Motanul Incaltat 2023

[Jacinto Man]

Sa ntmplat odată ca trei feciori de morar să primească moștenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar și un motan. Moara i-a rămas celui mai vrstnic dintre feciori, măgarul mijlociului, iar motanul mezinului.

Auzind așa o grozăvie, regele dădu de ndată poruncă slugilor să-l ajute pe marchiz. Acesta fu scos din apă și i se dădu cel mai frumos costum regal. n hainele acelea dichisite, marchizul arăta și mai frumos dect fusese. Așa că prințesa se ndrăgosti de el de ndată, iar regele l invită să facă mpreună o plimbare cu trăsura lui.

ntre timp, motanul cel isteț plecă să i se nchine unui căpcăun bogat, care era stăpnul de drept al cmpurilor mănoase pe lngă care trecuseră cu toții. Căpcăunul locuia ntr-un castel măreț, dar nespus de ntunecat, undeva la poalele unor dealuri.

La puțină vreme, tinerii făcură o nuntă mare, care ținu trei zile și trei nopți ncheiate. Eu doar am auzit de ea, și-mi pare tare rău că n-am fost și eu pe acolo, fiindcă am auzit că s-au servit numai mncăruri alese și băuturi fine.

Motanul și trase cizmele pe lăbuțe cu mare ușurință, de parcă toata viața purtase ncățari! Apoi luă sacul n spinare și se opri pe un cmp. Băgă n sac iarbă proaspătă și un morcov și se prefăcu că doarme. Nu trecu mult timp și un iepuraș nevinovat intră n sac după iarbă. Șmecherul motan haț! legă sacul la gură și porni direct către palatul regal unde fu primit de rege. Făcu o plecăciune adncă și spuse.

Regele privi pe fereastra trăsurii și l recunoscu pe motanul care i adusese de attea ori vnat. Fără a pierde vremea trimise gărzile n ajutorul marchizului și i oferi cel mai frumos costum regal. n realitate, vicleanul motan avusese timp să ascundă n tufișuri hainele sărăcăcioase ale fiului de morar. n hainele acelea dichisite, tnărul arăta mai bine dect arătase el vreodată, așa că prințesa se ndrăgosti pe loc de el. Motanul era mulțumit că planul său ncepe să dea roade așa că merse naintea suitei regale și le spuse țăranilor care coseau pe cmp.

Cnd regele porunci să se oprească trăsura ca să ntrebe cui aparține islazul, țăranii răspundeau cum i nvățase Motanul. Iar scena se repetă de cteva ori spre fericirea regelui care i spuse fiului de morar.

ntre timp, motanul cel isteț porni să l ntlnească pe căpcăunul care stăpnea acele cmpuri. Tare frumos era castelul n care locuia căpcăunul, dar nespus de ntunecat. De ndată ce intră n castel, motanul făcu o reverență n fața căpcăunului și i spuse:

2018 - 2024. AI images generated content. All rights reserved Asociația pentru Educație Digitală Bigger Picture.

Politică de confidențialitate Contact Politica de retur Politica cookies

Developed by Pasul Următor

Cea mai veche variantă a acestei povești vine de la Giovanni Francesco Straparola, "Costantino Fortunato" din The Facetious Nights of Straparola[3]. Anumiți folcloriști afirmau că multitudinea de variante orale care au apărut după această versiunea scrisă duc la o origine orală a poveștii, iar motanul joacă frecvent rolul unui donator surpriză n folclorul comun.[2] Alți consideră că Straparola a inventat singur povestea.[4]

O versiune și mai veche este din anul 1634, scrisă de Giambattista Basile sub numele de "Cagliuso"[5], care a fost tradus n unele limbi drept "Pippo".[6] Joseph Jacobs a cules și el o variantă, "The Earl of Cattenborough", din Folclorul și Poveștile Europene.[7]

3a8082e126