O Scrisoare Pierduta Pe Capitole

[Billie Kjergaard]

Piesa se concentrează pe intrigile politice și amoroase dintr-un mic oraș de provincie. Povestea se nvrte n jurul unei scrisori compromițătoare primită de Zoe, soția președintele de comitet, de la amantul ei, Ștefan Tipătescu, prefectul județului. Scrisoarea cade pe mini greșite, declanșnd o serie de evenimente comice și dezvăluind ipocrizia și corupția din rndul clasei politice.

Acest text nu este doar un rezumat, ci și un comentariu asupra cărții, structurat ca un eseu. Aici vei găsi o fișă de lectură care ți prezintă pe scurt ale sale idei principale și personaje (la titlurile de ficțiune), uneori pe capitole. Este un ghid simplu și fain pentru a decide ușor dacă această carte te atrage.

Totul se petrece nainte de ziua alegerilor din anul 1883, ntr-un județ de munte, unde două partide politice de guvernare se luptă să-și impună candidații la alegerile pentru camera deputaților.

Primul act l prezintă pe Ștefan Tipătescu, prefectul județului și pe Ghiță Pristanda, polițistul județului punnd cap la cap, ntr-o dezbatere aprigă, alegerile din ziua ce va urma. Momentul culminant al discuției apare cnd se face referire la un document deținut de Nae Cațavencu ce l putea ajuta să cștige funcția de deputat la alegeri. Tipătescu i comandă lui Pristanda să afle cu orice preț și mijloace ce document posedă att de multă putere.

n actul I, și face apariția și Zaharia Trahanache, președintele tuturor comitetelor. Trahanache i spune lui Tipătescu despre existența unui document important pe care ar dori să i-l arate, acesta aflndu-se n posesia lui Nae Cațavencu, adversarul lor politic. Zoe Trahanache, soția lui Zaharia Trahanache, pierduse o scrisoare de dragoste primită de la Ștefan Tipătescu, prefectul județului și n același timp amantul ei.

Scrisoarea este găsită de Cetățeanul turmentat din ntmplare. Nae Cațavencu fură scrisoarea de la Cetățeanul turmentat cu scopul de a o folosi ca mijloc de șantaj mpotriva adversarilor săi politici, prin publicarea ei n ziarul său n cazul n care nu va fi susținut n alegeri ca deputat.

n al doilea act sunt prezentate 2 personaje, Brnzovenescu și Farfuridi, oameni politici din tabăra lui Trahanache și Tipătescu, ce observă vlva și agitația creată n jurul scrisorii de dragoste pierdută de Zoe Trahanache și cer explicații cu privire la cele ntmplate, temndu-se de a nu fi trădați de Trahanache și Tipătescu.

ntruct explicațiile oferite de Trahanache și Tipătescu nu sunt plauzibile și clare, Brnzovenescu și Farfuridi trimit o scrisoare anonimă către Comitetul Central din București prin care anunță că se planifică un potențial complot n partid mpotriva lor.

"O Scrisoare Pierdută" explorează temele ipocriziei, corupției și intrigilor politice, prezentnd o satiră a societății romnești de la sfrșitul secolului al XIX-lea. Prin personajele sale caricaturale și situațiile comice, Caragiale critică moravurile politice și sociale ale vremii, evidențiind absurditatea și superficialitatea vieții politice.

Piesa este o comedie care se nvrte n jurul unei scrisori compromițătoare pierdute și recuperate n contextul unei campanii electorale ntr-un oraș provincial. Personajele, inclusiv politicieni, ziariști și alte figuri ale societății, se angajează ntr-o serie de intrigi comice pentru a obține sau ascunde scrisoarea.

"O Scrisoare Pierdută" este accesibilă și plină de umor, cu dialoguri vii și personaje memorabile. Stilul lui Caragiale este plin de ironie și sarcasm, ceea ce face lectura piesei att delectabilă, ct și profundă, cu multiple niveluri de interpretare.

Caragiale oferă o radiografie critică și amuzantă a societății romnești, punnd sub microscop mediul politic corupt și superficial. Prin personajele și situațiile prezentate, el aduce n prim-plan teme precum ipocrizia, lăcomia și oportunismul, care erau prevalente n societatea romnească din acea perioadă.

Umorul joacă un rol esențial n "O Scrisoare Pierdută", fiind folosit ca instrument de satiră socială și politică. Caragiale folosește umorul pentru a deconstrui și a critica moravurile societății, utiliznd exagerarea, situațiile absurde și dialogul ingenios pentru a atrage atenția asupra defectelor umane și a sistemului politic.

Acest text oferă un rezumat concis al cărții, sub forma unei recenzii esențiale, evidențiind ideile principale din carte. Dacă ți se pare interesant, merită să citești cartea integral pentru a prinde toate nuanțele și profunzimile gndirii autorului.

n acest eseu, am inclus un rezumat și o recenzie simplă a cărții, care scoate n evidență ideile principale și eventualele personaje marcante. Este ca o fișă de lectură care ți oferă un aperitiv literar: dacă ți strnește interesul, cartea n ntregime te așteaptă să explorezi toate nuanțele gndirii autorului. Pe scurt, este un comentariu care ți va lărgi orizonturile și ți va oferi o experiență de lectură mbogățită!

I.L. Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg roman datorita creatiilor sale dramatice de o excetionala valoare. Capodopera a dramaturgiei romanesti, comedia O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale aduce in scena evenimentele din preajma alegerilor din resedinta unui judet de munte. A fost jucata pentru prima data in 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National Roman.

O scrisoare pierduta este o opera dramatica, deoarece a fost scrisa pentru a fi jucata pe scena. Ca toate operele dramatice, este structurata in acte si scene. Cuprinde 4 acte, fiecare act avand 9,14,7,14 scene.

Caracterul dramatic este evidentiat de folosirea dialogului ca mod principal de expunere, precum si a monologului. Dialogul este sustinut de actori care interpreteaza personajele. Interventiile in dialog se numesc replici. Prin monologul dramatic, personajele isi dezvaluie, framantarile interioare, gandurile si intentiile vitoare. Unele scene sunt alcatuite dintr-un singur monolog (monologul lui ghita pristanda din actul 1, scena 2). Descrierea si naratiunea sunt prezente in text doar in indicatiile scenice si replicile personajelor.

Sentimentele autorului sunt transmise prin intermediul actiunii si a personajelor. El nu intervine in scena decat prin indicatiile scenice; nu povesteste actiunea, ci o lasa sa se desfasoare in fata publicului. Satirizeaza moravurile si viata politica a erei sale, modul in care puterea devine mijloc de sustinere a intereslor de grup.

Timpul si spatiul sunt limitate, respecantn conditiile materiale ale reprezentarii scenice. Aceasta intruchipeaza locuri din capitala unui judet de munte unde se desfasoara alegerile parlamentare din anul 1883. Evenimentele au loc de-a lungul mai multor de zile.

Textul dramatic beneficiaza de indicatiile scenice care orienteaza jocul actorilor sau fixeaza cadrul actiunii. Acestor componente li se adauga decorul prin care este reprodus in scena mediul desfasurarii intamplarilor.

Incadrandu-se in tipul comediilor de moravuri, piesa prezinta aspecte din viata politica si de familie a unor reprezentanti ai politicianismului romanesc din ultimele doua decenii ale secolului 19. Prin titlul operei, este satirizat modul de desfasurare al alegerilor care depinde de santajul cu scrisoarea si nu de competentele candidatilor.

Conflictul principal, bazat pe contrastul dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce vor sa para si ceea ce sunt personajele, se declanseaza o data cu amenintarea lui Catavencu de a publica scrisoarea si evolueaza treptat, pe masura ce el incearca sa-i santajeze pe Zoe, Tpiatescu si Zaharia. Atinge intensitatea maxima, cand este anuntat candidatul de la Centru si se stinge cand scrisoarea revine la Zoe. Din conflictul principal deriva si alte conflicte secundare. De pilda, Farfuridi si Branzovenescu intra in conflict cu Tipatescu, Zoe si Zaharia si apar neintelegeri chiar si intre Zoe si Tipatescu.

Principala modalitate de construire a subiectului si a personajelor este comicul. Personajele sunt create cu sarcasmul si satira specifice lui Caragiale. Comicul de caracter creaza tipologii umane. Astfel, Ghita Pristanda, politistul orasului, tipul slugarniclui "scrofulos la datorie", este constient ca trebuie sa-si serveasca seful nu din constiinta misiei sale, cin din interes personal. Lipsit de demnitate, incalca legea constient, arestandu-l abuziv pe Catavencu : "Curat violare de domiciliu! da' umflati-l". Atitudinea sa este marturisita prin monologul personajului. Indirect, din faptele sale reiese ca este un profitor marunt (afacerea cu steagurile).

Modalitatile de caracterizare a personajelor specifice operelor dramatice sunt indirecte: limbajul(monologul, dialogul), comportamntul, indicatiile scenice si relatiile dintre personaje. Este folosita si caracterizarea directa, facuta de alte personaje. De exemplu, Zaharia Trahanache, spune despre Tipatescu ca este "baiat bun, cu carte, dar iute";

Ca orice comedie, O scrisoare pierduta provoaca rasul prin surprinderea moravurilor a unor tipuri umane si a unor situatii neasteptate. Comicul de situatie este realizat prin intamplari comice : pierderea si gasirea succesiva a scrisorii sau situatia initiala si cea finala in care se afla Catavencu. Comicul de situatie se intrepatrunde cu cel de limbaj. Agramatismul, incultura si demagogia sunt reliefate prin ticuri verbale ("curat murdar"),formule stereotipe si discursurile confuze. Un alt mijloc de ridicularizare a personajelor este comicul de nume. Astfel, Catavencu, Pristanda, Tipatescu, Farfuridi, Dandanache sunt nume potrivite cu viclenia, demagogia, slugarnicia si prostia personajelor.

Ion Luca CARAGIALE O scrisoare pierduta
Piesa este structurata in patru acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai multe scene. Personajele piesei, numite de catre autor "persoane", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care il are fiecare in cadrul actiunii. Locul si timpul derularii eenimentelor sunt specificate de autor: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre".



Expozitiunea

Actul I

Scenografia (decorul - A.A.) indica o anticamera in casa prefectului Stefan Tipatescu, spatiu in care se va petrece actiunea actului I.

Scena I ii prezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, care citeste cu glas tare un articol din ziarul "Racnetul Carpatilor", in care este acuzat guvernul ca a lasat unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in "ghearele unui vampir!" Servil, Qhita imita indignarea prefectului - "Eu vampir, ai?"- printr-un tic verbal, "curat", pe care-1 alatura comentariilor acestuia: "curat caraghfoz", "curat misel", culminand cu o contradictie in termeni, "curat murdar". Politaiul ii relateaza apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea de a afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita scoate in evidenta dificila profesie de politai, care "n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul". Cu o familie numeroasa - "noua copii" - si un venit mic - "famelie mare, renumeratie mica, dupa buget" -, Ghita se lamenteaza, incercand sa explice prefectului precara situatie financiara in care se afla, deoarece statul este nepasator la greutatile oamenilor: "Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria". Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu achizitionase intreaga cantitate. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul incepe sa numere cele 44 de steaguri pe care sustine ca le arborase pe cladirile importante din oras, dar nu ii ies la socoteala decat 14-15. El aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri: "Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci", fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca "a tras frumusel condeiul".



Intriga

Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa lui Nae Catavencu se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care faceau parte intelectualii, "dascalimea" orasului, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, "toata gasca-n par". Ceea ce afla Pristanda va deveni un fapt hotarator pentru subiectul piesei, deoarece el il auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte important si "scoate o scrisorica din portofel". Din aceasta cauza, sustinea Catavencu entuziasmat, vor vota pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar politaiul nu putuse afla despre ce fel de document era vorba, deoarece popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si 1 nimerise drept in ochi. Tipatescu se intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se pregateste sa se duca la Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.

Scena II il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand printr-un monolog la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia asupra tacticii pe care s-o aplice in relatia cu sefii: "Ghita, Ghita, pupa-1 in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand".

Desfasurarea actiunii

Scena III. Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste tare, comentand societatea corupta si meschina, in care domina "enteresul si iar enteresul". La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti, care avea aceeasi parere: "unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!".

Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae Catavencu pentru a-i arata o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle Zoe, care insa venise si ea acasa la Tipatescu, fUra sa fie vazuta de nimeni si-1 cheama discret pe Pristanda, care iese pe furis.

Scena IV. Discutia dintre Trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals - n.n.) ordinara, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Trahanache ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eU) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri searA). - Eu (adica tU) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, JoiticA), la cocoselul tau (adica tU) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica (priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatieI)". Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Catavencu il amenintase ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti".

Tipatescu este "turbat", de manie, spre dezamagirea lui Trahanache, care crede ca acesta "n-are cumpat", deoarece un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici: "nu face pentru un prefect". Iesind din scena, Trahanache afirma ca "intr-o societate fara moral si fara printip trebuie sa ai si putintica diplomatie!", deoarece in politica "nu merge s-o iei cu iuteala".

Scena V. Intra Zoe, care se lamenteaza cu disperare, deoarece auzise discutia din camera alaturata si este, la randul ei, foarte inspaimantata de consecintele publicarii scrisorii de catre Catavencu, chiar daca barbatul ei nu crede ca e adevarata. Ea ii marturiseste lui Tipatescu faptul ca pierduse scrisoarea in seara intalnirii, atunci cand plecase de la el. Zoe fusese si ea chemata la redactia ziarului si Catavencu ii promisese ca ii va inapoia scrisoarea, daca ii va asigura alegerea in functia de deputat. De aceea femeia il trimisese pe Pristanda sa cumpere cu orice pret scrisoarea de la Nae Catavencu.

Scena VI. Branzovenescu si Farfuridi, doi membri marcanti ai partidului de guvernamant, ii banuiesc pe fruntasii politici de tradare, fiind de altfel de acord cu aceasta atitudine, dar ar dori sa participe si ei: "tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi!". Cei doi ii reproseaza lui Tipatescu faptul ca este ceva necurat in vizitele pe care Trahanache, Zoe si Ghita le fac de azi dimineata inamicului lor politic, Nae Catavencu. ii arata apoi prefectului un fluturas tiparit, prin care se anunta ca sigura alegerea lui Catavencu in functia de deputat, pentru a reprezenta judetul in Parlament. Farfuridi este ingrijorat de faptul ca cei de la conducerea partidului vor sa-i inlature pe ei, de aceea exprima inca o data ideea ca sunt gata sa participe la orice manevra politica, oricat ar fi de nedemna ("tradare sa fie daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi"), apoi, din reflex demagogic, se avanta ridicol: "eu totdeauna am repetat cu strabunii nostri, cu Mihai Bravul si Stefan cel Mare: iubesc tradarea (cu intentiE), dar urasc pe tradatori".

Scena VII. in scena se afla Tipatescu si Zoe, apoi intra Cetateanul turmentat care, sughitand, le spune ca este alegator, ca-1 cunoaste "conul Zaharia de la 11 fevruarie" (la 11 februarie 1866 a avut loc inlaturarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza - n.n.) si a venit sa intrebe: "eu alegatoreu (sughitE) apropitar (proprietar de bunuri, cu drept de vot - n.n.), eu pentru cine votez?". Cetateanul ii uimeste pe cei doi atunci cand marturiseste ca a gasit o scrisoare, pe care o citise din curiozitate, dar fusese surprins de "d. Nae", care recunoscuse scrisul prefectului. Catavencu il invitase apoi "la o tuica" si cetateanul se imbatase, pentru ca "da-i cu bere, da-i cu vin, da-i cu vin, da-i cu bere" si adormise. Constata acum, amuzat, ca Nae Catavencu ii furase scrisoarea.



Scenele VIII - IX. Vine Pristanda, care reuseste sa-l scoata afara pe cetateanul obsedat de intrebarea "eu pentru cine votez?" si spune ca Nae Catavencu ceruse in schimbul scrisorii ori "o mie de poli" ori mandatul de deputat. Trahanache intra triumfator in scena si anunta pe Tipatescu si pe Zoe ca 1-a prins pe Nae Catavencu "cu alta mai boacana", adica descoperise un fals in actele fundatiei, prin care acesta isi insusise ilegal banii societatii. Zoe lesina instantaneu cand isi vede barbatul, ca sa-i inlature banuielile, iar acesta exclama indignat, referindu-se la Catavencu: "Ce plastograf!". Ghita il aproba in mod automat, "curat plastograf.

Actul II

Actiunea se desfasoara in acelasi salon din casa lui Stefan Tipatescu.

Scena I. Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu cerceteaza listele electorale si calculeaza voturile pe care le vor obtine in apropiatele alegeri. Ei insemneaza numele fiecarui alegator in parte cu o anumita culoare:, rosu pentru cei care voteaza cu partidul lor, iar albastru pentru ceilalti, stiind toate detaliile privitoare la situatia actuala a averii acestora, care le dadea sau nu drept de vot. Pentru simpatizanti, ei iau in considerare "dreptul la vot", chiar daca persoanele respective nu mai au aceleasi posesiuni si ar trebui stersi de pe listele de alegatori: "Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a maritat fata Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza merge la puscarie onorabilul. Trahanache: Ai putintica rabdare Da daca-1 putem aduce sa voteze cu noi?". Farfuridi recurge chiar la santaj pentru electorii care au procese pe rol, deoarece - in calitate de avocat - el poate aranja castigarea sau pierderea procesului, punand conditia ca acestia sa voteze cu partidul lor: "Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare". Ticul verbal al lui Trahanache, "ai putintica rabdare", exprima reactia acestuia in orice situatie, inclusiv atunci cand Farfuridi il acuza ca tradeaza "interesele partidului". Trahanache le tine un discurs moralizator despre "stalpii puterii", despre disciplina de partid, deoarece cu totii trebuie sa fie constienti ca "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru". De aceea, datoria lor este sa voteze acel candidat "pe care-1 pune pe tapet, partidul intregpentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru". Numele candidatului nu le este cunoscut inca, dar va sosi din moment in moment "pe sarma", prin "telegraf. Farfuridi si Branzovenescu il invinuiesc in continuare pe Trahanache "ca-si da coatele cu Catavencu" si ca prefectul face aranjamente cu opozitia, iar lor le e teama ca astfel se "tradeaza" partidul. Trahanache se enerveaza din ce in ce mai tare si le spune cu indignare ca sunt incapabili sa inteleaga politica si ca Tipatescu este om de nadejde, loial partidului, ba, mai mult, ca "a facut servicii partidului, judetului, tariisi mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!". Revolta lui atinge apogeul atunci cand il citeaza din nou pe fiul sau "de la facultate": "unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are".

Scena II. Farfuridi si Branzovenescu raman impresionati de personalitatea puternica a lui neica Zaharia - "E tare, tare de totSolid barbat!" -, dar, infricosati de eventuala tradare, se hotarasc sa trimita o telegrama la Bucuresti, "la Comitetul Central, la minister, la gazete", prin care sa informeze despre prefectul tradator: "Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II tradare! tradare! de trei ori tradare!". Ei nu-si asuma responsabilitatea sa semneze telegrama, de teama sa nu pateasca ceva daca ar afla Trahanache, de aceea se hotarasc sa o "iscaleasca" si sa o dea anonima, considerandu-se foarte curajosi: "Trebuie sa ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!".

Scena III. Pristanda vine acasa la prefect si, printr-un monolog, relateaza publicului (cititoruluI) cum il arestase pe Catavencu si cum ii perchezitionase casa "prin toate coltisoarele", dar tot nu gasise scrisoarea de amor a lui Fanica, asadar tot nu putuse recupera obiectul santajului. Catavencu protestase in numele constitutiei ca i se violeaza domiciliul, dar Ghita raspunsese prompt: "curat violare de domiciliu! da umflati-1!".

Scena IV. Zoe Trahanache este foarte agitata si enervata la culme pentru arestarea lui Catavencu de catre Pristanda, care avusese "ordin verbal de la conul Fanica". Ghita ii spune ca singurul om cu care accepta sa stea de vorba Catavencu este ea, Zoe, asa ca Pristanda pleaca degraba sa-1 aduca din arestul politiei.

Scena V. Zoe citeste cu glas tare o stire publicata in gazeta "Racnetul Carpatilor", prin care cititorii sunt anuntati ca in numarul de a doua zi se va reproduce "o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta" si ca originalul va fi pus la dispozitia curiosilor in biroul redactiei. Ca urmare, Zoe este agitata si rosteste un monolog prin care isi motiveaza hotararea de a ceda alegerii lui Catavencu, deoarece cu "un misel ca el () lupta ar fi o copilarie, o nebunie".

Scena VI se petrece intre Tipatescu si Zoe, ilustrand tot zbuciumul si tulburarea de care sunt cuprinsi cei doi, de teama publicarii in gazeta a scrisorii de amor ce se afla tot in posesia lui Catavencu, desi acesta fusese perchezitionat si arestat. Tipatescu este ingrijorat o data in plus, deoarece gasise la telegraf anonima pe care o trimisesera Farfuridi si Branzovenescu si o oprise, dar daca mai erau si altele?! Zoe propune ca solutie alegerea lui Catavencu pentru functia de deputat, fiind singura cale prin care poate capata inapoi pretioasa scrisoare. Pentru a-1 convinge pe Fanica sa-i dea voturile lui Catavencu, ea recurge la toate tertipurile feminine: plange, lesina, apoi devine energica, amenintatoare. Este hotarata sa faca orice pentru a recupera scrisoarea, mergand pana la afirmatia: "il sprijin eu, il aleg eu", desi femeile nu aveau atunci drept de vot, dar se baza pe influenta hotaratoare asupra sotului sau, care era presedintele partidului in judetul respectiv.

Scena VII. Pristanda il aduce pe Catavencu direct din arest si se comporta cu umilinta, intrucat se gandeste sa se puna bine cu el in cazul in care acestuia i-ar izbuti santajul si ar castiga alegerile. il linguseste, marturisindu-i ca el il stimeaza sincer pe Catavencu si ca citeste ziarul "Racnetul Carpatilor" ca pe evanghelie, dar trebuie sa-si faca datoria pentru ca "de! tt& ce face, famelie mare, renumeratie dupa buget mica".

Scena VIII. intr-un monolog care ilustreaza parvenitismul personajului, Catavencu isi exprima deviza dupa care se conduce in viata, "scopul scuza mijloacele", pe care - incult fiind - o pune in seama "nemuritorului Gambetta", om politic francez din acea vreme, pe cand sloganul respectiv apartine lui Niccola Machiavelli, exprimat in cartea "Principele".



Scena IX ilustreaza inclestarea dintre Catavencu si Tipatescu in lupta lor politica. Catavencu refuza sa inapoieze scrisoarea si cere in schimbul ei numai si numai postul de deputat, desi prefectul ii ofera diferite functii: un loc in Comitetul permanent, postul de avocat al statului, functia de primar si postul de epitrop-efor al bisericii Sf.Nicolae. El respinge insa toate ofertele, nu accepta nimic altceva decat mult-ravnita candidatura la deputatie: "Vreau mandatul de deputat () nimic altceva! nimic! nimic!". Catavencu isi sustine santajul cu hotarare, argumentand ridicol: "Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intaiintre fruntasii politici() Vreau mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva!". Conflictul politic atinge apogeul si degenereaza in violenta, Tipatescu "se repede () turbat" cu un baston la Catavencu, iar acesta incepe sa racneasca: "Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!".

Scena X. Zoe tempereaza situatia conflictuala si, cu un calm aparent, ii promite lui Catavencu mandatul de deputat in schimbul scrisorii: "eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea". Tipatescu cedeaza si el - "esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare si al meu" - si-i promite ca "poimaine esti deputat!", dar se ascund speriati, pentru ca tocmai venea Trahanache.

Scena XI. Conu Zaharia rosteste un monolog ce consta in scrierea si citirea cu glas tare, totodata, a unui bilet pe care il lasa lui Fanica si prin care il roaga sa se intalneasca neaparat inainte de intrunirea electorala, il sfatuieste sa nu intre in panica, ci sa aiba "putintica rabdare".

Scena XII. Revin in scena Zoe, Tipatescu si Catavencu, peste care da buzna Cetateanul turmentat, care il recunoaste pe Catavencu si ii reproseaza acestuia furtul scrisorii. Dezgustat de mirosul de alcool al cetateanului, Tipatescu incearca sa-1 dea afara, dar acesta insista sa i se raspunda la intrebarea: "eu cu cine votez?". Prefectul ii raspunde, sarcastic, sa-i dea votul "lui onorabilul d.Catavencu Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea".



Scena XIII. Sosesc pe neasteptate Farfuridi si Branzovenescu, apoi Trahanache. Primii doi, gasindu-1 pe i Catavencu in casa prefectului, ameninta ca vor demasca tradarea la tziar, la Bucuresti, la Comitetul electoral central. Catavencu, in entuziasmul promisiunilor, ii aduce un elogiu lui Tipatescu, "prefectul cel mai onest! () Cel mai integru! () Cel mai credincios!", uitand cu desavarsire ca-i spusese - pana nu demult -"vampir" si "prefectul asasin".

Scena XIV. Ghita Pristanda intra in fuga, tinand in mana o depesa "fe-fe urgenta" sosita prin telegraf, pe care i-o da prefectului. Acesta o deschide nervos si citeste cu glas tare textul telegramei: "Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul d-voastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere". Toti cei prezenti raman incremeniti, Zoe si Catavencu se revolta, gasind ca unica solutie sa porneasca lupta contra guvernului.

Punctul culminant

Actul III

Actiunea se petrece in sala cea mare a primariei, in care sunt prezenti alegatori, cetateni, public. Zaharia Trahanache este asezat la masa prezidiului, Nae Catavencu sta intr-o parte a salii impreuna cu Ionescu, Popescu si alti dascali si partizani, iar Farfuridi este la tribuna, pentru a rosti discursul electoral.

Scena I are in centru cuvantarea electorala a candidatului Tache Farfuridi, care este reprezentantul partidului de guvernamant. Discursul lui este intrerupt cu tot felul de comentarii ironice de catre opozitie, care se manifesta foarte zgomotos, mai ales ca oratorul este plictisitor prin ideile total n