Costel Condurache, umărul pe care oricînd te puteai sprijini la nevoie, are acum nevoie de ajutorul nostru

[Filotheu Monahul]

Doamne, ajută!

Costel Condurache, prietenul nostru, a avut de săptămîna trecută un accident foarte grav. Întorcîndu-se, cred, din Sfîntul Munte, în Bulgaria maşina în care era s-a rostogolit de cîteva ori. Costel a fost foarte afectat. În momentul de faţă este paralizat complet, din cauza unei fracturi a coloanei vertebrale imediat sub gît. Îşi mai poate mişca ochii şi maxilarul, şi cam atît. Acum lăcrimează la gîndul că a ajuns povară altora, după ce în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile şi greutăţile ultimilor mărturisitori ai unei generaţii exterminate în temniţele comuniste.

Costel era prietenul tuturor bătrînilor deţinuţi politici şi era prezent la toate evenimentele organizate de aceştia, fie că erau la Bucureşti, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timişoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică şi în apariţia a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timişoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanenţe, dar şi multe alte publicaţii. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile şi memoria unei generaţii întregi, în orice formă a fost cu putinţă: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărţi şi reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpaţi din temniţele comuniste.

Dacă astăzi se ştie ceva în România despre Sfinţii Închisorilor, i se datorează, în mare parte, şi lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat şi uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generaţii.

Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu şi în jurul cetăţeniei de onoare oferită lui de primăria oraşului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache, pentru că el a avut această idee şi a supus-o dezbaterii primăriei oraşului, care a aprobat-o în urmă cu cîţiva ani.

Mare parte din înregistrările şi interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe - Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie şi a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viaţă duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfinţenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creştină şi în prezenţa la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulţi reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori şi neobosiţi precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.

Costel Condurache are un copil de doi ani şi un altul care e pe drum, în pîntecele soţiei sale. Orice ajutor socotiţi că se poate oferi acestei familii greu încercate, în primul rînd în rugăciuni, dar şi în bani, pentru familia sa, ori sugestii pentru refacerea sănătăţii sale, sînt binevenite. Este acum internat la spitalul Dr. Bagdasar, în Bucureşti, sub supravegherea doctorului Exergian. Are mare nevoie de sînge A2 cu RH negativ. O puteţi suna pe soţia sa la telefonul 0726.314.475 sau îi puteţi scrie pe adresa asociati...@yahoo.com pentru relaţii suplimentare.

Doamne, fie mila Ta cea mare cu fratele nostru!

[Mănăstirea Petru Vodă]

Costel Condurache a trecut la Domnul în urmă cu două zile. Slujba de înmormîntare este azi, la ora 12, la Biserica Sapienţei, peste drum de biserica Mihai Vodă (între de Piaţa Naţiunilor şi staţia Izvor, în spatele agenţiei Tarom de pe Splai). Veşnica lui pomenire!