Antonie Iorgovan Tratat De Drept Administrativ Pdf Free
Tanesha Prately
Rsum : Sur l'irrvocabilit et le contrle de la lgalit du dcret de grce - acte administratif individuel. Le prsent article analyse quelques problmes lis aux dcrets de grce mis par le Prsident de la Roumanie dans l'exercice de ses attributions. Ces problmes ont t soulvs dans la jurisprudence relativement rcemment, depuis l'apparition du Dcret no. 1164/2004 mais, surtout, du Dcret no. 1173/2004.
Le premier de ces problmes concerne la possibilit de rvoquer un decret de grce, la conclusion laquelle on arrive aprs l'analyse de sa rvocabilit tant celle qu'un tel dcret - acte administratif individuel - est irrvocable aprs sa publication dans le Moniteur Officiel, parce qu'une telle publication signifie sa ralisation matrielle et constitue une exception du principe de la rvocabilit des actes administratifs. En tenant compte de cette chose, un dcret ultrieur qui rvoquerait un dcret de grce est frapp d'illgalit vidente, pouvant tre considr comme inexistent.
Un autre problme est la possibilit de vrifier la lgalit du dcret la grce par les instances de contentieux administratif. Un tel contrle est possible, car le dcret de grce ne peut tre inscrit parmi les fins de non-recevoir.
Enfin, on se pose aussi le question si le fait que ce dcret est contresign par le Premier Ministre ne le transforme en un acte administratif complexe. En tenant compte que la signification d'une telle contresignature ne peut tre que celle que, par l, le Premier Ministre s'assume l'obligation de l'excution de l'acte, le dcret de grce reste un acte administratif simple.
Rezumat. Articolul de faţă se ocupă de cteva probleme legate de decretele de graţiere emise de Preşedintele Romniei n exercitarea atribuţiilor sale. Aceste probleme s-au ridicat n practică relativ recent, odată cu apariţia Decretului nr. 1164/2004 dar, mai ales, a Decretului nr. 1173 din 2004.
Prima dintre aceste probleme se referă la posibilitatea revocării unui decret de graţiere, concluzia la care se ajunge după analizarea revocabilităţii sale fiind aceea că un asemenea decret - act administrativ individulal - este irevocabil după publicarea sa n Monitorul Oficial, ntruct această publicare semnifică realizarea sa materială şi constituie o excepţie de la principiul revocabilităţii actelor administrative. Avnd n vedere acest lucru, un decret ulterior care ar revoca un decret de graţiere este de o ilegalitate vădită, putnd fi considerat ca inexistent.
O altă problemă o constituie posibilitatea de verificare a legalităţii decretului de graţiere de către instanţele de drept administrativ. Un atare control este posibil, decretul de graţiere neputnd fi nscris printre actele administrative exceptate de la controlul instanţei de contencios.
n fine, se mai ridică ntrebarea dacă faptul că acest decret este contrasemnat de către Primul Ministru nu l transformă ntr-un act administrativ complex. Avnd n vedere că semnificaţia acestei contrasemnături nu poate fi dect faptul că, prin ea, Primul Ministru şi asumă obligaţia executării actului, decretul de graţiere rămne un act administrativ simplu.
n activitatea ce-i caracterizează exercitarea atribuţiilor constituţionale, Preşedintele Romniei poate ndeplini acte juridice, fapte materiale juridice, operaţii material-tehnice (operaţii administrative), acte politice[1]. n privinţa definirii actelor juridice, n literatura de specialitate consensul este aproape unanim, chiar dacă unii autori evită să le denumească ca atare[2], pornind de la natura lor juridică, că actele juridice ale Preşedintelui - decretele [3]- sunt acte juridice administrative[4]. Decretele - acte juridice administrative - şi au sediul n Constituţia Romniei revizuită şi au un caracter fie normativ[5] (declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate - art.92 alin.2; luarea de măsuri pentru respingerea agresiunii - art.93 alin.3 revizuit; instituirea stării de asediu sau stării de urgenţă n ntreaga ţară ori n unele unităţi administrativ-teritoriale - art.93 alin.1), fie individual (conferirea de decoraţii şi titluri de onoare - art.94 lit.a; acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral -art.94 lit.b; numirea n funcţii publice, n condiţiile prevăzute de lege - art.94 lit.c; acordarea graţierii individuale - art.94 lit.d ).
Potrivit art.100 alin.2 din Constituţia Romniei revizuită numai decretele emise de Preşedintele Romniei n exercitarea atribuţiilor sale prevăzute n art.91 alin.1 (ncheie tratatele şi acordurile internaţionale negociate de Guvern şi le supune spre ratificare Parlamentului), art.91 alin.2 (la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Romniei, aprobă nfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice), art.92 alin.2 (declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate), art.92 alin.3 (luarea măsurilor pentru respingerea agresiunii), art.93 lit.1 (instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă), art.94 lit.a,b şi d (conferirea de decoraţii şi titluri de onoare, acordarea gradelor de mareşal, general şi amiral, acordarea graţierii individuale) se contrasemnează de primul-ministru, ceea ce nu opreşte ca n cazul n care preşedintele o cere şi alte decrete să fie supuse contrasemnării, situaţie n care operaţiunea devine facultativă.
Odată cu publicarea Decretului de graţiere nr. 1164 din 15 decembrie 2004[6] şi mai ales a Decretului nr. 1173 din 16 decembrie 2004[7] prin care s-a revocat primul decret, precum şi n legătură cu jurisprudenţa asumată de nalta Curte de Casaţie şi Justiţie[8] n această materie, s-au născut vii discuţii n literatura juridică avnd ca obiect irevocabilitatea actului administrativ individual, respectiv admisibilitatea supunerii decretului prezidenţial controlului de legalitate al instanţelor de contencios administrativ.
n ceea ce priveşte irevocabilitatea actului administrativ, este cunoscut din doctrină că spre deosebire de actele judecătoreşti, actele administrative sunt oricnd revocabile, principiu ce are un caracter absolut n ceea ce priveşte actele administrative normative, pe cnd n cazul actelor administrative individuale, chiar dacă regula revocabilităţii este pe deplin aplicabilă, n unele situaţii acestea devin irevocabile[9]. Aceste excepţii, denumite şi fine de neprimire de la principiul revocabilităţii, nu fac altceva dect să sublinieze nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, nsă ceea ce opreşte n cazul lor organul emitent sau organul ierarhic superior n a revoca un act administrativ nu va mai putea constitui pe de altă parte, o piedică n promovarea unei acţiuni n anulare şi aceasta tocmai pentru a nu se aduce o limitare principiului legalităţii sau o restrngere principiului constituţional al liberului acces la justiţie. Este adevărat că şi n cazul acţiunii n anulare, nimic nu opreşte partea interesată să invoce irevocabilitatea actului administrativ n faţa instanţei judecătoreşti care poate avea n vedere acest caracter al actului la soluţionarea cauzei (de altfel, n jurisprudenţa sa nalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că anularea unui act administrativ pentru nelegalitatea lui, după ce acesta şi-a produs efectele, este nefondată)[10].
Profesorul Tudor Drăganu a delimitat pentru dreptul nostru patru categorii de excepţii de la principiul revocabilităţii actelor administrative individuale: actele administrative jurisdicţionale; actele pe baza cărora a luat naştere un raport contractual; actele care au dat naştere unui drept subiectiv, garantat de o normă de drept n vigoare cu irevocabilitatea actului de bază; actele care au fost realizate material[11]. La rndul său profesorul Ilie Iovănaş preia această teză şi o augumentează n sensul că reţine drept excepţii de la principiul revocabilităţii actelor administrative: actele administrative jurisdicţionale; actele pe baza cărora s-au născut raporturi juridice civile, de muncă sau procesuale; actele care au generat drepturi subiective garantate de lege prin stabilitate; actele din momentul n care au fost realizate material; la care adaugă şi actele administrative de sancţionare[12]. Irevocabilitatea nu operează n cazul actului inexistent (ilegalitatea lui este evidentă şi att de gravă)[13] şi a actelor obţinute prin manopere frauduloase sau dolosive (nimeni nu-şi poate invoca propria vină)[14]. Profesorul Antonie Iorgovan prin prisma doctrinei şi a practicii judecătoreşti stabileşte opt categorii de excepţii de la principiul revocabilităţii actelor administrative individuale, printre care reţinem categoria actelor administrative de punere n executare a actelor procedurale penale şi actele administrative ce au fost executate material[15].
Vis vis de analiza fiecărei categorii de excepţii, considerăm că, odată cu publicarea n Monitorul Oficial a Decretului nr.1164/2004, acesta a fost realizat material, adică manifestarea de voinţa a Preşedintelui Romniei s-a concretizat prin clemenţa acordată şi prin urmare, odată săvrşită publicarea, nu se mai putea, nici chiar prin revocare, restabili situaţia anterioară. Nici chiar operaţiunea materială (administrativă) de punere n executare (aplicare) a actului administrativ - inclusiv punerea n libertate a condamnatului - nu mai putea avea nici o influenţă asupra manifestării de voinţă exprimată deja. De aici, nu trebuie nţeles, că actul administrativ individual - n acest caz - şi-a pierdut trăsătura sa executorie odată cu publicarea sa n Monitorul Oficial.
Prin prisma acestei fine de neprimire Decretul nr. 1164/2004 a fost şi a rămas irevocabil, pe cnd Decretul nr. 1173/2004 este vădit ilegal prin obiectul său, ceea ce atrage cea mai gravă sancţiune - inexistenţa lui şi pe cale de consecinţă putem considera, inclusiv n acest moment, că acest ultim decret, nu a produs deloc efecte juridice, cu att mai mult cu ct un asemenea act nu se poate bucura de prezumţia de legalitate, iar iregularitatea sa nu se poate acoperi n nici un fel[22]. Chiar şi n situaţia n care primul decret ar fi fost inexistent, acesta ar fi rămas tot irevocabil şi prin urmare decretul de revocare, rămas intangibil n comentariile instanţelor judecătoreşti[23], este vădit ilegal.
b1e95dc632