisirii. Nimeni
deci nu se va gasi astazi in Biserica sa aplice Canonul de mai sus. Ba
chiar Vestitorul ortodoxiei, anul XVI nr.333-334, 1 mai 2004, p.16
aduce la cunostinta crestinilor ortodocsi faptul ca PF Anastasios
Yannoulatos al Albaniei a acordat sprijin financiar restaurarii unei
moschei. Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan arata ca o astfel de
donatie se numeste pacat si pentru aceasta in Rinduiala Sfintei
Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002, indeamna pe crestini
sa se caiasca si sa se marturiseasca (P-120). Vezi si Parintele
Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in Spovedania-calea invierii
sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p. 101).
21

Ieremia (veacul VI i.H.), graieste: „Nu va incredeti in cuvintele
mincinoase care zic: Aceasta este Biserica Domnului, Biserica
Domnului, Biserica Domnului!" (Ieremia 7:4) „Cum sint cotetele pline
de pasari, asa sint casele lor pline de inselare." (Ieremia 5:27)
Arhimandritul Ambrozie Pogodin, in amintirile sale despre Sfintul
Ierarh Ioan Maximovici (+1966), adauga: „Vladica Ioan si-a exprimat
dorinta de a vizita catedrala Westminster (Londra).20 [...] Dupa ce si-
a petrecut putin timp acolo, vladica a plecat spunind: Aici nu este
har deloc! Este adevarat ca puteai gasi acolo ramasitele unor figuri
celebre din Anglia, ale intemeietorilor politici ai tarii, ale
scriitorilor, carturarilor, dar nu ale sfintilor." (Noi minuni ale
Sfintului Ioan de San Francisco)
Despre lacasurile cultelor, confesiunilor si religiilor, precum si
despre „preotii" lor, Sfintul Maxim Grecul ( + 1555) marturiseste:
„Daca ticalosii diavoli sint uriti de Dumnezeu si luptatori impotriva
lui Dumnezeu, atunci si templul lor este intinat si primejdios, iar
slujitorii lor nu sint preoti si nici sfinti, ci necredinciosi, si
ticalosi si luptatori impotriva lui Dumnezeu." (Tilcuiri si sfaturi)
Sfintul Apostol Pavel (+64) aratind pacatul crestinilor care participa
ia rugaciunile comune cu cei ce se afla in ratacire, adauga: „Caci,
daca cineva te-ar vedea pe tine, care ai cunostinta, sezind la masa in
templu!
20 Mai nou. România libera din 8 nov.2003, p.12, sub titlul George
Bush, Papa Ioan Paul al 11-lea si Mihail Gorhaciov au fost pictati in
„Biserica Infratirii Confesionale " (sic!) dezvaluie cititorilor
citeva mostre din nuantele antihristice ale ortodoxiei ecumeniste: o
biserica inchinata ereziilor numite „confesiuni"; fresce in care
laolalta cu sfintii si mucenicii sunt pictati sefi de stat, capetenii
eretice (papa, ierarhul greco-catolic Inochentie Micu-Klein) alaturi
de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe (PF Teoctist si PS Andrei Andreicut),
carturari umanisti si masoni (G.Cosbuc, L.Blaga si O.Goga) — hula
„ortodoxa" e incununata e amplasarea alaturi de „biserica" a unui
„monument al infratirii etnice" incadrat de sase catarge pe care
flutura drapelul României alaturi de cele ale Comuniunii Europene si
NATO. Ce au in comun aceste simptome ecumenist-antihristice cu dogmele
si canoanele Sfintilor Parinti, cu predania si rinduielile ortodoxe?
Cum vor raspunde la infricosata Judecata parohul Alexandru Coman din
loc. Petresti-Alba, chiriarhul locului PS Andrei Andreicut care a
binecuvintat si sfintit proiectul, Patriarhul Teoctist care a premiat
„minunea" acordind preotului paroh Crucea patriarhala si de ce nu,
insusi mesterul acestei blasfemii, pictorul Nicolae Govoreanu din
Blaj. Noi nu stim si nici nu dorim sa aflam. Tributara aceleiasi
teologii ecumeniste este si una din frescele interioare ale Bisericii
Mitropolitane din Nurnberg, fresca ce infatiseaza respectivul oras
umbrit de un arbore impodobit simbolic cu chipuri de sfinti autentici
dar si cu eretici cu aureola apartinind cultelor catolice si
protestante.
22

dolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa
manince din cele ierfite idolilor? Si va pieri intru cunostinta ta cel
slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos! Si asa, pacatuind
impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de
Hristos!" fi Corinteni 8:10-12) „Iesiti din mijlocul lor si va osebiti
- zice Domnul - si de ce este necurat sa nu va atingeti!" (2 Corinteni
6:17)
Unde se afia Biserica lui Hristos si cine sint cei fara de Biserica ne
spune Cuviosul Serafim Rose (+1982): „Cultele protestante si romano-
catolicii nu-si dau seama ca Biserica lui Hristos exista deja, si ei
fiinteaza in afara ei." (Graiuri ortodoxe I)
La cele de mai sus, Protoiereul Theodoros Zisis, profesor ia
Facultatea de Teologie din Tessalonic, adauga: „Biserica toata se
gaseste pe sfintul disc al Proscomidiei. Citi nu sint pomeniti acolo
se afla in afara Bisericii, eretici si schismatici."'(Graiuri ortodoxe
II)
Cine sint cei pomeniti prin particele la Sfinta Proscomidie ne spune
Parintele Cleopa (+1998): „Particica n-o poti scoate decit pentru un
nume ortodox." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VII)
Vorbindu-ne despre cei ce nu au si nu sint in Biserica, Sfintui
Ciprian al Cartaginei (+304) ne avertizeaza: „Ereticii niciodata nu se
vor intoarce la Biserica, daca ii intarim in convingerea ca si ei au
Biserica si Sfinte Taine." (Ortodoxia si umanismul religios)
Amintindu-si de zbuciumul ce-l mistuise cautind adevarata credinta in
Hristos, Cuviosul Serafim Rose (+1982) povesteste: „Ani de zile am
fost multumit ca studiile mele se aflau deasupra tuturor traditiilor,
raminind intr-o oarecare masura credincios acestora. Cind am vizitat o
biserica ortodoxa, am facut-o numai pentru a vedea o alta traditie. in
orice caz, cind am intrat prima oara intr-o biserica ortodoxa (o
biserica rusa din San Francisco), mi s-a intimplat ceva ce nu mai
simtisem in nici un templu budist sau orientai. Ceva imi spunea ca ma
aflam acasa, ca toate cautarile mele luasera sfirsit. Nu stiam prea
bine ce voia sa insemne acest lucru, Pentru ca slujba imi era straina
si se desfasura intr-o limba necunoscuta. Am inceput sa ma duc mai des
la slujbele ortodoxe, invatind treptat limba §i rinduielile... Odata
cu daruirea mea Ortodoxiei/ un nou gind rni-a Patruns in constiinta:
ca adevarul nu este o idee abstracta, gasita si cunoscuta cu ajutorul
mintii, ci este ceva personal, poate chiar o Persoana, pe care
sufletul o intilneste si o iubeste. Astfel L-am intilnit eu Pe
Hristos." (Nihilismul, o filosof ie luci ferica)
23

III.
Nu ingaduiti participarea la slujbele ortodoxe (liturghie, botez,
cununie, inmormintare, parastas, hram) a popilor papistasi (catolici
si greco-catolici), a pastorilor, a rabinilor sau altor
necredinciosi.21 Nici nu participati la cele ale lor.22
Sfintul Apostol Pavel (+64) aratind ca cei ce s-au despartit de
Biserica Apostolica nu pot primi ceva din cele ce sint ale Bisericii,
ne atentioneaza: „Avem altar de ia care nu au dreptul sa manince cei
ce slujesc Cortului." (Evrei 13:10) „Pentru ca [.,.] propovaduirea
cuvintului nu Ie-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei
care l-au auzit." (Evrei 4-2). „Scoateti afara dintre voi pe cel rau!"
fi Corinteni 5:13)
in trecut, ereticii nu erau primiti si nici laudati in biserici, ci
impotriva lor se adunau duhovnicesti soboare23 care ii izgoneau ca pe
niste inselatori
" Vezi Canonul 6 al Soborului al V-lea de la Laodiceea (343) in
Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934.
22 A participa la mincinoasele taine (botez, cununie, inmormintare,
comemorari) ale
ereticilor este pacat. Asa ne invata Sfintii Parinti, asa credem, asa
marturisim. Crestinii
ortodocsi care au participat la astfel de „taine" sunt datori sa
spovedeasca aceste pacate,
fiindca s-au facut vinovati prin aceasta atitudine de indoiala in
credinta. Vezi la Parintele
Arhimandrit Ioanichie Balan in Rinduiala Sfintei Spovedanii si a
Sfintei impartasanii,
Iasi, 2002 (p.39); Parintele Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in
Spovedania-calea
invierii sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.102); Protos.
Nicodim Mandita in
indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis, 2001 (p. 16). De asemenea
Sfintii Parinti nu
ingaduie crestinilor ortodocsi nici macar participarea la sarbatorile
ereticilor, paginilor,
iudeilor. Elogii aduse obiceiurilor paginesti intilnim deseori astazi
in atitudinea presei
contemporane. O critica la adresa acestor elogii si a obiceiurilor
paginesti aflam in
articolul ,J\-luzicile sacre ale olimpiadei culturale" —
manifestatie culturala sau
prevestitoare a pan-religiei? in Glasul monahilor, an.n, nr.8, aug.
2004 (p.8).
Astfel Sfintii Parinti intruniti la Primul Sobor Local din Ancira
(314) hotarasc in Canonul 7 cele mai sus aratate - vezi Canoanele
Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934, p.10 - iar
despre sederea la mese cu paginii si ereticii, vezi si p. 122,123 si
247. in cartea Calauza ortodoxa in familie si societate 77 Arhim.
Ioanichie Balan arata ca „crestinii ortodocsi sa nu stea niciodata la
masa si in casa cu eretici de orice fel, ca sa nu fie amagiti de
acestia si opriti [de Sfintii Parinti] de la cele sfinte." (P-155)
23 Soboarele Bisericii in care Sfintii Parinti au grait si au
blestemat pe eretici (adica pe
cei ce isi spun crestini dar nu sunt in biserica, nu sunt ortodocsi,
precum si pe evrei si pe
pagini) sunt:
Soborul I a Toata Lumea tinut Ia Niceea in anul 325, alcatuit din 318
Sfinti Parinti, care au condamnat pe ereticul Arie - preot in
Alexandria Egiptului, Theonas de
24

Marmarica, Secundus de Ptolemaida, Teognes din Niceea, condamnind
totodata si scrierile lui Pavel Episcop de Samosata si Acaciu de
Caesarea impreuna cu schismaticii Novat si Meletie. Ulterior acestui
sinod impotriva Bisericii, s-au mai ridicat si alti eretici precum:
diaconul Aetius, episcopul Eunomie al Cizicului, Vasile al Ancirei si
alti partasi ai ereziilor acestora.
Soborul II a Toata Lumea tinut la Constantinopol in anul 381, la care
s-au strins toti intii-Statatorii Bisericilor, unde cei 150 Sfinti
Parinti au alungat din Biserica si anatemizat pe cei 36 de episcopi
impreunâ-judecatori care s-au dovedit a fi eretici pnevmatomahi, adica
hulitori impotriva Duhului Sfint. Propovaduitorii cei mai inversunati
ai acestei anatemizate erezii au fost episcopul Macedonie al
Constantinopolului, Maratoniu al Nicomidiei, Apolinarie al Laodiceei,
precum si Eudoxie si Sabelie.
Soborul III a Toata Lumea tinut la Efes in anul 431 in care 198 de
Sfinti Parinti au condamnat nestorianismul, adica negarea ca cele doua
firi - dumnezeiasca si omeneasca - nu s-ar fi putut uni in Hristos,
hulind ca Hristos luind trup omenesc prin nasterea din Fecioara, a
pierdut firea dumnezeiasca, numind-o astfel pe Maica Domnului
"nascatoare de om". Partasi acestei erezii au fost: Teodor de
Mopsuestia, Diodor de Tars, Dorotei al Marciopolei, preotul Atanasie
Smghelul, Andrei de Samosata, Euteriu de Tyana, mitropolitul Barsuma
din Persia si cei dimpreuna cu dinsii.
Soborul IV a Toata Lumea tinut Ia Calcedon la anul 451, in care 630 de
Sfinti Parinti au condamnat monofizitismui, erezia conform careia
firea omeneasca a fost inghitita de firea dumnezeiasca a
Mintuitorului, hula prin care intelegem ca Hristos nu a suferit ca om
pe cruce si ca atare nu a izbavit neamul omenesc de pacat.
Sustinatorul acestei erezii a fost arhimandritul Eutihie de
Constantinopol, urmat mai tirziu de: Patriarhul Dioscor al
Alexandriei, Timotei Elur patriarh al Alexandriei, Petru Gnafeus
(Fullo) patriarh al Antiohiei, Petru Mong patriarh al Alexandriei si
Acaciu patriarh al Constantinopolului. Continuatori ai acestora vor fi
episcopul Sever al Antiohiei, Iulian din Halicamas, Antim patriarh al
Constantinopolului, episcopul Petru al Apameei, Iacob Tzantzalos,
patriarhul Ioan de Efes, patriarhul Petru al IV-lea, patriarhul
Veniamin, Iacob din Sarug, Filoxen de Mabug, patriarhul Timotei al IH-
lea, episcopul Teodor de Bostra, patriarhul Sergiu din Pella (acestia
sunt stramosi si intemeietori ai actualelor Biserici copta, melchita
si siro-iacobita din partile Africii, Egiptului, Etiopiei, Siriei,
Indiei, Persiei, Arabiei si ale Asiei Mici. Si katolikosul Babgen din
Ecimiadzin si Sever al Antiohiei (stramosi si intemeietori ai
bisericii armene). Ieromonahul Babai din Nisibe la Soborul al EHea
urmat de katolikosul Nerses supranumit „lumina Orientului" (stramosi
Si intemeietori ai Bisericii nestoriene-nationale adica persane).
Soborul V a Toata Lumea tinut la Constantinopol in anul 553, in care
163 de Sfinti Parinti au condamnat origenismul, erezie potrivit careia
sufletele au existat dintotdeauna (preexistenta); mintuirea si celor
ce la infricosatoarea judecata se vor osindi la iadul cel vesnic.
Exponenti ai acestei erezii sunt Orighen, Didim Orbul, patriarhul
Teofil al Alexandriei, Evagrie Ponticul si scriitorul latin Rufinus.
Soborul VI a Toata Lumea tinut la Constantinopol in anii 680-681 in
care 174 de
finti Parinti au condamnat monotelismul ce afirma ca Hristos nu are
vointa omeneasca
ci doar vointa dumnezeiasca. inaintea intrunirii acestui sinod,
aceasta erezie a fost vadita
de monahul Sofronie ajuns mai tirziu patriarh al Ierusalimului si de
Simtul Maxim
25

si pierzatori ai dreptei credinte. Privitor la aceasta, Sfintul loan
Gura de Aur (+407) spune: „Ascultati dreptslavitorilor si nu va
adunati [cu ereticii]. Ascultati pastorilor si infricosati-va si nu
taceti ci propovaduiti cuvintul; nu dati loc diavolului, nu dati usa
lupilor. Urmati fericitului Apostol Petru cum in Roma pentru Simon cel
de trei ori blestemat, care hulea si spunea ca el este puterea lui
Dumnezeu, nici un ceas nu a tacut sau s-a intors, ci luindu-l !-a
aratat a fi prooroc mincinos, tilhar si dusman al lui Dumnezeu,
aruncindu-l i-a dat pierzarii. Asemenea si pe fiul acestuia, mai
degraba al diavolului, Montan cel spurcat si necurat si fara
Marturisitorul (580-662) in vremea imparatului Heraclie al Bizantului,
care a sustinut pe ereticii Sergiu patriarhul Constantinopolului,
episcopul Teodor al Faranului, Cirus al Alexandriei, Macedonius al
Antiohiei, patriarhul Macarie al Antiohiei, patriarhul Paul al Il-lea
Pyrrus si Petru ai Constantmopolului si papa Honorius al Romei.
Soborul VII a Toata Lumea tinut !a Niceea in anul 787 in care 497 de
Sfinti Parinti (367 episcopi si 130 arhimandriti, stareti si calugari)
au condamnat iconoclasmul adica erezia conform careia icoanele sunt
idoli, nu trebuiesc cinstite, nu trebuiesc a fi asezate in Biserici ci
trebuiesc distruse. Reprezentantii iconoclasmului sunt: imparatul Leon
al III-lea Isaurul (714-741), imparatul Constantin al V-lea Copronim,
Anastasie Patriarhul Constantinopolului, Teodosie al Efesului,
Constantin patriarhul Constantmopolului, Nichita patriarhul
Constantinopolului. Amintim ca odata cu ereticii amintiti au mai fost
anatemizati si 338 de episcopi participanti la acest sinod. Ulterior
acestui sobor din Niceea, impotriva icoanelor se mai ridica imparatul
Leon al V-lea Armeanul (813-820) si imparatul Teofil al Bizantului
(829-842).
Desi ereziile au fost dovedite si anatemizate, ereticii au continuat a
se naste in decursul vremii pina astazi: Anselm de Canterbury (+1109);
Toma d'Aquino (+1274); Valaam de Calabria, Grigorie Akindin, Nichifor
Gregoras combatuti si anatemizati de Sfintul Patriarh Grigorie
Palamas; patriarhul Sotirie al Antiohiei (1156-1157); Fericitul
Augustin; John Wicliff (+1384); Jan Hus (+1415); nestorianul caldeu
Ebert Jesu (+1418); Girolamo Savonarola (+1498); Thomas Morus (+1535);
Luther (+1546); loan Honterus (+1549); Simon Mennon (+1559); Calvin
(+1564); John Knox (+1572); Zwingli (+1531); John Smith (+1612); Kiril
Lucaris (1620-1638) condamnat de Sinodul din Constantinopol la 24
sepembrie 1638; Descartes (+1650); episcopul unit Athanasie Anghel -
anatemizat de Patriarhul Ecumenic Calimc al Il-lea al
Constantinopolului in sedinta sinodala din data de 5 august 1701;
Locke (+1704); John Clarke (sec.XVH); Jonathan Edwards (sec.XVUI);
Joseph Smith (+1844); micuta Bemadette (+1858); C.G.Jungn. (+1875);
Helena P.Blavatski (+1891); William Miller (+1894); Eduard Irving
(sec.XK); Charles Russel (+1916); A.J.Tomlinson (sec.XX); David
Spangler; Hellene Hasdell; Teilhard de Chardin (+1955); Rudolf Steiner
(+1925); John Oscar Smith (+1976); Sartre (+1980); Nietzsche (+1900);
precum si ocultisti contemporani printre care: Serghei Lazarev, Vasile
Andru, Gregorian Bivolaru, I. Tugui, Pavel Corut, Nina Kulaghina; Dan
Ritter; Nicolae Berdiaev; maica Verginica intemeietoarea sectei de la
Pucioasa.
26

, Dumnezeu, cu mare osirdie mustrindu-l Apostolul [...] dovedindu-l si
dusman al lui Dumnezeu [ca este] [...] i-a inchis gura si a astupat
spurcata lui gurâ 'n numele lui Hr'sto£v nerabdind indelung nici dind
inapoi de la hula acestuia. [...] Unde este Marchion, unde Valens,
unde Manes, unde Vasilide, unde Nero, unde Iulian [Apostatul], unde
Arie, unde Nestorie, unde toti cei ce au stat impotriva adevarului
despre care striga Biserica.24 inconjuratu-m-au dini multi, n-au
pierit toti? Caci au fost risipiti pentru hula lor si au fost goniti
ca niste lupi, caci au luptat pe luptatorii impotriva si pe
razboinicii inascuti si cei cu adevarat pastori, pe fericitii barbati
care erau odinioara in fruntea Bisericilor. [...] Asa faceti si voi
pastorilor si nu va faceti partasi faptelor necurate ale intunericului
ci mai degraba si mustrati-le dupa cum si Apostolii si David [...] au
dus impotriva lor multa truda si multe lupte mustrind si certind,
dindu-i pe fata si mijlocind la Dumnezeu impotriva lor si spunind:
Pina cind Doamne, pina cind pacatosii vor rlde? Risipeste-i cu puterea
Ta! Da-le lor Doamne dupa faptele lor, ca nu au inteles intru faptele
Tale, Doamne. Doamne in Cetatea Ta chipul lor il vei batjocori. [...]
Si ce face iubitorul de oameni, Dumnezeu? Voind sa invete ca cei vor
fi mai mari ai Bisericii, asa sa goneasca pe eretici, a facut un bici
din fringhii s! intrind pe toti a scos din templu si i-a impins si i-a
gonit spunind: Casa Mea de rugaciune este, dar voi ati facut-o pestera
de tilhari. Ascultati intii-statatori ai Bisericilor! Caci voua
[Hristos] v-a aratat binele ca sa urmati pe urmele Lui, luind aminte
pretutindeni cu de-amanuntul, gonind lupii si pazind turma. Apoi
scotind afara pe toti, adica pe cei ce cugetau cele potrivnice,
dinainte zicind sfirsitul, pustiirea si disparitia lor. [...] Iata vi
le lasa Casa voastra pustie." (Cuvint despre proorocii mincinosi si
despre invatatorii mincinosi si despre cei fara de Dumnezeu -eretici
si despre semnele sfirsitului acestui veac, PG 59, p. 553-568)
24 p
centru cei ce se intreaba cum, de cind, de unde au aparut in lume
atitea „culte",
«confesiuni" si „religii" (crestine si necrestine), iata raspunsul: de
la acesti eretici si de la a4u asemenea lor, nepomeniti aici. Privitor
la capeteniile de erezii din care se trag toate cultele, confesiunile
si "Bisericile" de astazi, vezi nota de mai sus, precum si notele
finale 1-9.
27

IV.
Nu intrati25 in biserici ortodoxe unde se propovaduiesc pe fata sau In
ascuns invataturi antiortodoxe, ecumeniste, ce se opun invataturilor
Sfintilor Parinti, adica: unirea tututor credintelor (cu credinta
ortodoxa, insa pastrind invataturile lor ratacite), dind de InteSes ca
toate credintele sint mintuitoare, ca toate au acelasi „dumnezeu"26,
ca toate sint la fel, osebiri fiind doar in ritualuri27;
tilcuiri care dau
25 Probabil ca multi crestini ortodocsi cititori ai acestor rindufi se
intreaba nedumeriti: Daca astfel de biserici, in care este laudat
ecumenismul, se vor inmulti, ce vom face? Nu vom mai merge la
biserica? Raspunsul il vor afla cercetind vietile si scrierile
sfintilor, ascultind glasul constiintei si intrebindu-si proprii
duhovnici (cu conditia ca acestia sa nu fie imbolnaviti de ecumenism).
Povestind despre slujba comuna savirsita in biserica Sfintei Sofia din
Constantmopol de catre clericii ortodocsi si pater-ii latini pe data
de 12 decembrie 1452, istoricul Ivan Ostrumov aminteste ca multi
dintre cei prezenti la slujba nu au vrut nici macar sa ia anafura de
la „preotii" slujitori (Sinodul de la Ferarra-Florenta); crestinilor
ortodocsi aflati in confuzie duhovniceasca ce nu pregeta sa laude
credinta si invataturile ereticilor, Protos. Nicodim Mandita in
indreptar pentru I spovedanie, Ed.Agapis, 2001 (p.16,18), le descopera
ca o asemenea cugetare este potrivnica invataturilor de credinta ale
Bisericii, numarind-o intre pacatele ce trebuiesc spovedite.
O astfel de afirmatie ilustreaza confuzia duhovniceasca a majoritatii
crestinilor ortodocsi contemporani, confuzie pe care Sfintii Parinti o
numesc hula impotriva adevarului, pacat impotriva caruia Sfintii
Parinti au alcatuit soboare si au dat anateme, alungindu-i din
Biserica pe astfel de crestini dovediti eretici. Parintii Bisericii
arata ca acest pacat trebuie spovedit. Vezi indreptarul de spovedanie
de Cuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed.Eikon, Cluj-Napo'ca 2003
(p.'ll); Parintele Arhimandrit Joanichie Balan in Rinduiala Sfintei
Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002 (p.56); Protos.
Ioachim Pirvulescu in Sflnta Taina a Spovedaniei pe intelesul tuturor,
M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.99-100); Ierodiaconul Visarion lugulescu
in indreptar de spovedanie (p.12); Parintele Arhimandrit Nectarie
Antonopoulos in Spovedania-calea invierii sufletesti, Ed.Egumenita,
Galati, 2004 (p.102).
27 Astfel de erezii hulitoare de Dumnezeu sint sprijinite astazi de
foarte multi ortodocsi din popor, de intelectuali, si politicieni
cuprinsi de apatia pacifismului dulceag, strain credinciosilor de
altadata, insa foarte drag ortodocsilor „integristi" de astazi. in
fruntea acestei pleiade de ortodocsi antihristici se afla.
bineinteles, foarte multi ierarhi, preoti si teologi, ctitori ai
noului Babilon numit ecumenism. Vezi afirmatiile I.P.S. Nicolae
Corneanu din Formula As, an XIV, nr. 611, aprilie 2004; ale I.P.S.
Ioachim Giosanu, Episcop al Romanului, din Cronica Romanului, an IV,
nr. 9, septembrie 2004 (p. 18), si in aceeasi revista, an IV, nr. 4,
mai 2004 (p.3-4); ale Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Ii-a al
Constantinopolului si ale Mitropolitului George Khodre, Mitropolitul
Byblosului, in Catacombele ortodoxiei, nr. 16-17, iulie-august 2000;
ale Arhiepiscopului Ioan Kukuzis, reprezentant al Patriarhiei
Constantinopolului in America, in Catacombele
28

intelesuri mincinoase despre pacea universala, erezie si eretici,
paginism si pagini, apostazie si apostati, ateism si atei, huia si
hulitori, inselare si inselatori; aliante cu eretici si pagini
(catolici, uniti, protestanti, musulmani, evrei si ceilalti).
Privitor la astfel de biserici, innoite prin invataturile mincinoase,
Dumnezeu prin Sfintul Prooroc Ieremia (veacul VI i.H.) ne mustra:
„insa, intocmai cum femeia necredincioasa inseala pe iubitul sau, asa
si voi, casa lui Israil, v-ati purtat cu inselaciune fata de Mine -
zice Domnul," (Ieremia 3:20) „Ce cauti, iubitul meu popor, in Biserica
mea, cind in aceasta se savirsesc atitea netrebnicii? Jertfele nu-ti
vor ajuta!" (Ieremia 12:15) „Facutu-s-a mostenirea Mea pentru Mine ca
un leu din padure, ridicindu-si glasul impotriva Mea, si de aceea am
urit-o. Mostenirea Mea s-a facut pentru Mine ca o pasare de prada
pestrita, asupra careia au navalit din toate partile celelalte pasari
de prada.28 Stringeti-va si va duceti, toate fiareie cimpuiui, duceti-
va si o mincati! Multime de pastori29 au calcat via Mea, calcat-au cu
picioarele lor partea Mea, partea Mea cea iubita au facut-o desert
neroditor. Pustietate au facut-o, si ea, in pustiirea sa, plinge
inaintea Mea. Toata tara e pustiita, pentru ca pe nici un om nu-l
doare de aceasta." (Ieremia 12:8-11)
Despre aceste biserici, Sfintul Lavrentie al Cernigovului (+1950) zice
„ca vor fi intr-o bunastare imensa30 [...], dar in ele va fi toata
adunarea satanica31." (Viata, invataturile si minunile Sfintului
Lavrentie al Cernigovului) Iar Cuvioasa Macaria ( + 1993), arata si ea
ca, devenind ecumeniste, lacasurile
ortodoxiei, nr. 12-13, martie-aprilie 2000; ale Mitropolitului
Damaschin al Elvetiei si ale Preafericitului Anastasios Iannoulatos,
Arhiepiscopul Tiranei si a toata Albania, in Vestitorul Ortodoxiei, 31
decembrie 2003.
„Cultele", „confesiunile", „religiile" si toate „credintele" ce ne
amagesc cu momeala „unitatii"
io ai~marn Bisericii, impreuna cu mai-marii tuturor ereziilor
crestine si ne-crestine.
Bunastare asigurata deja de momeala subventiilor de Stat, a
salarizarii episcopilor, Preotilor si calugarilor, a drepturilor
civile, juridice, constitutionale, prioritati prin care Biserica e
molesita si indatorata stapinirii, stapinire care, uzurpind locul lui
Hristos-
mnezeu, ° ingradeste prin acordarea statului de „institutie a
Statului" masonic antihristic.
Ierarhi, preoti si teologi iubitori si propovaduitori ai duhului
ecumenist in Biserica.
29

Capeteniilor ortodoxiei ecumeniste, care cu multa rabdare ademenesc pe
ortodocsii crestini la necredinta, li se potriveste cuvintul
Proorocului David (940 i.H.): „Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult
decit untdelemnul, dar ele sint sageti." (Psalmul 54,24)
Canonul 1 al Soborului Sfintilor Parinti de la Cartagina (anu! 256)
arata ca „la eretici, unde nu este biserica, este cu neputinta a se
cistiga iertarea pacatelor, [...] Caci cum se va ruga pentru cel
botezat [in credinta ortodoxa] cel ce nu este preot [adica slujitorul
eretic] si totodata este pacatos? Cind zice scriptura ca: Dumnezeu pe
pacatosi nu-i asculta, ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu si voia
Lui o face, pe acesta il asculta (loan 9,31), Prin sfinta Biserica
intelegem ca se da iertarea pacatelor si cine poate da lucrul pe care
el insusi nu-l are? Sau cum poate lucra lucruri duhovnicesti cel ce
leapada Duhul Sfint de la sine". (Pidalionul, Bucuresti 1992, p.314)
Despre cit de otravitori sint astazi unii „frati in Hristos" pentru
crestinii ortodocsi ce vor sa se mintuiasca, si cum trebuie sa ne
purtam fata de astfel de „crestini", iata ce ne invata Sfintul Apostol
Pavel (+64): „Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus
Hristos sa va feriti de orice frate ce nu umbla [...] dupa predania pe
care a-ti primit-o de la noi."37 (2
prezinta articolul Exilul Maicii Domnului si Liturghia schimbata de
Pr. Iulian Gavriluta, in rev. Permanente, anul VII, nr. 11-12, nov-dec.
2004 (p.SO-11). Vezi si articolul Pseudocrestinii si ratacirile de
acilm de Cuviosul Serafim Rose, in Profetii si marturii crestine din
vremea de aciim, Ed.Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2004 (p. 179-183).
Marturie a ratacirilor si hulelor teologice promovate de pastori
ortodocsi in Biserica, precum si vadire a inversunarii impotriva
Sfintilor Parinti sta cartea Caile ortodoxiei contemporane de IPS
Lazar Puhalo, Ed.Eikon, Cluj-Napoca, 2003 (privitor la inselarile
acestui ierarh, vezi articolul O carte deosebit de periculoasa
publicat in Glasul Monahilor anul II, nr.l, ian.2004, p.8). in
sprijinul constatarii ca anarhia duhovniceasca si ratacirea teologica
a inveninat mintile unora dintre ierarhii si teologii BOR, otravindu-
le sufletul, vine si cuvintul „ortodox" rostit de IPS Nicolae Comeanu
al Banatului, care justifica necesitatea „istorica" a ereziilor:
„Greco-catolicii au fost considerati pe nedrept ca unii care au
atentat la unitatea poporului român. A fost o perceptie gresita,
deoarece crearea Bisericii Greco-Catolice a fost o necesitate de ordin
istoric pentru români.[...] Eu am vazut in legatura dintre cele doua
Biserici mari ale românilor [Biserica Ortodoxa si cultul ne-bisericâ
greco-catolic] o necesitate si din punct de vedere bisericesc, dar si
o necesitate istorica." (Formula AS, anul 14, nr.611, april.2004, p.
3). 37 Daca ar fi sa dam ascultare acestui cuvint, ar trebui sa ne
ferim de marea majoritate a fratilor nostri ortodocsi, fiindca rar
intilnesti in popor predania Sfintilor Apostoli, adica vietuirea dupa
cele poruncite noua, crestinilor.
32

Tesaloniceni 3:6) „Sint unii care va tulbura si voiesc sa schimbe
evanghelia [buna vestire] a lui Hristos. [...] Precum v-am spus mai
inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva
decit ati primit, sa fie anatema!38 Caci, acum, caut bunavointa
oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as
placea oamenilor, nu as mai fi rob al lui Hristos!" (Galateni 1:7, 9,
10) „intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune, dovedind in
invatatura neschimbare, cuvint sanatos si fara prihana, pentru ca cel
potrivnic39 sa se rusineze." (1 Tit 7:8)
Privitor la ortodocsii fatarnici strecurati de vrajmasii Bisericii
printre noi ortodocsii, avind insa prin ceea ce zic si faptuiesc,
cugete straine invataturii si vietuirii in dreapta credinta, iata ce
ne spune Dumnezeu, prin Sfintui Prooroc Ieremia (veacul VI i.H.): „Ca
se afla necredinciosi prin poporul Meu, care pindesc ca prinzatorii de
pasari, se ascund la pamint, pun curse si prind oameni. [...]
Proorocii proorocesc minciuni, preotii insala ca si ei, si poporului
Meu ii place aceasta.40 Dar la urma, ce veti face?" (Ieremia 5:26, 31)
„Pentru ca pastorii si-au iesit din minte si n-au cautat pe Domnul, si
de aceea s-au si purtat ei nebuneste, si toata turma s-a
risipit." (Ieremia 10:21) „Acestia [...] umbla cu minciuni, ca nimeni
sa nu se intoarca de la necredinta sa!"41 (Ieremia 23:14)
Tot despre acestia graieste la rindul sau si Sfintui Apostol Petru
(+64):
Cine mai crede si mai propovaduieste astazi ceea ce am primit, asadar
cine nu e astazi anatema? Dar cine se mai infricoseaza astazi de
anateme? Nimeni, nici macar pastorii Bisericii.
Adica ereticul, paginul, evreul. Cum sa se mai rusineze unii ca
acestia de erorile, amagirile si invataturile lor mincinoase, cind mai
marii nostri le cauta bunavointa, rugindu-se impreuna cu ei si
laudindu-i in adunari si in biserici?
Vinovat de amploarea adunarilor si de raspindirea invataturilor
ecumeniste este si poporul ortodox, nu doar pastorii Bisericii. Daca
poporul ar trai crestineste, dupa invataturile Evangheliei si ale
Sfintilor Parinti, nu ar ti cu putinta sa fie inselat de mai-marii
Bisericii in cele ce tin de faptele si invataturile dreptei credinte.
Dorind sa traiasca in patimile lor, asemenea popoarelor pâgine, urind
si dispretuind pe pastorii duhovnicesti (care, pentru ca tin poruncile
Evangheliei, sint numiti „aspri" si „neintelegatori") „crestinii" de
azi cad asadar lesne in miinile celor care vietuiesc asemenea lor si
ii incinta cu o duhovnicie lumeasca. Iubirea de sine, parerea de sine
si trindavia in cele duhovnicesti, comuna multora dintre pastorii
Bisericii, dar si poporului, fac ca acesta din urma sa primeasca cu
placere si cu bucurie noile invataturi ce se aduc acum in Biserica.
Cine isi va schimba naravurile, cind tu, mintindu-1, ii spui ca ceea
ce face el e bine? Greu vor raspunde la infricosatoarea Judecata mai
marii Bisericii pentru unul ca acesta, cazind sub cuvintul: „Vai celui
ce spune binelui rau, si raului bine!"
33

„Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor
fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare" (2
Petru 2:12) -adica invataturi mincinoase aduse, iata, nu de cei din
afara ci de cei „dintre noi", asadar ortodocsi.
Despre ierarhii, preotii si teologii necredinciosi in ce!e lasate noua
de Sfintii Bisericii, despre acesti schimbatori si innoitori ai
rinduielilor Ortodoxiei pravoslavnice, Sfintui Nil Athonitu! (+1692)
ne spune: „Tot locul si orasul se vor lipsi de pastori tematori de
Dumnezeu si de proiestosi credinciosi [.,.] Bisericile lui Dumnezeu se
vor lipsi de arhierei, de duhovnici si de preoti evlaviosi, precum de
pe acum au inceput a se lipsi." (Profetii si marturii crestine pentru
vremea de acum)
Despre acestia, Cuviosul Filotei Zervakos (+1980), ne spune: „Acestia
nu sint Biserica lui Dumnezeu, ci a lui satan." {Viata si invataturile
Cuviosului Parinte Filotei Zervakos)
Chipul vorbitorului neirnpartit intre poruncile lui Hristos si voile
oamenilor, neamestecat cu capriciile umanist-antihristice ale acestei
lumi,, ni-l arata Sfintui Ierarh Grigorie de Nazianz (+391) care zice:
„Ca nu sint ca cei multi ca sa pot falsifica cuvintul adevarului (2
Corinteni 2:17) si sa< amestec vinul cu apa (Isaia 1:22), adica
invatatura care veseleste [duhovniceste] inima omului (Psalmul 103,16)
cu invatatura cea multa, ieftina, josnica, fara putere si in zadar
raspindita spre a cistiga ceva din vinzarea vreunor astfel de
invataturi falsificate! Nu sint ca cei multi ca sa vorbesc ceior ce
vin !a mine, unora una, altora alta; spre a fi pe placul tuturora, sa
fiu un ventriloc si un graitor in desert, care-mi cultiv placerile
proprii cu invataturi scoase din pamint si apuse in pamint, ca sa fiu
laudat cit mai mult de multime! Ca mai cu seama atunci am sa ma
pagubesc pe mine insumi si am sa ma pierd! Pentru ca am sa vars
singele nevinovat ai unor suflete nevinovate, suflete ce mi se vor
cere din miinile mele." (Despre preotie)
Datoria pastorilor ortodocsi fata de crestini este sa le spuna cele
despre dreapta credinta, lamurindu-i ca singura credinta dreapta si
apostolica este cea lasata noua de Sfintii Parinti ai Bisericii. Numai
raminerea in invataturile acestei credinte poate fi mintuitoare in
Hristos, Datoria acestor pastori este de a arata ereticilor, paginilor
si evreilor, ca se afla in ratacire, ca nu cunosc si nu au pe
adevaratul Dumnezeu in credintele lor, ca nu stiu cui se roaga si aduc
jertfe; ca invataturile lor de
34

credinta - nefiind cele ale Sfintei Scripturi, avind dogme demonice -
sint eretice si nu pot duce la (singurul) Hristos Dumnezeu Cel in
Treime inchinat, adica nu-i pot calauzi pe credinciosii lor catre
mintuire. Datoria pastorilor Bisericii nu este de a ingadui, ci de a
opri pe credinciosi chiar silindu-i sa inceteze orice alianta,
adunare, amestecare, unire cu paginii si ereticii. Pentru aceasta
Cucernicul Parinte Dumitru Staniloae arata: „Parintii erau foarte
ingaduitori cu toate pacatele, insa cind vedeau o erezie, cind vedeau
ca este atacat adevarul lui Hristos, atunci sareau cu toata puterea ca
arsi." (Ekklesia)
Cei ce nu procedeaza astfei, fac parte dintre cei despre care Cuviosul
Serafim Rose (+1982) zice: „Multi dintre cei care se considera
crestini nu-si dau seama de diferenta radicala si ireductibila dintre
crestinism si toate celelalte religii pagine [si crestine]. Si chiar
cei care-si dau seama de aceasta diferenta, nu au intelepciunea
duhovniceasca de a deosebi intre feluritele experiente spirituale,
intelepciune despre care se vorbeste in scrierile ortodoxe ale
parintilor si in vietile sfintilor, numita acolo dreapta socoteala, pe
care Biserica Ortodoxa a avut-o si o are de 2000 de ani, in absenta
acestei constiinte si acestei intelepciuni, prezenta din ce in ce mai
deasa a religiilor orientale in mijlocul maselor occidentale si de
asemenea est-europene seamana confuzie in mintile multora ce-si zic
crestini [episcopi, preoti, teologi etc], [...] Nu negam ca o
desteptare ortodoxa este foarte de dorit in zilele noastre, cind multi
crestini ortodocsi au pierdut duhul adevaratului crestinism, iar
trairea vie si curat crestineasca se vede intr-adevar mult prea rar."
in continuare Cuviosul Parinte zugraveste chipul „noului crestinism"
purtator de duh antihristic: „Pentru multi ortodoxia a devenit o
chestiune de afiliere ia o parohie sau organizatie bisericeasca si de
indeplinire corecta a unui ritualism exterior. Este intr-adevar nevoie
de o desteptare duhovniceasca a Ortodoxiei, dar ea nu poate aparea din
rindurile ortodocsilor ecumenisti. Acestia in acord cu activistii
harismatici din rindurile protestantilor sau romano-catoliciior se
gasesc in armonie deplina cu duhul vremii. Ei nu se adapa de la
izvoarele vii ale vietuirii ortodoxe a Sfintilor Parinti, ci [...] se
identifica cu cel mai important curent al crestinismului apostat si
sincretist de astazi, de factura ecumenista." (Ortodoxia si religia
viitorului)
Sfintul Ierarh Averchie Tausev (+1976), fost egumen si
rector al
35

seminarului teologic din Jordanville, S.U.A., dezamagit fiind de mai
marii ecumenisti instapiniti astazi peste Biserica Ortodoxa a lui
Hristos, ne indeamna la adinca trezvie, fiindca acum mal mult ca
oricind: „Pastorii Bisericii au ramas cu~ o intelegere slaba a
crestinismului, intunecata, confuza. O falsa intelegere, dupa buche,
distrugind viata duhovniceasca in lumea crestina, distrugind
crestinismul, care este fapta, nu buche. Trist este sa vezi cui au
fost incredintate si pe ce miini au cazut oile lui Hristos, cui a fost
incredintata pastorirea si mintuirea lor. Apar lupii imbracati in
blana de oaie, recunoscuti dupa faptele si roadele lor. incotro s-o
apucam daca cei carora le sint incredintate sufletele oamenilor nu le
calauzesc spre mintuire, ci spre pierzanie vesnica! [...] E necesara o
prudenta deosebita [...] ca sa nu confundam lupul cu pastorul si sa ne
incredem cu usurinta in acela care poate sa ne duca sufletul la
pierzare, calauzindu-l pe un drum gresit, [...] Vremurile noastre sint
vremurile desavirsitei saraciri de indrumatori duhovnicesti, de aceea
este cu neputinta de a mai gasi stareti adevarati cum au fost cei din
vechime. in legatura cu aceasta, Sfintul Ierarh Ignatie
[Briancianinov] isi aminteste cit de mult a suferit de pe urma deselor
intilniri cu asa-zisii indrumatori duhovnicesti, bolnavi ei insisi de
orbire si amagire de sine, si cite zguduiri amare si grele a indurat
din aceasta pricina."42 (Marea apostazie)
Aratind incotro bat vinturiie intelepciunii antihristice aducatoare de
duh nou in pravoslavnica ortodoxie si cine sint papusarii bilciului
ecumenist Cuviosul Serafim Rose (+1982) ne spune: „Teologii noii
scoli, nerabdatori sa se conformeze modei intelectuale, sa citeze din
cea mai
Cuvint potrivit indeosebi crestinilor usuratici, care, impinsi de
rivna fara pricepere, cad in draceasca insekre de a-si lua drept cirma
in gindirea si vietuirea duhovniceasca pe preot, iar nu pe sfinti.
Acest fapt se intimpla din doua pricini. Intii, pentru ca preotul este
un om moral (daca este!), impresionindu-1 pe crestin pina intr-atit
incit nu mai ia seama la cit de ortodox ori nu gindeste acel preot.
Apoi, datorita faptului ca astazi crestinul e lenes in citirea
Vietilor si a scrierilor Sfintilor Parinti, nu mai are o cunoastere a
invataturii ortodoxe, dupa care.sa poata afla cit de ortodox este
sfatuitorul. Prin aceste cuvinte, nu dorim sa indepartam pe crestini
de Biserica si de preoti, ci doar ii indemnam sa cintareasca tot ce
primesc, vad si aud in ortodoxia de astazi dupa o singura masura:
masura Sfintilor Parinti, de care este datoare sa asculte intreaga
suflare crestina, in frunte cu arhiereii si preotii. Cine face altfel
va cadea in erezia numita ecumenism, neavind parte cu sfintii cei
iubitori de Hristos. Asadar, sa urmam in cele duhoMiicesti nu pe orice
preot, ci pe pastorul care urmeaza el insusi, cu fapta si cu cuvintul
sfaturile si vietuirea Sfintilor Parinti ai Bisericii, dupa cuvintele
Sfmtului Ierarh Ignatie Briancianinov.
36

recenta literatura protestanta si romano-catolica, sa adopte
superficialul lumii contemporane, si in special cel al lumii
academice, au fost pe buna dreptate numiti teologi la o tigara. Cu
aceeasi indreptatire i-am putea numi teologi la un pahar cu vin sau
sustinatori ai teologiei cu stomacul plin sau ai spiritualitatii
confortabile. Mesajul lor nu are nici o putere, pentru ca ei sint in
intregime din lumea aceasta, adresindu-se oamenilor lumesti intr-o
atmosfera lumeasca. Din tot acest mesaj nu va rezulta nici o virtute
ortodoxa, ci numai vorbarie prosteasca, fraze pompoase si goale." (Mai
aproape de Dumnezeu)
Iar Sfintul Ioan Iacob Hozevitu! (+1960), intristat de vietuirea lor
searbada, precum si de infatisarea neduhovniceaca, ba chiar papistas-
muieratica a unor astfel de clerici „slujitori" ai lui Hristos,
adauga: „De multa grasime si nefrica de Dumnezeu li s-a intunecat
mintea si au napiriit, cazindu-le parul, si barba si mustata [adica, s-
au tuns si s-au barbierit], facindu-se ca femeile. De aceea, Sfintele
Canoane aie Sfintilor ei le calca in picioare, dar predica sus si tare
ca sint ortodocsi." in continuare aratind cum prin blindetea
pastorilor fata de nelegiuiti, ba chiar prin imprietenirea cu ei,
acestia se fac vrajmasi ai lui Hristos, pastrind insa chipul bunei-
cuviinte si parutei evlavii, Cuviosul adauga: „Dar astazi ce ne este
dat sa vedem in lumea crestinilor nostri: cutare frate sau cutare
preot [...] lauda dogmele cele fara de Dumnezeu ale ateilor, ba fac si
tovarasie cu dinsii si nimeni nu se fereste de unul ca acesta si nici
nu i se da pedeapsa cuvenita. Unii se mai feresc putin de cei
inselati,, altii insa se sflesc temindu-se de razbunare. [...] Ca sa
fie protejati de guvernarea ateilor, pastorii cei duhovnicesti ascund
astazi toiagul mustrarii si pleaca steagul credintei in fata
stapinirii lumesti. Ba unii lauda pe stapinitori si le fac parada (te-
deum-uri). Se tem pastorii sa nu jigneasca pe fiarele cele
cuvintatoare, [...] Nu-i atit de primejdioasa ispita care vine de la
vrajmasii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija numai la cele
pamintesti sau de la cei destrabalati care nu pot usor sa vatame pe
crestini. Primejdia vine de la fratii cei mincinosi care sint dusmani
ascunsi cu atit mai prirnejdiosi cu cit ei cred ca sint frati buni.43
Predica si ei orfbdoxia, dar oarecum schimbata si prefacuta, dupa
placul lumii acesteia si stapinitorului acestei lumi. Predica lor e ca
o hrana prielnica care a inceput sa se strice si, in loc

' Adica par a fi la fel de ortodocsi ca si adevaratii ortodocsi.
37
57

sa hraneasca, otraveste pe cei care o maninca. Ei aduc tulburare in
rindurile crestinilor. Acestia sint ispita cea mare a neamului celui
de pe urma. Despre ea a proorocit Domnul ca vor fi in veacul cel de
apoi: Multi vor veni in numele Meu si pe multi vor insela (Matei
24:5). Vorbesc si fratii mincinosi de sfinta si preadulcea ortodoxie,
de dragoste, de curatie pentru fapta buna, de smerenie si de virtute,
si ajuta obstile crestinesti. Gt e de greu pentru ortodocsii cei
curati si simpli sa inteleaga pe cine au inaintea lor. Cit e de usor
sa fie atrasi la ideile lor „filosofice" si sa-i creada! Daca
rascoleste cineva adinc in sufletele acestor oameni, va gasi nu
dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci inchinarea unui idol care
se numeste om." (Hrana duhovniceasca)
Amintind despre pastorii cei de demult ai Bisericii Ortodoxe, pastori
care prin rivna spre pastrarea dreptei credinte si-au agonisit
sfintenia, cit si despre ce sint astazi pastorii Bisericii, Sfintul
loan Gura de Aur (+407) ne spune: „insa multa deosebire vad intre
pastorii de odinioara si cei de acum. Aceia erau razboinici, acestia -
fugari; aceia binecredinciosi cartilor si dogmelor, acestia - hainelor
si mizilicurilor. Acestia, ca niste naimiti, lasa oile si fug; aceia
sufletul lor si-l puneau pentru oi, urmind Pastorului cel bun. O
fericiti barbati ale caror nume sint in cartea vietii, de care s-au
infricosat demonii, si s-au cutremurat ereticii si au inchis gura
celor ce graiesc nedreptati! [...] Zic si eu cu lacrimi: unde este
corul acela fericit al episcopilor si invatatorilor care au stralucit
ca luminatori in lume, tinindu-se de cuvintul vietii? [...] Unde este
Evodie, buna mireasma a Bisericii si urmasul si urmatorul Sfintilor
Apostoli? Unde este Ignatie, casnicul lui Dumnezeu? Unde Dionisie,
pasarea cerului? Unde, Ipolit cel preadulce si bineintelegator? Unde
Vasile ce! Mare, ce trebuie socotit deopotriva cu ultimul dintre
Apostoli? Unde-i Atanasie cel sfint si nesatul de virtuti? Unde e
Grigorie, al doilea teolog si ostasul de neinvins al lui Hristos, unde
Efrem cel de mult pret, mingiierea celor deznadajduiti, povatuitorul
tinerilor, calauzirea de mina a celor ce se pocaiesc, sabia impotriva
ereticilor, primitorul Duhului, vasul virtutilor? Ai vazut cit de mare
e deosebirea sl cita osebire intre barbatii aceia fericiti si sfinti
si cei de acum? [...] Aceia erau puternici si in cuvint si in fapta,
iar acestia in bunuri si agoniseli si in cai, si magari, si in mosii,
si turme si brutarii si mese stralucite. La ei mult e cuvintul despre
acestea [chiverniseli] in fiecare zi si noapte, iar cuvint despre
turma cea cuvintatoare, nici unul, pentru care fapt vor da raspuns
38

in ziua judecatii. [...] Apoi se apropie [de popor] nu ca cei saraci,
ci purtind haine stralucite, agonisind punga groasa si gituri ca de
tauri ingrasati, tragind la sine multimea ucenicilor, dar mai degraba
a bucatarilor. [...] Apoi, daca unul din ereticii cei fara de Dumnezeu
graieste fara de socoteala rastalmaciri, nu este nicaieri nici unul
care sa raspunda impotriva razboinic. Toti se fac saraci atunci, toti
tacuti, toti fugari. [...] O adinc a! rusinii! O, prapastie a
rautatii! O, amaraciune a iubirii de arginti! O pintece nesatios!
[...] Desfatindu-va, imbatindu-va, vreti sa biruiti ereziile? [...]
Ascultati, preoti ai Domnului, imparati ai pamintului si toate
popoarele, [...] caci vreau sa va indestulez pe voi din Sfintele
Scripturi, ca nu toti cei ce se numesc crestini sint crestini, ci
numai se amagesc chemindu-se cu numele de crestini, cu chemare goala!
Cu cuvintul sint multi crestini, dar cu purtarea putini si rari; cu
infatisarea sint ca si crestini si ca ucenici ai lui Hristos, dar cu
faptuirea tradatori; cu cuvintu! sint binecredinciosi si milostivi,
dar cu purtarea necredinciosi si nemilostivi; cu chemarea sint
crestini, dar cu faptele pagini, dupa cum a zis dinainte Proorocui
David: S-au amestecat intre neamuri si au invatat faptele lor. [...]
Cum se vor afla crestini cei ce savirsesc acestea? Dar cu cita
indrazneala cuteaza sa se numeasca pe ei insisi crestini! [.,.] Cel ce
se numeste crestin, de calca legamintele si fagaduintele si leapada
cuvintui Evangheliei si savirseste cele paginesti, nu-i foloseste
nimic sa se numeasca el singur crestin, dupa cum s-a aratat mai
inainte. [...] Dar cum cuteaza sa se apropie de dumnezeiestile Taine,
cei ce sint mai rai decit elinii? [...] [inteleptul] Solomon spune:
Cei necredinciosi fatarnicesc buna credinta. Si iarasi spune: Fiule,
sa nu te amageasca barbatii necredinciosi, nici sa mergi pe cale cu
ei. (Proverbe 1:10) Iar isaia Proorocul, dar mai degraba Domnul spune
prin Prooroc: Fii am nascut si i-am inaltat, dar ei m-au lepadat, Si
iarasi: Nu este bucurie pentru cei necredinciosi, zice Domnul." (isaia
1:2)
Jeluind ratacirea duhovniceasca in care vietuiesc dar ne trag si pe
noi acesti pastori „ortodocsi", Cuviosul Parinte Cleopa (+1998), cu
adinca mihnire adauga: „Vai de noi si de noi! Am ajuns mai rau decit
butucii cei nesimtitori, mai rai decit paginii, ca numai numele de
crestin il mai Purtam, Am ajuns cum a proorocit Pavel (+64), marele
luminator al lumii: In vremea aceea [crestinii] vor avea numai chipul
bunei-credinte, dar Puterea ei o vor tagadui." (Arhimandrit Cleopa.
indrumari crestinesti pentru
39

vremelnicie si vesnicie)
Crestinilor nedumeriti de faptul ca uneori si astazi, dar mai cu seama
in viitor, dezbinarea pentru dreapta-credinta va pune stapinire pe
ierarhii, preotii si crestinii Bisericii, ce se vor imparti in
pravoslavnici, adica iubitori si urmatori ai invataturilor Sfintilor
Parinti, si innoitori adica urmatori ai teologilor ortodocsi
ecumenisti, reeducati de teologia occidentala si protestanta, acestora
Sfintul Ierarh Chirii a! Ierusalimului (+386) te spune: „Sa nu te
tulburi daca vei auzi ca merg pina la varsarea singelui episcopi
impotriva episcopilor, preoti impotriva preotilor. Lucrul acesta a
fost scris mai dinainte. Asadar precum paginii odinioara, datorita
rivnei ce o aratau in prigonirea Bisericii, nu crutau pre crestini, la
fel si in vremea cea de pe urma, care nu e departe, buna parte din
stapinirea bisericeasca si dintre crestini, iubitori de pagini si
eretici, se vor ridica asupra fratilor lor, dindu-i in temnite si la
chinuri." Referindu-se la acestia, Sfintul Ierarh adauga: „Mai
inainte, ereticii isi marturiseau ratacirea lor pe fata; acum este
insa plina Biserica de eretici ascunsi."44 (Cateheze)
Nici Sfintul Lavrentie al Cernigovului (+1950), proorocind despre
ratacirile ierarhilor, preotilor si teologilor Bisericii, nu se
sfieste sa arate cum vor sluji cu rivna la propovaduirea invataturilor
straine ortodoxiei: „Preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului,
ci numai la caramizile lui Faraon." (Viata, invataturile si minunile
Sftntului Lavrentie al Cernigovului) Adica vor sluji cu rivna la
propovaduirea invataturilor ecumeniste, straine Bisericii, insa
folositoare la inchinarea din templul lui Antihrist.
Soarta preotilor slujitori lui Faraon-Antihrist este descoperita in
vedenia Sfintului Ioan de Kronstadt (+1908): „Si am vazut o masa mare
de oameni gonita din urma de niste draci uriciosi, care ii bateau cu
pari, cu furci si cu cangi. L-am intrebat pe Staret: Acestia cine
sint? Staretul a raspuns: Acestia sint cei ce s-au lepadat de sfinta
credinta si de Biserica apostoleasca si soborniceasca si au schimbat
credinta. Erau acolo preoti, monahi, monahii si mireni..." (Taina
faradelegii)
Spre rusinarea pastorilor Bisericii, care crutindu-se pe ei insisi de
osteneala marturisirii adevarului fata de pagini si eretici, nu cruta
insa dreapta Credinta Ortodoxa, nici pe crestini de pacatul
apostaziei, Sfintul
44 Despre ereticii ascunsi, atit crestinii vremii noastre cit si ei
insisi (ereticii), nu stiu si nu cred despre sine ca sint eretici.
40

Ierarh Nicolae Velimirovici (+1956) ne istoriseste cum unul dintre
sfintii din vechime - cuviosu! Serapion - fiind atit de rivnitor spre
a-i aduce la Hrlstos pe pagini si eretici „nici pe sine nu s-a crutat
citusi de putin cind a fost vorba sa-i intareasca pe oameni in dreapta
credinta ortodoxa. Astfel s-a dat pe sine sa fie vindut ca rob unui
eretic maniheu, numai sa-l lecuiasca de erezie. Altadata s-a dat sa
fie vindut ca rob unui pagin numai ca sa-l boteze in credinta
crestineasca. Asadar Biserica lui Dumnezeu nu a fost nicicind lipsita
de rivnitori aprinsi." (Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi,
II)
Amintind despre doi tineri anglicani din Uganda ce cautau dreapta
credinta apostolica si ce fel de convingeri avea arhiereul sfatuitor,
Cuviosul Serafim Rose (+1982) povesteste: „Mai intii au gasit pe
cineva care se numea pe sine ortodox, dar era un sarlatan care Ie-a
aratat ceea ce el numea taine. [...] Le-a parut rau ca s-au lasat
inselati si au schimbat gindul si au inceput din nou sa caute. Primul
episcop pe care i-au intilnit nu era unul prea bun si le-a spus: A, nu
va mai osteniti, toate religiile sint la fel. intoarceti-va la
anglicani." (Mai aproape de Dumnezeu)
Privitor la aceeasi categorie de ortodocsi, precum ierarhul de mai
sus, iata ce ne povesteste si Cuviosul Filotei Zervacos (+1980): „Cind
i-am intrebat pe intelectualii otomani de ce otomanii si indeosebi
intelectualii si savantii care au studiat mult si au cercetat
Evanghelia, nu imbratiseaza crestinismul, pe cind dintre indieni,
chinezi, japonezi, multi trec la crestinism, mi-au raspuns: Noi
intelectualii, citi am citit Evanghelia, recunoastem ca aceasta este
mai dreapta decit Coranul si multi dintre noi ne-am gindit sa trecem
la crestinism, dar una din cauzele pentru care nu trecem smteti voi
[...] care-L huliti pe Hristos Dumnezeul vostru."
Hule impotriva iui Hristos sunt nu doar cunoscutele blasfemii lesne de
sesizat ci si conceptiile teologice personale straine de adevarurile
Sfintilor Parinti lasate Bisericii. Pentru aceasta Cuviosul Paisie
Aghioritul adauga: „Nimeni - nici Paisie, nici duhovnicul, nici
episcopul, nici patriarhul - nu pot avea parerea lor personala si in
baza acestora sa ceara supunere de la poporul lui Dumnezeu. Mai curind
ar trebui ca acestia toti sa-si supuna Parerea lor vointei lui
Dumnezeu care se face cunoscuta prin mijlocirea cunoasterii
Evangheliei. Nu-mi impun eu ideile mele personale ci tuturor celor
care ma intreaba le descopar cu smerenie judecata Bisericii. [...]
Iata de ce una din cele mai grele incercari survine atunci cind
iubitii nostri arhipastori nu sprijina lupta noastra si pornesc pe un
drum gresit, silindu-ne si pe noi sa
41

procedam in acelasi mod. La aceasta ispita se cuvine sa raspundem prin
cuvintele apostolului atunci cind sinedriui ie-a interzis
[apostolilor] sa propovaduiasca Numele lui Hristos: «Trebuie sa
ascultam mai mult pe Dumnezeu decit pe oameni.» (Cu durere si dragoste
pentru omul contemporan)
Dovada ca si teologul si preotul si episcopul si patriarhul pot
pacatui in cele ale credintei, daca neglijeaza cuvintele Sfintilor si
rinduieliie Bisericii impunindu-si parerile lor personale, sta si
aceasta relatare: „Qnd turcii mahomedani s-au apropiat amenintind
Constantinopoluiul [...] Sinodul Bisericii Ortodoxe Grecesti s-a
adresat catolicilor, cautind sprijin la ei si invoindu-se sa-l
pomeneasca pe papa. Doar unu! dintre arhierei a refuzat sa iscaleasca
- episcopul Marcu a! Efesului - iar Duhul Sfint a fost cu el, nu cu
sinodul. La urma patriarhul cu toti episcopii s-au alaturat iui,
inlaturindu-si greseala." (Slujba, viata si acatistul Sfintilor
Ierarhi Fotie Constantinopolitanul, Grigorie Palama si Marcu ai
Efesului)
VI.
Nu cumparati si nu cititi cartiie45 in care „teologii
ortodocsi", ori cei apartinind cultelor si confesiunilor,
innoiesc Ortodoxia si secularizeaza adevarata vietuire
dupa scrierile lasate noua de Sfintii Parinti
prin
invataturi straine, adevarate apologii ale gindirii
ecurneniste,, precum sint:
Ortodoxie si catolicism de Preot Prof.dr. Dumitru
Popescu; Biserica,
societate, lume de I.P.S. Dr, Damaschinos Papandreou,
Mitropolitul
Elvetiei; Mostenirea crestina a Europei de Cardinal Joseph
Ratzinger;
Ortodoxia si problemele lumii contemporane de Anastasios
Ianulatos,
Arhiepiscop ai Tiranei si a toata Albania; Dincolo de
ecumenism de
Vladimir Zelinski; Dupa absolut, viitorul dialogic al reflexiei
religioase de
Leonard Swidler; Patriarhul Bartolomeu I - Adevar si Libertate si
Taize, un
sens al vietii de Olivier Clement, Ed. Anastasia, 1998; Teologia
ortodoxa in
România contemporana de Preot Prof. loan Bria; Sectologie sau apararea
dreptei credinte de Diacon Prof. P.I. David; Misiune si dialog de
Preot Prof.
Minai Himcinski; Duhul Sfint si unitarea Bisericii de Arhimandrit Dr.
Andrei
in Rinduiala Sfintei Spovedanii .si a Sfintei impartasanii, Iasi,
2002, Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan invata ca intre pacatele
pe care trebuie sa le marturiseasca crestinii este si acesta: „Citirea
cartilor rele despre Dumnezeu ".
42

Scrima; Prozelitismul, piedica in calea unitatii crestine, in trecut
si astazi de Preot Viorel Georgescu; Ecumenismul, religia veacului XXI
de Romeo Corbu; Reconcilierea, dar al lui Hristos si inceput de viata
noua, ***, Ed. Trinitas, Iasi; Reconcilierea in Hristos si
consecintele spirituale pentru renasterea omului si a societatii, ***,
Ed .Trinitas, Iasi; Rugaciune pentru unitatea crestinilor de Consiliul
Pontifical pentru Promovarea Unitatii crestinilor; Un singur Dumnezeu?
de Preot Dan Sandu; in dragoste si adevar - dialogul teologic oficial
ortodoxo-catolic Rodos-Balamand de Preot Prof. Irimie Marga; Manual de
misi'ogie ortodoxa de Pr. Gheorghe Petraru; Bisericile Rasaritului si
Apusului de-a lungul istoriei bisericesti de Ernst Cristoph Suttner;
Taina iubirii de Paul Evdochimov; Noul crestinism de Claude-Henri,
conte de Saint-SImon; Un veac ce inca nu s-a incheiat de Preot Vasile
Nichita; Viata in Hristos de Preot Alexandru Men etc.
De asemenea, brosuri, ziare si reviste precum sint: Vestitorul
Ortodoxiei (ziarul Patriarhiei Române); Candela Moldovei (revista
Mitropoliei Moldovei si Bucovinei); Teologie si viata (tot a
Mitropoliei Moldovei si Bucovinei); Deisis (Mitropolia Ortodoxa Româna
pentru Germania si Europa Centrala); Lumea credintei (magazin
ilustrat); Argesul Ortodox (Episcopia Argesului si Muscelului);
Credinta Strabuna (Arhiepiscopia Ortodoxa Româna a Alba-Iuliei);
Calauza Ortodoxa (Episcopia Dunarii de Jos); Glasul adevarului
(Episcopia Buzaului si Vrancei); Lacrima (Episcopia Buzaului); Lacrimi
(Manastirea Robaia-Arges); Credinta neamului (Manastirea Bistrita),
Vestea Buna (parohia ortodoxa Raducaneni); Gazeta crestina
(Protopopiatul Botosani); Lumina lina (New York); Buletinul Episcopiei
(Episcopia Româna din Ungaria) etc.
Desi in respectivele ziare si reviste putem intilni informatii
„interesante" si „utile", totusi - datorita orientarii ecumeniste,
atee deci si promovarii duhului lumesc in Ortodoxie - ele sint foarte
daunatoare ortodocsilor doritori de mintuire. Semnatarii acestora
lauda initiativele lumesti ale Bisericii, ba chiar cu totul
neortodoxe, precum sfintiri de teatre45, monumente, muzee,
46 r\ uespre teatre, vezi la Parintele Cleopa -Predici la duminicile
de peste an (p. 183-185);
Hristoitia de Sfintul Nicodim Aghioritul si la Sfintul Ioan Gura de
Aur in Putul si
adunare de gnu, Ed.Anastasia, Bucuresti, 2000 si in Cuvinte alese,
Ed.Reintregirea,
Alba Iulia, 2002 (p.53).
43

sali de sport47 si alte edificii slavitoare ale pacatosului om;
incuviinteaza preocupari lumesti precum: participari la mitinguri,
prietenii, infratiri si programe sociale ce nu au nimic comun cu
vietuirea in Hristos, activitati culturale straine de vietuirea
duhovniceasca, inovatii canonice si dogmatice cu totul antiortodoxe ce
aduc in Biserica Ortodoxa un suflu nou catolico-protestant; hotariri
si decrete prin care ierarhia BOR secularizeaza48 vietuirea preotilor,
monahilor si a crestinilor Bisericii, dupa standarde si principii
socio-politice, asadar cu totul pamintesti. Nu in ultimul rind
paginile acestor publicatii popularizeaza in lumea ortodoxa felurite
conferinte, intruniri si dialoguri comune unde Hristos, Adevarul, este
tradat de pastorii Bisericii, care unindu-se cu necredinciosii
cultelor si confesiuniior ratacite, ratacesc ei insisi pe crestinii de
rind. Asadar intelepciunea ce razbate din astfel de publicatii nu este
ortodoxa si nici mintuitoare, fiindca e straina de
4/ Despre sport, vezi in Hristoitia de Sfintul Nicodim Aghioritul si
la Sfintul Ioan Gura de Aur - Predici. Sportul isi are originea in
vechile intreceri pagine in timpul carora multi participanti isi
pierdeau viata. in primele veacuri dupa Hristos, pe stadioane, in
circuri, in arene, paginii obisnuiau a da pe crestini fiarelor, pentru
desfatarea spectatorilor. Nu in ultimul rind, sportul se face vinovat
de educarea omenirii spre vietuirea trupeasca, deprinzind pe
practicanti cu grija fata de trup, cu pacate precum imbuibarea,
mindria, parerea de sine, trufia performantelor si a cistigului,
dispretuirea celui neputincios etc, obisnuindu-i pe acestia cu
vietuirea desarta, straina de duhul crestinesc. Daca in trecut Sfintii
Parinti au hotarit ca drept-credinciosii crestini sa nu practice cele
trupesti, nici sa participe la evenimente dedicate trupului, iata ca
astazi, nu numai popoarele crestine, ci insasi Biserica
„increstineaza" sportul, dedicindu-i praznuiri, numite „campionate",
„olimpiade", aducindu-i chiar elogii. Vezi despre aceasta Candela
Moldovei nr.7-9, iulie-septembrie 2004 (p.57); Vestea Buna nr. 41,
august 2004 (p.8) si aceeasi revista nr. 42, septembrie 2004 (p.8).
Mai adaugam, in treacat, ca sportul este unul dintre cele mai
puternice instrumente ale globalizarii masonice si deci ale
ecumenismului.
Privitor la mijloacele secularizarii prin care B.O.R. organizeaza,
coordoneaza si supravegheaza vietuirea monahilor, vezi: Regulamentul
pentru organizarea vietii monahale si functionarea administrativa si
disciplinara a manastirilor. Diagrama monahala (situatia prezenta si
perspective de viitor privind fiecare manastire din cuprinsul
Arhiepiscopiei Iasilor), un adevarat rechizitoriu politienesc;
circulara trimisa tuturor manastirilor privind intrarea novacilor in
manastiri. Vezi si articolul Legitimatie de calugar din Jurnalul
National din 21 ianuarie 2003, in care P.S. Ioachim al Romanului
someaza pe monahi sa se lase indosariati. Faptul a fost criticat in
revista Credinta Ortodoxa, ceea ce 1-a determinat pe numitul ierarh sa
interzica editarea acesteia. Vezi si atitudinea dispretuitoare a
acestuia fata de crestinii si monahii din valea Comanestiului, pe
forumul sitului www.sihastru.org precum si informatiile de pe situl
■www.sihastru.org/mirem.
44

duhul Evangheliei si al lui Hristos, de duhul Sfintilor Parinti si de
scrierile lor. Despre duhul si invataturilor noilor „intelepti" ai
Bisericii, iata ce ne spune Dumnezeu prin gura Sfintului Prooroc
Ieremia (veacul VI I.H.): „Iar poporul Meu nu cunoaste hotarirea
Domnului. Cum puteti voi sa ziceti: Sintem intelepti si avem legea
Domnului? Caci, iata, pana cea mincinoasa a carturarilor a prefacut-o
in minciuna." (Ieremia 8:8)
Sfintul Apostol lacov (+44) - aratind ce duh inspira pe acesti
carturari, de unde purced invataturile ierarhilor, preotilor si
teologilor ecumenisti -ne previne: „intelepciunea aceasta nu vine de
sus, ci este paminteasca, trupeasca, draceasca." (lacov 3:15)
Sfintul Luca al Crimeii (+1961) privitor la aceasta intelepciune,
graieste: „Noi crestinii sa nu ne mindrim cu intelepciunea
paminteasca."49 (La portile Postului Mare)
Graind deopotriva cu toti sfintii Bisericii, Sfintul Maxim Grecul
(+1555) ne invata cum sa deosebim falsele invataturi de cele cu
adevarat ortodoxe, care sint criteriile dupa care putem pricepe daca
cele ce citim sint „bune" sau „rele", aratindu-ne de ce nu trebuie sa
citim ceea ce e otravitor vietuirii in dreapta credinta si ce trebuie
sa facem cu astfel de publicatii cum sint cele ce
popularizeaza noua ortodoxie - ortodoxia ecumenista:
49 intelepciunea paminteasca a luat de mult timp locul intelepciunii
duhovnicesti, inca de la infiintarea statului unitar modem (1859).
Datorita organizarii tuturor institutiilor moderne pe principii
umaniste, impuse de francmasonii „patrioti", invatamintul s-a
despartit intru totul de Biserica, indeosebi prin reformele infaptuite
in vremea lui Cuza si a lui Carol I. Astfel, cultura seculara, duhul
pamintesc, s-a instapinit peste neamul românesc, aducindu-1 pina la
apostazia contemporana. Vezi: Raport adresat Majestatii sale Regelui
asupra Ministerului Instructiunii Publice si al Cultelor de Spini
Haret, Bucuresti, 1903; Scoala si caracter de Vasile P. Nicolau,
Ed.Cultura Româneasca, Bucuresti, 1938; Organizarea institutiilor
moderne ale Statului Român (1856-1866) de Grigore Chirita, Ed.
Academiei Române, Bucuresti, 1999.
Privitor la educatia copiilor, tributara aceleiasi intelepciuni
pamântesti a scolii, lipsite de repere duhovnicesti si teologice vezi
si lectiile de curvie din Programul National al materiei „Educatie
pentru sanatate ", elaborat de Ministerul Educatiei si Cercetarii sub
directa indrumare a Excelentei Sale Domnului Ex-Prim-Ministru Adrian
Nastase; Cartea pentru copii si Cartea pentru parinti de psiholog Ana
Munteanu, carti de educatie sexuala pentru copiii de gradinita. Despre
acestea, vezi si inaintemergatorii Antihristitnlui de Danion Vasile,
Ed. Cartea Ortodoxa, 2004 (p.17-19); precum si articolul Lectii de sex
la gradinita de Laura Catuneanu in Jurnalul National, miercuri 24
noiembrie 2004; Studii istorice românesti, voi. I, nr. 5, 1995 (p.3-9)
si voi. II, nr. 1, 1996 (p. 60); Credinta ortodoxa, au VI, nr. 2,
februarie 2002 (p.20).
45

„Dumnezeiescul Mingiietor ne-a invatat limpede sa nu ne lasam atrasi
de valul oricarei invataturi, ci cu mare grija si cu trezvia mintii,
sa cercam duhurile, adica sa vedem daca acele carti, alcatuite de unii
oameni, sint intr-adevar de la Dumnezeu [...], sa vedem daca se
potrivesc in toate cu Sfinta Scriptura cea adevarata [...] si cu
dogmele teologice adevarate ale Sfintilor si invatatorilor. [...] Iar
daca acele carti nu se potrivesc in toate cu Scripturile insuflate de
Dumnezeu, atunci trebuie sa le lepadam si sa nu ne uitam in ele,
deoarece sint hulitoare si ticaloase si ne despart de Dumnezeu. [...]
Caci, prin cuvintele lor fatarnice si bune la aratare, pe care le
alatura ia cuvintele lor daunatoare sufletelor, ademenesc sufletele
oamenilor simpli si, in chip tainic, ii atrag impreuna cu ei in
prapastia pierzarii." (Tilcuiri si sfaturi)
Deopotriva cu Sfintul Maxim, graieste si Sfintul Ierarh Chirii al
Ierusalimului (+386), care proorocind despre pastorii ecumenisti ai
Bisericii, numiti ortodocsi, arata: „Alta invatatura afara de aceasta
[ortodoxa primita de ia Sfintii Parinti] sa nu primiti nici chiar daca
noi care va invatam acum, ne-am schimba si am grai invataturi contrare
acestora." (Cateheze)
Osebirea dintre scrierile cu adevarat ortodoxe lasate noua de Sfintii
Parinti si publicatiile ortodoxe cu invataturi straine Bisericii,
strecurate astazi printre noi, o vadeste Cuviosul Serafim Rose
(+1982), care zice: „Trebuie sa recunoastem cinstit un adevar dureros,
dar necesar: o persoana care citeste cu seriozitate pe Sfintii Parinti
si care se lupta dupa puterile sale [...] sa duca o viata ortodoxa
duhovniceasca [...] trebuie in mod constient sa se nevoiasca, sa duca
o altfe! de vietuire decit cea aratata in aproape toate cartile50 si
periodicele ortodoxe de astazi." (Mai aproape de Dumnezeu)
Despre miasma raspindita de manualele invataturii ecumeniste si despre
foloasele pe care acestea le aduc crestinilor si lui Dumnezeu, iata
Aici, Cuviosul nu se refera la toate cartile ortodoxe ce se publica
astazi, ci doar la marea parte din cele ale caror autori sint
inteleptii vremii noastre. Marele pacat al acestora e faptul ca nu
ingrijoreaza pe crestini fata de duhul vremii, nu spun adevarul si
nici nu au o atitudine critica si realista fata de compromisul in care
este tirita Biserica. Aceste scrieri nu invata, nici nu indeamna pe
credinciosi sa lupte cu „binele" lumesc si cu toata desfatarea
contemporana, ci, dimpotriva, incuviinteaza caile lumesti ale
omenirii, lauda mincinoasa vietuire a ortodocsilor crestini de astazi,
nu deranjeaza in nici un fel societatea contemporana. Datorita
promovarii acestei stari de lucruri de catre presa bisericeasca, multi
oameni, indeosebi intelectuali, se tin departe de Biserica. Cine are
indoieli fata de duhul ce razbate din presa bisericeasca poate compara
invataturile oricarui ziar sau revista cu invataturile Sfintilor
Parinti.
46

ce ne spune Sfintul Ioan de Kronstadt (+1908) potrivit cu descoperirea
ce i s-a aratat: „Si, iata, am vazut o movila inalta de carti, si
printre ele se tirau niste viermi ce raspindeau o duhoare
insuportabila. L-am intrebat pe Staret ce fel de carti erau acelea:
„Carti ateiste, hulitoare de Dumnezeu, care-i vor sminti pe toti
crestinii prin invataturi straine."51 (Taina faradelegii) Astazi
foarte multi oameni sint amagiti cu numele lui Hristos. Multi eretici
pretutindeni flutura numele lui Hristos in felurite emisiuni,
conferinte, seminarii etc. invatind invataturi straine Evangheliei si
Sfintilor Parinti. in aceiasi fel procedeaza si pastorii ecumenisti
spre a amagi simplitatea crestinilor neinvatati in cele ale dreptei
credinte, Despre invataturile care intrebuintind numele lui Hristos ne
aduc pieirea, Cuviosul Varsanufie de la Optina (+1913) arata: „Azi e
foarte usor sa cazi de la Hristos si sa ajungi in ghearele
stapinitorului intunericului. Mergi pe strada si intr-o vitrina vezi
expusa o carte care se pare ca vorbeste despre dumnezeirea lui
Hristos. Atunci gindu! iti spune: Hai, cumpar-o si citeste-o! E bine
ca omul sa nu dea importanta unui astfel de gind, ci sa cugete: Cine
mi-a adus acest gind? Cine altul decit diavolul, de vreme ce cartea
are ca scop sa defaime invatatura Bisericii? Un altul a mers, a
cumparat-o, a citit-o si a trecut de partea cealalta: s-a lepadat de
Hristos."52 (Profetiisi marturii crestine pentru vremea de acum)
Vezi: Cultura civica, democratie, drepturile omului, toleranta de
Doina Stefaneseu, Elena Nedelcu, Mihaela Miroiu, Vasile Morar, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1995; Conventia cu privire la drepturile
copilului, UN1CF.F; Manual de religie pentru clasa a IX-a, Ed.
Didactica si Pedagogica si altele.
Astazi, inselarea duhovniceasca este deseori camuflata in termeni
aparent ortodocsi, precum: „Dumnezeu" - Cuvintul lui Dumnezeu pentru
astazi, Ed. United Christian Broadcasters, Ranile Domnului de Ioan
Suciu, Ed. Pan-Arcadia, Bucuresti; Parapsihologia, o cale a ratiunii
catre Dumnezeu? de Traian D. Stanciulescu, Ed. Timpuri, Deva, 1990;
Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu de C. H. Spurgeon, Ed. Lumina
lumii; „Isus" - Viata lui Isus de Ernest Renan; „Iisus" - Acatistierul
ortodox al Domnului Iisus Christos de Constantin Dogara, Ed.
Europolis, Constanta; „Cristos" - De la magie neagra la Christos de
Doreen Irvine, Ed. Ariei, Timisoara, 1995; „Hristos" -Hristos, trupul
lumii si al vesniciei de Ierom. Ghelasie Gheorghe, Ed.Conphys, Rimnicu-
Vilcea, 2000; Urmarea lui Hristos de Toma de Kempis; Viata in Hristos
si Fiul Omului de AJexandru Men, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1998;
Calea catre Hristos de Ellen G. White, Ed. Pazitorul adevarului si
Parabolele Domnului Hristos, Casa de editura Cuvintul Evangheliei,
Bucuresti, 1993; „Mintuitor(ul)", „Fecioara Maria" - Cele sapte vineri
in cinstea Preasfintei Fecioare indurerate. Casa de editura Unitas a
calugarilor bazilieni; ,.Maica Domnului" ori: „credinta",
„crestin(ism)" - Esoterismul crestin de Rudolf Steiner, Ed.Univers
enciclopedic, Cluj Napoca; Crestinismul parintilor nostri de P- Blaj,
Casa de editura „Viata si sanatate", Bucuresti, 1995; Perspectiva
crestina de -Iulian Marias, Ed. Anastasia, Bucuresti,
2003; „spiritual(itate)", „duhovnic(ie)",
47

Sfintul Ierarh Ignatie Briancianinov (+1867) voind a ne pazi de
moartea invataturilor fals-Ortodoxe, ne previne si ne indeamna: „S-au
inmultit fara seaman cartile ce contin false cunostinte53, s-au
imputinat cu totul ucenicii sfintului adevar. [...] Sa nu-i ingaduim
mintii o alta lectura privitoare la cele duhovnicesti decit din
cartile scrise de scriitorii duhovnicesti ai adevaratei Biserici
Ortodoxe, despre care insasi Biserica a adeverit ca ei sint unelte ale
Duhului Sfint." (Taina faradelegii) „E cu mult mai sigur sa ne
conducem dupa Sfinta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti." [Marea
apostazie)
Despre ce si cum ar trebui sa scrie ierarhii, preotii si teologii
ortodocsi in ziarele, revistele si cartile Bisericii, ne arata
Parintele Serghiei Cetverikov, marturisind: „Fiind un aparator
inflacarat al Ortodoxiei, parintele Ambrozie [de la Optina] a scris
citeva articole si scrisori cu dovezi amanuntite si scurte impotriva
ereziilor luterane si papiste." (Viata Cuviosului Parinte Ambrozie de
la Optina)
Urmind Cuviosului Ambrozie, Cuviosul Parinte Cleopa (+1998) s-a
ingrijit a vadi cu aceeasi rivna ratacirile si eresurile contemporane.
Astfel

„Biserica", „religie" - Introducere in fenomenologia religiei de J.
Martin Velasco, Ed. Polirom, Iasi, 1997; Sensul religios de Luigi
Giussani, Ed.Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2000;
Convertirea religioasa de Emanuel Godo, Ed. Anastasia, 2002;
„evanghelie" -Evanghelia dupa Toma de Angela Marinescu, Ed.Anastasia,
1997; Evanghelia dupa Ioan de Rudolf Steiner, Ed.Arhietip, Bucuresti,
1996; Evanghelia pentru vremuri ca acestea de Petru Popovici,
Ed.Stephanus, Bucuresti, 1993; Marea evanghelie a lui Ioan trad. de
Gregorian Bivolaru, Ed.Shambala;£Va«g-/;e/w dupaloan -calea lui
Dumnezeu pentru România, editata de Biserica Baptista; „convertire",
„viata" - Conexiuni ascunse - o stiinta pentru sustinerea vietii de
Fritjof Capra, Ed.Tehnica, Bucuresti, 2004; Viata din abundenta de
E.Stanley Jones, Ed.Cartea crestina, Oradea, 1996; Pendulul vietii de
Hedi Fried, Ed.Vremea XXI, Bucuresti, 2004; „iubire/ dragoste" -Darul
iubirii de Kahlil Gibran, Ed.Herald, Bucuresti, 2004; Divina iubire de
Paramahansa Yogananda, Ed. RAM, 2001; „intelepciune"- Manual de
intelepciune pentru oamenii de rind de Joseph Maria Bochenski,
Ed.Limes, Cluj-Napoca, 2003; „desavirsire" - Calea spre desavirsire de
Alina Simina, Ed.Solteris, Piatra Neamt, 2003; „unitate", „toleranta",
„comunitate", „conciliere", „reconciliere" si altele.
De asemenea, vezi cartile scrise de yogin-ul „crestin" Ghelasie
Gheorghe (ieromonah!), ori de bioenergeticieni, radiestezisti si alti
ocultisti, precum Lazarev, Vasile Andru, Ioan Tugui, Mihai Dogaru,
Mario Vasilescu, etc. Acestia nu indeamna direct la lepadare de
Hristos, ci ofera lumii noi viziuni asupra Ortodoxiei, potrivnice
Sfintilor Parinti.
53 Precum: Biblia ilustrata, Evanghelii apocrife (dupa Toma, eseniana
etc.) traduse de Cristian Badilita, Ed.Polirom, Iasi, 1999, Cartea
apocrifa a lui Enoh, Braul Maicii Dimmdui, Epistolia, Talismanul,
Medicina Isihasta, Apocalipsa decodificata etc.
48





parintele marturiseste: „Eu am scris o carte despre credinta ortodoxa
care s_a tiparit in doua editii unde am pus pe Martorii lui Iehova si
toate ereziile." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VII) Iar pastorilor
Bisericii si tuturor crestinilor care in loc sa apere dreapta credinta
de toate ereziile cultelor si confesiunilor, acestia fac apologia
ecumenismului, (aparindu-l de anatemele Sfintilor Parinti), Batrinul
le spune: „Se cade asadar oricarui preot ortodox si oricarui crestin
al Bisericii noastre dreptmaritoare, sa fie un bun ostas al Bisericii
lui Hristos cu toata evlavia si cu minie barbateasca si tare sa apere
prin cuvint si prin scris adevarul dreptei noastre credinte." (Ne
vorbeste Parintele Cleopa, IV)
Celor ce prin scrierile lor dau putere ereticilor si curaj paginilor,
Sfintul Ierarh loan Gura de Aur (+407) le zice: „Vai voua, calauze
oarbe, neinvatati si neintariti! Aratosi nu cu hainele si nu cu
cartile, care ati lasat cuvintul iui Dumnezeu si slujiti pintecelui;
iar catre noi: Multi neinvatati si neintariti au rastalmacit
dumnezeiestile scripturi: dar tu vezi sa nu crezi lor [...] Ai pe
multi credinciosi, iubitule, desi nu pe pamint ci in cer, cu care
sirguieste sa fii intotdeauna in intelegere. Ai acolo sarbatorile
ingerilor, ai pe partriarhi, pe prooroci, pe apostoli, pe
evanghelist!, ai pe mucenici, pe cuviosii marturisitori si pe cei ce
au stralucit in viata monahala, multime multa ale caror nume sint in
cartea vietii. Pe acestia doreste-i, pe acestia urmeaza-i, pomenirea
acestora sa o ai in inima ta ziua si noaptea, totdeauna tinind in
miinile tale cartile acestora. Citeste-le ca sa ai mult folos. Fa-te
negustor al cuvintului dreptatii, ca sa poti mustra pe cei ce le spun
impotriva, si sa certi pe cei ce spun basme si sa aduci la tacere pe
eretici si pe cei ce cad sa-i povatuiesti si sa-i intorci." (Cuvint
despre proorocii mincinosi si despre invatatorii mincinosi si despre
cei fara de Dumnezeu eretici si despre semnele sfirsitului acestui
veac, PC 59)
Sfintul Maxim Grecul (+1555) - aratindu-ne cum putem pricepe daca cele
citite sint dupa Dumnezeu, adica ortodoxe, sau intr-atit de
falsificate, incit, desi sint eretice, par a fi ortodoxe - ne invata:
„inceputul cuvintelor Tale este adevarul si vesnice toate judecatile
dreptatii Tale (Psalmul 118:60) si Cuvintele Domnului, cuvinte curate,
argint lamurit in foc, curatitde pamint, curatit de Sapte ori (Psalmul
11:6). Prin aceasta Dumnezeiescul Mingiietor ne-a invatat limpede sa
nu ne lasam atrasi de valul oricarei invataturi, ci cu mare grija si
cu trezvia mintii, sa cercam duhurile sa vedem daca acele carti
alcatuite de unii oameni sint intr-adevar de la Dumnezeu, dupa
cuvintele dumnezeiescului
49

Apostol si Evanghelist Ioan, adica sa vedem daca se potrivesc in toate
cu | Sfinta Scriptura cea adevarata, prooroceasca si apostoleasca,
scrisa de Sfintul Duh, si cu dogmele teologice adevarate ale sfintilor
si invatatorilor inspirati de Dumnezeu, care au stralucit pretutindeni
pe pamint. Iar daca acele carti nu se potrivesc in toate cu
scripturile insuflate de Dumnezeu, atunci trebuie sa le lepadam si sa
nu ne uitam in ele deoarece sint hulitoare si ticaloase si ne despart
de Dumnezeu. [...] Ca toti ereticii cu cuget rau au obiceiul de a
amesteca in scrierile lor si unele dogme corecte, ca prin acest mijloc
sa dea autenticitate si sa faca usor primit de catre ortodosi
scrierile alcatuite de ei. [...] Si pe buna dreptate sint numiti
acestia de catre Mintuitorul nostru, lupi rapitori, caci prin
cuvintele lor fatarnice si bune la suprafata, pe care le alatura la
cuvintele lor daunatoare sufletelor, ademenesc sufletele oamenilor
simpli si in chip tainic ii atrag impreuna cu ei, in prapastia
pierzarii. [...] Iar cit de rau este sa adaugam ceva la credinta
ortodoxa propovaduita noua, sau sa scoatem ceva din ea, cred ca stiti
si voi singuri. Sa va paziti asadar curati de toata aceasta neghina a
ereziei, ca sa puteti si voi sa spuneti cu indrazneala: Oare nu pe cei
ce Te urasc pe Tine Doamne, am urit, si asupra vrajmasilor Tai m-am
mihnit? Cu ura desavirsita i-arn urit pa ei si mi s-au facut dusmani,
(Psalmul 138:21-22)" (Tilcuiri si sfaturi)
ingrijorat de faptul ca o crestina citeste doar publicatii ce o
tulbura, calauzindu-o spre ratacitoarele hatisuri ale eruditiei
neduhovnicesti, fara a cerceta insa Sfintele Scripturi54, nici
vietile si scrierile sfintilor53, Sfintul
54 Atentie la „bibliile" si „evangheliile" pe care le citim! Stim ca
multi crestini ortodocsi au in casa scripturi eretice, adica
nebinecuvintate de Sinodul B.O.R. - atentie, caci in viitor nici
acestea nu vor mai urma traducerile Sfintilor Parinti, nemaifiind deci
ortodoxe!
Privitor la acestea, recomandam cititorilor ortodocsi o deosebita
prudenta! Caci, datorita ratacirilor duhovnicesti in care vietuim
astazi, multi vrajitori, „initiati", „ocultisti", „guru" ai lumii
pagine, cit si „mistici crestini", unii apartinind chiar ortodoxiei
sint declarati „sfinti", „nevoitori", „sihastri", „parinti",
„purtatori de Dumnezeu", „vazatori cu duhul" etc, tot felul de
inselati carora le sint publicate memorii, biografii, vieti,
experiente si sfaturi, carti de rugaciuni etc. Vezi: Baha-u-llah si
era noua de J.E. Esslemond, Fundatia Baha-i, CETIB, Cluj-Napoca, 1993;
Milarepa, marele yogin tibetan si India secreta de Paul Brunton; Yoga
tibetana si doctrinele secrete, Ed. Sofia, Arad, 1993; Puterile
gindului deOmraam Mikhael Aivanhov, Ed. Prosveta etc.
Astazi, termeni precum: „adevar" - Momentul adevarului de Fritjof
Capra, Ed.Tehnica, Bucuresti, 2004; Adevaruri revelate de Tania Cutov,
Ed.Arhietip, Bucuresti, 1997; „rugaciune"- Rugaciunea tineretului de
Alexandru Todea, Casa de editura
50

Ierarh Nicolae Velimirovici (+1956) ii spune acesteia: „Vai, fiica,
citeste Noul Testament. Vai, sirbilor [românilor], nu va faceti de
rusine inaintea cerului si a pamintului prin necunoasterea credintei
voastre. Lasati deoparte toate celelalte invataturi si lecturi pina ce
veti invata mai intii ceea ce e mai important si mai mintuitor. Mai
intii vine cunoasterea credintei si dupa aceea toate celelalte
invataturi." (Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, I)
VII.
Nu participati la „cursuri de initiere" in „doctrine crestine"56,
„spirituale", „gnostice", „mistice", „umaniste" etc. Nu participati ia
cursuri de initiere in gindirea, istoria si cultura musulmana,
mozaica, hindusa, taoista etc, nici la cursuri ce popularizeaza
„spiritualitatea" orientala sau africana, cultura si civilizatia
azteca, mayasa, incasa, a pieilor rosii ori a paginilor europeni,
precum: daci, ceiti, elini, romani etc.57
crestina. Cluj, 1999; „psalm" - Zece psalmi cu puteri vindecatoare de
Vasile Andru, Ed.Group, 1999; „acatist" - Acatistier-Sinaxar-Sfintii
români, vol.I si II, Ed. Conphys, Rimnicu-Vilcea, 2000; ^Acatistul"
harului infaptuitorului, „Acatistul" Tatalui ceresc, „Acatistul"
Sfintului si Marelui Prooroc Ilie Tezviteanul, „Acatistul" Sfintului
Ioan, „Acatistul" vindecarilor trupesti si sufletesti; „minune" -
Facatorul de minuni, Ed. Signata, Timis;; „isihast" - Ghelasie
Gheorghe, Memoriile unui isihast, Isihast - trairea mistica a
liturghiei, Ed. Arhetip, Bucuresti, 1991; „sfint/fericit" - Viata
Fericitului Ieremia Valahul, Arhiepiscopia Romano-catoliea, Bucuresti,
1988, M.C. Tereza: Viata sfiitului Anton de Padova, Ed. Helicon,
Timis; „sfintenie" - Profesor ortodox (sic!) Constantin Dogaru: Metode
sfinte si ceresti de vindecare si sfint tratat de medicina;
„mucenic(ie)", „teolog(ie)", „ortodox(ie)" - Caile ortodoxiei
contemporane de IPS Lazar Puhalo, Ed.Eikon, Cluj-Napoca, 2003;
„preot", „credincios" - Credinta adevarata de Iosif Ton, Ed.Societatea
Misionara Româna, 1988; „dumnezeire", „indumnezeire" - Mesaj divin -
indumnezeirea fiintei de Felicia Munteanu, Ed.Crist, Bucuresti;
„apocalipsa" - Sapte ani apocaliptici de Ion Tugui, Ed.Carte
româneasca, 1992; Apocalipsa decodificata de Vasile Constantinescu,
Ed.Saeculum, Eiucuresti, 2002; ,ânviere" etc. pot amagi foarte usor
spre invataturi straine pe crestinii ortodocsi neintariti in
cercetarea scripturilor, a scrierilor si vietilor sfintilor.
Privitor la aspiratiile antihristice ale seminariilor ce se desfasoara
in medii universitare teologice românesti, vezi articolul „Eonul
dogmatic", dusmanul dinlauntru al crestinismului ortodox de Preot
dr.Dan Badulescu, in Credinta Ortodoxa, anul VII, nr.5, mai 2003 (p.
1,17).
Cursurile, documentarele si orice fel de prezentari in mass-media pe
aceste teme fac pe crestini sa se indoiasca de adevarul propriei
credinte, sa manifeste „intelegere si Prietenie" fata de erezii, sa
gindeasca fals cele ortodoxe, ajungind straini de invataturile
51

Fiind crestini sintem datori sa ne ferim atit cugetarea cit si
vietuirea departe de orice traditii si obiceiuri straine invataturilor
Sfintei Evanghelii, potrivnice vietuirii Sfintilor Parinti urmatori ai
lui Hristos. Culturile si civilizatiile vechi si stravechi nu pot si
nu trebuie sa fie modele de intelepciune si vietuire pentru crestinii
hotariti sa se desprinda de tot ce e pamintesc, spre a dobindi
mintuirea. in sprijinul acestor invataturi, Cel ce graia cindva
evreilor prin Sffntul Prooroc Moisi (+1569 i.H.), ni se adreseaza si
noua celor de astazi: „De datinile pamintului Egiptului, in care ati
trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamintuiui Hanaanului, in
care am sa va duc, sa nu va tineti, si nici sa umblati dupa
obiceiurile lor!" (Levitic 18:3) „Ca toate uriciunile [...] le-au
facut oamenii pamintului acestuia [...], si s-a intinat pamintui.
[...] Deci paziti poruncile Mele, si sa nu umblati dupa obiceiurile
urite58 dupa care au umblat cei dinaintea voastra!"59 (Levitic 18:27,
30)
Mustrind pe cei ce iau aminte ia felurite eresuri, Sfintui Prooroc
Ieremia (veacul VI i.H.) adauga: „Iata, va incredeti in cuvinte
mincinoase,
Evangheliei si ale Sfintilor Parinti. Seminariile ce propun
crestinilor astfel de teme popularizeaza in fapt gindirea sincretist-
pagina, urmarind instaurarea unei noi spiritualitati in lume,
creatoare a omului nou, pregatit pentru o noua viata, intr-o noua
societate a viitorului noii ere, scirbita de „despotismul" Bisericii,
„bigotism si superstitii" crestine, dupa aprecierile masonice ale
multor crestini antihristici. impotriva „culturilor", „civilizatiilor"
si „spiritualitatilor" popoarelor pâgine au luptat toti Sfintii
Mucenici, darimindu-le idolii si capistile; impotriva acestora
marturisesc vietile si scrierile Sfintilor Parinti, impreuna cu
dogmele, canoanele si rinduielile Sfintelor Soboare ale Bisericii. Si
tot impotriva lor au dat edicte unii din imparatii bine-credinciosi ai
Bizantului. Pentru aceasta, atit cinmiitorii Bisericii, cit si
stapinitorii lumesti, sint datori sa ia atitudine impotriva
popularizarii paginismului prin mijlocirea tuturor institutiilor
publice. Despre paginismul acestor civilizatii, vezi: Civilizatia
asiro-babiloniana si Civilizatia Egiptului antic (1981) de Constantin
Daniel, Ed. Sport Turism, Bucuresti; Gindirea feniciana in texte, Ed.
Sport-Turism; Gindirea egipteana in texte, Ed. Sport-Turism; Gindirea
indiana in texte, Ed. Sport-Turism; Filosofia araba in texte,
Filosofici persana in texte, Filosofia ebraica in texte; Scripta
aramaica, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980: Rolul
filosofiei orientale in formarea conceptiei europene moderne de Idei
Segall.
Vezi „obiceiurile si traditiile" stramosesti ale poporului român, pe
care le laudam in mass-media, in spectacole, serbari scolare,
cenacluri, conferinte etc, contribuind in acest chip la afirmarea
paginismului autohton in cultura new-age a noii Europe. 59 Dupa aceste
porunci, rostite si de alti Sfinti Prooroci in cartile vechiului
Testament, vor fi judecati toti cei ce se fac vinovati de
popularizarea intre crestini a obiceiurilor, faptelor si invataturilor
vechilor civilizatii si indeosebi activistii ecumenisti.
52

care nu va vor aduce folos."60 (Ieremia 7:8)
Sfintul Apostol Pavel (+64) aratind ca deprinderea de a cerceta
obiceiurile „etniilor" e pagubitoare pentru crestini, sfatuieste: „Sa
poruncesti unora sa nu invete, [...] nici sa ia aminte la basme si la
nesfirsite inselari de neamuri," (l Timotei 1:3,4) Iar de intrebarile
nebunesti si de insirari de neamuri, [...] fereste-te, caci sint
nefolositoare si desarte." (Tit 3:9) „Nu va lasati furati de
invataturile straine cele de multe feluri!" (Evrei 13:9)S1
Pina la Hristos Dumnezeu poposit printre oameni, lumea politeista
traia in adinc intuneric duhovnicesc, ratacind in credinte mincinoase,
jertfind idolilor, asteptind mintuirea de la zeii-demoni. Au pierit
acele civilizatii pentru a nu se lati istoric si geografic inchinarea
la zei si idoli, amagirea duhovniceasca; s-au surpat acele vestite
cetati pingarite de capisti si de jertfelnice in care se hulea
adevaratul Dumnezeu, Dumnezeul crestinilor. Pentru aceasta, Cuviosul
Parinte Cleopa ( + 1998) zice: „Erau atitea popoare pe pamint care nu-
L stiau pe Dumnezeu si care se inchinau la mii de zei. Fiecare avea
dumnezeul lui si pentru fiecare pacat isi crea un dumnezeu dupa
placerea lui62. intreaga omenire era la o mare raspintie, la o mare
rascruce. Si a venit Mintuitorul ca sa arate ca este un singur drum si
un singur Dumnezeu care a facut lumea si cele din ea." Celor ce se
trufesc cu marile iscusinte ale civilizatiei, neluind seama ca toate
civilizatiile socotite cindva de nezdruncinat sint astazi doar triste
ruine, Cuviosul Parinte Cleopa le graieste intrebindu-i: „Unde sint
imparatiile? Unde sint faraonii Egiptului? Unde sint sultanii
turcilor? Unde sint craii Germaniei? Unde sint imparatii de care se
cutremura lumea? Unde sint cetatile, unde sint orasele? Unde-i orasul
Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-au darimat de
cutremur? [...] Praf, pamint si pulbere
intr-adevar, nu ne va aduce nici un folos noua, crestinilor ortodocsi,
noile momeli sociale si religioase de astazi. Caci, oare cu ce ne
imbie astazi pagina si eretica Europa daca nu cu „culturile" si
„credintele" ei, numite in Sfintele Scripturi, „obiceiuri", „datini",
„uriciuni blestemate de Dumnezeu". Observam ca astazi poporul român
jinduieste dupa o astfel de vietuire vazuta intre neamurile eretice
ale Eurepei si credem ca prin aceasta isi pregateste mari si multe
nenorociri, ingaduite de Dumnezeu spre indreptarea lui.
Cum sa-i indemnam pe copiii nostri sa nu primeasca astfel de
invataturi, de vreme ce acestea se predau in scoala; invataturi dupa
care ne conducem noi insine, crezind in ele; Si cind doar prin acestea
viitoarele generatii vor avea un loc in societate? " Vezi afirmatia:
„Toti ne inchinam la acelasi dumnezeu."
53

s-au facut. Asa e dreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi daca
cheltuim vremea in zadar. [...] Du-te si vezi-i in gheena cum ii
muncesc dracii. Du-te si intreaba-i acolo: Cu ce v-ati ales din viata
aceasta? Unde a ramas stapinirea, unde stiinta, unde puterea
popoarelor? I-a luat moartea dupa dreptate63 si ii tine in legaturi
pina in ziua judecatii de apoi. [...] Nimic nu ramine vesnic pe
pamint." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, IX)
Vadind desarta intelepciune trupeasca a carturarilor acestui veac,
preocupati de civilizatiile cazute si idolatre din care a ramas doar
amintirea, insa impietriti fata de vietuirea crestina dupa Hristos si
dupa sfintii sai, Sfintul Ierarh Ioan Gura de Aur (+407) adauga: „Fa
socoteala tuturor neamurilor: sirieni, cilicieni, capadocieni,
bitinieni, locuitori din preajma Pontului Euxin, din Tracia, din
Macedonia, din intreaga Elada, cei din insule, din Italia si cei din
afara lumii cunoscuta noua, cei de pe insulele britanice, sarmatii,
hindusii, locuitorii din partile Persiei si toate celelalte neamuri si
triburi carora nici ca le cunoastem macar numele. La ce bun sa se
vorbeasca despre cer, pamint, despre mare si despre natura oamenilor?
Sa ne inaltam prin cuvintul nostru deasupra cerurilor si sa ne
indreptam catre ingeri. Cunoasteti ca fie si numai unul dintre ingeri
este deopotriva cinstit cu intreaga zidire vazuta, ba inca o si
intrece cu mult." (Despre necunoasterea lui Dumnezeu)
Straduinta de veacuri a Europei este ca, prin popularizarea culturii
si traditiilor popoarelor, crestinii sa se desparta pe neobservate de
Hristos. Datorita alunecarii din ce in ce mai mult in cele omenesti,
incet-incet se naste o noua constiinta religioasa in Biserica. Aceasta
constiinta politeist-antihristica comuna tuturor religiilor,
culturilor si civilizatiilor de odinioara, dar si ortodoxiei
ecumeniste a zilelor noastre, Sfintul Iustin Popovici (+1979) o
comenteaza spunind: „Cultura fara sfintenie, luminarea fara sfintirea
in Duhul Sfint, acestea Ie-a inventat Europa in idolatria ei umanista.
[...] Fara sfintenie, nu exista cultura si educatie; fara sfinti, nu
exista pedagogi si invatatori! [...] Omenirea se intoarce la
vampirismul modului de gindire paginesc, a \
Vezi afirmatia: „... darul sfint al vietii". Daca toti sfintii cugetau
ca viata aceasta e fum, abur, minciuna, umbra vis, desertaciune,
indemnindu-i pe crestini sa nu cugete la viata, ci la moarte, pentru a
nu pacatui - ce putem intelege despre cei ce slavesc viata,
mediatizind-o astazi in fel si chip, pina si in Biserica? intelegem ca
fac din viata trecatoare un scop in sine, scop de care atima in vremea
noastra o noua intelegere a ortodoxiei, din care, in viitorul apropiat
isi va trage seva noua ortodoxiei antihristica (legat de acest cult al
„vietii", vezi obsesia ingrijirii sanatatii).
54 '

cunostintei paginesti, a modului de viata paginesc. [...] Ce inseamna
asta? Aceasta este pur si simplu idolatrie, politeism paginesc, [...]
fetisism. [...] Si astfel se trece viata insasi in neiertate slujiri
idolesti, potrivnice lui Dumnezeu (1 Petru 4:3)." (Biserica si Statul)
Adresindu-se istoricilor, arheologilor, carturarilor si celor ce prin
mijlocirea mass-mediei fac apologia civilizatiilor pagine si depling
disparitia culturilor lor sl a gloriei trecatoare, Sfintul Nicolae
Velimirovici (+1956) le graieste: „Va pare rau dupa vechea imparatie
romana si de aceea invinuiti credinta crestina de pieirea ei? Asa au
facut toti istoricii necredinciosi. [...] Daca n-ar fi pierit
imparatia romana, ar fi pierit crestinismul. Ori Cezarul ori Hristos.
Iar daca ar fi pierit crestinismul, ar fi ramas idolatria, ar fi ramas
minciuna, ar fi ramas nemilosul duh al Romei pagine. Iar duhul este
intotdeauna lucrul principal, duhul unui om sau al unui popor sau al
unei religii sau al unei culturi. [...] Iar duhul imparatiei Romane
era duh tiranic, neomenesc si fatarnic. [...] Va pare rau dupa cultura
romana, iar prin cultura intelegeti frumoasele statui de marmura care
impodobeau strazile si pietile Romei. Dar nu va pare rau de milioanele
de fiinte omenesti care erau tirite din toate colturile lumii si
minate in lanturi printre statuile acelea, pina la istovire si murirea
de foame? Aici este deosebirea fundamentala dintre scara de valori
romana si cea crestina. Romanii pagini puneau pe stat si pe cultura
mai mult pret decit pe fiintele omenesti vii, iar crestinismul a pus
si pune pe sufletul omenesc mai mult pret decit pe stat si pe cultura
si pe intreaga lume, [...] De altfel priviti la duhul roman vampiric
care exista astazi in [...] statele europene si bucurati-va daca va
puteti bucura de tiranie, foc, sabie, singe, ateism, desertaciune si
amoralism." (Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi, I)
intelegind ca pieirea vechilor culturi si civilizatii pagine, cu
obiceiurile, legile si credintele lor ratacite, era necesara fiindca a
adus omenirii nu paguba, ci intelepciune duhovniceasca - caci,
surpindu-se zeii si idolii-draci ai acelor neamuri a imparatit peste
oameni Hristos Dumnezeu, Adevarul si Viata - Sfintul Ierarh se
intreaba: „Unde este imparatia romana afara decit pe hirtie, iar
credinta lui Hristos s-a raspindit in toata lumea? [...] imparatia lui
Hristos se propovaduieste si se intinde pe acea jumatate a globului
pamintesc de care Roma nici nu visa ca exista." (Raspunsuri la
intrebari ale lumii de astazi, II)
De asemenea, de Dumnezeu luminatul Ierarh nu pregeta sa vadeasca
55

miezul ascuns al preocuparilor culturii privind popularizarea istoriei
diferitelor civilizatii, adaugind ca: „Sensul culturii si civilizatiei
este pentru ei respect fata de zidire, adica fata de materia vizibila,
si inchinare [idolatrizare] la aceasta, iar nu inchinare la Ziditor:
dumnezei muritori si natura zeificata! [...] Acesta este momentul de
virf al egalizarii oamenilor, incepind cu vechea idolatrie a
Romei si pina la Asia zilelor noastre."
(Credinta ortodoxa si viata in Hristos)
i
Sfintul Ignatie Briancianinov (+1867) ne avertizeaza: „A sporit J
respectul fata de virtutile firesti, la indemina si a Iudeilor si a
paginilor; a crescut consideratia fata de virtutile de-a dreptul
paginesti, potrivnice firii insesi, socotite pina acum un rau, [...]
Sa ne ingradim cugetul prin smerenie, sa nu-1 lasam sa se indrepte cu
grabire si lipsa de grija catre acumularea de cunostinte de tot felul,
oricit de ademenitoare ar parea ele prin noutatea si importanta
titlurilor lor." {Taina faradelegii)
Despre virtutile neamurilor pagine mediatizate astazi cu ajutorul
feluritelor studii si prezentari enciclopedice, iata ce ne spune
Sfintul Ierarh Luca al Crimeii (+1961): „Se cuvine sa bagam de seama
ca lucrurile pe care ne-a invatat El [Hristos Dumnezeu] dragostea,
milostivirea, blindetea, smerenia, erau adinc straine de inimile
paginiior. Acestia nu cinsteau blindetea ci trufia; ei socoteau ca a
da milostenie saracilor este o slabiciune de neiertat. in vietuirea
lor era folosita sclavia; [...] ei nu-i puneau pe sclavi in rindurile
oamenilor ci se purtau cu ei ca si cum ar fi fost vite. Ciudat si
nebuneste ar fi sunat in urechile lor cuvintele dragoste, blindete,
smerenie si milostivire, dar ele au rasunat in intreaga lume prin
dumnezeiasca propovaduire a Domnului Iisus Hristos. [...] Egiptenii se
inchinau taurului Apis, se inchinau prosteste maimutelor,
crocodililor, jivinelor de tot felul. Se inchinau soarelui si lunii,
facindu-le asemanari, adica imagini pictate si cioplite. Acestor
asemanari ale dumnezeilor pe care ii nascocisera Baal, Astarte, Zeus,
Apolo, Hermes si ceilalti, ei se inchinau ca unor dumnezei adevarati.
64 [Porunca a doua din legea lui Moise] interzice cinsitea lucrurilor
neinsufletite in locul Dumnezeului Celui
04 Vezi iarasi afirmatia: „Toti cinstim acelasi «dumnezeu». Toti
oamenii se roaga lui «dumnezeu», fiecare in felul lui." in revista
Deisis editata de Mitropolia Ortodoxa Româna pentru Germania si Europa
Centrala (p.95), se arata clar conform principiilor ecumeniste, ca
Hristos cel propovaduit de Apostoli este proslavit in fiecare om,
confesiune, religie, „Biserica" etc. iar nu numai in Ortodoxie.
56

Adevarat, dupa obiceiul vechilor asiro-babilonieni, egipteni, greci,
romani si celelalte neamuri pagine. [La infricosata judecata] il vor
vedea toate popoarele pe Cel in Care nu au crezut [pe Iisus Hristos].
[...] il vor vedea necredinciosii si se vor cutremura!" (La portile
Postului Mare)
VIII.
Nu dati crezare celor (chiar episcopi, preoti, calugari ori teologi
ortodocsi) ce ii numesc „sfinti" pe renumitii inselati romano-
catolici, cum simt: Toma de Aquino, Francisc de Âssisi, Anton de
Padova55, Tereza de Avilia, loan a) Crucii, Toma de Kempis, Ignatiu de
Loyola, Fericitul Ieremia Valahul, Maica Tereza, Tereza Neumann, Padre
Pio etc.66
°5 Dupa cum bine se stie, pater-ii catolici au efectuat in vara anului
2004 un pelerinaj propagandistic cu limba neputrezita a zisului
„sfint" Anton Padova, numita „sfinte moaste", amagind spre inchinare
pe preotii si crestinii ortodocsi lipsiti de dreapta-socoteala. Este
bine a sti ca nu numai sfintenia, ci si unele pacate date anatemei de
catre Sfintii Parinti, printre care hulirea dreptei-credinte, aduc
neputrezirea partiala ori deplina a trupului. Daca I.P.S. Daniel al
Moldovei adoarme constiintele ortodocsilor prin aducerea unor
adevarate sfinte moaste (ale Sfintului Apostol Andrei, ale Simtului
Mucenic Gheorghe, ale Sfintului loan Casian) la fiecare hram al
Cuvioasei Parascheva, iata cum papistasii il intrec, ademenind pe
ortodocsi cu facaturi. Unde sint cei ce ne apara „constitutional" de
prozelitism? intrecind chiar masura apostatilor despre care stim ca nu
au cerut vreodata crestinilor ortodocsi sa cinsteasca pe eretici, IPS
Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului decreteaza: „Toti [greco-
catolicii intemnitati] au murit in inchisori devenind martiri, in
memoria carora ar trebui sa ne plecam fruntile." (Formula AS, anul 14,
nr.611, april.2004, p.3) Proorocind cele ce tainic se ticluiesc
indaratul Miscarii Ecumeniste, ticluiri de care, iata, crestinii
ortodocsi nu au cunostinta, ftumitul ierarh fiice o sumbra dezvaluire
(op.cit, p.3): „Va veni o vreme in care si românii il vor recunoaste
pe papa drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unitatii
crestinismului." Nici nu poate fi altfel avind in vedere zelul pe care
il depun astazi ierarhii Bisericii privitor la intrimirile
ortodocsilor cu catolicii si nu numai, recunoasterea unui conducator
universal fiind in chip logic si necesar incununarea a toate
eforturile ecumeniste.
Fosta Biserica Ortodoxa (adica drept-credincioasa, cândva) din Apus,
pina in anul 1054, a fost datatoare de sfinti. Mai apoi, lepadindu-se
de dreapta credinta („ortodoxia") Si cazind in catolicism (=
universalism, imperialism, extindere numerica), a pierdut harul
Sfintului Duh, fara de care nimeni nu primeste nici adevar, nici
sfintenie. Multi dintre acesti „sfinti" au fost inselati de aparitia
pe trupul lor a semnelor ranilor lui Hristos, numite „stigmate".
Despre sfinti si sfintenie, vezi revista Rost, anul II, nr. 17, 2004
(P-44,45). Dupa invataturile Bisericii, cultele, confesiunile,
„Bisericile", religiile, credintele nu au sfinti. Pentru aceasta
Sfintii Parinti intruniti la al Cincilea Sobor Local din Laodiceea
(343) in Canonul 9 si 34 hotarasc tuturor crestinilor ortodocsi sa nu
57

Nu cumparati, nu primiti, nu pastrati „icoane" aie acestora. Nu
cumparati, nu primiti, nu pastrati publicatii cu acatiste si rugaciuni
dedicate acestor rataciti, publicatii ce ie popularizeaza invataturile
mincinoase, antiortodoxe67. Nu va rugati si nu va inchinati ior in
nici un chip: acestia nu sint sfinti, pentru ca nu au cunoscut si nu
au trait in dreapta-credinta; nu sint nici macar crestini, pentru ca,
neavind Biserica, nu au nici Botez. Asadar, sint eretici si capetenii
de eretici. Nu faceti pelerinaje in focuri in care au trait, s-au
rugat, au murit si sint ingropati acestia.68
cinsteasca in nici un fel pe ereticii si paginii numiti de
credinciosii lor „sfinti si marturisitori", sa nu ridice nici sa le
cinsteasca locasurile ridicate in numele lor, neingaduind
binecredinciosilor nici participarea la pelerinajele ce au ca scop
vizitarea cimitirelor si mormintelor acestora spre cinstire (Canoanele
Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934, p.87,107).
Protos. Nicodim Mandita in indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis,
2001 (p.35) socoteste intre pacate si indeamna pe crestini sa
marturiseasca la spovedanie jelirea mortilor pagini.
0 Citirea invataturilor cuprinse in cartile acestora pentru adevaratii
crestini inseamna pacat. Faptul acesta este aratat de Cuviosul
Arhimandrit Cleopa Ilie in Indreptarul de spovedanie, Ed.Eikon, Cluj-
Napoca 2003 (p.89); Parintele Arhimandrit ioanichie Balan in Rinduiala
Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002 (p.27,35,41);
Protos. Ioachim Pirvulescu in Sfinta Taina a Spovedaniei pe intelesul
tuturor, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.89,93); lerodiaconul Visarion
Iugulescu In indreptar de spovedanie (p.12) si in Carte de marturisire
dupa Sfintul Muntele Athos, Ed. Bacovia, Bacau, 1996 (p.39); Parintele
Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in Spovedania-calea invierii
sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.103); Preot dr.Eugen Jurca
in Chestionar de spovedanie,Ed. Marineasa, Timisoara, 2002 (p.26);
indreptar pentru spovedanie de Protos. Nicodim Mandita, Ed.Agapis,
2001 (p. 16,17,32). Privitor la ratacirile numite „invataturi" ale
inteleptilor si ale tuturor capeteniilor papistase si cum le-au stat
impotriva Sfintii Bisericii, vezi Sinodul de la Ferarra-Florenta de
Ivan Ostrumov, Ed. Scara, Bucuresti, 2002; Slujba, viata si acatistul
Sfintilor Ierarhi Fotie cel Mare, Grigorie Pa lama si Marcu
al .Efesului trad. de Monahul Conon, Ed.Spoudon, 2004; Viata,
paraclisul si acatistul celui intru Sfinti Parintelui nostru Grigorie
Palama Arhiepiscopul Tessalonkidui facatorul de minuni, Ed.Bizantina,
Bucuresti, 2004; Sfintul Marcu al Efesului - cuvint catre papa Eugeniu
al IV-lea, in Glasul Monahilor, an. n,nr.8, aug.2004 (p. 19,20). intre
faptele bune pe care tinerii ortodocsi trebuie sa le savirseasca,
Arhim. ioanichie Balan in Calauza ortodoxa in familie si societate II
(p. 163) arata si pe aceasta: „Sa nu citeasca reviste si carti
neortodoxe". Iar tuturor crestinilor le spune si aceasta (p. 155): „Sa
nu primeasca nici sa aduca in casele lor carti eretice de orice fel,
ca sa nu fie cineva atras la erezii, spre vesnica osinda".
"s Privitor la acestea, vezi Canomd 9 si 34 al Soborului al Cincilea
de la Laodiceea (343), in
Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934. Alte
amanunte la p. 159 si 241.
"'■■".. 58

Biserica Ortodoxa prin hotaririle Sfintilor Parinti ai lui Hristos, nu
recunoaste nici sfinti nici sfintenie in afara celor ce vietuiesc in
dreapta credinta ortodoxa. Sfintenia fara dreapta credinta nu e decit
gaselnita ecumenista prin care necredinciosii rataciti de la adevar,
inselati in felurite chipuri de aparitii, vedenii, contemplatii,
extaze, etc. indaratul carora se afla diavolii, cred ca au dobindit
harul Sfintului Duh si de aici si sfintenia. Despre astfel de inselati
Dumnezeu prin gura Sfintului Prooroc Ieremia (veacul VI i.H.) ne
spune: „Asa zice Domnul Savaot: Nu ascultati cuvintele proorocilor
care va proorocesc, ca va insala, povestindu-va inchipuirile inimii
lor, si nimic din cele ale Domnului. [...] N-am trimis Eu pe proorocii
acestia, ci au alergat ei singuri. Eu nu le-am spus, ci au proorocit
de la ei. [...] Pina cind proorocii acestia vor spune minciuni si vor
vesti inselatoria inimii ior? [...] Deoarece Eu - zice Domnul - sint
impotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor dar zic: El a
spus!" (Ieremia 23:16,21,26,31).
Referindu-se ia „sfintii" eretici pe care nu numai ratacitii
apartinind „bisericilor surori" ii serbeaza in felurite chipuri, ci
chiar si multi rataciti ortodocsi, deopotriva inselati cu numitii
eretici, Sfintul Apostol Pavel (+64) ne opreste sa-f slavim: „Pentru
ca unii ca acestia sint apostoli mincinosi, lucratori vicleni care iau
chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece insusi
satana se preface in inger al luminii. Nu este lucru mare daca si
slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii." (2 Cohnteni 11:13,
14)
Dovedind statornicie in cercetarea invataturilor Sfintilor Parinti ai
Bisericii si totodata cuget ortodox fata de scrierile celor rau-
cinstitori de Dumnezeu, Sfintul Marcu al Efesului (+1444) ii invata pe
crestini ca, atunci cind vor intilni eretici care sa-i indemne a primi
invataturi impotriva dreptei credinte ortodoxe, acestia sa graiasca
astfel: „invataturile dascalilor apuseni69 nici nu le cunosc, nici nu
le primesc, incredintat fiind ca sint inselatoare." (Marturisirile
Sfintilor Parinti impotriva ereziei numite ecumenism)
Celor incintati de oarecare „minuni si semne miraculoase" savirsite de
diversi „mistici" cazuti in diavoleasca ratacire, Sfintul Ignatie
Briancianinov
Dascali apuseni sint si actualii teologi occidentali, urmasi ai celor
pe care-i pomeneste Sfintul Ierarh Marcu. Acestia la rindul lor sint
cei ce au dascalit pe multi dintre actualii ierarhi, preoti si teologi
ecumenisti ai Bisericii Ortodoxe, datorita carora a fost importat din
Apus duhul noii constiinte religioase. De asemenea dascali apuseni pot
fi numiti astazi insisi teologii noii ortodoxii.
59

(+1867) le spune: ;,0 mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene;
(romano-catolica n. n.), socotiti in sinui acesteia ca foarte mari
sfin, (aceasta dupa caderea ei de la Biserica Rasariteana), s-au rugat
si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, [...] cuprinsi fiind
de inselare, din pricina neobisnuitei lor infierbintari trupesti si
patimase. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare
draceasca. [...] intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola,
intemeietorul ordinului Iezuitilor," (Despre inselare)
Iar Cuviosul Serafim Rose (+1982) vadind duhul sub a carui inriurire
se „sfintesc" papistasii, lamureste: „Francisc din Asissi, conform
invataturilor ortodoxe, este o pilda de monah care a cazut in ratacire
duhovniceasca si in inselare, fiind slavit ca sfint numai pentru
pricina ca Apusul cazuse deja in apostazie, pierzind criteriile
ortodoxe ale vietii' duhovnicesti." {Mai aproape de Dumnezeu)
Pentru a ne feri de parutii sfinti, Cuviosul Parinte Cieopa (+1998) ne
ajuta sa pricepem cine-i ajuta in minunile cu care uimesc pe cei
neiscusiti in dreapta credinta: „Luati aminte! Sa nu credeti in
proorocii mincinosi ca fac minuni cu puterea satanei si pe cei slabi
in credinta o sa-i insele. Ei lucreaza cu satana, iar noi sintem cu
Hristos." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VII)
Sfintul Paisie de la Neamt (+1794) voind a-i lamuri pe crestinii-
ortodocsi cele despre sfintenie, ne invata cum putem deosebi
inchipuita sfintenie cea de la draci dobindita, de lucrarea harului ce
poposeste in cei ce neabatindu-se de la adevarul dreptei credinte,
primesc innoirea prin harul Sfintului Duh: „Sfintenia adevaratilor
barbati sfinti nu se cunoaste propriu-zis dupa minuni caci si paginii
si ereticii pot face minuni cu ajutorul diavolului,70 ci dupa
adevarata credinta ortodoxa, dupa felul in care pazesc cu grija
dumnezeiestile dogme, urmeaza toate canoanele apostolice si
sobornicesti si predaniile Bisericii Ortodoxe, si dupa vietuirea cea
fara de prihana, urmind toate poruncile Evangheliei si ale Sfintilo
Parinti."71 (Ortodoxia si umanismul religios)
Vezi si „minunile" din revistele: Formula As, Magazinul, Paranormal,
Revista fenomenelor paranormale,- Lumea Misterelor, Revista
misterelor, Elixirul etc. Vezi si feluritele „vindecari" din lumea
catolica, protestanta si pagina. Vezi si aparitiile „miraculoase " de
la Lourdes, Fatima, Medjigore, sau de la Pucioasa-Noul lemsalim.
Sa ia aminte la aceste criterii acei ortodocsi cu vederi largi, care,
zapaciti fiind de vicleana reeducare ce se cheama stiinta si cultura
si dobindind strimba cunoastere despre cele ce sint in lume, numesc
„sfinti" pe acei gura, iluminati, magicieni, fachiri, vrajitori,
vraci, tamaduitori etc, din pricina faptelor dracesti pe care le
interpreteaza ca fiind „minuni".
60

Atit celor ce se afla in indoiala cit si nevolnicilor ortodocsi ce
tradind Biserica fraternizeaza cu cei dati anatemei, Protoiereul
profesor Teodor Zisis din Tesalonic le spune: „Pe eretici, nu-i
cinstim, ci-i condamnam!"
(Graiuri ortodoxe I)
IX.
Nu participati la procesiuni ecumeniste si aliante cu vadit duh
antihristic, precum: „saptamini de rugaciune", „infratiri", marsuri
ale „pacii", „libertatii", „prieteniei", la tabere, conferinte si la a!
te adunari [li] ecumeniste, organizate astazi de ierarhi si preoti
ecurnenisti ortodocsi sau eretici, aflati in slujba miscarii ecumenice.
[12]
in ultimii ani, in Sfintele Posturi si sarbatori, crestinii ortodocsi
sint chemati de catre mai marii Bisericii sa ia parte cu popii si
credinciosii catolici si greco-catolici la diferite intruniri si
festivitati religioase ori civice, spre o mai strinsa convietuire
intre cultele si confesiunile eretice si Biserica lui Hristos, punindu-
se astfel temelia viitoarei colectivizari antihristice a noului
babilon - ecumenismul. Ce sint aceste adunari inaintea lui Dumnezeu si
cit sint de intelepti cei ce le organizeaza ne spune Sfintul Prooroc
Ieremia (veacul VI i.H.): „S-au facut de ocara inteleptii, au turbat
si s-au prins in curse.72 Iata, au lepadat cuvintul Domnului, si
atunci unde este intelepciunea lor?" (Ieremia 8:9)
Pe doritorii de intruniri cu gloate pagine si apostate, care nu
banuiesc
'* Neavind de fel criterii dogmatice, nici canonice, adunarile
ecumeniste sint cu adevarat curse pentru crestinii ortodocsi. Neavind
nici o lege clara, ci doar programe, nimeni dintre simpli crestini nu
stie nici cine le-a infiintat, nici cine le e adevaratul stapin.
Practic, aceste adunari sint in afara vreunei stapiniri duhovnicesti
ori bisericesti. Neavind nici cele mai vagi criterii ortodoxe, dupa
care au vietuit cindva Sfintii Parinti, adunarile ecumeniste sint
curse pentru crestinii ortodocsi datorita faptului ca scopurile lor,
fiind pamintesti, lumesti, nu sint vesnice si mintuitoare, caci fac
din crestinii ce vietuiesc pentru Hristos crestini ce vietuiesc pentru
lume, crestini ai lui Antihrist. Faptul ca Miscarea Ecumenica este
initiata si patronata de masonerie ca miscare impotriva ortodoxiei
este adeverit si de buna parte dintre oamenii de seama ai Bisericii,
cum ar fi: Parintele Staniloae, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul,
Cuviosul Filotei Zervacos, Cuviosul Serafim Rose, Cuviosul Paisie
Aghioritul, Cuviosul Iustin Popovici, Arhiepiscopul Averchie Tausev,
Episcopul Nicolae Velimirovici, Cucernicul Parinte Dimitrie
Gagastatis, Profesorul Teodor Zisis, Parintele Gheorghe Calciu, Mihai
Urzica.
61

ce duh le insufleteste, Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan (+100) ii
avertizeaza: „Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati
duhurile daca sint de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au
iesit in lume." (1 Ioan 4:1)
Cit sint de crestinesti si totodata folositoare Bisericii sint aceste
adunari ecumeniste, aflam de la Sfintul Iustin Popovici ( + 1979):
„Aceasta alianta a clericilor si dupa natura ei si conform activitatii
sale, nu apartine de Biserica, deoarece, prin insasi existenta sa,
lucreaza impotriva Bisericii, batjocoreste Biserica. intrucit aceasta
alianta lucreaza samavolnic in numele Bisericii, in cazul acesta ea
functioneaza ca un cal troian virit in curtea Bisericii."73 (Biserica
si Statul)
Iar Cucernicul Parinte Dimitrie Gagastathis (+1975) surprins de
indrazneala pastorilor si pastoritilor de a participa la intruniri cu
cei afurisiti de Sfintii Parinti, adauga: „As vrea sa stiu in ce cred
acei clerici si eretici [altii decit papistasii insisi] care
colaboreaza cu Papa." (Amintirile unui sfint)
Pentru a santaja pe vietuitorii Sfintului Munte Athos, forurile
europene au sponsorizat repararea drumurilor si a manastirilor
athonite; pentru ca apoi, sprijinindu-se pe acest fapt. invocind
drepturile omului si egalitatea sexelor, sa ceara ceea ce nu a
indraznit nimeni pina acum, dar S Gintii au proorocit: intrarea
femeilor in Sfintul Munte si hirotonirea femeilor, pretentii ce
contravin atit monahismului traditional athonit cit si normelor
Iegislativ-canonice dupa care se conduc in Muntele Athos obstile
manastirilor (vezi revista Rost, anul II, nr. 16, 2004 p. 44).
Din sfera preocuparilor seculare ale Bisericii face parte si proiectul
privind construirea „catedralei neamului" (neamul nu este persoana, si
in consecinta nu se poate sfinti, pentru a putea fi asezat in rind cu
Sfintii si cu cele sfinte, ori pentru a i se inchina hram si biserica.
Fugind de ratacirea globalizarii, sa nu alunecam in aceea a
indumnezeirii natiei. Privitor la Catedrala Mintuirii Neamului vezi
SCAR.4, treapta 3, an II, feb. 1998 (p. 19-32). Angajarea Bisericii in
sprijinul unor proiecte antihristice este ilustrata si de revista
Porunca iubirii, nr. 3, 2004, (p.80), precum si de revista
Crestinismul neamului românesc Ed.Agaton, Fagaras, 2004 (p.89) in care
aflam cum mitropoliti si episcopi ai Bisericii au mers pina acolo
incit au binecuvintat o traducere necanonica a bibliei.
Tot proiect masonic este si circuitul electoral al unui preot,
„Eminenta Sa (sic!), Aurel Radulescu, Parinte Juris (sic!), Vicar
general (sic!) si Lider spiritual (sic!) al Bisericii Ortodoxe Române
din America, de sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice a
Constantinopolului si lider al partidului Renasterea România, rezultat
din fuzionarea cu Partidul Pensionarilor" (vezi cartea sa de vizita,
in care, alaturi de reformele antihristice promise poporului român, se
gaseste icoana Sfintului Mare Mucenic Gheorghe).
Cal troian in Biserica sint si aparitiile pe canalele T.V. ale unor
preoti ortodocsi purtind discutii cu vrajitori, dispute pierdute
rusinos, spre smintirea crestinilor.
62

Urmind intregului sobor de sfinti ai Bisericii, care nu numai ca nu au
participat ci chiar s-au impotrivit oricaror forme de adunare si unire
cu cei de alte credinte, Cuviosul Gherman al II-lea (+1240), Patriarh
al Constantinopolului, indeamna poporul ca, de va fi nevoie, sa se
desparta atit de pastorii cit si de bisericile unde se hulesc
invataturile, dogmele si canoanele sfintilor lui Hristos: „Sa fugiti
alergind departe de preotii [ortodocsi] care s-au pus in slujba
catolicilor74 [si a altor eretici] [...] Este mai bine sa va rugati
lui Dumnezeu singuri, la casele voastre, decit sa participati la
adunarile comune impreuna cu latino-cugetatorii." (Graiuri ortodoxe
II)
Cine se afla in spatele slujbelor si rugaciunilor comune si ale altor
intruniri ecumeniste, si caror interese dau ascultare ierarhii,
preotii si teologii ortodocsi ecumenisti, ne spune un alt iubitor de
adevar si aparator al dreptei credinte, Cuviosul Filotei Zervakos
(+1980): „Din nefericire, conducerea si stapinirile Statului si ale
Bisericii sint guvernate de mai marele intunericului si de
masonerie75[13]. Vai, vai, unde am ajuns! Cei mai multi dintre
conducatori sint sub stapinirea celui rau! [...] Dar, si in aceste
zile in care toti s-au abatut de la credinta, Domnul lisus Hristos n-a
parasit Biserica Sa.76 (Viata si invataturile)
14 Daca ar fi sa dam ascultare acestui indemn, atit de indreptatit
astazi, multe biserici ar
trebui sa rainina goale. Poate astfel s-ar mai intelepti si mai-marii
Bisericii. Sa ia aminte
cucernicii si cuviosii ispititi de erezia ecumenista, caci vor da
seama in fata lui
Dumnezeu de dezbinarea ce va fi intre ortodocsii ascultatori de
Sfintii Parinti si
ortodocsii supusi duhului ecumenist. \.
" Este stiut indeobste in mediile bisericesti ca o buna parte din
ierarhii, preotii si teologii B.O.R. sint francmasoni, asadar
potrivnici ai lui Hristos si ai Bisericii. Semnul vadit al
apartenentei la masonerie este slugarnicia pe care o arata fata de
reformele religios-ecumeniste si cele privind planurile sociale ale
Europei. Despre acestea vezi in SCARA, treapta 3, an II, feb. 1998, p.
306-310 articolul Francmasonerie si ortodoxie si Porunca iubirii, nr.
3, 2004, (p.29-49). Despre implicarea masoneriei in Biserica vezi
Misterele francmasoneriei de Paul Stetanescu, Ed.Vestala, Bucuresti,
2004 (p.268-271); Istoria francmasoneriei române de Paul Stetanescu,
Ed.Miracol, Bucuresti, 1999 (p.170). Nu este de mirare ca unii dintre
mai-marii Bisericii fac parte diiv masonerie, cind aceasta organizatie
oculta este legalizata si protejata de statul român, ba chiar elogiata
de fostul presedinte al unui popor ortodox (vezi in Porunca iubirii,
nr. 3, 2004, p.29, 83).
0 Asadar noi, crestinii de rind, sa nu ne imputinam cu duhul cind
vedem ca in cele din afara, in legiuirile ei, Biserica pare biruita de
cel rau, ci sa stam alaturi de cei ce vor fi prigoniti pentru dreapta-
credinta sub felurite invinuiri civile si bisericesti, cunoscind din
insesi patimirile lor calea adevaratei ortodoxii: calea cea strimta si
cu chinuri, de care a pomenit insusi Hristos, cale pe care astazi
calca din ce in ce mai putini pastori si crestini.
63

X.
Nu aderati, nu va inscrieti, nu participati la activitati i organizate
de diferite „centre", „aliante", „asociatii", „ligi",
' „societati", institutii cu caracter ecumenist, ce au ca scop
oficial „caritatea", „pacea", „unitatea",
„cultura",
„spiritualitatea", „religiile", „societatea" etc. (multe sint
organizate de B.O.R.), precum:
Asociatia Ecumenica a Bisericilor din România (AIDRom): Centrul
International Ecumenic; centrele Ecumeniste ale Mitropoliilor, cum
sint, in eparhia Moldovei si Bucovinei: ASCOR Iasi77, Institulul
Ecumenic „Sfintu! Nicolae"; Institutul Cultural-Misionar TRINITAS-
Golia; Centrul Cultural-Pastoral „Sfintul Daniil Sihastrul" -
Durau; Centrul social-cultural „Sfintul Paisie de la Neamt"78;
in viitor, aceasta cale, unita cu dreapta-credinta, va fi singurul
semn al adevaratei ortodoxii si al dragostei nemincinoase de Hristos.
77 Se stie ca ideologic, logistic si financiar ASCOR-ul este
intretinut in buna parte de filantropia ereticilor ce apartin
cultelor, confesiunilor si Bisericilor ecumeniste, in spatele carora
se afla politica intereselor unor organisme masonice internationale.
Astfel, indirect ASCOR-ul se prezinta ca fiind „capul de pod" al
acestor organizatii in BOR. Desi multi membri ASCOR sint sinceri
rivnitori in cele bisericesti, activitatea acestor centre este axata
pe rezolvarea aspectelor trupesti ale vietii si foarte putin pe cele
duhovnicesti, vadind teluri si obiective indeobste protestante si
ecumeniste. Cine se indoieste de aceasta sa ia aminte la activitatile
desfasurate de ASCOR pina in prezent. '8 Astazi, mai mult ca oricind,
prin mijlocirea filantropiei institutionalizate si a centrelor
ecumeniste in manastiri, monahismul este aservit intereselor sociale,
prioritare vietuirii duhovnicesti in Biserica. Carui duh slujesc
proiestosii reformatori de astazi aflam din : vedenia unuia dintre
ucenicii Cuviosului Paisie Velicicovski care a proorocit despre
vremurile noastre. Vezi la Sfintul Ioan lacob Hozevitul, in Hrana
duhovniceasca, p. 269-273. Tot acolo, vezi capitolul Ispita
crestinilor cu adevarat ortodocsi, pp. 273-275, si proorocia Simtului
Moisi Arapul, p.275-277. Adaugam la aceasta si Cronica inedita a lui
Andronic Duhovnicul sau Despre patimirea Manastirii Neamt de pe urma
generatiei pasoptiste, revista Scara, treapta a saptea, pp. 75-79, de
asemenea, Viata si scrierile Sfintului Nil Athonitul, manuscris Schit
Colciu-Athos. Vezi si cronicile românesti despre decaderea clerului si
a stapinilor Bisericii: Biserica din regat, 1908-1918, de Codiri
Cemaianu, Bucuresti, 1920; Tragedia neamului românesc, C. Nicolau-
Stroiesti; In apararea mea, de Mitropolitul Gurie, Bucuresti, 1937;
Organizarea institutiilor modeme ale statului român, 1856-1866, de
Grigorie Chirita, Ed. Academiei Române, Bucuresti, 1999, pagina
145-161.
Privitor la ademenirea Bisericii catre interesele pamintesti, vezi:
1848 in Principatele Române de S. Albirii Ed. Albatros, Bucuresti
1998(p. 100,101); Sofronie Virnav de Florin Tuscanu, Ed. Sfintul Mina,
Iasi, 2002.
64

Centrul social-cultural „Sfintul Ilie"-Miclauseni; Sectorul de
asistenta sociala „Diaconia"; Centrul de cercetare si prognoza social-
pastorala; Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Române (SONFR);
Asociatia Femeilor Ortodoxe din România, Fundatia „Solidaritate si
Speranta"; Fundatia Sfinta Virginia -Cetatea Noul Ierusalim (tabara de
la Pucioasa-Glodeni); Centrul de Practica Isihasta; Fundatia
„Samarineanul Milostiv; Asociatia pentru Pacea Religiilor din România
(APAR); Centrul de Studii si Vacante Spirituale „Domeniul Vietii
Lungi" - Vulcana-Bai; Sectia Româna a Conferintei Mondiale a
Religiilor pentru Pace; Noua reprezentare a lumii - XXI Eonul
dogmatic; Initiativa Religiile Unite -România; Academia Internationala
pentru Studiul Istoriei Culturii si Religiilor, Centrul de Cercetari
si Studii Religioase; Departamentul de Doctrina si Mass-Media
„Armonia"; Centrul Interconfesional de Sanatate „Provita Medicala";
Alianta pentru Renastere Spirituala (ARS); Miscarea de Integrare
Spirituala in Absolut (MISA); Grupul National Yoga pentru Restaurare
Umana (GNYRU).79
Peste tot in lume, dar mai ales in tarile ortodoxe, iau amploare in
ultimii ani, din ce in ce mai multe organizatii ecumeniste ce urmaresc
unitatea si unirea religiilor, integrarea lor in diferite programe
sociale, slujind intereselor pamintesti ale omenirii, precum:
asigurarea sanatatii celor suferinzi, bunastare in tarile sarace,
progres economic in tarile slab dezvoltate, pace in lume, reforme
cultural-educative, organizatii pentru care aceste obiective sint mai
presus de vietuirea in dreapta credinta si de mintuirea in Hristos.
Astfel caritatea ia locul sfintelor dogme si canoane, „binele" e mai
cautat decit adevarul, sanatatea trupeasca e mai de pret decit
lucrarea duhovniceasca iar pacea terestra e mai rivnita decit
jertfirea pentru imparatia Cerurilor. Fericirea celor multi inlatura
asadar datoria de a patimi pentru mintuire si de a te jertfi pentru
Hristos. Privitor la trupestile teluri antihristice patronate si
sustinute de institutii precum cele amintite, Cuviosul Serafim Rose
(+1982) ne spune: „Groapa in care cad cei mai superficiali dintre cei
interesati de teologia sau gindirea ortodoxa se gaseste in special in
adunarile ecumenice si in tot felul de conferinte. [...] Atitudinea
Acestea sint principalele centre responsabile de popularizarea in
rindul ierarhilor, preotilor si a intregului popor a toata ratacirea
si amagirea politeista (cinstitoare de mai multi dumnezei), obladuita
de otravitoarea Miscare Ecumenica. Aceasta este marea adunare a
satanei, care in viitor va aduce in Biserica prigoniri, intemnitari si
multa varsare de singe, datorita carora in calendar se vor adauga noi
sfinti mucenici, marturisitori ai dreptei credinte.
65

produsa de asemenea institutii ecumenice este cea a diletantismului
frivol. [...] Se poate vedea o licarire a acestei atitudinii in
comentariul unui student ortodox de la Institutul Ecumenic sponsorizat
de Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) din Elvetia." El noteaza ca
„cele mai interesante discutii [...] n-au avut loc in timpul sesiunii
plenare, ci mai degraba atunci cind stateau in fata semineului la un
pahar de vin. [...] Pentru a ne apropia de Sfintii Parinti, trebuie sa
iesim din aceasta atmosfera lumeasca. [...] O persoana care traieste
in atmosfera conferintelor si institutelor ortodoxe de astazi nu poate
considera ca [...] se afla in mediui adevaratului duh ortodox. [...]
Duhul lumii academice, plin de lumesc, autosatisfacut, in care au loc
aproape toate conferintele din institutele ecumeniste, [...] toate
acestea au un duh sufocant, artificial, care nu poate prilejui o
adinca traire duhovniceasta trebuincioasa crestinilor ortodocsi." (Mai
aproape de Dumnezeu) Sfintul Teodosie de la Pecerska (+1073),
prevenindu-ne de primejdia ce ne pindeste pe noi ortodocsii atunci
cind participam la felurite adunari „religioase", alaturi de cei ce
cugeta strimb cele ortodoxe, ne indeamna: „Pazeste-te, fiule, de cei
cu credinta strirnba si de toate discutiile lor, caci si pamintul
nostru s-a umplut de ei! [...] Asadar, fiule, fereste-te de acestia si
intotdeauna apara-ti credinta ta! Nu te infrati cu ei, ci fugi de ei,
si intareste-te in credinta ta prin fapte bune!" (Marturisirile
Sfintilor Parinti impotriva ereziei numite ecumenism)
XI.
Nu organizati, nu participati ia excursii, tabere si pelerinaje
(Taize, Assisi, San Egidio, Grota Feratta, Gratz, Vatican, Lourdes,
Patima, Medjugore etc.) organizate de centre ortodoxe misionar
ecumeniste, ori de ereticii catolici si protestanti, ce includ
vizitarea unor asezaminte si obiective ecumeniste apartinind
„cultelor", „confesiunilor", „bisericilor" neortodoxe: catedrale,
domuri, case de rugaciuni, centre umanitare, comunitati ecumeniste,
cum ar fi: Congregatia Misionarilor Verbiti din Traian, Comuniune si
libertate, Emanuel, Surorile lui Foucould l'Arche, L'Abbe Pierre.
Astazi multi ortodocsi necredinciosi, neiscusiti in invataturile
Sfintilor Parinti, crestini calcatori ai sfintelor canoane si
dispretuitori ai predaniei Bisericii,
66

obisnuiesc sa priveasca cultele si confesiunile eretice drept parti
ale aceluiasi adevar. Pe temeiul acestor erezii, oficiile de turism
laice si bisericesti, in dorinta de a crea legaturi economice si
„religioase" cu cei aflati in afara Bisericii, organizeaza excursii,
tabere, pelerinaje in diferite centre, asezaminte si alte institutii
„spirituale", ducindu-i astfel pe crestini in ratacire. Acestor
inselati care-l cauta pe Dumnezeu si cele ale Lui, acolo unde dreapta
credinta lipseste cu desavirsire, iata ce le graieste Dumnezeu prin
gura Sfintului Prooroc Ieremia (veacul VIi.H.): „Preotii n-au zis:
Unde este Domnul? invatatorii Legii nu M-au cunoscut, pastorii au
lepadat80 credinta [...] si s-au dus dupa cei ce nu-i pot ajuta. De
aceea, Ia judecata, voi grai impotriva voastra - zice Domnul - si
impotriva nepotilor vostri voi cere osinda." (Ieremia 2:8, 9)
Din atitudinea Sfintului Ierarh Marcu al Efesului (+1444) fata de
eretici, noi crestinii de astazi lesne intelegem care trebuie sa fie
si atitudinea noastra atit fata de organizatori, cit si fata de
impatimitii de infratire intru inselare, prin intermediul
controversatelor excursii: „Am rupt toate legaturile cu latinii
[romano-catolicii], tocmai fiindca sint eretici." {Sinodul de la
Ferarra-Florenta)
Sfintul Ioan Gura de Aur (+407) la rindu-i indeamna pe cei
binecredinciosi: „Sa nu te amageasca pe tine - o ascultatorule! -
adunarile ereticilor." (Graiuri ortodoxe II)
XII.
Nu participati la activitati ecumeniste, cum sint:
„Olimpiada nationala de religie81", „Congresul international si
interconfesional al calugarilor82", „Conferinta
internationala despre
intre pacatele de care crestinii ortodocsi trebuie sa se caiasca si
sunt datori sa se marturiseasca la duhovnic, se afla si acesta:
„lepadarea de dreapta credinta ortodoxa". Privitor la acestea vezi:
Cuviosul Parinte Cleopa in indreptarul de spovedanie, Ed.Eikon, Cluj-
Napoca, 2003 (p. 10,87); Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan in
Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei Impartasanii, Iasi, 2002 (p.
120); indreptarul de spovedanie de Ierodiaconul Visarion Iugulescu (p.
12); Carte de marturisire dupa Sfintul Muntele Athos, Ed. Bacovia,
Bacau, 1996 (p.35); Parintele Arhimandrit Neetarie Antonopoulos in
Spovedania-calea invierii sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.
101); Protos. Nicodim Mandita in indreptar pentru spovedanie,
Ed.Agapis, 2001 (p.15,18). 81 Vezi in Candela Moldovei, an VIII, nr.
5, mai 1999, p. 10-11. Din traditia Bisericii Stim ca Biserica nu este
„teatru de instructie", nici stadion al vreunor intreceri
„duhovnicesti" publice, in urma carora sa se acorde de vreun juriu
„premii" pentru -,merite duhovnicesti" ortodocsilor „performeri". ~
Vezi in Candela Moldovei, an XIII, nr. 7-9, iulie-septembrie 204.
67

reconciliere si viata monahala", „Darul sfint al vietii si cobaterea
pacatelor impotriva acesteia" etc; nu va inscrieti la cursuri si
seminarii ecumeniste (chiar daca se pretind „ortodoxe"), pe teme
precum:
„Miscarea ecumenica si dialogul interconfesional",
„Istoria relatiilor internationale si a diplomatiei
confesionale si religioase", „Noul Testament", „Istoria
biblica a Vechiului Testament", „Istoria literaturii crestine",
„Istoria limbii si literaturii române vechi", „Istoria crestinismului
in spatiul românesc", „Literatura religiilor românilor", „Literatura
religioasal a secolului XX", „Arta sacra crestina", „Liturghie si
imnografie crestina", „Doctrine ortodoxe si catolice", „Doctrine
crestine protestante", „Doctrine religioase necrestine", „Viata
spirituala si mass-media", „Istoria culturii si civilizatiei
antice", „Istoria civilizatiei europene", „Istoria
literaturii europene", „Istoria comparata a religiilor", „Religie
si stiinta", „Morala crestina si etica sociala", „Sociologia
religiilor", „Drept religios comparat", „Statul si raporturile lui
comunitatile crestine", „Limbi clasice: ebraica, latina, greaca",
„Limbi moderne: engleza, franceza", „Biblioteconomie si istoria
cartii",83
Nici nu participati Ia dezbateri asupra unor teme precum: „Darul sacru
al vietii", „Drepturile omului", „Terra - pamint al pacii" etc.
Rostui practic al acestor invataturi promovate in cursuri si seminarii
este doar unul: satisfacerea orgoliului cunoasterii, hranirea parerii
de sine si a trufiei, sprijinita de eruditia bisericeasca. Psihoza
studierii, analizarii si catalogarii stiintifice a faptelor
ce tin de vietuirea crestina, vadeste
Dupa cum se observa, buna parte din temele de mai sus se arata ca
fiind intru totul ortodoxe, deloc smintitoare, dar indaratul
aparentelor se tese ceea ce putini crestini stiu: toate aceste cursuri
si seminarii au rolul de a spala creierul tinerilor ortodocsi, al
viitorilor teologi, preoti si ierarhi, de toate invataturilor
ortodoxe, inlocuindu-le cu invataturi noi, ecumeniste. Aceste
schimburi de informatii se fac prin reinterpretarea in maniera
protestant-papistasa a celor descoperite de Sfintul Duh in Scripturi,
precum si printr-o noua tilcuire a unor invataturi din Biserica,
precum: Sfinta Treime, ortodoxia, Sfintele Scripturi, posturile,
sarbatorile etc., nu dupa Sfintii Parinti, ci dupa criterii
rationaliste, scolastice, antiortodoxe. Astfel, crestinii viitorului,
sub indrumarea noilor promotii de ierarhi, teologi si preoti reeducati
in duhul teologiei modeme, se vor ruga altfel, se vor inchina altfel,
pastrind rinduielile Bisericii si crezind in dogmele si canoanele ei
altfel decit noi, cei de astazi, decit sfintii ortodoxiei si decit
inaintasii nostri, continuind sa se numeasca „ortodocsi". Aceasta va
fi inselarea de pe urma a ortodocsilor apostati, inainte de venirea
„ortodoxului" Antihrist.
68

mentalitatea specific protestanta ce domina astazi ierarhia si
teologia Bisericii Ortodoxe. Scopul tainuit al acestor preocupari este
abandonarea invataturilor ortodoxe ale Sfintilor Bisericii,
liberalizarea gindirii si vietuirii ortodoxe, obosirea mintii ortodoxe
cu balast cultural, daunator mintuirii.
Atit celor ce organizeaza cit si celor ce frecventeaza astfel de
cursuri, li se potriveste cuvintul Sfintului Apostol Petru (+64): „Si
multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite, si, din pricina lor,
calea adevarului va fi hulita." (2 Petru 2:12)
Vinarea inaltimilor duhovnicesti prin mijlocirea sofismelor teologice
alcatuite din graiuri straine urechilor poporului, graiuri
intrebuintate astazi in vorbirea bisericeasca, sa fie departe de noi!
Pentru aceasta si zice Sfintul Apostol Pavel (+64): „Dar in Biserica
vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii,
decit zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina." (1 Corinteni
14:19)
in numele lui Hristos se rostesc astazi multe neadevaruri. in numele
Bisericii poporul este hranit cu invataturi ce desfateaza auzul celor
iubitori de slava si lingusire. in numele Ortodoxiei, ierarhii,
preotii, calugarii si teologii ecumenisti inlocuiesc in Biserica
invataturile Sfintilor Parinti cu invataturile prelatilor catolici,
ale pastorilor protestanti si ale teologilor occidentali, numite in
chip mincinos „ortodoxe". Privitor la acestea, Sfintul Ignatie
Briancianinov (+1867) ne indeamna: „Sa ne pazim mintea de incercarea
falselor invataturi ascunse sub masca si cu numele de „invataturi
crestinesti!" (Taina faradelegii)
Privitor Ia cursurile teologice ale ortodoxiei contemporane si la
intortocheatele discursuri straine duhului ortodox al Bisericii,
graitoare sint observatiile Sfintului Ioan Gura de Aur (+407): „Qnd
vei vedea amagitori in cuvinte, adu-ti aminte de proorocul care spune:
Vai celor ce scriu rautate. [...] Cind vei vedea Sfinta Scriptura
spurcata de cei ce par ca sint crestini [...], cind vei vedea noroade
alergind la graitorii de basme [...] nu te tulbura nici sa nu cazi
[...] ci lacrimind adu-ti aminte de Apostolul care^ spune: in
vremurile de apoi vor apostazia unii de laxredinta, luind aminte la
duhurile amagirii si la invataturile necuratilor diavoli. Si iarasi
spune: Va fi o vreme cind nu vor mai rabda invatatura sanatoasa ci isi
vor ingramadi invataturi dupa poftele lor, gidilindu-si auzul, si-si
vor intoarce auzul de la adevar si vor fugi dupa basme." in continuare
Sfintul Ierarh ne indeamna sa nu schimbam cu nici un chip invatatura
Sfintilor Parinti prin aducerea
69
noilor graiuri in Biserica, ci sa urmam vechilor invataturi
duhovnicesti: „Aduceti-va aminte de mine totdeauna, fratilor si tineti
predaniile pe care le-ati primit de la fericitii barbati, de la
prooroci si apostoli si de la Stapinul tuturor."84 (Cuvint despre
proorocii mincinosi si despre invatatorii mincinosi si despre cei fara
de Dumnezeu eretici si despre semnele sfirsitului acestui veac, PC 59)
Ce conditii sint necesare atit ortodocsilor cit si ereticilor care se
intrunesc pentru „unitatea ecumenista", ce omit constient si unii si
altii, pretinzind insa ca in numele adevarului se aduna, ne spune
Cuviosul Serafim Rose (+1982): „La asemenea intilniri ecumenice, una
dintre regulile de politete despre care heterodocsii (ereticii) nu au
cunostinta este ca prima conditie pentru studierea Sfintilor Parinti
este aceea de a avea aceeasi credinta cu a Parintilor Ortodoxiei."85
(Mai aproape de Dumnezeu)
Sa ia aminte ierarhii, preotii si teologii ecumenisti ai Bisericii
Ortodoxe la cuvintele Cucernicului Parinte Dimitrie Gagastathis
(+1975): „Cind prelatii altor Biserici [decit cea ortodoxa] au venit
in Trikala86, la inceput
impotriva acestei porunci lasata noua de Sf. Apostol Pavel si de toti
Sfintii Bisericii, se ridica IPS Serafim Joanta, aratind: „Statele si
popoarele ne-au primit in sinul lor nu ca sa ne constituim in ghetouri
etnice sau confesionale, ci pentru ca sa ne integram in societatea in
care traim." (Biserica Ortodoxa Româna. Pentru o Europa unita in
spiritul credintei si traditiei crestine, 8-14 mai 2003. Buletinul
Oficial al Patriarhiei Române anul CXXI, nr.1-6 ian.-iun. 2003, p.75)
Pentru crestinii neavizati, sintagma de „ghetou etnic sau
confesional,, mascheaza vietuirea dupa faptele si invataturile,
predaniile si rinduielile Sfintilor Parinti, iar termenul „integrare"
desemneaza parasirea celor aratate mai sus. Nadajduind in Europa, iar
nu in statornicia in invataturile, rinduielile si predania Sfintilor
Parinti, IPS Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului ne indeamna si el
la rindu-i sa nu mai fim atit de ortodocsi, adica „izolati": „Putem
nadajdui ca dorinta noastra de a apartine Europei va fi mai puternica
decit tentatia izolarii." (Formula AS, anl4, nr.611, april. 2004, p.
3). De ce oare un ierarh ortodox se simte dator sa apartina unei lumi
care demult timp a parasit cele bisericesti, il neaga pe Hristos,
elaborind chiar legi impotriva vietuirii crestinesti. De ce acesta
numeste dorinta sfintiei sale, „dorinta noastra", fiinca noi credem ca
nu toti crestinii doresc cele lumesti, fiindca nici sfintii, nici
apostolii, nici Hristos insusi nu au dorit ceva din cele lumesti. O
astfel de dorinta noi o numim dorinta antihristica.
Vinovati de sfidarea acestei reguli se fac intii cei ce in chip
mincinos se numesc ortodocsi, adica teologii, preotii si ierarhii
ecumenisti ai Bisericii, iubitori de eretici si erezii; iar mai apoi,
insisi rau-credinciosii si necredinciosii amagiti de ortodocsii larg-
credinciosi, poli-inchinatori si strimb-vietuitori. 86
86 Oras in nordul Greciei.
70

m-am dus doar sa-i vad, dar apoi mi-am zis: Parinte Dimitrie, pleaca
imediat de aici si nici macar nu privi inapoi! Nu trebuie sa-i
acceptam. Urmez acest principiu de multi ani. A fost cam nepoliticos
din partea mea, dar e mai bine sa te pui bine cu Dumnezeu decit cu
oamenii. [...] Am fost incercuiti de masonerie si multi lupta
impotriva Bisericii noastre, dar cred ca incercarile lor sint
zadarnice." (Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum)
Celor incintati de vasta cultura lumeasca si religioasa a odraslelor,
crestinilor entuziasmati ca din familiile lor se ridica preoti si
teologi responsabili de educatia ortodoxa a viitorilor slujitori ai
Bisericii, Sfintui Ioan de Kronstadt (+1908) le zice: „Luati aminte la
hrana87 (intelectuala) a tineretului lumesc, ba chiar si a celui ce
studiaza teologia! [...] Priviti ce citeste, ce inghite e! cu mintea,
cu memoria, cu inima! [...] Acum, ia vedeti, din atare hrana, ce
rigiit a iesit, ce a devenit tineretul nostru, ce duh a adunat in
sine! Duhul tagaduirii a tot ce e dumnezeiesc. [...] Trebuie date
tineretului lecturi bune. [...] Trebuie ca el sa fie educat in duhul
Bisericii de altadata." {Despre tulburarile lumii de astazi)
Despre decaderea teologiei ortodoxe in seminariile si facultatile BOR,
cucernicui parinte Dumitru Staniloae marturiseste: „De pe ia 1869 de
cind s-au intemeiat facultatile de teologie, teologia noastra a fost
foarte influentata de teologia scolastica catolica. Am luat manualele
[de teologie] de acolo si am cam uitat de terminologia noastra
[ortodoxa, dupa Sfintii-^ Parinti] care este terminologia filocalica,
veche, a Parintilor." (Ekklesia)88
Astazi vietuirea duhovniceasca intre cirmuitorii Bisericii este rar de
afiat. Daca in trecut Biserica a stralucit in lume prin multimea
sfintilor mucenici si a cuviosilor ce sihastreau in pustie, acum iata
din tot ce era
Aceasta hrana de mult nu mai este ortodoxa, din chiar vremea lui Cuza,
de cind invatamintul bisericesc a fost inlocuit in scoli de
invatamântul laic, adica ateu, ale carei roade le vedem astazi la
parintii nostri, la noi si la noile generatii. Cit despre invatamintul
teologic, ce sa mai spunem? Adevarate scoli de atei „ortodocsi"! - din
care lipseste instruirea in vietile si scrierile Sfintilor Parinti,
prin inlocuirea lor cu studii elaborate de teologi catolici si
protestanti, prin care viitorilor preoti atei li se strecoara in
suflet noi moduri de intelegere a Ortodoxiei. Graitoare in aceasta
privinta sint atit manualele de religie (de ce de „religie", iar nu de
„credinta ortodoxa"?) cit si pregatirea duhovniceasca si vietuirea
morala a multor profesori de religie (si nu numai a lor) si preoti
profesori de teologie.
88 M-rea Noul Neamt si Seminarul Teologic Chismau, 9/12 mai-aug. 2000,
p.23.
71


odinioara virtute si fapta, am ramas, noi crestinii, doar cu studii,
documente si cronici despre cele crestinesti; cu predici si conferinte
in care sint enuntate cu precizie cele mai subtile amanunte ale
ortodoxiei. Ce lipseste insa doctoranzilor si academicienilor
teoreticieni ai Ortodoxiei, aflam de la Cuviosul Parinte Iustin
Popovici (+1979): „De la invatatorii si pedagogii nostri89, poporul
nostru asteapta in primul rind sfintenia." (Biserica si Statul)
XIII.
Nu va incredeti in nici un fel de emisiuni90 cultural-religioase
(chiar „ortodoxe", in care vorbitorii sint episcopi, preoti si teologi
ortodocsi), precum: Viata spirituala, Lumina din lumina, Viata
cultelor, Micul samarinean etc, prezentate de posturi TV (Pax) sau
radio {Trinitas, Renasterea, Vocea Evangheliei, Radio Vatican etc.)91
[14]
Aceste emisiuni, ce prezinta „traditii spirituale" si „ceremonii
religioase", propovaduiesc invatatura pluralist-babilonica, adica
marea erezie ecumenista care sustine ca toate religiile cinstesc
acelasi „dumnezeu", fiecare dupa intelegerea ei, si ca prin urmare
toate sint „bune".
9 Acestia au pierdut de mult friiele dreptei credinte, aflindu-se ei
insisi otraviti de diferite teorii stiintifice si culturale anti-
evanghelice si anti-ortodoxe. Aceste calauze intru apostazie traiesc
in afara gindirii si vietuirii ortodoxe, hranindu-se intelectual si
sufleteste nu din invatatura Sfintilor Parinti, ci din cultura
antropolatra a Europei, cultura ce a abandonat pe Hristos la marginea
societatii, punind in locul lui omul si toate slabiciunile omenesti. A
se vedea cartile lui Ignatie Briancianinov, Ioan de Kronstadt, Iustin
Popovici, Nicolae Velimirovici, Averchie Tausev, Serafim Rose si Ioan
Iacob Hozevitul.
90 Privitor la stapinirea simturilor si indeosebi a imaginatiei (care
este simtul launtric),
vezi scrierile Sfintilor Parinti: Patericul egiptean, Limonariul,
Lavsaicomil, Proloagele,
Filocaliile, Razboiul nevazut, Paza celor cinci simturi, Experiente
ascetice (4 volume),
Despre vise si vedenii, si vei intelege care sint pacatele mass-
mediei.
91 Unul dintre cele mai mari pacate ale radio-televiziunii si cu atit
mai mult al posturilor
si programelor "crestine" e faptul ca acestea deprind pe crestini cu
imprastierea mintii si
nepazirea gindurilor de lucrurile si sensurile acestei lumi,
impatimindu-i spre acestea si
slabindu-le trezvia atentiei. Alt pacat la fel de grav e faptul ca
imaginile TV stimuleaza
pacatul imaginatiei, adica reprezentarea in minte a feluritelor
chipuri ale acestei lumi,
chipuri ce sint adevarate, reale doar in afara mintii, inauntru insa
fiind alcatuiri teoretice,
iluzorii, mincinoase.
72

Cindva Biserica era povatuita de prooroci si de sfinti. Astazi locui
acelora l-au luat teologii noii ortodoxii care nu zabovesc a grai
poporului prin mijlocirea mass-mediei, rastalmacind invataturile
Sfintilor Parinti ai Bisericii. Putini au fost in trecut cei care
iubeau si graiau adevarul, chiar cu pretul vietii. Putini sint si
astazi cei ce se straduiesc sa-l pazeasca. Ferindu-se a urma vietuirea
unora ca acestia, Sfintul Apostol Pavel (+64) marturiseste: „Caci nu
sintem ca cei multi, care strica cuvintul lui Dumnezeu." (2 Corinteni
2:17)
Duhul lumesc este trasatura caracteristica a ortodoxiei contemporane.
Pentru aceasta si grairea preotilor si teologilor ortodocsi invitati
in cadrul emisiunilor radio-TV, zise „crestine si spirituale", este
adesea lipsita de termeni duhovnicesti, ba chiar sterila si lipsita de
vlaga, viciata de o teologie scolastic-papistasa, tributara aceluiasi
duh lumesc. Astfel purtati de duhul lumii si purtatori ei insisi ai
acestui duh, nu pot sa nu placa lumii si sa nu fie slaviti de ea.
Conform vietuirii si instruirii de care sint stapiniti, ei odihnesc in
sine lumea in general si indeosebi ortodoxia lumeasca. Pentru aceasta
sint foarte iubiti de lume, caci lumea se regaseste in ei. Pentru
aceea si Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan (+100) graieste: „Aceia
sint din lume, de aceea graiesc ca din lume, si lumea ii asculta." (l
Ioan 4:5)
Crestinii atei de astazi, promotori ai noii ortodoxii, se straduiesc
sa-si duca crucea fara prea multa osteneala, intrebuintind pentru
aceasta felurite accesorii lumesti. Astfe! vechea credinta conform
careia ceie bisericesti in Biserica trebuiesc cautate, este inlocuita
de noua credinta dupa care acestea trebuiesc „vizionate si audiate" de
la distanta, Astfel noul crestinism ofera acum credinciosilor
mintuirea la domiciliu, prin vizionare si nu prin participare la
dumnezeiestile slujbe. Celor ce vor sa se impartaseasca prin vedere
din tainele credintei, taine care sint mai presus de orice simtire, si
pentru aceasta doar credinciosii au o parte din ele, Sfintul Apostol
Pavel (+64) le zice: „Caci umblam prin credinta, nu prin vedere!" (2
Corinteni 5:7) „Neprivind noi la cele ce se vaxl, ci la cele care nu
se vad, fiindca cele ce se vad sint trecatoare, iar cele ce nu se vad
sint vesnice." (2 Corinteni 4:18)
Este de trebuinta crestinului acum mai mult ca oricind sa-si
limpezeasca vietuirea de tot ce este lumesc. Pentru aceasta
credinciosul ortodox trebuie sa ocoleasca si ceea ce la prima vedere
pare crestinesc,
73

insa !a o priyire mai atenta, dupa ochiui Sfintilor Parinti, se
dovedeste a fi inselare. intre iluziile ortodoxe contemporane sint si
o buna parte din cunoscutele dialoguri92 si interviuri religioase
prezentate in mass-media. Privitor la acestea Cuviosul Serafim Rose
( + 1982) marturiseste: „[Crestinul] care se lupta dupa puterile sale
[,,.] sa duca o viata ortodoxa duhovniceasca trebuie sa se afle in
afara mersului lumii93, trebuie sa fie strain de duhul indoielnic a!
miscarilor si discutiilor „religioase" contemporane."94 (Mai aproape
de Dumnezeu)
Iar in alta parte spune: „Lumea cauta sa ne strecoare anti-
crestinismul prin mijlocirea scolilor, televiziunii [...] si ai
tuturor celorlalte influente care ne sint virite pe git, [...]
Televizorul trebuie sa fie strict controlat si verificat unde nu
exista destui curaj pentru a-i arunca pe fereastra, [...] [fiindca] a
ajuns unealta numarul unu de raspindire a atitudinilor si ideilor anti-
crestine." (Pentru o viziune ortodoxa asupra lumii)
Potrivit discutiilor religioase difuzate frecvent prin mijloacele de
informatie contemporane, este si cuvintul Sfintului Ierarh Chirii ai
Ierusalimului (+386), care adauga: „Oamenii s-au lepadat de adevar si
neadevarul le incinta urechile [si ochii]. Se graieste ceva care
desfata urechile? Toti oamenii asculta cu placere. Se graieste ceva
folositor sufletului? Toti se indeparteaza." (Cateheze)
intre cei vinovati de aducerea in sinul Bisericii a schimbarilor
numite inovatii, se numara si promotorii duhovniciei tributare
progreselor tehnice, „duhovnicie" anti-traditionala, anti-
duhovniceasca, anti-bisericeasca, straina de libertatea proprie
vietuirii in duh. Privitor la acestia, Cuviosul Filotei Zervakos ( +
1980) ne indeamna: „Sa ne rugam lui Dumnezeu sa
1 Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan in cartea Calauza ortodoxa in
familie si societate II (p. 155) indeamna pe crestinii ortodocsi ca
din pricina slabei lor cunoasteri si vietuiri duhovnicesti ,.sa nu
poarte discutii religioase din Biblie si de orice fel cu ereticii, ca
sa nu fie corupti de acestia si sa cada prin indoiala din dreapta
credinta." indreptatita este aceasta temere cind vedem cum astazi
datorita vietuirii neduhovnicesti. in „dialogurile comune" pina si
preotii si arhiererii pun la indoiala adevarurile Bisericii
incredintate lor de Sfintii Parinti, aducind multa sminteala atit
intre crestini si intre eretici (pe ultimii, lasindu-i in ratacirile
lor, ba chiar indreptâtindu-le pe acestea). Q3 Aici este aratat
indirect caracterul otravitor al mass-mediei. intr-adevar, pentru a
ajunge la pacea mintii si la linistea sufletului este nevoie sa fim
izbaviti de toata informarea lumeasca purtatoare de
false ..adevaruri", intelegeri mincinoase, informare ce patrunde in
suflet, poluind firea prin toate simturile. Vezi emisiunile si
publicatiile cu orientare eeumenista.
74

lumineze pe inovatorii si dispretuitorii traditiilor apostolice, sa ie
dea gind de pocainta sa marturiseasca cum ca au pacatuit, sa ceara
iertare, mai intii de la Dumnezeu, apoi de la toti crestinii ortodocsi
pe care i-au scandalizat." (Viata si invataturile)
XIV.
Nu va botezati pruncii in ratacitele credinte: catolicism, greco-
catoSicism, nici in cultele protestante.95 Nu va cununati96 fiii si
fiicele, nici nu-i inmormintati pe cei ai
9:1 Privitor la argumentele prin care de-a lungul istoriei papistasii
au „convins'" pe ortodocsi sa se boteze in credinta papei, vezi:
Sinodul de la Feratra-Florenta, de Ivaii Ostrumov, Editura Scara,
2002; Viata Sjintului Ioan cel Nou de la Suceava, Viata si acatistul
Sfintilor Visarion, Sofronie si Oprea de Ieromonah Visarion lonut
Tuderici, Ed. Docuprint, Bacau; Uniatismul din Transilvania, incercare
de dezmembrare a poporului roman de Preot Profesor Dumitru Staniloae,
Bucuresti, 1973; Vietile Sfintilor Preoti Marturisitori Ioan din Gales
si Moise Macinic din Sibiel, Viata Sjintului losif de la Partos, Viata
Sjintului Petru Aleutimd, in Glasul monahilor, an 2, nr. 9, septembrie
2004; Mucenicia Sfintilor Calugari Athoniti de la anul 1274, in Hrana
Duhovniceasca; Secesiunea Ardealului de Zeno Miilea, Ed. Carpatica,
2002; Marele atentat al Apusului papal impotriva independentei daco-
romanilor, Pr.Dumitru Balasa, Liga Româna de Misiune Crestina, Cluj
Napoca, 1999.
90 Privitor la botezul ereticilor papistasi „botezati" in chip
mincinos in numele Sfintei Treimi, vezi cele aratate in Canoanele
46,47,50,68 Apostolice din Pidalionul de la Neamt, p.60,61, 62-67.
intre pacatele de care se fac vinovati prin participare sau prin
ingaduinta unii preoti ortodocsi este si pacatul savirsirii Tainei
Cununiei in vederea ..unirii" crestinului ortodox cu cel de alta
credinta. De un astfel de pacat se fee vinovati nu doar cei ce se
casatoresc cu eretici ci si cei ce cununa pe cei astfel „casatoriti'",
ori cei ce accepta a avea nasi pe cei de alta credinta. Toti acestia
sunt datori sa marturiseasca aceasta la spovedanie. Vezi indreptarul
de spovedanie de Cuviosul Arhimandrit Cleopa llie, Ed.Eikon, Cluj-
Napoca 2003 (p. 11); Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan in
Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002 (p.
31-32,39,112,124); Protos. Ioachim Pirvulescu in SJinta Taina a
Spovedaniei pe intelesul tuturor, M-rea Lainici, Gorj, 1998 (p.93);
Ierodiaconul Visarion Iugulescu in indreptar de spovedanie (p. 12);
Parintele Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in Spovedarua-calea
invierii sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.102); Protos.
Nicodira Mandrta in indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis, 2001 (p.
17,34). Demn de retinut e faptul ca Parintii de mai sus nu ingaduie ca
ortodocsii crestini sa se casatoreasca nici macar cu catolici, a
cununa o astfel de casatorie ori a avea nas catolic. Privitor la
casatoriile mixte, vezi Canonul 10 si 31 al Soborului al V-lea de la
Laodiceea (343) si Canonul 21 al Soborului al 8-lea de la Cartagina,
in Canoanele Bisericii Ortodoxe, insotite de comentarii, Tipografia
diocezana. Arad, 1934. Vezi cartea Din invatatura Sfintilor Parinti,
Editura Bizantina, Bucuresti (p. 188-189) si Scrisrori baplismale de
Slintul Ciprian al Cartaginei
75

vostri in credintele eretice numite mai sus.97 Nu va faceti nasi (de
botez ori de cununie) celor botezati ori cununati in credinta
catolica, si nici in cea protestanta. Nu primiti a avea/a fi botezati
ori cununati de nasi eretici ori pagini98.
in Pagini Patristice, Mitropolia Moldovei si Sucevei (p.91-10.7,
639-651). Potrivnic celor aratate mai sus, IPS Serafim Joanta al
Germaniei elogiaza incalcarea canoanelor Bisericii privitoare .la
casatorie, aratind: „Credinciosii mitropoliei noastre, in proportie de
80% sunt casatoriti cu etnici germani, evanghelici sau
catolici." (Biserica Ortodoxa Româna. Pentru o Europa unita in
spiritul credintei si traditiei crestine, 8-14 mai 2003. Buletinul
Oficial al Patriarhiei Române anul CXXI, nr.1-6 ian.-iun. 2003, p.76)
9 in afara botezului ortodox, a cununiei ortodoxe si a inmormintarii
ortodoxe, nu exista alt botez in Hristos, alta cununie in Hristos,
alta inmormintare in Hristos: unul este botezul, una cununia, una
moartea si rinduiala mmormitarii. Acestia, rau-credinciosii le numesc
precum noi le numim, insa nu au precum noi le avem mostenite din
predania Bisericii celei una. In practica slujitorilor mai putin
ortodocsi de astazi s-a indatinat ca ortodocsii adormiti sa fie
inmomiintati in aceleasi cimitire in care sunt ingropati ereticii.
Aceasta practica nu este canonica, nu face parte din Biserica, ba
chiar este oprita de Sfintii Parinti a toata lumea. Pentru aceasta
Protos. Nicodim Mandita in indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis,
2001 (p. 114) arata ca intre pacatele de care atit preotul cit si
familia celui raposat sunt responsabili, este si necanonica
„inmormintare". Pe acestia ii indeamna ca mergind la duhovnic sa-si
spovedeasca pacatul. Iar Arhim. Ioanichie Balan in Calauza ortodoxa in
familie si societate II (p. 168) arata clar ca in cimitirul
crestinilor ortodocsi nu se pot ingropa paginii, ereticii, sectantii,
copii si oamenii nebotezati, ateii, apostatii etc.
Lamuriri privitoare la conditiile obligatorii pentru savirsirea dupa
dreapta-credinta a botezului si cununiei vezi in Pidalion, Neamt,
1844; indreptarea legii, Ed. Pelerinul Român; Pravila bisericeasca de
Nicodim Sachelarie; Canoanele Bisericii Ortodoxe, insotite de
comentarii, Tipografia diocezana, Arad, 1934; Calauza In credinta
ortodoxa de Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului; Ne vorbeste
parintele Cleopa, Episcopia Romanului si Husilor; Catehism ortodox -
credinta Sfintilor de Nicolae Velimirovici; Vietile Sfintilor,
Proloagele si altele. Acest pacat totuna cu apostazia este infierat de
Sfintii Parinti ai Bisericii in Soboarele Ortodoxiei si cei ce l-au
savirsit au fost dati anatemei de catre acestia. Lepadarea de botezul
ortodox este primul pacat care desparte pe om de Hristos, de Biserica
si de Sfintii Parinti si pentru aceasta dator este crestinul sa
plinga, sa se pocaiasca si sa se marturiseasca primind a se intoarce
prin cuvintul duhovnicului la dreapta credinta. Astfel nu este
ingaduit crestinilor nu doar a se lepada de botez, ci nici macar a
participa la botezul rau-credinciosilor. Vezi Parintele Arhimandrit
Ioanichie Balan in Rinduiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei
impartasanii. Iasi, 2002 (p.39,55,68); indreptar de spovedanie de
Nicodim Mandita, Ed.Agapis, 2001 (p.15,16); Protos. Ioachim Pirvulescu
in Sfinta Taina a Spovedaniei pe intelesul tuturor, M-rea Lainici,
Gorj, 1998 (p.90,93); Ierodiaconul Visarion Iugulescu in indreptar de
spovedanie (p.12); Parintele Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in
Spovedania-calea invierii sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.
101); Preot dr.Eugen Jurca in Chestionar de spovedanie,Ed. Marineasa,
Timisoara, 2002 (p.8). Cele de mai sus sunt
76

Datorita confuziei duhovnicesti in care vietuiesc astazi crestinii
ortodocsi, pretutindeni incalcindu-se rinduielile bisericesti,
credinciosii nu rnai deosebesc invataturile dreptei credinte ortodoxe
de invataturile eretice. Astfel crestinii ortodocsi pacatuiesc grav
botezindu-si pruncii, facindu-se nasi ori participind prin simpla
prezenta la respectivele ne-botezuri. De asemenea sub osindirea
Sfintelor Canoane ale Bisericii, cad si cei ce cununa ori se cununa in
nebisericile crestine care lipsite fiind de Taine nu au si nu pot
oferi nici Taina botezului. Catre astfel de crestini rau-credinciosi,
Dumnezeu prin Sfintul Prooroc Moisi (+1569 i.H.) graieste: „O lege" sa
fie, si pentru bastinas, si pentru strainul care se va aseza la
voi!" (Iesire 12:42)
Iar inteleptul Solomon intareste: „Departati-va de apa straina si din
fintina straina sa nu beti." (Pilde 5:15,16) Celor spurcati de „apa
straina", aceiasi Dumnezeu din data aceasta prin gura proorocului
Iezechief le arata: „Si va voi stropi pe voi cu apa curata si va voi
curati pe voi. Si va voi da inima noua si duh nou va voi da voua." Pe
acestia care alearga la botezul rau-credinciosilor, Proorocul ii
intreaba: „Cum dar poate curati si sfinti apa cel ce este el insusi
necurat si la care Duh Sfint nu este?" (Iezechiel 36,25) incredintare
ca botezul necuratilor eretici intineaza sufletul celui nestiutor, ne
este noua cuvintul Sfintului Prooroc Moise (+1569 i.H.) care zice: „Si
toate cele de care se va atinge cel necurat, necurate vor fi." (Numeri
19,22)
Catre cei ce alearga la increstinari straine Bisericii, Sfintul
Prooroc Ieremia (veacul VI i.H.) adauga: „Schimbatu-si-a oare vreun
popor dumnezeii sai, desi acestia nu sint dumnezei? Poporul Meu insa
si-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta!" (Ieremia 2:11)
adeverite si de Canonul 14 Apostolic, Canonul 4 al Soborului IV a
Toata Lumea si Canonul 72 al Soborului Local de la Trulan (692).
Sa ia aminte guvernantii responsabili de elaborarea si promulgarea
legii privind libertatea cultelor, adica libertatea ereticilor de a
converti pe ortodocsi la ratacitele credinte, precum si posibilitatea
„legala" ca fiii Bisericii sa devina apostati. Sa ia aminte si mai-
marii Bisericii, impreuna cu toti crestinii sustinatori ai „tolerantei
religioase"! Vezi si referintele: htstinicm cel Mare, sfint si
imparat, de Asterios Gerostergios; Istoria Bisericeasca de Fericitul
Teodorit al Chirului, Ed. IBMBOR, Bucuresti; indreptarea legii, Ed.
Pelerinul român; Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana,
Arad, 1934.
77
in Pidalion (Bucuresti, 1992, p. 124-125) Arhimandritul Zosima Tirila
si Icononomul Stavrofor Haralambie Popescu tilcuind Canoanele
Sfintilor Parinti privitoare la botezul ereticilor, arata: „«Dupa
practica Bisericii [ortodoxe] grecesti trebuie botezati si romano-
catolicii daca trec la Biserica Ortodoxa» (Canoanele Bisericii
Ortodoxe de Dr.Nicodim Milas) [...] Biserica greceasca se bazeaza pe o
decizie a Soborului mitropolitan din Constantinopol la anul 1756 din
vremea Patriarhului Chirii al V-lea in care se spune ca botezul
[trebuie] sa se faca prin trei afundari si trei scoateri100 si la
fiecare afundare [trebuie] sa se rosteasca un nume din [dumnezeirea]
Sfintei Treimi si apoi sa se unga odata cu Sfintul [si Marele] Mir.
Apoi mai considera pe romano-catolici tot dupa botez ca [botezul lor]
seamana cu al eunomienilor101 fiindca au schimbat simbolul niceeo-
constantinopolitan [crezul]. in Pidalion [cel de la Neamt, 1844] se
spune: Botezul latinilor este simpla turnare [si pentru aceasta] noi
nu zicem ca-i rebotezam, ci [ca] ii botezam [fiindca] latinii sunt
nebotezati deoarece ei nu fac trei afundari la „botez" precum s-a
predanisit de la inceputul Bisericii Ortodoxe de Sfintii Apostoli.
Trebuie sa se tina seama mai ales la aceasta alegere daca botezul este
valabil sau nu si de autorul care-l administreaza. [...] Daca botezul
este administrat intr-o societate crestina [cult, confesiune,
„Biserica"] in afara de Biserica ortodoxa, se va
100 Si astazi ca si in trecut, multi dintre preotii ortodocsi din
Ardeal, Maramures, Banat, avind ca model botezul papistas, incâlcind
Canoanele Sfintilor Parinti boteaza pe crestinii ortodocsi nu prin
intreita afundare ci prin stropirea pruncului pe crestet, ori prin
turnarea apei cu un vas. in alte regiuni ale tarii, unii dintre preoti
afunda pruncul in apa pina la briu iar cu mina facuta caus uda
crestetul pruncului cu apa din cristelnita. Aceste practici sunt
personale, necanonice si in afara Predaniei cunoscute in istoria
Bisericii. Pentru aceasta, de-a lungul vietii, acesti crestini vor fi
deseori bolnavi, ori mai rau, vor fi tulburati de duhuri necurate. Pe
cei ce savirsesc astfel de „botezuri", Sfintii Parinti ii osindesc cu
caterisirea. Dar nu numai pe acestia Sfintii Parinti ii condamna, ci
si pe aceia dintre preotii care in ziua de 7 ianuarie a fiecarui an
savirsesc ceea ce se numeste „botezul copiilor avorta{i", practica
necanonica, neduhovniceasca, ba mai rau, superstitie si amagire
negustoreasca a crestinilor nedeprinsi cu cele duhovnicesti.
Eunomienii - eretici ce se numeau astfel dupa intii-statatorul lor
Eunomie episcop al Cizicului, traitor in sec. IV. Acestia au fost
anatemizati la Soborul II a Toata Lumea de la Constantinopol, anul
381, de catre cei 150 de Sfinti Parinti. Printre multele erezii,
eunomienii invatau ca botezul trebuie savirsit printr-o singura
afundare. Despre eunomieni, Canonul 7 al Soborului II a Toata Lumea
hotaraste a fi primiti in Biserica precum paginii elini, adica prin
savirsirea intregului botez asupra acestuia (Pidalion, Bucuresti,
1992, p. 124).
78

observa osebirea intre adevaratii preoti [adica ortodocsi] si falsii
preoti [ce apartin] acelei confesiuni [si faptul ca ultimii] [...]
invata gresit atit impotriva chestiunilor de credinta [invataturi
dogmatice] cit si in privinta disciplinei bisericesti [adica Sfintele
Canoane]."102
Celor cu strimba intelegere in cele bisericesti, Cuviosul Parinte
Cleopa (+1998) Ie arata care sint urmarile mincinosului botez: „Care
trece la catolici trebuie sa primeasca botezul papistas. Se face
catolic, dar isi pierde sufletul." {Ne vorbeste Parintele Cleopa, IX)
„Daca cineva se leapada de botezul crestin-ortodox, este un apostat,
adica un lepadat de Dumnezeu si nu are iertare in veci, iar ia
judecata va fi pedepsit mai greu decit un pagin care nu a stiut de
Hristos." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, V)
Dar si Sfintul Ambrozie al Miianului (+397) vadeste tuturor minciuna:
„Botezul celor rau-cinstitori de Dumnezeu nu
sfinteste." {Marturisirile Sfintilor Parinti impotriva ereziei numite
ecumenism).
Iar Sfintul Nicodim Aghioritul (+1809), aratind clar cine sint cei
nebotezati si ce trebuie sa faca preotul ortodox privitor la cei ce
vin la dreapta credinta, adauga: „Latinii [romano-catolicii si greco-
catolicii] sint eretici si nu au nici botez, nici preotie! Si, daca
vreun preot nu boteaza pe cei ce vin ia ortodoxie [dintre latini si,
fireste, si dintre protestanti], se afuriseste." {Ortodoxia si
umanismul religios)
Iata ca si Canonul 46 al Sfintilor Apostoli infricoseaza cu aspra
osinda pe mai marii Bisericii care lunecind in eretica intelegere,
numesc „taine" cele ce nu sint taine: „Episcopul sau preotul care
primeste botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sa se
cateriseasca!" {Marturisirile Sfinti/or Parinti impotriva ereziei
numite ecumenism). Iar despre cununia in Hristos si despre
102 Potrivnic celor aratate mai sus, in revista Deisis a Mitropoliei
Germaniei (nr.7-8, an 1998-1999, p. 11,13), IPS Serafim intr-una din
cuvintari mentioneaza ca si cei din afara Bisericii, adica ereticii,
sunt botezati cu botezul dreptei credinte. Mai mult, Mitropolitul
indeamna indirect pe eretici sa nu se faca ortodocsi, ci sa ramina in
continuare eretici prin acest cuvint: „intr-o societate libera,
fiecare persoana isi poate pastra si afirma identitatea
proprie." (op.cit., p.75) Aceasta atitudine neortodexa este
indreptatita de faptul ca peste citeva pagini (p. 15) adevarul
dogmelor si canoanelor hotarite de Sfintii Parinti va fi incalcat in
chip vadit. Dupa IPS Nicolae Comeanul Mitropolitul Banatului, toate
bisericile sunt „biserica", ereticii nu sunt eretici, sectele nu sunt
secte, iar apostati nu exista: „Nu e usor sa sustii relatii bune
[... ] cu America, patria asa-ziselor secte - un cuvint care-mi
repugna - fiindca baptistii, spre exemplu, sunt o mare Biserica a
Americii, si nu pot fi numiti sectari." {Formula AS, anul 14, nr.611,
april.2004, p.3).
79

faptul ca aceasta are loc cu adevarat doar in credinta ortodoxa, ne
spune Cuviosul Parinte Cleopa (+1998): „Nu toata nunta dintre oameni
si nu la toate confesiunile religioase nunta este Taina. Asa la
catolici, la protestanti, la anglicani si la alte multe confesiuni si
popoare, nunta nu are putere de Taina. Este numai un simbol la dinsii,
un act de prietenie si o dovada oarecare intre sot si sotie. Dar
niciunde nu are nunta putere harica de Taina si nu este atit de
cinstita ca in Biserica dreptmaritoare de Rasarit." (Ne vorbeste
Parintele Cleopa, VII)
„Cit priveste casatoria unui crestin ortodox cu o femeie eretica, nu
se poate deoarece nu se poate impreuna lupul cu oaia. [...]
Cind vei vedea ca a luat un ortodox pe o catolica sau o protestanta
sau o evreica sau o turcoaica, astea se cheama casatorii mixte. [...]
Daca barbatul este ortodox, ea trebuie sa devina ortodoxa. Daca nu
vrea sa treaca de partea barbatului, atunci sa se desparta. Nu merg
dupa tine ca esti catolica, daca nu te faci ortodoxa." (Ne vorbeste
Parintele Cleopa, IV)
„Daca unul [dintre soti] a cazut din dreapta-credinta [ortodoxa] si s-
a facut adventist, baptist, iehovist, sau orice alta erezie, celalalt
il poate lasa." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VI)
Ca cele aratate nu se impotrivesc invataturilor si canoanelor hotarite
de Sfintii Parinti ai Bisericii, aflam si din marturia Sfintului
Nicodim Aghioritul ( + 1809):
„Canonul 14 al Soborului al IV-lea si Canoanele 10 si 31 ale celui de
la Laodiceea, precum si canonul 29 al Soborului de la Cartagina, ii
opresc pe credinciosi sa se casatoreasca cu ereticii. Iar canonul 72
al Soborului ai Vi-a desface si socoteste fara tarie casatoria pe care
intimplator o face un crestin sau o crestina, drept-credinciosi, cu
ereticii." (Din invatatura Sfintilor Parinti)
Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan asemeni Cuviosilor Parinti de
mai sus arata si el: „ Casatorie nelegitima este casatoria mixta intre
ortodocsi si tineri de alta credinta. Un tinar sau o tinara ortodoxa
se poate casatori cu sotie (sot) de alta religie crestina numai daca
acea sotie (acel sot) primeste Botezul si Mirungerea ortodoxa,
adica.daca renunta la religia sa si declara public ca primeste religia
ortodoxa. Mai intii trebuie sa i se faca Botezul si Mirungerea
ortodoxa dupa ce a fost catehizat, si apoi Cununia religioasa in
Biserica. Altfel nu se poate savirsi o asemenea casatorie care este
deplin necanonica." (Calauza ortodoxa in familie si societate II)
Parintele se refera aici la: catolici, greco-catolici, anglicani,
armeni, lipoveni, luterani, reformati si
80

alti eretici. Iar despre pagini Parintele adauga: „Fara aceste
conditii [cele aratate] nu se pot casatori tineri ortodocsi cu tineri
pagini, adica necrestini." Acestea se potrivesc si evreilor.
„Cei ce se casatoresc cu tineri pagini sau eretici, care refuza
botezul ortodox, nu pot fi niciodata cununati si traiesc in desfrinare
sau concubinaj spre a lor osinda. Acestia nu pot da slujbe la
Biserica, nu pot fi nici spovediti, nici inmormintati cu preot la
cimitir, nici uniti cu Hristos pina nu primesc Botezul ortodox."
Ortodocsilor celor deja „cununati" cu cei de alte credinte, Parintele
le zice: „Mai intii sotul ortodox sa caute sa converteasca la
ortodoxie pe cel ce este de alta credinta si apoi sa se cunune
religios. Daca nu reuseste sa se desparta prin divort ca sa inceteze
pacatul. Daca nici aceasta nu vor, atunci sa inceteze trairea
conjugala intre ei, in nadejdea ca pina la urma [intii] se vor boteza
si [apoi] cununa la Biserica."(Calauza ortodoxa in familie si
societate II)
Despre nasii fara botez ortodox ori cununie ortodoxa, Cuviosul Parinte
Cleopa (+1998) ne avertizeaza ca „nu pot fi nasi la botez si la
cununie crestinii de alta religie: catolici, protestanti, sectanti
etc." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, V) „Ci pentru botez sa va alegeti
oameni crestini ortodocsi. La fel si pentru cununie."103 (Ne vorbeste
Parintele Cleopa, VII)
Si tot despre nasi, Sfintul Nicodim Aghioritul adauga:
„Nasii se cade a fi drept-slavitori [ortodocsi], dupa Simeon al
Tesalonicului, capitolul 280. Pentru aceasta, si Valsamon (in
raspunsul numarul 32) infricosat opreste a se^ face nasi ai copiilor
celor drept-slavitori ereticii latini, ori armeni, ori nestorieni si
altii de acest fel. Cei ce isi vor ingadui a face una ca aceasta se
cuvine a fi opriti de la impartasire, ca unii ce s-au facut impreuna-
partasi cu neimpartasitii eretici." (Pidalionul de la M-rea Neamtu,
cap. 8, p. 621)
Asemeni Parintilor de mai sus, Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan
arata iarasi ca „mirii, parintii si nasii trebuie sa fie toti
ortodocsi, iar nu de alta religie: catolici, sectanti sau atei, ca nu
vor avea liniste si intelegere in casnicie si nu vor putea fi cununati
la Biserica pina nu se fac ortodocsi." Iar despre nunta, Parintele
adauga ca aceasta trebuie sa se faca „dupa rinduiala canonica
ortodoxa." (Calauza ortodoxa in familie si societate II)
103 Astazi, dupa cum bine stim, multi dintre preotii ortodocsi incalca
aceste precizari, savirsind botezuri si cununii la care nasii sint fie
eretici (catolici, greco-catolici), fie pagini (turci, arabi etc).
81

■■■ l "; :' '■' ■ ■ xv.
Nu va spovediti si nu va impartasiti la pa fer-ii (popii) catolici sau
greco-catoiici104, nici la luterani, calvini, reformati.
Precum aflam din cele de mai sus, ereticii fiind in afara Bisericii nu
au Sfinte Taine, (desi sustin contrariul mintindu-i pe crestinii
nestiutori). Neavind Sfinte Taine, spovedania nu are puterea
dezlegarii si iertarii pacatelor, deci nu este adevarata spovedanie,
iar „impartasania" nefiind cu adevarat Trupul si Singele lui Hristos,
nu este impartasanie. Astfel crestinii ortodocsi care se spovedesc si
se impartasesc in lacasurile neortodoxe si la preoti neortodocsi,
ramin nespovediti si nedezlegati, af!indu-se totodata osinditi de
Biserica, vinovati de incalcarea celor legiuite de Sfintii Parinti.
Pentru aceasta sa ascultam cuvintui Parintelui Cleopa (+1998): „Ca nu
ia tot omul si la tot ereticul a dat Hristos putere sa lege si sa
dezlege pacatele lumii, sau sa boteze sau sa faca minuni sau sa scoata
draci, sau sa faca alte semne. [...] Deci numai prin Biserica se poate
face iertarea pacatelor; numai
104 Stim ca in temnitele comuniste au fost situatii cind preotii si
crestinii ortodocsi au solicitat astfel de servicii din partea
ereticilor catolici si greco-catolici, precum si invers. Pentru
aceasta, unii dintre fostii detinuti politici ezita sa spuna ca
respectivii sint eretici si ca nu au aceste Taine. Nu sintem in masura
sa judecam greselile duhovnicesti facute in astfel de imprejurari,
insa a crede si a face la fel in stare de libertate nu este canonic si
nici nu are justificare in cele hotarite de Sfintii Bisericii. Sa nu
confundam bunatatea omeneasca cu dogmale Bisericii, si nici patimirea
pentru „credinta" cu mucenicia pentru dreapta-credinfa. Nu putem si
nici nu avem dreptul sa fim mai milostivi decit Dumnezeu si Sfintii
Sai, chiar daca, trupeste, avem datoria sa ajutam pe tot omul,
indiferent de credinta sa; insa duhovniceste sintem obligati sa
cunoastem ca acestia vietuiesc in erezii. Numai astfel dovedim ca
urmam Sfintilor Parinti ai Bisericii. Despre „tainele" ereticilor si
ale paginilor, vezi Canonul 38 al Soborului al V-lea de la Laodiceea
(343), Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934;
Din invatatura Sfintilor Parinti, Editura Bizantina, Bucuresti (p.
134,135). „Tainele" ereticilor nu sunt taine si pentru aceasta nici
„impartasania" lor nu este cu adevarat trupul si singele lui Hristos.
Datori suntem a ne pazi si de a nu ne impartasi din acestea, dupa cum
hotarasc Sfintii Parinti, aratind lamurit ca a proceda astfel este
pacat. Acest pacat trebuie marturisit la Sfinta Taina a Spovedaniei.
Privitor la acestea vezi: Ierodiaconul Visarion Iugulescu in indreptar
de spovedanie (p.20); Parintele Arhimandrit Nectarie Antonopoulos in
Spovedania-calea invierii sufletesti, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.
102-103). in cartea Calauza ortodoxa in familie si societate 77 (p.
155) Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan arata ca ereticii pentru ca
„s-au rupt de Biserica si de Hristos izvorul vietii, nu au nici
preotie, nici sfintele taine si deci nici harul mintuirii. Ei nu pot
da ceea ce nu au."
82

Biserica are putere prin preotii si arhiereii sai sa lege si sa
dezlege pacatele lumii." (A/e vorbeste Parintele Cleopa, VI) Iar
Sfintul Ambrozie al Mediolanului (+397) adauga: „Erezia nu poate da
iertare ca una care nu are preoti de la Dumnezeu." (Despre pocainta)
Iar Sfintul Nicodim Aghioritul (+1809) intreaba pe cei ce cred ca sint
taine si in afara Bisericii:
„Caci cum este cu putinta ca cel ce nu este botezat dupa drept-
slavitoarea credinta [ortodoxa] a primi venirea, darul si hirotonia
Sfintului Duh?" (Pidalionul de la M-rea Neamtu, cap.8, p.131)
Sfintul loan Damaschin (+739) ne avertizeaza: „Sa ne pazim cu toate
puterile noastre si sa nu primim impartasanie de la eretici, nici sa
Ie-o dam acestora, ca sa nu ne facem partasi relelor lor credinte si
pentru a nu fi osinditi impreuna cu ei." (Marturisirile Sfintilor
Parinti impotriva ereziei numite ecumenism)
Iar Sfintul Teodor Studitul (+826), aratind moartea ce o aduce
crestinului ortodox o astfel de impartasanie, adauga: „A primi
impartasanie de la un eretic sau de la unul care o strica dinaintea
unui dumnezeu strain te apropie de diavolul! [...] Atunci cind
dumnezeiasca piine a ortodocsilor este impartasita, credinciosii devin
un trup; in acelasi chip, impartasania eretica implineste acelasi
lucru, in cazul celor ce se impartasesc din ea, facindu-i pe acestia
un trup care este impotriva lui Hristos! Mai mult, impartasania de la
eretici nu este simpla piine, ci otrava care vatama trupul, intunecind
si innegrind sufletul." (Credinta ortodoxa si viata in Hristos)
Confirmind cele de mai sus, Cuviosul Serafim Rose (+1982) lamureste:
„Romano-catolicismul si alte citeva secte considera ca au taine, dar
eu va spun ca adevaratele Sfinte Taine, in sensul in care Ie-a
intemeiat Hristos, sint de gasit doar in Biserica Ortodoxa. Cit despre
cei care, folosind denumirea de taina, incearca sa profite cum pot de
ea, este o chestiune intre sufletul lor si Dumnezeu, si orice va voi
Dumnezeu sa-i faca acelui om este treaba Lui."105 (Descoperirea lui
Dumnezeu in inima omului)
Iar Mitropolitul Ierotei Vlahul graind adevarul, intareste:
„Papistasii nu au preotie, nici Taine! [...] Clericii Vaticanului nu
sint urmasi ai Apostolilor. [...] Si, pentru ca in afara Bisericii nu
exista Taine, pentru aceasta, clericii
Privitor la intelegerea eretica pe care catolicii, luteranii, calvinii
si neoprotestantii o au despre Sfinta impartasanie, vezi Ekkelsia
9/12, M-rea Noul Neamt si Seminarul Teologic Chisinau, mai-aug.2000, p.
24 si articolul Sectarii tagaduiesc caracterul de taina al Sfintei
impartasanii de Arhim.Prof. Vasile Prescure, in Vestitorul Ortodoxiei,
ian.2002 (p.l 1).
83

papistasi si insusi Papa, pentru noi, ortodocsii, nu au
preotie." (Marturisirile Sfintilor Parinti impotriva ereziei numite
ecumenism)
De asemenea Cuviosul Parinte Iustin Popovici (+1979), intr-un cuget cu
toti sfintii Bisericii, marturiseste: „in acord cu intreaga predanie
ortodoxa, Biserica Ortodoxa nu recunoaste existenta altor Taine in
afara sa, iar ereticii nu pot primi Sfintele Taine pina ce nu se
intorc de la Bisericile lor eretice, adica de la falsele Biserici,
prin pocainta, la Biserica Ortodoxa a lui Hristos. [...] Prin urmare,
putem sa vorbim despre Taine doar in contextul acestei Taine
atotcuprinzatoare care este Biserica. Aceasta deoarece Biserica
Ortodoxa, ca trup al lui Hristos, este izvorul si temelia Tainelor, si
nu invers." (Credinta ortodoxa si viata in Hristos)
impreuna cu toti Sfintii Bisericii, Sfintul Marcu al Efesului sta viu
in fata noastra, aratind cu sfintitul sau deget pe papistasi: „Fugiti
de ei, fratilor, ca si de impartasirea cu ei!" (Glasul monahilor, an
2, nr, 9, 2004)
Privitor la „harul" si „puterea" dumnezeiasca a preotilor catolici,
iata ce ne povesteste Parintele Damaschin Grigoriatul: „Parintele
losif din Lubumbashi-Zair mi-a istorisit un eveniment tragic, iesit
din comun, intimplatin Kenshasa, capitala tarii Kongo [...] la o
biserica romano-catolica. [...] in acea vreme el, parintii, surorile
si fratii erau cu totii romano-catolici. Cel responsabil cu aceasta
biserica era un preot care venise din Belgia pentru a lucra in cimpul
misionar din Zair. [...] Pe partea strazii unde se afla biserica sa,
un vraci si-a stabilit cartierul sau general. in fiecare seara, chiar
in timpul cind preotul romano-catolic isi tinea slujbele, vrajitorul
suna din bongo-ul sau [toba] adunind oamenii in jurul sau si-si
savirsea ceremoniile magice. [...] Preotul a fost silit intr-o zi sa
se duca personal la adunarile demonice. intrucitva minios si enervat,
el a insfacat idolii de lemn pentru a-i arunca la gunoi. Dar ce
nenorocire groaznica s-a abatut asupra lui: unul din idolii mai mari s-
a lipit de palma sa si nu voia sa se dezlipeasca cu nici un chip.
Preotul a tras de el cu disperare dar degeaba. Furia sa ajunsese la
cuime. Atunci vrajitorul i-a spus: Daca ma lasi sa-mi fac treaba,
atunci nici unul dintre obiectele mele nu-ti va face rau. Preotul
catolic i-a promis ca nu se va mai baga niciodata in treaba
vrajitorului. Astfel, la porunca vrajitorului, idolul s-a indepartat
de miinile sale. De rusine si suparare, preotul a plecat pentru
totdeauna in Belgia, tara sa de bastina, cu primul zbor disponibil."
Celor aflati inca in indoiala, ce nu pot deosebi paterii si pastorii
de adevaratii preoti ai lui Hristos, acelasi parinte le aduce si o
marturie din lumea
84

cereasca, nu doar paminteasca: „intr-o dimineata de mai din 1994, un
zairez de yirsta mijlocie a venit la Misiunea noastra. L-am primit cum
se cuvine, iar el mi-a spus problema lui. Parea tulburat si speriat,
zicindu-mi urmatoarele: Parinte, sint un muncitor de la Jecamine. M-am
simtit foarte rau. Deoarece doctorii nu au putut sa ma ajute, i-am
cerut lui Dumnezeu sa aiba mila de mine. L-am intrebat carei Biserici
ii apartine. Sint romano-catolic - mi-a raspuns. intr-o noapte am
vazut in vis mai multi preoti ca si tine purtind vesminte
stralucitoare si savirsind liturghia intr-o biserica ca a voastra.
Unui dintre preoti s-a apropiat de mine si mi-a zis: Dumnezeu ti-a
ascultat rugaciunea, dar pentru mintuirea ta trebuie sa te unesti cu
Biserica noastra, caci este singura Biserica adevarata. Pe tine nu te
cunosc si nici numele Bisericii voastre, dar m-am apropiat de voi
deoarece am vazut in visul meu preoti ca tine, cu barbi, sutane si
vesminte stralucitoare. Am intrebat alti oameni care mi-au spus ca
numai preotii ortodocsi au barbi si asemenea haine si mi-au mai spus
unde sa gasesc biserica voastra." (Cuviosul Cozma Athonitul, apostol
in Zair)
XVI.
Nu primiti106 „aghiasma", „anafura", „pasca", „prescuri" sau
100 Cuviosul Parinte Cleopa in indreptarul de spovedanie, Ed.Eikon,
Cluj-Napoca, 2003 (p.46) invata pe crestini ca atunci cind se
spovedesc, intre celelalte pacate savirsite sa enumere si primirea
darurilor si ajutoarelor de la eretici. in indreptând de spovedanie
(p. 12) semnat de Ierodiaconul Visarion Iugulescu aflam ca intre
pacatele de care duhovnicii sunt datori sa-i intrebe pe cei ce ii
spovedesc, se enumera si acesta: „primirea vreunei binecuvintari de la
eretici". Iar Protos. loachim Pirvulescu in Sfinta Taina a Spovedaniei
pe intelesul tuturor-ghid de spovedanie cu povete si invataturi, M-rea
Lainici,Gorj, 1998 (p.93) - arata ca atunci cind ne spovedim trebuie
sa marturisim si acest pacat: „primirea de daruri, cadouri etc. de la
rau-credinciosii eretici". De asemenea si Cuviosul Arhimandrit
Nectarie Antonopoulos in Spovedania, cartea invierii sufletesti,
Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p.102) arata acelasi lucru pentru
crestinii ce se vor spovedi. Deopotriva cu parintii pomeniti,
Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan in Rinduiala Sfintei Spovedanii
si a Sfintei impartasanii, Iasi, 2002 arata ca „primirea darurilor de
la eretici este pacat" (p.20,27,33,35,120); la fel si Protos. Nicodim
Mandita in indreptar pentru spovedanie, Ed.Agapis, 2001 (p.16,17,18).
Cele aratate,mai sus sunt intarite de Sfintii Parinti in Canoanele 32,
37 si 39 al Soborului al Cincilea Local din Laodiceea (343) - vezi
Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934, (p.
106,109,110). Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan arata in Calauza
ortodoxa in familie si societate II (p. 163) ca intre faptele bune pe
care tinerii crestini ortodocsi trebuie sa le savârseasca este si
aceasta: „Sa nu primeasca daruri de la eretici"; iar la pag. 155 arata
explicit: „sa nu primeasca niciodata ajutoare, haine, imbracaminte,
bani de la eretici, ca sa nu-si piarda sufletul si mintuirea". Iar mai
departe arata (p.149): „Potrivit
85

„mir", „icoane", crucifixuri, rozarii, bucati de vesmint ori vata de
la „moaste"107 etc. „sfintite" in capistile catolice si greco-catolice
numite „biserici"! Nu platiti parastase, pomelnice, acatiste,
„liturghii" si alte slujbe108 ce se „celebreaza" in locasurile
catolice ori greco-catolice! Nu-i pomeniti pe eretici in pomelnice si
in slujbele Bisericii109!
* in Biserica se pomenesc doar cei ce au credinta Bisericii. Pomenirea
unei persoane are rolul, intre altele, de a aminti celorlalti crestini
rivna, evlavia, credinciosia si dreapta-credinta a aceleia, spre a fi
invesnicita in memoria obsteasca a Bisericii, precum au ramas pina
astazi in sinaxare si martirologii Sfintii Parinti, Se pomenesc de
asemenea si credinciosii de rind, nu pentru virtutile lor, ci pentru
izbavirea de pacate, pentru intarirea
canoanelor Bisericii, crestinii nu au voie sa cumpere piine, vin si
orice alte alimente de la atei, de la pagini, de la eretici si de la
alte neamuri straine de Hristos, nici sa stea la masa cu ei si cu
hulitorii de Dumnezeu. Ci sa cumpere cele de nevoie vietii numai de la
crestini."
in sprijinul celor de mai sus vin si Sfintii Parinti intruniti in al
Cincilea Sobor de.la Laodiceea (343), care hotarasc in Canoanele 32 si
37 tuturor crestinilor „sa nu primeasca daruri de la eretici" - vezi
Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934 (p.37).
Potrivnic hotaririlor Sfintilor Parinti, IPS Serafim Joanta al
Germaniei isi exprima bucuria sponsorizarii Mitropoliei Ortodoxe din
Nurnberg de catre eretici, sugerind astfel si crestinilor de rind ca
este bine a zidi biserici cu banii necredinciosilor: „De fapt aceasta
biserica este rezultatul unui efort ecumenic. Aproape un sfert din
costurile care s-au investit aici au venit din partea fratilor nostri
evanghelici si catolici. Pentru aceasta ma simt dator sa multumesc
«iarasi si iarasi» ca in ectenie, celor doua Biserici
surori." (Biserica Ortodoxa Româna. Pentru o Europa unita in spiritul
credintei si traditiei crestine, 8-14 mai 2003. Buletinul Oficial al
Patriarhiei Române anul CXXI, nr. 1-6 ian.-iun. 2003, p.76). Legat de
cele de mai sus vezi fondurile de „intrajutorare" alocate de cultele
si confesiunile occidentale organizatilor BOR (Diaconia, Providenta
etc.) spre infiintarea structurilor ecumenist-filantropice in
Biserica. 107 Legat de asa-zisele „sfinte moaste" ale unor
intiistatatori ai cultului catolic de dupa 1054, vezi articolul Limba
lui Anton de Padova in România de lerorn.Eftimie Mitra in Credinta
ortodoxa, an.VlH, nr.5, mai 2004.
Adevaratele slujbe crestinesti se savirsesc in Biserica Ortodoxa. in
afara acesteia, alte manifestari asemnanatoare sint doar imitatii, pe
care, noi, ortodocsii, le numim „ceremonii", „adunari" sau slujirii
ale satanei, in nici un caz slujbe.
Pentru acestia, Biserica face pogoramint, pomenindu-i canonic doar o
singura data pe an, in Simbata lui Lazar, cind se pomenesc toti cei
adormiti de la Adam pina astazi. Acestia, atit vii, cit si morti, pot
fi pomeniti nominal de catre crestinii ortodocsi doar in rugaciunile
particulare.
86

in dreapta credinta si pentru mintuirea lor. Iar despre trecerea pe
care o au inaintea lui Dumnezeu necredinciosii, sa ascultam pe Sfintul
Proroc David, zicind: „Certat-ai neamurile, si a pierit
necredinciosul! Numele lui I-ai stins in veac si in veacul
veacului" (Psalm 9:5); si: „Sa piara de pe pamint pomenirea
lor" (Psalm 108:14); inca si: „Pierit-a pomenirea cu sunet" (Psalm
9:6).
in Biserica, sfintenia e pricinuita de harul Sffntului Duh, Fara har
nu exista sfintenie. Sfintenia se pastreaza doar in sobornicitatea
traitoare, in adevarul evangheliei lui Hristos. Singura sobornicitate
in Hristos este Biserica, unde afiam asadar singura sfintenie,
sfintenia adevarata. Aceasta sfinteste in Biserica totul - asadar
aghiasma, anafura si mirul etc.
Canonul 1 al Sinodului de la Cartagina (256) precizeaza: „Este nevoie
ca cel ce se boteaza sa se unga cu Sfintul Mir ca astfel sa se faca
partas lui Hristos. A sfinti dar untdelemn ereticul nu poate [ca] cel
ce n-are jertfelnic si nici Biserica. Nu se poate dar cu nici un chip
a fi Sfint Mir la eretici. Caci lamurit ne este noua ca nu se poate
nicidecum a se sfinti la aceia untdelemn spre ungere. Pentru ca suntem
datori a sti si a nu ne fi necunoscut ce este scris: Untul de lemn al
pacatosului sa nu unga capul meu (Psalmul 140,6), care lucru demult cu
adevarat l-a vestit Duhul Sfint prin psalmi. Ca nu cumva imbatindu-se
vreunul [de invataturi eretice] si ratacind de la calea cea dreapta sa
se unga [cu „mirul" lor] de catre ereticii vrajmasi ai lui
Hristos." (Pidalionul, Bucuresti, 1992, p.314)
Iata cum canonul de mai sus arata ca ereticii nu au si nu sint
Biserica, neavind nici sfintenia Mirului sfintit prin pogorirea
harului Sfintului Duh, dar nici ceva din cele sfintite, pe care unii
ortodocsi rau-credinciosi le cauta sau le primesc de la cei ce se
numesc culte si confesiuni. De asemenea cei ce platesc slujbe pentru a
fi pomeniti laolalta cu necredinciosii eretici, pacatuiesc inaintea
lui Hristos astfei: intii cred ca pot fi ajutati si mintuiti acolo
unde nu este nici ajutor, nici mintuire110; apoi arata ca nu au si nu
vietuiesc in dreapta credinta. Un alt pacat este faptul
110 in cartea Calauza ortodoxa in familie, si societate II (p.153)
Arhim. Ioanichie Balan arata ca „nici o secta [cult, confesiune.
Biserica] neoproteslanta nu are harul minturii pentru ca sectantii
[ereticii] s-au lepadat de Biserica, de dreapta credinta apostolica si
de cele Sapte Sfinte Taine. De aceea cei amagiti de secte nu se pot
mintui pina nu vin din nou in sinul Bisericii Ortodoxe cu pocainta si
ascultare." Iar mai departe Cp. 155) Parintele arata ca .,ereziile
crestine de orice fel nu pot mintui pe nimeni, nici pe ei insisi, caci
s-au rupt de Biserica si de Hristos".
87

ca procedind astfel, ei dispretuiesc canoanele Sfintilor Parinti ai
Bisericii, incurajind totodata pe eretici sa se creada crestini.
Asadar crestinii ce alearga la capisti numite biserici pentru a plati
rugaciuni si slujbe, nu numai ca nu se vor folosi duhovniceste, dar se
vor si pagubi.
Sfintii Parinti de Duh purtatori ne-au poruncit noua crestinilor prin
Sfintele Canoane ale Bisericii sa nu indraznim a-i pomeni pe cei rau-
credinciosi impreuna cu cei ce se ostenesc spre vietuirea si pastrarea
nestirbita a dreptei credinte ortodoxe, pentru a nu fi socotiti
vrajmasi ai Bisericii lui Hristos si ai sfintilor Lui. Astfel in
virtutea acestor hotariri, Cuviosul Paisie Aghioritul (+1994)
precizeaza: „Nume de catolici, de martori ai lui Iehova111 etc. nu e
bine sa pomenesti la proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate
miride [particele], si nici parastase nu se pot face." (Graiuri
ortodoxe I)
La fel de indeamna si Cuviosul Parinte Cleopa (+1998): „Pe pomelnic nu
se pot trece niciodata ereticii, caci ei s-au rupt definitiv de
Biserica lui Hristos. Pe acestia in veac nu-i poti trece in
pomelnic." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VII) Si: „Iata pe cine nu
putem pune la liturghie: intii ereticii ca fac pacat impotriva Duhului
Sfint, cum arata Sffntul Efrem Sirul (+379) [...] iar la Psaltire
numai sinucigasii si ereticii nu se pot pune." (Ne vorbeste Parintele
Cleopa, IX) „Dintre cei vii nu se pot pomeni la Sfinta Liturghie
paginii, necredinciosii, apostatii, ereticii, cei nebotezati, cei care
au pacate impotriva Duhului Sfint si cei care se impotrivesc
adevarului cu stiinta si vointa. [...] Dintre cei morti nu pot fi
pomeniti la Biserica cei ce au murit in necredinta, in eres, in
secta." (Ne vorbeste Parinte/e Cleopa, IV) „Ci acest ajutor il pot
primi doar cei care au adormit in dreapta credinta si in nadejdea
invierii spre o viata vesnica alaturi de Hristos." (Vademecum crestin -
ortodox)
in cartea Calauza ortodoxa in familie si societate II (p.153),
Parintele Arhimandrit Ioanichie Balan arata si el cum: „cei care lasa
Biserica si mor in adunare eretica, nu se pot mintui nici nu mai au
iertare, caci au gresit inpotriva Duhului Sfint. Acestia nu pot fi
pomeniti niciodata la slujbele Bisericii."
111 Desi Cuviosul Paisie nominalizeaza doar doua categorii de
eretici, aceasta nu inseamna ca ereticii apartinind altor culte si
confesiuni se pot pomeni.
88

XVII.
Nu tineti posturile si sarbatorile ereticilor, papistasilor si
paginilor!112
A te aduna laolalta cu necredinciosii spre a participa la sarbatorile
lor, inseamna a incuviinta ratacirile lor, facindu-te partas cu erezia
si apostazia acestora de la Biserica iui Hristos. A cinsti cele ce
Sfintii si Biserica nu cinstesc si nici ingaduie dreapta credinta sa
cinstim, se numeste tradare si lepadare a sfintelor rinduieli
bisericesti mostenite de la purtatorii de duh Parinti ai Bisericii lui
Hristos. A tine sarbatori in afara Bisericii, adica altele decit cele
rinduite de Biserica, inseamna a te bucura impreuna cu ereticii de
cele ce dumnezeiestii Parinti s-au inristat, le-au blestemat si le-au
dat anateme. Pentru aceasta, crestinii ortodocsi nu trebuie sa tina
astfel de sarbatori, chiar daca sint numite in cultele ce le venereaza
in acelasi fel precum Biserica le numeste: Paste, inviere, Postul
Maicii Domnului, al Craciunului.
Unor astfel de credinciosi se adreseaza Sfintul Prooroc Ieremia
(veacul VI i.H.) cind zice: „Asa zice Domnul: Nu deprindeti datinile
neamurilor, ca datinile neamurilor sint desertaciune." (Ieremia 10:2,
3)
Faptul ca postirea si in general toata fapta buna savirsita in afara
Bisericii este in afara lui Hristos si deci nu aduce mintuire
sufletului, il adevereste cuvintul Parintelui Cleopa (+1998): „Sfintul
Efrem Sirui (+379) zice: Cind mintea a parasit scopul blagocestiei,
adica a dreptei credinte, toate faptele bune nu mai folosesc. Si
fachirii cei din India, si bonzii si yoghinii postesc si se roaga, dar
pentru cine? Pentru satana, nu pentru
112 Privitor la participarea ori la tinerea unor astfel de sarbatori,
vezi Canoanele 29, 37, 38, 39 ale Soborului al V-lea de la Laodiceea
(343) si Canonul 7 al intiiului Sobor Local de la Ancira (314) in
Canoanele Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934.
Stim ca astazi intre crestinii ortodocsi exista si acea rinduiala
papistasa de a „posti" noua zile de marti in cinstea rau-
credinciosului Anton de Padova. Spre raspindirea ratacirii, poporul
este amagit cu felurite brosuri precum cea numita Postul Sfintului
Anton de Padova (novenia de marfi). Nicaieri in traditia Bisericii,
Sfintii Parinti nu au practicat si nici nu au lasat crestinilor astfel
de posturi si pentru aceasta crestinii amagiti se pagubesc facindu-se
slujitori rinduielilor necanonice, nebisericesti si eretice. Este bine
ca acesti crestini iubitori ai rivnei intru nestiinta si tara dreapta
socoteala, atunci cind vor merge la duhovnic sa spovedeasca si acest
pacat (chiar daca multi dintre duhovnicii de astazi vor trata in chip
usuratec un astfel de pacat).
89

Hristos. Nu primeste Dumnezeu nici o fapta buna113 daca nu se face
dupa dreptarul Ortodoxiei." (Ne vorbeste Parintele Cleopa, VI)
XVIII.
Se cuvine ca ortodocsii crestini sa stie ca:
'■ * Nu poate exista Biserica cu adevarat Ortodoxa fara invataturi
ortodoxe - rezumate in Crezul (Simbolul Credintei) Bisericii noastre,
pe care il rostesc toti credinciosii in fiece duminica - in afara
carora nu poate exista nici mintuire!
» Prin schimbarea invataturilor ortodoxe cu invataturi
noi, episcopii, preotii si teologii ecumenisti
„corecteaza" Ortodoxia si pe insusi
r Hristos-Dumnezeu.
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe cu invataturi noi,
episcopii,
preotii si teologii ecumenisti ne dau de inteles ca stramosii au avut
in
Biserica invataturi strimbe, mincinoase, datorita carora
am putea
intelege ca nici nu s-au mintuit.
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe cu noua invatatura
ecumenista,
episcopii, preotii si teologii ecumenisti ne dau de inteles ca Sfintii
care
au trait, au patimit si au murit pentru aceste invataturi, nu au fost
cu
adevarat sfinti, ci mari inselati si inselatori de crestini, si nici
nu s-au
mintuit.
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe, Biserica va ramine o
simpla
adunare fara har, adevar si sfintenie (precum catolicismul,
cultele
protestante si toate religiile pagine), pastrind insa
aparente de
Biserica si numindu-se in chip mincinos „biserica".
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe, Biserica,
pierzind harul
Sfintului Duh, nu va mai da lumii mari nevoitori in Hristos, traitori
in
sfintenie, ajungind asadar o adunare de oameni cuminti,
harnici,
priceputi, culti, educati, iubiti si iubitori de oameni, ba
chiar atei
seriosi, instruiti si destoinici, laudati de societate pentru
integritatea
lor morala, profesionala, sociala (adica „crestinii" lui Antihrist).
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe, Biserica va ramine fara
Sfinte
113 Sa ia aminte crestinii ortodocsi care impresionati de „faptele
bune" ale paginilor si ereticilor, trec cu vederea peste invataturile
lor otravitoare si peste celelalte deosebiri de credinta prin care
ereticii si paginii nu-1 au pe Hristos.
90

Taine, iar cele ce se vor savirsi atunci in Biserica, desi la vedere
vor fi „ortodoxe", vor fi doar ceremonii, fara pogorirea adevarata a
Sfintului Duh (ca la catolici si protestanti) ori „ritualuri sacre",
asemeni oricarui ritual pagin114. Cum spune Sfintul Ioan de Kronstadt
(+1908): „Daca se va pierde credinta ortodoxa, atunci nu va mai exista
nici Biserica, nici dumnezeiasca impartasanie." (Spicul viu)
* Despre toate aceste schimbari, Cuvioasa Macaria (+1993) ne spune:
„Se pregatesc schimbari [prin invataturi ecumeniste] ale
Credintei.
Cind aceasta o sa se intimple, Sfintii vor pleca [din Biserica] si nu
se
vor mai ruga pentru Rusia115" iar Sfintul ■ Maxim Grecul
(+1555)
adauga: „A inlocui sau a schimba ceva, cit de putin, in invataturile
credintei este o mare crima si pierdere a vietii vesnice." (Ortodoxia
si
umanismul religios)
* Prin schimbarea invataturilor ortodoxe, a luat fiinta
catolicismul,
cultele protestante si neo-protestante, precum si toate celelalte
secte
si erezii crestine.
Vorbind de cei ce prin lepadarea rinduielilor apostolice si prin
dispretuirea Sfintilor Parinti tradeaza pe Hristos, singurul cap si
temelie a Bisericii celei Una, temeluind cu a lor omeneasca minte si
intelepciune, inca o data in istorie noi Biserici, Sfintul Apostol
Petru (+64) ne spune: „Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut
calea dreptatii decit, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la
porunca sfinta data lor. Cu ei s-a
114 Astfel, desi la vedere se vor savirsi dupa tipic (cel putin o
vreme), totusi acestea nu
vor fi cu adevarat Sfinte Taine, cum sint acum, fiindca nu vor fi
sfintite de Sfintul Duh
din pricina ereziilor ce vor fi in Biserica. Astfel, crestinii vor
ramine, fara sa a sti, fara
Sfintul Botez, Sfinta Mirungere Sfinta Cununie, Sfinta Spovedanie,
Sfintul Maslu, Sfinta
impartasanie, fiindca cei ce savirsesc aceste Taine, preotii, vor
ramine la rindul lor fara
harul preotiei, numindu-se totusi „preoti". Crestinii Bisericii
schimbate a noilor vremuri
se vor lipsi de ceea ce crestinii au astazi in Biserica, insa nu
pretuiesc si nu pazesc cu
osirdie: cele sapte Taine ale Sfintei Biserici. Iata incotro duce
neglijarea sfintelor dogme
si dezinteresul fata de sfintele canoane: la Biserica fara har, la
„taine" fara sfintenie si, de
aici, la lipsirea de mintuire. Vezi: Taina faradelegii, Marea
apostazie, de Cuviosul
Arhiepiscop Averkie Jordanvillsky, Viata si invataturile
Sfintului Lavrentie al
Cernigovului: Nihilismul, o filozofie luciferica, Pentru o viziune
ortodoxa asupra lumii,
Ed. Eikon, p.61-62, Ortodoxia si religia viitorului, Mai aproape de
Dumnezeu, de
Cuviosul Serafim Rose; Biserica ortodoxa si ecumenismul, de Sfintul
Iustin Popovici;
Ortoxia si ecumenismul, de Arhimandritii Serghie Jazadjev si Serafim
Alexiev.
115 Cuvintele se potrivesc si poporului român, traitor in aceeasi
credinta, n.n.
91


implinit adevarul din pilda: Giinele se intoarce la varsatura lui si
porcul scaldat la noroiul mocirlei lui." (2 Petru 2:21,22)
Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan (+100) vadeste si el adevarul
despre cei ce au plecat din Biserica Ortodoxa apostolica, aratindu-ne
cine au fost, cine sint si de ce au iesit din Biserica: „Dintre noi au
iesit, dar nu erau de-ai nostri! Caci, de ar fi fost de-ai nostri, ar
fi ramas cu noi! Ci, ca sa se arate ca nu sint de-ai nostri, de aceea
au iesit!" fi Ioan 2:19)
Iar Sfintul Apostol Pavel (+64) ne invata cum si de ce trebuie sa
ocolim pe cei aratati, zicind: „Si va indemn, fratilor, sa va paziti
de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati
primit-o! departati-va de ei, caci unii ca acestia nu slujesc Domnului
nostru Iisus Hristos, ci pintecelui lor! Si, prin vorbele lor frumoase
si magulitoare, insala inimile celor fara de rautate." (Romani 16:17,
18)
Sfintul Gura de Aur (+ 407) voind a-i lamuri pe ierarhii, preotii,
teologii si toti ortodocsii ecumenisti din popor, cele despre Biserica
si biserici, le spune: „Biserica adevarata a lui Hristos este una
singura, din care, in diferite timpuri s-au despartit diverse adunari
eretice si grupari schismatice." (Ortodoxia si umanismul religios)
Dar si Cuviosul Serafim Rose (+1982), silindu-se a arata care dintre
„Biserici" este totusi adevarata si unica Biserica a lui Hristos, si
totodata unde se afla intr-adevar harul Sfintului Duh si de ce
celelalte „biserici" crestine nu il au, adauga: „Biserica lui Hristos
este cea care ofera oamenilor harul. Or, in Apus, cind Roma s-a rupt
de aceasta Biserica, harul s-a pierdut de fapt (poate ca unii l-au mai
aflat ocazional, ici-colo, dar pentru intreaga lor Biserica harul a
fost taiat). Romano-catolicismul modern este o incercare de a inlocui
harul pierdut cu geniul omenesc." (Descoperirea lui Dumnezeu in inima
omului)
Sfintul Ioan de Kronstadt (+1908) ne spune si el cum si de ce
„bisericile" celorlalte credinte „crestine" sint ne-Biserici:
„Catolicii au inventat un nou cap, papa, injosind unicul si adevaratul
cap al Bisericii, pe Hristos, Luteranii au cazut si au ramas fara cap,
anglicanii la fel. Ei biserica nu au!" (Marea apostazie) „Catolicii,
luteranii si reformatii au apostaziat de la Biserica lui Hristos. Ei
nu sint de un cuget cu noi." (Spicul viu)
92

Iar despre guvernul religios al papei, Mitropolitul Ierotei Vlahul
marturiseste: „Vaticanul nu este Biserica, ci un sistem politico-
economic situat in afara Bisericii." (Marturisirile Sfintilor Parinti
impotriva ereziei numite ecumenism)
Privitor la dascalii, invatatorii si Bisericile mincinoase, sa asculte
ortodocsii crestini cuvintul Sfintului Ierarh Luca al Crimeii (+1961)
care zice: „inca din vremurile apostolice au aparut o multime de
dascali mincinosi al caror numar a tot crescut (pina astazi) odata cu
scurgerea veacurilor. S-au ridicat eretici care au strimbat Sfinta
Credinta Ortodoxa. [...] inca de atunci din vremurile apostolice au
inceput despartirile de Biserica lui Hristos, iar Domnul nostru Iisus
Hristos a spus cu gura Sa ca Biserica trebuie sa fie Una: Si va fi o
turma si un pastor (loan 10:16). Si in rugaciunea Sa arhiereasca, el a
strigat catre Tatal Sau: Ca toti sa fie una, dupa cum tu Parinte intru
Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una (loan
17:10,21). Domnul a invatat ca Biserica trebuie sa fie una, El fiindu-
i cap si pastor - iar toti dascalii mincinosi si ereticii cu putinta,
au nazuit totdeauna ca niste lupi rapitori, sa se deosebeasca de
Hristos si sa rapeasca o parte a turmei Lui, insetind de stapinire si
de cinstire din partea lumii. [...] Nu e pacat mai greu decit
schismele si sfisierile. Asa spuneau toti marii ierarhi. Iata
cuvintele Sfintitului Mucenic Ciprian (+304): Pacatul celor care nu
pastreaza unirea si strinsa legatura cu Biserica, nu se spala nici
macar cu singele lor, chiar daca acestia s-ar da pe sine la moarte
pentru marturisirea numelui lui Hristos; vina cea de nesters si grea a
despartirii de Biserica nu se curata nici macar prin singe, Iar alt
Sfintit Mucenic, Ignatie Teoforul (+107), a zis asa: Nu va amagiti
fratilor, cine urmeaza facatorilor de schisme, acela nu va mosteni
imparatia lui Dumnezeu." (La portile Postului Mare)
Dar iata si o minunata povesire istorisita de Cuviosul Parinte Serafim
Rose (+1982): „in anii 1920, doi seminaristi din Uganda studiind intr-
un seminar anglican au inceput sa observe ca invatatura care li se
dadea nu era aceeasi cu a Parintilor din vechime. in cautarea lor dupa
Biserica adevarata a primelor veacuri (asa o numeau ei) s-au dus sa o
studieze intr-un seminar romano-catolic si au vazut-din nou ca
invatatura care o
93

primeau era diferita de cea a Parintilor Bisericii116. Au inceput sa
se intrebe: Daca adevarul poate fi schimbat in felul acesta, atunci
unde este adevarul lui Hristos? Apoi au auzit de credinta ortodoxa si
au incercat pe toate caile sa o gaseasca. [...] in cele din urma au
gasit un episcop ortodox care i-a invatat ce trebuiau sa invete si au
devenit ortodocsi. (Mai aproape de Dumnezeu)
XIX.
Toate cuvintele Sfintilor Parinti de mai sus, de-a lungul vremurilor
au pastrat intru adevar predaniile apostolice - invataturi fara de
care Biserica nu ar fi existat, invataturi prin care crestinii si-au
legitimat dreapta credinta pina astazi, fara de care noi insine nu ne-
am fi putut numi crestini, indatorindu-ne pentru aceasta sa pazim cu
aceeasi indirjire ceea ce ei insisi cu singele lor au pazit si au
pecetluit.
Numai raminind in cele ale dreptei credinte, suntem urmasi ai
crestinilor apostolici, numai jertfindu-ne pentru acestea suntem
plinitori ei Evangheliei, numai vietuind intru aceste porunci suntem
cu adevarat ucenici ai lui Hristos.
Pentru aceasta datori suntem a lua aminte, ca oricine - patriarhi,
episcopi, preoti, calugari, teologi, credinciosi de rind - va
nesocoti, va defaima ori va faptui ceva impotriva celor aratate se va
face vinovat inaintea lui Hristos-Dumnezeu si a Sfintilor Parinti de
pacat impotriva dreptei Credinte Ortodoxe. Cugetind la cele aratate in
aceste pagini, veti pricepe daca dumneavoastra, cei ai dumneavoastra
si proprii duhovnici va aflati in ratacire fata de invataturile
Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Parinti ce cuprind dreapta
Credinta Ortodoxa a Bisericii lui Hristos, bine stiind ca
„crestinismul, ca duh, se indeparteaza din lume, fara ca gloata
agitata si aservita lumii sa observe, lasindu-l propriei
caderi." (Marea apostazie, Sfintul Ierarh Ignatie Briancianinov)
Despre cum ascund si schimba papistasii invataturile ortodoxe ale
Sfintilor Parinti, cinstite de ei insisi pina la o vreme, vezi
marturiile fostului calugar franciscan convertit la ortodoxie, iar mai
tirziu episcop de Nazianz, Pavel de Ballester (ucis in 22 ianuarie
1984, in Mexico City), in Glasul monahilor, an 2, nr. 9, 2004.
94

95
„Deoarece credinta crestina acum o prigonesc aprig si nemiios cei care
il cunosc prea-bine pe Hristos si inalta invatatura propovaduita de
El. [..,] aceasta orbire duhovniceasca a majoritatii oamenilor de
astazi ce se numesc crestini (e ingrozitor, dar trebuie sa o spunem:
printre ei aflindu-se nu putini clerici!), cit si celelalte sminteli,
inmultindu-se pe zi ce trece, impiedica tot mai mult vietuirea dupa
Dumnezeu." (Marea apostazie, Sfintul Ierarh Averchie Tausev)


BIBLIOGRAFIE
[1] Despre catolicism, vezi: Pidalionul de la Manastirea Neanitn,
tilcuit de Sfintul Nicodim Aghioritul, 1844; Primatul papal si mitul
suveranitatii infailibile de Calugarul Vasile, Sfinta Manastire
Birsana, 1999; Relatiile dintre ortodocsi si romatio-catolici de la
cruciada a patra pina la controversa isihasta de Arhiepiscop
Chrisostomos, Ed.Vremea, Bucuresti, 2001; Introducere in istoria
bisericeasca universala de Preot Emanuel Babus, Ed. Sofia, 2003 (p.
191-213; 281-287); Teologia luptatoare de Mitropolit Irineu
Mihalcescu, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, 1994 (p.201);
Biserica si viermii neadormiti sau cum lucreaza in lume
„tainafaradelegii" de Mihai Urzica, Ed.Anastasia, Bucuresti, 1998
($A34-\5\;\93y, Sinodul de la Ferarra-Florenta de Ivan Ostrumov, Ed.
Scara, Bucuresti, 2002; Biserica ortodoxa si ecumenisnnti de Sfintul
Iustin Popovici; Papalitatea schismatica si Papalitatea eretica de
Vladimir Guette; Noul catehism catolic contra Sfintilor Parinti de
Preasfintitul Fotios, Arhimandritul Filaret si Parintele Patrie;
Despre inselare de Sfintul Ignatie Brianeianinov, Ed. Schitul Lacu;
Cuvintul Sfintilor Parinti despre eresul catolicesc de Monahul Conon;
Spicul viu de Sfintul Ioan de Kronstadt, Ed. Sofia, 2002; Adevar si
minciuna de Sfintul Maxim Grecul. Ed.Buna Vestire, Galati, 2003 (p.
134,267,351,393); Dunmezeiestile dogme ale credintei, Ed.Pelerinul
Român, Oradea, 2001 (p. 184,234-341); Calauza in credinta ortodoxa de
Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului, 2004 (p.21); Ne vorbeste
Parintele Cleopa, voi. 14, M-rea Sihastria, 2004 (p.62-65); Ortodoxie
si romano-catolicism de Dan Zamfirescu, Ed.Roza Vinturilor, Bucuresti,
1992; Slujba, viata si acatistul Sfintilor Ierarhi Folie cel Mare,
Grigorie Paianta si Marcu al Efesului trad. de Monahul Conon,
Ed.Spoudon, 2004; Istoria crestinatatii de la Hristos pina la Reforma,
Ed.Sofia,Bucuresti, 2004, (p.263); Istoria credintelor si ideilor
religioase de Mircea Eliade, vol.III, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1991
(p.92-121, 190-232); Marele atentat al Apusului papal impotriva
independentei daco-romanilor, Pr.Dumitru Balasa, Liga Româna de
Misiune Crestina, Cluj Napoca, 1999.
[2] Despre greco-catolici, vezi: Teologia luptatoare de Mitropolit
Irineu Mihalcescu, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, 1994 (p.214);
Introducere in istoria bisericeasca universala de Preot Emanuel Babus,
Ed.Sofia, 2003 (p.257-273); Viata si acatistul Sfintilor Visarion,
Sofronie si Oprea de Ieromonah Visarion Tuderici, Ed.Docuprint, Bacau,
2004; Uniatismul din Transilvania, incercare de dezmembrare a
poporului român de Preot Profesor Dumitru Staniloae, Bucuresti, 1973;
Texte nedorite, Ed.Coral Sanivet, Bucuresti, 2002 (p.124-125); Calauza
in credinta ortodoxa de Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului
(p.33). [3] Despre armeni, vezi: Adevar si minciuna de Sfintul Maxim
Grecul, Ed.Buna Vestire, Galati, 2003 (p.123); Dunmezeiestile dogme
ale credintei de Sfintul Atanasie de Paros, Ed. Pelerinul Român,
Oradea, 2001 (p. 137,139); Texte nedorite, Ed. Coral Sanivet,
Bucuresti, 2002 (p.l 15-125); Ne vorbeste Parintele Cleopa, voi. 14, M-
rea Sihastria, 2004 (p.57-62). [4] Despre protestanti, vezi: Adevar si
minciuna de Sfintul Maxim Grecul, Ed. Buna Vestire, Galati, 2003 (p.
373); Dumnezeiestile dogme ale credintei, Ed. Pelerinul Român, Oradea,
2001 (p. 180); Teologia luptatoare de Mitropolit Irineu Mihalcescu,
Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, 1994 (p.205); Introducere in
istoria bisericeasca universala de Preot Emanuel Babus, Ed. Sofia,
2003 (p.244-257;287-290); Istoria crestinatatii de la Hristos pina la
Reforma, Ed.SofiaJ3ucuresti, 2004 (p.320-328); Istoria credintelor si
ideilor religioase de Mircea Eliade, voi.HI, Ed.Stiintifica,
Bucuresti, 1991 (p.232-274); Enciclopedia doctrinelor mistice de Marie
Madelaine Davy, vol.II, Ed. Amracord, Timisoara, 2000. [5] Despre
sectanti, vezi: Calauza crestina in seclologie de Diacon I.P. David,
Episcopia Argesului, 1994; Biserica, sectele si fratii mincinosi de
Preot Simeon Adrian, Ed. Pelerinul, Iasi. 1997; Calauza cunoasterii si
combaterii sectelor de Arhimandrit Mina Prodan, Ed. Buna
96

Vestire, 1995; Minuni si false minuni de Mihail Urzica, Ed. Ileana,
2004; Ereticii si ratacirile lor doctrinare, de Preot Ilarion Felea;
Calauza in credinta ortodoxa de Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia
Romanului.
[6] Despre islam, vezi: Adevar si minciuna de Sfintul Maxim Grecul,
Ed. Buna Vestire, Galati, 2003 (p.53-123); Ortodoxie si romano-
caiolicism de Dan Zamfirescu. Ed, Roza Vuiturilor, Bucuresti, 1992 (p.
49-68); Marturisitori ai lui Hristos - vietile noilor mucenici
ortodocsi din vremea stapinirii turcesti (1437-1850) de Mihail
Vaporis, Ed.Sofia, 2002; Viata Sfintului loan cel Nou de la Suceava
(+1332); Viata Sfintului Ioan Valahul (+1662); Viata Sfiitului Ioan
Rusii (+1730); Vietile Sfintilor Mucenici Brincoveni; Istoria
religiilor de Preot Conf. Dr. Alexandru Stan si Prof. Remus Rus, Ed.
Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R. (IBMBOR), Bucuresti, 1991
(p.287-300); Teologia luptatoare, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor,
1994 (p.194) si Istoria religiunilor lumii, Ed. Cugetarea - Georgescu
Delafras, Bucuresti (p.336-364) de Mitropolit Irineu Mihalcescu;
Contributii la studiul istoriei bisericesti universale de Preot
conf.dr. Georgc Remete, Ed.Reintregirea, Alba Iulia, 2001 (p.221-226);
Istoria crestinatatii de, la Hristos piua la Reforma,
Ed.Sofia,Bucuresti, 2004, (p.167-171); Bizant si islam in Evul Mediu,
Pr.dr. Emanoil Babus, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003; Istoria credintelor
si ideilor religioase de Mircea Eiiade, voi.III, Ed.Stiintifica,
Bucuresti, 1991 (p.61-92, 121-161): Enciclopedia doctrinelor mistice
de Marie Madelainc Davy, voi.II, Ed. Amracord, Timisoara, 2000.
[7] Despre evrei, vezi: Parinti si Scriitori Bisericesti (PSB) nr. 38,
Sfintul Chirii al Alexandriei, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1991 (p.98,99);
PSB nr. 39, Sfintul Chirii al Alexandriei, Ed IBMBOR, Bucuresti, 1992;
PSB nr. 15, Sfintul Atanasie cel Mare, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987 (p.
128-135); PSB nr. 13, Istoria bisericeasca de Evsevie de Cezareea, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1987; Istoria religiilor de Preot Conf. Dr.
Alexandru Stan si Prof. Remus Rus, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1991 (p.
307-321); Studiul istoriei Bisericii Universale de Preot Conf. Dr. G.
Remete, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2001 (p.36.58,60,64, 65);
Istoria crestinismului de Preot N. Chifar, voi. I, Ed. Trinitas, Iasi,
1999 (p.10,11,14,102); Biserica si statul de Preot Lect. Dr. Adrian
Gabor, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003 (p. 15-32); Viata si invataturile
Cuviosului Sfintit Mucenic Cosma Etolianul, Ed. Deisis, 2002 (p.
141-144); Adevar si minciuna de Sfintul Maxim Grecul, Ed. Buna
Vestire, Galati, 2003 (p. 19-33); Calauza catre viata duhovniceasca de
Sfintul Teofan Zavorilul, Ed.Egumenita, Galati, 2004 (p. 130-131);
Introducere in istoria bisericeasca universala de Preot Emanuel Bâbus,
Ed. Sofia, 2003 (p.9-13,26); Teologia luptatoare, Ed. Episcopiei
Romanului si Husilor, 1994 (p. 194) si Istoria religiunilor lumii, Ed.
Cugetarea - Georgescu Delafras, Bucuresti (p.309-336,410-419) de Dr.
Irineu Mihalcescu: Studii de istorie bisericeasca universala si
patristica de Gheorghe, G. Stanescu, Ed. Arhidiocezana, Cluj-Napoca,
1998 (p.23-45); Studii istorice românesti, nr. 5, voi. II, 1996 (p.
44-50); Credinta si viata Bisericii primare, Ed. IBMBOR, Bucuresti,
2002 (p.61, 62); Studii istorice românesti, voi. II, nr. 1, 1996 (p.
6,31,32,37-47,48-55.57); Studii istorice românesti, voi. II, nr. 5,
1996 (p.2-19); Studii istorice românesti, voi. I, nr. 1, 1995 (p.
19.23,24,32-36); Credinta Ortodoxa anul VIL nr.5, mai 2003 (p.16);
Controversa Sionului, de Douglas Reed; Povara a trei milenii de
religie iudaica. Rasismul statului Israel, de Israel Shahak;
Protocoalele inteleptilor Sionului; infruntarea jidovilor de Monahul
Neofit; Evreul dupa Talmud de Auguste Rohling, Ed.Samizdat; Miturile
fondatoare ale politicii israeliene, Razboinicii lui Israel, Procesul
sionismului izrae/ian, de Roger Garaudy; Khazarii, de Arthur Koestler;
Antichitati iudaice. Istoria razboiului impotriva romanilor de Josef
Flavius, Editura Hasefer; Holocaustul in România de Ion Coja;
Industria holocaustului de Noniian G.Finkelstein, Ed.Antet; SCARA,
treapta 3, an II. feb. 1998 (p.62-71); Istoria credintelor si ideilor
religioase de Mircea Eiiade, vol.III, Ed.Stiintifica, Bucuresti,
97

1991 (p.161-190); Enciclopedia doctrinelor mistice de Marie Madelaine
Davy, vol.I, Ed. Amracord, Timisoara, 2000 (p. 179-226).
[8] Despre paginii antici si contemporani, vezi: P.S.B. nr. 3,
Apologeti de limba latina, Ed. IBMBOR. Bucuresti, 1981 (p.353-398):
Istoria si filosofici religiilor popoarelor antice de Pr.Nicolae
Achimescu, Junimea. Iasi, 1998; Istoria religiilor de Preot Conf. Dr.
Alexandru Stan si Prof. Remus Rus, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1991;
Studiul istoriei Bisericii Universale de Preot Conf. Dr. G. Remete,
Ed. Reintregirea, Alba Iulia. 2001 (p.32;64-83); Biserica si statul de
Preot Lect. Dr. Adrian Gabor. Ed. Sofia. Bucuresti, 2003 (p.10-15);
Introducere in istoria bisericeasca universala de Preot Emanuel Babus,
Ed.Sofia, 2003 (p.38-55); Istoria crestinismului de Preot N. Chiiar.
voi. I, Ed. Trinitas, Iasi, 1999 (p.8-10): Istoria religiunilor lumii,
Ed. Cugetarea - Georgescu Delafras, Bucuresti, de Dr.Irineu
Mihalcescu; Teologia luptatoare de Mitropolit Irineu Mihalcescu, Ed.
Episcopiei Romanului si Husilor, 1994 (p.10-22;146-I58;177-194);
Istoria credintelor si ideilor religioase de Mircea Eliade, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1991; Enciclopedia doctrinelor mistice de
Marie Madelaine Davy, vol.I (p.41-148), voLEt si IV, Ed. Amracord,
Timisoara, 2000.
[9] Despre pagini, vezi si: P.S.B. nr. 15, Sfintul Atanasie cel Mare,
Editura IBMBOR, Bucuresti, 1987 (p.30-86,143-154); Vietile Sfintilor,
Proloagele, Patericul, Limonariul, Lavsaicon; Actele martirice, Ed.
IBMBOR, Bucuresti, 1997; Zece carti impotriva lui Iulian Apostatul de
Sfintul Chirii al Alexandriei, Ed. Anastasia, 2000; Adevar si minciuna
de Sfintul Maxim Grecul, Ed. Buna Vestire, Galati, 2003; Jurnalul
convertirii de Pavel Crainic, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002; Despre
reincarnare si invazia extraterestra, Despre horoscop, cutremure si
ghicirea viitorului, Darimarea idolilor de Vasile Danion, Ed. Buna
Vestire, Galati, 2003; Crestinismul si yoga de Parintele Filaret; Din
invatatura Sfintilor Parinti, Editura Bizantina, Bucuresti, Maestrul
oriental si duhovnicul crestin, Pr. Emil Jurcan, Alba-Iulia, 2002;
Ekklesia, M-rea Noul Neamt si Seminarul Teologic Chisinau, 9/12 mai-
aug.2000 (p.3-12).
[10] Despre eretici, vezi: Hotaririle Sfintelor Sinoade Ecumenice,
Editura Sfintul Ncctarie, Bucuresti, 2003; P.S.B. nr.15, Sfintul
Atanasie cel Mare. Ed. IBMBOR, Bucuresti. 1987 (p.l 57-403); PSB nr.l
6, Sfintui Atanasie cel Mare. Ed. IBMBOR. Bucuresti, 1988; PSB nr.3,
Apologeti de limba latina, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1981 (p. 138-176);
Mic dictionar al ereziilor evului patristic de Conf.dr. Sergiu Tofan.
Ed. Partener, Gala(i, 2003; Istoria bisericeasca de Fericitul Teodorit
al Chirului, Ed. IBMBOR. Bucuresti, 1995; Contra ereziilor de Sfintul
Irineu de Lugdunum; Sfintul Maxim Marturisitorul si tovarasii sai
intru martiriu, Ed. Deisis, Sibiu, 2004; Dialog impotriva
hiciferienilor de Sfintul Ieronim, Ed. Paideia; Hrana duhovniceasca de
Sfintul loan lacob Hozevitul, Ed.Lumina din Lumina, 2004; Despre
tulburarile lumii de astazi de Sfintul loan de Kronstadt; Sfintii
Parinti si problematica teologica de Georgios Martzelos, Ed.
Bizantina, Bucuresti. 2000; Oameni si demoni de Parintele Rodion.
Manastirea Slâtioara, 1997; Istoria crestinismului de Preot N. Chifar,
vol.I, Ed. Trinitas, Iasi, 1999 (p. 101-124); Introducere in istoria
bisericeasca universala, Ed. Sofia, 2003 (p.97-127;141-171;213-220);
Studii de istorie bisericeasca universala si patristica de Gheorghe.
G. Stanescu, Ed. Arhidiocezana, Cluj-Napoca. 1998 (p.49-59); Biserica
si viermii neadormiti sau cum lucreaza in lume „taina faradelegii" de
Mihai Urzica, Ed.Anastasia. 1998; revista Catacombele ortodoxiei,
Iustinian cel Mare, sfint si imparat de Asterios Gerostergios,
Ed.Sofia. 2004; indreptarea legii, Ed. Pelerinul român; Canoanele
Bisericii Ortodoxe, Tipografia diocezana, Arad, 1934; Istoria
crestinatatii de la Hristos pina la Reforma, Ed.Sofia,Bucuresti. 2004
(p.76-92,143-175); Enciclopedia doctrinelor mistice de Marie Madelaine
Davy, vol.I (p.247-281) si vol.n. Ed. Amracord, Timisoara, 2000; Noile
miscari religioase, Pr.Nicolae Achimescu, Ed.Limes, Cluj-Napoca, 2004;
Vietile Sfintilor, Proloagele si altele.
. 98

[11] Astfel de intilniri fratesti intre acesti eretici si ierarhii,
preotii si teologii ortodocsi ecumenisti sint prezentate laudativ in
periodicele episcopiilor si parohiilor B.O.R.
Cercetind vietile si scrierile Sfintilor Parinti, precum si predania
Bisericii, aflam ca de-a lungul istoriei, cu astfel de eretici si
pagini nu s-a rugat nici un Prooroc, nici un Apostol, Mucenic ori
cuvios calugar, ci acestia s-au rugat pentru rau-credinciosi spre a
parasi ratacirea in care traiau, catre care ne atrag si pe noi astazi,
prin miscarea ce se cheama ecumenista. Astfel, orice adevarat crestin
ortodox pricepe lesne de ce nu putem si nu trebuie sa fim de acord,
nici sa dam ascultare acelor ierarhi, preoti, teologi ori simpli
crestini ecumenisti care ne indeamna sa participam la felurilte
adunari ecumeniste, astazi foarte la moda. intii sa ascultam de sfinti
si mai apoi de mai-marii Bisericii, doar daca nu se impotrivesc celor
poruncite de Sfintii Parinti.
Despre ecumenism, vezi: Biserica ortodoxa si ecumenismul de Sfintul
Iustin Popovici; Ortodoxia si ecumenismul de Arhimandritii Serghie
Jazadjev si Serafim Alexiev; Ortodoxia si religia viitorului de
Cuviosul Serafim Rose, Tipografia centrala „Cartea Moldovei",
Chisinau, 1995; Nihilismul, o filozofie luciferica de Cuviosul Serafim
Rose. Ed. Egumenita. Galati, 2004; Pentru o viziune ortodoxa asupra
lumii de Cuviosul Serafim Rose, Ed.Eikon, Cluj, 2003; Ortodoxia si
umanismul religios de Monahul Conon, Ed.Spoudon, Tesalonic, 2004;
Ortodoxia si internationalismul religios, Editura Scara, 1999; Graiuri
ortodoxe I si II de Monahul Conon, Marea apostazie de Cuviosul
Arhiepiscop Averkie Jordanvillskv; Teze ecleziologice de Kiprian,
Mitropolit de Uropos si Fiii; Taina faradelegii si Calauza in credinta
ortodoxa de Cuviosul Arhimandrit Cleopa Ilie, Episcopia Romanului si
Husilor (p.86-93); Texte nedorite, Ed.Coral Sanivet (p.180-186);
imparatia raului: New Age de Preot Dan Badulescu, Ed.Christiana, 2001;
New Age de Bruno Wurtz; Noile miscari religioase, . Pr.Nicolae
Achimescu, Ed.Limes, Cluj-Napoca. 2004; Tinerii vremurilor de pe urma
de Monah Andrew Vermouth, Editura Sofia. 2002; Darimarea idolilor de
Vasile Danion; Ecumenismul incotro.,, de Ieromonah Agapit Popovici;
Ecumenismul suma tuturor ereziilor de Fabian Seiche in Credinta
ortodoxa, ian.2003 (p.15); Biserica Ortodoxa si ecumenismul azi de
Cristian Ivanuta in revista Rost nr. 13 (p.32); Marturiile Sfintior
Parinti imptriva ereziei numita ecumenism de Monahul Conon, 2003;
Catacombele ortodoxiei in Scara, treapta a VII-a (p.61-73); Vademecum
crestin ortodox, Ed.Sofia, 2003; Credinta ortodoxa, ianuarie 2003 (p.
15); Crestinismul-sufletul neamului românesc, Ed.Agaton, Fagaras, 2004
(p.177,222) Ecumenismul de Pr. Alexie Lenski si Monahismul si
ecumenismul in biserica de Iustin Pop (p.ll), Credinta ortodoxa an.8,
nr.6, iunie 2004, p.1,10: Otrava sincretismului ecumenist de Arhim.
Gheorghios Capsanis in Credinta ortodoxa an.8, nr.9, sept.2004;
Ecumenismul (II) de Pr Alexie Lenski si Monahismul si ecumenismul in
biserica (II) de Iustin Pop in Credinta ortodoxa, an.8, nr.7, iul.
2004; Ecumenismul (III) - pagubirea adevarului de credinta de Pr.
Alexie Lenski in Credinta ortodoxa, an.8, nr.8, aug.2004.
[12] Astfel de manifestari au adus in Biserica ceea ce se numeste
„duhul secularizarii". Vezi si referintele: Secularismul, un cal
troian in Biserica de Mitropolit Hieroteos Vlahos, Ed. Egumenita,
2004; Despre inaintemergatorii Antihristului de Danion Vasile, Ed.
Cartea ortodoxa, 2004 (p.85); Locul si rolul recunoscut Bisericilor in
tarile Uniunii Europene de Preot Patriciu si Dorin Vlaicu, Ed. Cluj-
Napoca, 1998; Credinta ortodoxa, an VI. nr. 2, februarie 2002 (p.3)
Biserica si institutia sau cite ceva despre un cal troian in revista
SCARA, decembrie 2001; Cronica ortodoxa de Dan Ciachir, Editura
Timpul, Iasi, 1994; Nu va insemnati cu vicleana pecetluire de
ieroschimonah Dorotei Melinte; Ortodoxia si umanismul religios de
Monahul Conon, Ed.Spoudon, Tesalonic, 2004; Minunile si vedeniile
Sfintului parintelui nostru Nil Izvoritorul de Mir. Vezi si articolul
De Craciun-scrisoare din SUA in Glasul monahilor anul H, nr.l, ian .
2004 (p.19). impotriva duhurilor acestor vremuri vezi si articolele
Cum cleveteste sarpele apostazei... (p.12) si Epoca noastra de
apostazie
99

(p. 16) din Credinta Ortodoxa amil VUI. nr.l, ian. 2004: articolul
Spiritul apostatic in scrierile hu Ion Creanga in rev. Ekklesia, M-rea
Noul Neamt si Seminarul Teologic Chisinau. 9/12 mai-aug.2000 (p.
48-50); Porunca iubirii nr. 4, 2004, (p.75-79,80). Vezi cele ce au
proorocit Sfintii Parinti despre Biserica si despre crestinii acestor
vremuri, precum si ingrijorarea multora dintre Sfintii si Cuviosii
veacului XX.
[13] Despre masonerie, vezi: Istoria franc-masoneriei 1926-1960 de
Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu, Ed. Tempus, Bucuresti. 1992;
Societati secrete si discrete de Emilian M. Dobrescu, Ed.Nemira, 2001;
Fraac-masoneria, rituri si initieri de Charles W. Leadbeter, Ed.
Herald. Bucuresti; Cum sa devii francmason, Ed. Lucman, Bucuresti,
1999; Istoria riturilor egiptene ale francmasoneriei de Gerard
Galtier, Ed. Scripta, Bucuresti, 1997; Masoneria si Revolutia Franceza
de Gian Pio Mattogno, Ed. Anastasia, 1998; Românii in franc-masoneria
universala de D. A. Lazarescu, Mare Suveran al Marelui Consiliu de
Gradul 33 si ultim pentru România al Ritului Scotian Antic si
Acceptat, Ed. Centrul National de Studii franc-masonice. Bucuresti,
1997; Istoria franc-masoneriei române de Paul Stefanescu, Ed. Miracol,
1999; Ordinul masonic român de Horia Nestorescu-Balcesti, Casa de
editura si , presa Sansa SRL, Bucuresti; Teologia luptatoare de
Mitropolit Irineu Mihalcescu. Ed. \ Episcopiei Romanului si Husilor,
1994 (p.164); SCAM, treapta 2, an I, iun.1997 (p.165-177);
Enciclopedia doctrinelor mistice de Marie Madelaine Davy, voi.II, Ed.
Amracord, Timisoara, 2000. Misterele francmasoneriei de Paul
Stetânescu. Ed. Vestala, Bucuresti, 2004; Istoria Francmasoneriei
române de Paul Stefanescu, Ed.Miracol, Bucuresti, 1999; Simboluri
masonice de Emilian Dobrescu si Victor Simionescu, Ed.Carte de
buzunar, Bucuresti; Feriti-va de vicleana pecetluire de Ierosehimonah
Dorolei Melinte (p.30); Porunca iubirii nr. 3, 2004 (p.29); Porunca
iubirii nr. 4. 2004, (p.31-52); Credinta Ortodoxa anul VII, nr.5, mai
2003 (p. 15); Francmasoneria sau duhul anticrestin si antinational (I)
de Pr.Dan Baduleseii in Credinta Ortodoxa anul VIII, nr.8, aug. 2004
($.1.14). Francmasoneria sau duhul anticrestin si antinational (II) de
Pr.Dan Baduleseii in Credinta Ortodoxa anul VIII, nr.9, sept. 2004
(P-14).
[14] Despre televizor, vezi: Copilul in lumea televizorului si
computerului. Schitul Românesc Lacu, Slintul Munte Athos, 1999; Pentru
o viziune ortodoxa asupra lumii de Cuviosul Serafim Rose, Ed. Eikon (p.
61-62); Crestinul ortodox in lumea televizorului si a internetului de
Icrodiacon Cleopa, Ed. Panaghia; Manipularea opiniei publice prin
televiziune de Corina Crisan si Lucian Danciu, Ed. Dacia, Cluj, 2000;
Biserica fata in fata cu legile si faradelegile presei de Radu
Cajvaneanu; Mass-media - comunicare, manipulare prin informatie, James
Lull; Credinta ortodoxa anul VI, nr. 2 (60), februarie 2002 (p. 1,17);
ziarul Strajerul ortodox nr.6, 2004 (p.3); SC.AR.A, treapta 1, an I,
april. 1997 (p.l 12-114).
100