Despre GEŢI.

[hangeonos]

Cum de nu avem informaţii despre limba geţilor?
Un popor aşa de mare, "al doilea după inzi" conform declaraţiilor lui
Herodot, putea să dispară, fără urmă, când Lomoosov spunea că nimica
nu dispare, ci doar totul se transformă?


=Confuzia între geţi şi goţi==

De-a lungul timpului, unii cronicari, voit sau întâmplător, i-au
"confundat" pe geţi cu goţii.
Primul care a utilizat etnonimul "got" ca sinonim pentru "get" a fost
împăratul filosof Iulian Apostatul (361-363 e.n.).
În secolul al IV-lea, echivalenţa a fost adoptată şi de alţi autori,
iar prin scrierile istoricului latin Claudianus (începutul secolului
V) şi mai ales ale lui Orosius (autor iberic de origine gotă), apoi
prin ale istoricilor Cassiodor şi Iordanes, confuzia a cunoscut o
răspândire largă.

Lucrarea lui Iordanes întitulată 'Getica'' era consacrată istoriei
goţilor.

O altă lucrare importantă este a lui Heinrich Pantaleonis, cu titlul
''Cartea eroilor naţiunii germane'', în care regii daci sunt
prezentaţi ca fiind goţi.
Tot adevărul scrierilor antice este literă de lege şi cu toate
acestea, când vine vorba despre geţi apare o altă măsură a lucrurilor.
Pare strigător la cer ca cei de astăzi să pretindă , după 1500 de ani,
că ei ştiu mai bine cine erau geţii şi goţii
decât cei care au trăit evenimentele, ca Iulian Apostatul şi
Claudianus ori Iordanes.
Nimeni nu poate pretinde că Scandinavia ar fi fost un spaţiu de
antropogeneză al goţilor.
Originea lor getică, în teritoriul adiacent Munţilor Carpaţi,
justifică ipoteza, plauzibilă, a deplasării unor păstori de aici, de
la izvoarele carpatice ale Vistulei, până la M.Baltică şi traversarea
în Scanţa.
Reîntorşi în "GEŢIA", teritoriul actual al României, ei s-au aliat cu
dacii liberi şi au atacat, împreună, Imperiul roman, poate nu
întâmplător, ci recunoscându-se neamuri.
Studii lingvistice moderne arată o mare asemănare între lexemele
gotice şi cele romane, ce poate explică
ciudăţenia ca localnicii Dunării Superioare să fie numiţi GERMANII
(=fraţi gemeni) de către Impăratul Iulius Cezar, în cursul
peripeţiilor sale războinice prin Pădurile Hercinice.