Ciocnirea Pdf
Leanna Perr
Huntington crede n schimb că n timp ce epoca ideologiilor a apus, lumea s-a ntors la o stare normală caracterizată prin conflicte culturale. n teza sa, el argumentează că principală cauză a conflictelor n viitor vor fi diferențele de ordin cultural și religios.
Partea I: Susține ideea conform căreia pentru prima oară n istorie, politica globală a devenit att multipolară ct și multicivilizațională; modernizarea este prezentată distinct față de occidentalizare și ea nu produce nici o universalizare a civilizației si nici o occidentalizare a acesteia.
Partea II: Balanța puterii se schimbă n rndul civilizațiilor: Vestul se află ntr-un relativ declin, n timp ce Asia și dezvoltă puterea economică, politică și militară. Islamul cunoaște o explozie demografică cu consecințe negative asupra țărilor musulmane și asupra vecinilor lor. Toate civilizațiile non-vestice și reafirmă propriile valori culturale.
Partea III: Acum se pun bazele unei noi ordini mondiale. Aceasta se caracterizează prin: societățile care au afinități culturale vor coopera ntre ele; eforturile de a schimba o societate de la o civilizație la alta vor eșua; țările se vor grupa n jurul statului care exprimă chintesența civilizației lor.
Partea IV: Pretențiile universaliste ale Vestului vor determina din ce in ce mai des conflicte cu celelalte civilizații, n special cu Islamul și China; la nivel local se vor declanșa războaie ntre musulmani și non-musulmani.
Partea V: Supraviețuirea Vestului depinde de americani care trebuie să-și reafirme identitatea, dar și de restul statelor vestice care trebuie să accepte că civilizația lor este unică și nu universală, iar țelul lor trebuie să fie efortul comun de rennoire și prezervare a civilizației lor n fața asaltului civilizațiilor non-vestice. Evitarea unui război global al civilizațiilor depinde de măsura n care liderii mondiali vor accepta să coopereze pentru a menține caracterul multicivilizațional al politicii globale.
n cadrul lucrării sale, autorul utilizează o serie de concepte noi și realizează o interesantă diferențiere a civilizațiilor. Elementul religios se pare că este criteriul cel mai important n această clasificare. n unele cazuri el folosește nsă și alte criterii, precum proximitatea geografică sau similitudinile lingvistice. n funcție de aceste criterii el deosebește următoarele civilizații:
Toți acești factori, istorici și moderni, vor conduce la ciocnirea dintre civilizația musulmana și cea occidentală. Aceasta va fi cel mai sngeros conflict al secolului al XXI-lea. Astfel atacurile de la 11 septembrie 2001 și acțiunile ulterioare din Afganistan si Irak au fost văzute ca o dovadă a teoriei lui Huntington.
n concluzie, lucrarea lui Huntington, n ciuda caracterului inedit, este o lucrare periculoasă, ntruct deformează realitatea. Ea suferă de faptul că e prea vagă, iar abordarea amuzantă, nesistematică a unui subiect sensibil a creat o serie de tensiuni. Ea a contribuit la accentuarea temerilor Vestului față de islam care a fost perceput ca o mișcare antioccidentală. Aceasta este puterea unui text bine scris și convingător; aceea de a distorsiona percepția individuală asupra unor civilizații
Un caz particular al ciocnirilor este ciocnirea perfect elastică, n care deformările corpurilor dispar după ciocnire și energia cinetică, transformată n timpul ciocnirii n energie potențială elastică, se restituie integral n energie cinetică după ciocnire.
Ciocnirile perfect elastice sunt modele idealizate de ciocniri, n realitate existnd mici variații ale energiei interne și ale geometriei inițiale. n cazul unor ciocniri ușoare dintre bile de oțel sau de fildeș, cărucioare prevăzute cu tampoane-resorturi elastice se pot aproxima ca ciocniri perfect elastice.
n concluzie, n ciocnirea perfect elastică unidimensională a două bile, prima bilă se apropie de cea de-a două cu o viteză relativă vr = v1 - v2, o lovește și se ntoarce napoi cu o viteză relativă vrʹ= v1́ - v2ʹ, egală n modul dar de semn schimbat.
Observăm că bila deviată se oprește și bila lovită este deviată identic cu prima.După aceasta, bila a doua se ntoarce napoi și o lovește pe prima și așa mai departe pnă ce mișcarea oscilatorie se stinge datorită frecării cu aerul atmosferic.
Cnd bila 2 este n repaus nainte de ciocnire (v2 = 0) și are masa mult mai mare dect bila 1, bila 1 foarte ușoară se ntoarce napoi (ricoșează) cu aceeași viteză pe care a avut-o nainte de ciocnire, n timp ce bila 2 masivă rămne n repaus.
Acest caz descrie ciocnirea perfect elastică a unui corp cu un perete rigid. Așa explicăm apariția unei presiunii pe pereții vaselor, ca urmare a variației de impuls a moleculelor care lovesc continuu pereții vasului.
Cnd bila 2 este n repaus nainte de ciocnire (v2 = 0) și are masa mult mai mică dect bila 1, după ciocnire, bila 1 masivă continuă drumul n partea opusă cu o viteză mai mică față de cea care a avut-o nainte de ciocnire. O parte din energia cinetică inițială a bilei masive este transferată bilei ușoare, care este deviată n același sens cu bila grea.
1. O bilă de 200 g lovește frontal un perete cu viteza de 3 m/s. Determină forța medie care apare n timpul ciocnirii, știind timpul de contact cu peretele de 2 ms. Ct este forța medie cnd bila lovește oblic peretele ?
Ciocnirea paharelor sau toasturile sunt de obicei parte a unei mese, la fel ca mancarea si tacamurile. Sunt multe incercari de a explica aparitia acestui obicei. O legenda spune ca europenii din Evul Mediu simteau ca sunetul produs de lovirea paharelor comesenilor ii ajuta sa sperie spiritele rele, prezente de obicei la activitatile festive. Simbolic, ciocnirea cupelor era asociata cu tragerea clopotelor bisericeşti, despre sunetul carora se credea ca alunga energiile negative. In Evul mediu europenii foloseau căni de lemn, cani din metale pretioase sau din lut, insa sunetul produs la ciocnirea lor era total diferit de cel produs de paharele de sticla de astazi.
O alta legenda spune ca paharele se ciocneau pentru a face un schimb de bautura, avand in vedere practica otravirii. Astfel bautorii puteau avea incredere unul in celalat dupa ce faceau amestecul prin ciocnire. Alexandre Dumas a scris despre practica otravirii bauturii in romanele sale, la sfarsitul anilor 1800.
In Grecia Antica zgomotul facea parte din ritualul de a bea. Se spunea ca un lucru frumos si spirtual trebuie sa actioneze asupra tuturor simturilor. Aroma vinului este pentru simtul olfactiv, culoarea este pentru simtul vizual, corpul vinului este pentru simtul gustativ si tactil, iar ciocnitul cupelor este pentru simtul auditiv.
93ddb68554