Adevărata întrebare pentru creștini nu ar trebui să fie ‘Cum să votez?’, ci ‘Cum să trăiesc?’ | Pare greu de crezut, dar toți am putea radia sfințenie
Lacasuri Ortodoxe
Adevărata întrebare pentru creștini nu ar trebui să fie ‘Cum să votez?’, ci ‘Cum să trăiesc?’
Deseori este amintită sintagma „tăcerea este violență”. Prin ea se cere o anumită formă de discurs sau acțiune politică, o exprimare a opiniei, împărtășirea de memorii și altele asemenea. Oricât de mult detest discursul politic, cazul de față servește ca excelent exemplu privind natura modernității și cerințele ei subtile din viața noastră. Fără îndoială, mulți au fost probabil provocați la furie, prin astfel de sloganuri.
În primul rând, afirmația „tăcerea este violență” este o încercare de a-i rușina pe cei care nu se alătură ultrajului public. Există convingerea clară, că oricine ar rămâne tăcut devine complice la o crimă. Că ar fi oameni mai puțin buni, decât oamenii buni. Aceasta este natura rușinii: ne spune că suntem răi. De fiecare dată când suntem rușinați, suntem provocați la furie sau la o formă de mizerie interioară. Vrem să plângă acuzatorul, sau să-l zdrobim. Este și a fost întotdeauna un mijloc puternic pentru a deține controlul asupra comportamentului unui om.
În mare parte a istoriei occidentale (atât în perioada medievală, cât și în cea modernă timpurie), rușinarea publică a fost poate cea mai comună formă de pedeapsă. Există o lungă istorie a demonstrațiilor publice și a revoltelor. Mulțimea a căutat să răstoarne împărați, să schimbe politici, să execute indivizi etc. Într-adevăr, istoria neplăcută a linșării rasiale din America aparține celui mai întunecat colț al unor astfel de acțiuni. Patimile (pasiunile) mulțimilor par adesea să împuternicească un grup să facă ceva ce un singur individ nu ar îndrăzni niciodată și nici nu și-ar dori să facă. Există un anonimat care apare astfel, în care persoana începe să fie obscură și pierdută. Este un episod periculos în viața oricărei națiuni, indiferent de cauză.
Din păcate, se pare că vine cu multe promisiuni pentru mulți. Mi-am exprimat din nou scepticismul cu privire la vremea unui „proiect modern”, cu argumentul că reprezintă o denaturare a Creștinismului clasic, fiind, în același timp, o colecție neplăcută de sloganuri care oferă acoperire adevăratei lucrări care trece sub numele său. Nu construiește o lume mai bună. Mai precis, ar trebui să spunem că modernitatea aduce întotdeauna un profit mai mare.
Istoria națiunilor demonstrează că „puterile care sunt, sunt în primul rând „puteri”. Nu sunt entități filozofice sau teoretice. Dezmembrarea puterilor este întotdeauna dificilă, și uneori destul de înspăimântătoare. La un anumit nivel, există întotdeauna ceva „demonic” în funcțiune. În Scripturi, distincția dintre guvernarea imperială și „puterile” anti-ierarhice demonice pare adesea neclară. Deși Hristos a fost „oficial” dat la moarte de către Statul Roman, Sfântul Pavel descrie, de asemenea, Răstignirea ca pe o acțiune a unora care erau „stăpânitorii acestui veac” (Epistola întâia către Corinteni 2: 8), o referire clară la puterile demonice. În același timp, moartea și Învierea lui Hristos reprezintă înfrângerea acelorași puteri.
Democrația nu reprezintă o nouă eră în care puterile nu ar mai funcționa. Ceea ce a funcționat în Roma, în Evul Mediu, în Uniunea Sovietică, în Uniunea Europeană, este la fel cu ceea ce funcționează și lucrează în toate statele actuale. Nu există nicăieri ceva de genul stat “secular”.
Adevărata întrebare pentru creștini nu ar trebui să fie „cum să votez?”, ci „cum să trăiesc?”. Nu este nimic greșit în a vota pentru conștiința cuiva. Dar este o mare greșeală să ne imaginăm pe noi înșine că am avea putere la modul în care ni se tot spune adesea. Simplul adevăr este acesta: rugăciunea constantă și jertfitoare are o valoare mult mai mare decât orice așa-zisă acțiune politică. Dumnezeu ține lumea, prin rugăciunile sfinților. Nici măcar o părticică infimă din dreptate nu este susținuta de voturile majorității.
Nu putem, prin vot, să facem lumea să fie un loc mai bun, dincolo de propriile noastre inimi. Dacă nu putem guverna, pe bună dreptate, nici măcar atât de puțin, cât o inimă, cum să ne imaginăm că guvernăm atât de mult? Dacă Dumnezeu a putut îndrepta inima cea rea a faraonului spre milă, nu poate El să facă același lucru în zilele noastre? Sfântul Apostol Iacov scria: „Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu” (Epistola soborniceasca 1:20).
Mulți oameni ar fi de acord, cum că rareori s-a văzut atât de multă mânie și ură în viața noastră publică, pe cât vedem în acest moment. Dreptatea, adevărata relație evlavioasă dintre oameni, este o lucrare profundă a făcătorilor de pace. Nu putem face pace cu furie.
„Dobândiți duhul păcii, iar o mie de suflete în jurul vostru vor fi salvate.”
Acesta este pur și simplu adevărul privind orice tip de dreptate din această lume. O astfel de pace decurge ușor din tăcere, dacă tăcerea este înfășurată în rugăciune.
Traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe,
după un articol intitulat “Rușinoasa Tăcere”, publicat în data de 11 iunie 2020 de Pr. Stephen Freeman / Biserica “Sfânta Ana”, Oak Ridge, Tennessee
Pentru a accesa integral următoarele articole, dați click pe titluri:
***
Relatări de la Sărbătoarea Sfântului Iustin Popovici (2020), din Mânastirea Celije:
Nu puteți face nimic împotriva mea!
Mitropolitul Atanasie de Limassol:
Cum mi-a povestit Sfântul Paisie, când a văzut-o pe Sfânta Eufimia
De vorbă cu Maica Magdalena:
Îi vei spune despre spovedanie, da?
IATĂ CARE ESTE PACEA
Oficialii turci așteaptă audierea instanței, din 2 iulie 2020, cu privire la posibilitatea de a transforma renumitul muzeu Agia Sophia în moschee, încercând să realizeze anularea decretului prezidențial din 1934, deși sfântul lăcaș fiind inclus în patrimoniul mondial UNESCO din anul 1985, este necesară permisiunea acestei organizații. Între timp, presa internațională, inclusiv cea ortodoxă, ține să creeze impresia că presiunile ar fi în creștere, citând câteva nume de politicieni care ar fi demonstrat, pe conturile lor deschise pe rețele de socializare (nu în declarații oficiale) că ar fi nerăbdători să acopere chipurile Serafimilor din turla principală, cu vopsea pe care deja ar fi cumpărat-o, sau că deja s-ar fi primit covorașele pentru rugăciunea musulmană, invocându-se dorința mult amintită în acest sens (inclusiv preferința culorii roșii a covorașelor) a sultanului Mehmet, numit Cuceritorul. (Lăcașuri Ortodoxe, cireșar 2020)
Două luni de doliu în Eparhia Fokida:
Icoana Maicii Domnului Varnakova, distrusă într-un incendiu devastator
Iată un altfel de pericol:
totul în jur… este foarte brutal și primitiv acum
Pare greu de crezut, dar toți am putea radia sfințenie
„Sângele mucenicilor este sămânța Bisericii” - această zicală străveche transmite un adevăr profund privind Credința Creștină, dar dacă este să o raportăm la viețile noastre, cel mai probabil nu vom realiza că ar putea exista vreo legătură.
Numai că exemplul tuturor sfinților și al martirilor (acest al doilea termen având ca rădăcină cuvântul “mărturisire”) ar trebui să ne inspire să dăm mărturie credincioasă despre Hristos în propriile noastre vieți, după cum ni se scrie în Epistolă:
“De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel 12, 1-2).
Nu trebuie să ne scuzăm când vine vorba despre noi înșine, în raport cu exemplul sfânt al martirilor, cum că nimeni nu ne-ar amenința cu moartea pentru credință. Ci, trebuie să dăm mărturie despre Mântuitorul nostru în mijlocul oricărei provocări cu care ne confruntăm, astăzi, în propriile noastre vieți. Hristos a spus:
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Sfânta Evanghelie după Matei 10, 32-33).
Deși nu este la fel de dramatic ca martiriul fizic, fiecare dintre noi Îl recunoaște sau Îl neagă pe Hristos, în fiecare zi din viața sa. Amintiți-vă cum îi descrie Domnul pe cei care vor fi fericiți în Împărăția Cerurilor: săraci cu duhul; plângându-și păcatele; blânzi; flămânzind și însetând după dreptate; milostivi; curati cu inima; împăciuitori; persecutați din pricina dreptății. Dacă trebuie să dăm mărturie pentru Hristos, aceste fericiri trebuie să ne devină nouă caracteristici. În caz contrar, ne va lipsi puterea de a face caracterul nostru să se asemene cu „sarea pământului” și „lumina lumii”. Dacă viața noastră nu este caracterizată de acțiuni care să îi determine pe alții să-L slăvească pe Dumnezeu, atunci, de fapt, negăm că am avea ceva de-a face cu Iisus Hristos (Sfânta Evanghelie după Matei 5: 3-16).
Cei care sunt cu adevărat uniți cu Domnul vor deveni icoane vii ale împlinirii, prin El, a omului creat după chipul și asemănarea divine. Mântuitorul nu a venit să ne dăruiască idei religioase, sau să ne facă să simțim anumite lucruri. Cu siguranță nu a murit și nu S-a ridicat din mormânt pentru a crea o grupare de tip cultural sau politic, pornită împotriva altora. El a făcut acest lucru pentru a ne face „părtași ai naturii divine”, că să unim fiecare dimensiune a noastră cu El, în sfințenie. Indiferent de particularitățile circumstanțelor noastre personale, a lumina strălucitor cu Harul Său înseamnă a deveni martir și sfânt.
Desigur, este mai ușor de spus decât de făcut. Mântuitorul a spus:
„Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Sfânta Evanghelie după Matei 10, 37-38).
Evident, nu este nimic în neregulă în a-i iubi pe membrii familiei noastre sau ceva din buna creație a lui Dumnezeu. Cu toate acestea, este ușor să devenim atât de atașați de marile bucurii ale acestei vieți, încât ele să ajungă să devină dumnezeii noștri falși. În loc să luăm crucea morții în raport cu dorințele noastre destrăbălate, deseori așezăm satisfacerea lor înaintea credincioșiei față de Hristos. Când se întâmplă acest lucru, Îl negăm pe Domnul, pentru că ne slujim pe noi înșine, și nu pe El. Aceasta este situația, indiferent de ceea ce spunem noi că am crede, sau de modul în care ne identificăm pe noi înșine din punct de vedere religios.
Când permitem inimii noastre să caute împlinirea ei în orice lucru creat, cădem în idolatrie, într-un mod atât de periculos, pe cât este de subtil.
Mucenicii și sfinții sunt oameni care refuză să facă acest lucu, pentru că păstrează lucrurile în perspectivă. Își iubesc propriii membri ai familiei și toate binecuvântările acestei vieți. Cu toate acestea, ei Îl iubesc mai întâi pe Dumnezeu și se oferă pe sine și toate darurile lor bune, Lui, pentru restaurare și împlinire. A trăi astfel, înseamnă a purta o cruce, deoarece, în lumea noastră plină de corupție, suntem cu toții înclinați să ne iubim pe noi înșine și să ne folosim de binecuvântări pentru a ne aduce cât mai multă plăcere. Indiferent de cum pot părea plăcerile noastre particulare, ca fiind admirabile sau depravate, ele devin zei falși atunci când le așezăm în față înaintea slujirii lui Hristos.
Nimeni nu devine martir sau sfânt doar prin puterea voinței sale. Profeții Vechiului Testament au trăit în speranța împlinirii promisiunilor lui Dumnezeu față de Avraam, pe care acum le avem în Iisus Hristos, Care după Înălțarea Sa a trimis Duhul Sfânt asupra ucenicilor Săi. După cum a spus Domnul, prin Profetul Ieremia:
„Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: ‘Cunoaşteţi pe Domnul’ că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare” (Ieremia 31: 33-34).
Sfântul Apostol Pavel scrie că, prin prezența activă a Duhului Sfânt în inimile noastre, devenim…
...„moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 8:16).
Sfinții și martirii sunt deschiși să îmbrățișeze puterea Duhului Sfânt atât de profund, încât sunt capabili să sufere cu Hristos, deoarece acceptă tensiunea inevitabilă de a fi credincioși Lui, în ciuda ispitelor lor puternice contrare. În acest sens, ei devin icoanele Sale frumoase, în moduri distincte. Sfântul Moise cel Negru, fost criminal violent, a devenit Părinte al Pustiului, printr-o lungă luptă ascetică. În cele din urmă, el a acceptat moartea atunci când mănăstirea sa a fost atacată, considerând că un sfârșit violent era potrivit pentru cineva care trăise anterior prin sabie. Sfânta Maria Skobțova a trecut printr-o perioadă de ateism, a fost implicată în politica revoluționară rusească și a fost divorțată de două ori înainte de a deveni călugăriță și de a fi binecuvântată să întreprindă slujirea socială a oamenilor care trăiau în mizerie pe străzile Parisului. Ea a murit într-un lagăr de concentrare nazist, din motiv că ascunsese evrei, luând locul unui coleg prizonier în camera de gazare în Vinerea Mare.
Indiferent de trecutul răzvrătit al vieții noastre sau de luptele noastre prezente, cu toții ne putem deschide inima pentru a primi puterea vindecătoare, transformatoare, a Duhului Sfânt, care ne permite să-L mărturisim pe Hristos, ca persoane distincte ce suntem. Atunci când luăm mai întâi crucea iubirii lui Dumnezeu, iar pe toate celelalte le ordonăm în consecință, recunoaștem că aparținem lui Hristos. Când fericirile devin caracteristicile vieții noastre, dăm mărturie despre biruința Lui asupra puterii înrobitoare a păcatului și a morții. Deși ne vine greu să credem, cu toții putem deveni oameni care radiază sfințenie, împărtășind viața Lui.
“De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei”.
Traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe,
după un cuvânt rostit pe 13 iunie 2020, de Pr. Philip LeMasters în cadrul programului radio ‘Perspective creștine răsăritene’ (paroh Biserica ortodoxă ‘Sfântul Luca’ din Abilene, Texas, profesor de religie la Universitatea McMurry, membru al Consiliului de administrație al Seminarului Teologic Ortodox “Sfântul Vladimir” din New York, unde este profesor de etică creștină)
Biserica Ortodoxă Macedoneană anunță discuții preliminare
cu Patriarhia de Constantinopol. SITUAȚIA PE LARG
Ni te alături?
Au început lucrările la ridicarea turlelor și realizarea acoperișului Sfintei Mânastiri Halmyris!
Cu bucurie, vă anunțăm că în aceste zile au început lucrările la ridicarea turlelor și realizarea acoperișului Sfintei Mânastiri Halmyris.
Cu această ocazie, dată fiind amploarea lucrărilor la noua etapă în realizarea sfântului lăcaș care urmează a fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cea mai mare Catedrală din Dobrogea, care sa adăpostească așa cum se cuvine Sfintele Moaște întregi ale Sfinților Mucenici Epictet și Astion, cele mai timpurii descoperite vreodată la noi în țară, Asociația non-profit Lăcașuri Ortodoxe inițiază o nouă campanie în vederea susținerii lor.
ÎȚI REAMINTIM, acum la început de post și în săptămânile închinate în mod special Tuturor Sfinților, că noi - fiecare dintre noi - suntem cei care avem nevoie de Sfinți și de Mânăstirea Halmyris! Poți ajuta și, astfel, poți participa. Ni te alături?
De preferat, orice sumă, ca ajutor, poate fi depusă prin: MANDAT POȘTAL
Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Stareț Iov (Ion Archiudan)
Altfel, deși accesul la o bancă este mai îngreunat, cont::
Mânăstirea Halmyris: 14797706
Pr. Protos Stareț Iov
Cont IBAN Mănăstirea Halmyris: RO21RNCB0256127859640001 BCRCIF (administratorul contului este direct Pr. Stareț Iov)
Pentru contactare directă:
(Tel.): 0744 859 883 - Pr. Stareț Iov
Oferiți aceste date tuturor cunoștințelor dumneavoastră! Noi vă multumim!
Mai multe amănunte poți afla intrând pe adresele: https://www.sfintiiepictetsiastion.ro și https://www.manastireahalmyris.ro/.
Mai multe articole, aici: https://cautare.lacasuriortodoxe.ro/articole/Halmyris
LĂUDAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU SFINȚII SĂI!
Astăzi, 16 iunie 2020, credincioșii ortodocși care respectă cu bucurie învățăturile Bisericii și ale Sfinților Părinți, întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei*, cu toții continuă pregătirile pentru Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Iar aceste pregătiri pe care ei le fac, le fac postind, așa cum se cuvine unor sfinți*. Pentru aceasta, calendarele ortodoxe precizează că astăzi este ZI DE POST, chemându-i pe credincioși la cinstirea deosebită a:
- Sfinților Mucenici Manuil, Savel și Ismail (Constantinopol, 362)
- Sfinților Mucenici Isaur, Inochentie, Felix, Ermie și Peregrin (Macedonia, 300)
- Sfântului Mucenic Filonid, Episcopul Curiei
- Sfântului Cuvios Pior
- Sfântului Miling (Țara Galilor)
- Sfântului Mucenic Antid, Episcop de Besançon (411)
- Sfântului Ipatie, starețul Mânăstirii Rufinian din Calcedon (446)
- Sfântului Avit, stareț din Micy (530)
- Sfântului Herve, stareț din Bretania (568)
- Sfântul Veredim, Episcop de Avignon (720)
- Sfântului Mucenic Halva cel nou, prinț de Akhaltsikhe (1227)
- Sfinților noi mucenici ai Rusiei: Averchie de Severovostok, preot (1918), Maxim Popov, călugăr mărturisitor (1934), martir Pelaghie Balakirev (1943).
ASTĂZI SE MĂNÂNCĂ DE POST (DE SEC: însemnând FĂRĂ carne, ouă, lactate, pește și alte bucate derivate din acestea). NU se bea vin și, bineînțeles, NU se consumă cu atât mai mult alte băuturi alcoolice. Au loc înfrânarea poftelor și abținerea de la alte plăceri și desfătări - fie în lucru, fie în minte unde toate încep, fie în vorbă, fie în auz, fie în alte simțiri, fie ele deci trupești de orice fel - care s-ar opune sporirii faptelor și desfătărilor cele bune sufletești. Pe acestea sufletești bune le cunoaștem foarte bine deja cu toții, ca fii botezați ce suntem și cinstitori ai Bisericii, ai învățăturii Mântuitorului nostru Hristos și ai îndrumărilor și descoperirilor Sfinților ei - pe care ni le-au împărtășit doar din adevărata iubire și din dorința de a fi liberi cu totul și a ne bucura deplin:
Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.*
Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.*
Doamne Iisuse Hristoase, cu rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale sfinților a căror pomenire se face astăzi și cu ale tuturor sfinților Tăi, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
O alcătuire Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020
(*conf. Epistolei către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel 1, 22-23; *Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6, 7-10; *Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6, 11)
