Re: Comentariu Literar La Poezia Plumb De Iarna De George Bacovia
Myong Killings
Comentariu Literar La Poezia Plumb De Iarna De George Bacovia
Poezia Plumb de iarnă este una dintre cele mai reprezentative creații ale lui George Bacovia, poetul simbolist care a exprimat în versuri starea de depresie, anxietate și alienare a omului modern. Poezia face parte din volumul Plumb, publicat în 1916, și este construită pe o serie de simboluri și imagini artistice care sugerează atmosfera de iarnă, moarte și singurătate.
Comentariu Literar La Poezia Plumb De Iarna De George Bacovia
Download File https://urlcod.com/2ySlTP
Tema și semnificația titlului
Tema poeziei este raportul omului cu lumea în care trăiește, o lume ostilă, rece și lipsită de sens. Poezia poate fi interpretată și ca o artă poetică, întrucât remarcăm ideea limitării poetului la ceea ce este concret, fără a-și permite să treacă dincolo de această limită. Titlul poeziei este alcătuit din două cuvinte-cheie: plumb și iarnă. Plumbul este un metal greu, cenușiu și toxic, care simbolizează greutatea existenței, imobilitatea, suferința și moartea. Iarna este anotimpul frigului, al gerului și al zăpezii, care sugerează lipsa de viață, de culoare și de speranță.
Comentariu pe strofe
Poezia este alcătuită din trei strofe a câte patru versuri fiecare, având o structură simetrică și o rimă încrucișată. Prima strofă începe cu sintagma Și iar..., oferindu-ne un indiciu privind repetabilitatea unei anumite situații. Este vorba despre frigul violet și fața creață, semne ale chinului existențial prin care eul liric trece în fiecare zi. Ultimul vers al strofei reprezintă esența poeziei și se repetă în final: Plumb de iarnă....
A doua strofă continuă descrierea atmosferei apăsătoare, folosind cuvinte precum înghețat, cenușiu și întunecat. Eul liric se simte prizonier într-o lume fără lumină și fără viață, unde totul este plumb. El își exprimă dorința de a evada din această realitate dureroasă, folosind verbul la conjunctiv: S-ar rupe.... Totuși, el nu are puterea să facă acest lucru, fiind blocat într-o stare de inerție și de resemnare.
Ultima strofă reia ideea de repetiție a situației disperate a eului liric, folosind din nou sintagma Și iar.... De data aceasta, el își imaginează că ar putea să se elibereze prin moarte, folosind verbul la condițional: Aș muri.... Totuși, el nu are nici măcar această soluție finală, fiind condamnat să trăiască într-o lume de plumb. Poezia se încheie cu același vers ca la început, sugerând ideea de ciclicitate și de fatalitate.
Eul liric și curentul literar
Eul liric este o proiecție a poetului în text, exprimându-și sentimentele și gândurile în mod subiectiv. Eul liric din poezia Plumb de iarnă este un om care suferă de depresie, anxietate și alienare, fiind incapabil să se adapteze la lumea în care trăiește. El este un om singur, fără prieteni și fără iubire, care își dorește să scape de suferință, dar nu găsește nicio cale de ieșire. El este un om fără speranță, fără vise și fără idealuri, care se mulțumește să trăiască într-o lume de plumb.
Poezia aparține curentului literar simbolist, fiind una dintre formele de manifestare ale modernismului. Simbolismul este o mișcare artistică și literară care a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea și care a avut ca scop exprimarea realității prin simboluri și imagini artistice, sugerând mai mult decât spunând. În literatura română, George Bacovia este principalul reprezentant al simbolismului, fiind influențat de poeții francezi Charles Baudelaire, Paul Verlaine și Stéphane Mallarmé.
Figuri de stil și elemente de versificație
Poezia este plină de figuri de stil care contribuie la crearea atmosferei de iarnă, moarte și singurătate. Printre acestea, putem enumera:
- Metafora: frig violet, fața creață, plumb de iarnă;
- Personificarea: frigul înghețat, zorii cenușii;
- Aliterația: plumb și ploaie;
- Anafora: Și iar...;
- Epifora: Plumb de iarnă....
Poezia are o formă fixă, respectând regulile de versificație. Versurile sunt alcătuite din șapte silabe metrici fiecare, având o rimă încrucișată (ABAB). Ritmul este trohaic (alternanța accentelor pe silabele impare), iar măsura este constantă (numărul egal de silabe în fiecare vers).
Motive literare și simboluri
Poezia se bazează pe două motive literare principale: motivul plumbului și motivul iernii. Motivul plumbului este un motiv recurent în opera lui Bacovia, fiind asociat cu greutatea existenței, suferința și moartea. Motivul iernii este un motiv specific poeziei simboliste, fiind asociat cu lipsa de viață, de culoare și de speranță. Ambele motive contribuie la crearea unei viziuni pesimiste asupra lumii și a omului.
Poezia folosește și câteva simboluri care au o semnificație profundă. Simbolul principal este plumbul, care reprezintă starea de depresie, anxietate și alienare a eului liric. Un alt simbol este frigul violet, care reprezintă frigul sufletesc și lipsa de emoție a eului liric. Un alt simbol este fața creață, care reprezintă aspectul fizic deteriorat al eului liric, ca urmare a suferinței interioare.