Toate relele din prezent vin de la necinstea față de bătrânii noștri!
Lacasuri Ortodoxe
Toate relele din prezent vin de la necinstea față de bătrânii noștri
Dragi frați și surori, astăzi ne-am adunat aici pentru a o cinsti pe Ea, pe Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai prea-mărită fără de asemănare decât Serafimii, Maica neamului nostru pământesc, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, și icoana Ei “Vladimir”.
După cum știm, Icoana Maicii Domnului “Vladimir” a fost pictată pe masa la care Domnul Însuși și cei doisprezece Apostoli au mâncat. Iar când a văzut această icoană pictată de Apostolul Luca, Maica Domnului a spus:
„De acum încolo, toate neamurile mă vor binecuvânta, iar harul Celui Care S-a născut din mine va fi cu această icoană”.
Această icoană a ajuns în Rusia într-un mod minunat, în secolul al XII-lea, prin Marele Prinț Iuri Vladimirovici Dolgoruky, în Kiev, și a fost păstrată acolo în Mănăstirea Devici. Și când s-a decis mutarea de la Kiev într-o altă capitală nouă, a fost ales Suzdal-ul, dar a avut loc o minune extraordinară. Pe râul Klyasma, lângă Vladimir, icoana s-a oprit singură. S-a ridicat și plutea în aer. Nimeni nu o mai putea muta din acel loc. După această manifestare, Prințul a decis să lase icoana acolo, devenind capitala rușilor”. A mai văzut și o viziune. Maica Domnului i-a apărut și a poruncit ca icoana ei să rămână în Vladimir. Au construit o biserică de piatră, Prințul a așezat icoana în ea, a împodobit-o cu aur, argint și pietre prețioase, cu perle. Și, de atunci, icoana a ajuns să fie numită Icoana „Vladimir”. Principele Andrei însuși și trupele sale au fost martori a nenumărate minuni din partea acestei icoane.
Deci, citim Viețile Sfinților, ascultăm predici, dar credem cu adevărat ce spun preoții? Când vorbești cu tinerii, ei spun: „Ei bine, nu cred”. În același timp, auziți cât de nemulțumiți sunt de un lucru sau de altul. Unii traversează această perioadă, pe care o numim tinerețe, fără să comită acele păcate de răzvrătire; unii ca aceștia nu au acele probleme de „îmbătrânire a vârstei”. Dar alții, din anumite motive, încearcă, alături de diverse gânduri revoluționare, „maturizarea” și discordia cu părinții. De unde vine asta? Se datorează faptului că părinții lor nu le-au insuflat copiilor respect față de Domnul, față de Maica Domnului, sau cinstire pentru părinții care le-au fost dați de Dumnezeu, ca oameni care să aibă grijă de mântuirea lor. Iar aceasta este rădăcina a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, toate aceste nemulțumiri, aceste rebeliuni. Și, cine s-a răzvrătit? Adolescenții bine hrăniți, bine îmbrăcați. Și, de ce vă răzvrătiți? Ce nu vă ajunge?
Nu cu mult timp în urmă, am citit despre viața Țarului nostru Nicolae al II-lea și am remarcat o asemănare șocantă cu timpul nostru, ca și o paralelă. Sfântul Țar Nicolae a făcut totul pentru Rusia; dintr-o țară agricolă a creat o mare națiune suverană. Oamenii au fost hrăniți și îmbrăcați, chiar educați și, totuși, l-au trădat și l-au ucis. Acum uitați-vă, oamenii au câte două mașini pe familie, case de vară, apartamente, fac excursii în străinătate, dar din anumite motive sunt nemulțumiți. Și ce credeți, de unde vine asta? Apoi, priviți la istorie - asta deja s-a mai întâmplat. După cum se dovedește, oamenii erau bine hrăniți, mulțumiți și fericiți. Dar, ei s-au ridicat și au trădat. Prin urmare, să fiți uimiți de marea Pronie a lui Dumnezeu, deoarece El are grijă de noi și nu ne lasă să ne îmbogățim material, ci doar duhovnicește.
Deci, din păcate, bogăția materială nu oferă unei persoane niciun fel de liniște, odihnă sau pace sufletească. Pentru că atunci când nu există bogăție, nu există nici grijă pentru bogăție; când există bogăție, există o grijă enormă pentru acea bogăție, astfel încât nimeni să nu o ia. Și nu mai există vreo speranță în Dumnezeu, cum că El Însuși ar mai putea face ceva în acest sens. Adică, credem că le-am obținut prin noi înșine, când de fapt totul ne-a fost dăruit. Și, trăim cu acel gând. Și de unde vin toate acestea? De la necinstea față de bătrânii noștri, de la necinstea față de Dumnezeu, față de Maica Domnului și de părinții noștri. Aceasta este rădăcina.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a descurcat atât de bine când oamenii s-au îndreptat către ea în fața Sfintei Icoane Vladimir. Moscova a fost salvată. Un țar autoproclamat* a intrat în Moscova, a confiscat Kremlinul, l-a atacat pe sfântul nostru Patriarh Iov și a cerut să-l binecuvânteze. Ce a facut el? El și-a luat Panagia [o icoană a Maicii Domnului purtată în jurul gâtului de către un Episcop] și chiar în fața lor, s-a așezat în fața Icoanei Maicii Domnului și a spus:
„Iată, înaintea Icoanei Tale, am primit rangul de Episcop și am păstrat curată credința timp de nouăsprezece ani. Acum văd Biserica în pericol, triumful înșelăciunii și ereziei. O, Maica Domnului, salvează Ortodoxia!”.
S-a schimbat ceva de atunci? Nu. Sfântul nostru Patriarh, Episcopii și Preoții continuă să se roage pentru același lucru. Există mai puține erezii, în aceste zile? Există mai puține tipuri de predicatori? Avem mai puțini dușmani? Avem doar prieteni? Nu. Nu. Avem din ce în ce mai mulți dușmani, pentru că dușmanul omenirii nu doarme. Și nici slujitorii săi nu dorm. Ei continuă să ne atace și să pună presiune asupra noastră. Am deschis atât de multe ferestre către Europa, Asia și peste tot, dar, din păcate, nimic bun de nicăieri; din păcate, nimic bun nu vine din acele locuri. Numai Harul lui Dumnezeu se revarsă din toate colțurile lumii, pentru că pământul nostru păstrează Ortodoxia. Iar aici există o mare inepuizabilă de minuni și de har, pentru că Maica Domnului iubește țara noastră, la fel și Sfântul Nicolae și toți sfinții și plăcuții lui Dumnezeu. Ne iubesc pentru îndelunga noastră răbdare.
Aici se află Moaștele Sfântului Rafail Șeicenko, care a petrecut douăzeci și cinci de ani în lagăre. Mănăstirea noastră Optina există de douăzeci și nouă de ani, se construiesc biserici, este binecuvântată, ne rugăm și totul este liber, toate sunt binevenite. Dar acest om a trăit douăzeci și cinci de ani în lagăre, a fost umilit zilnic, insultat, totuși și-a păstrat iubirea. Doar cineva care a crescut în acest pământ bătrân ar putea avea o asemenea iubire. Chiar și cerul nostru frumos este albastru, pentru că însăși Maica Domnului îl luminează cu lumina ei azurie.
În momentul morții, pentru toți oamenii dispar toate funcțiile trupului, pierzându-se orice legătură cu această viață. Doar viața veșnică rămâne. Dar acest lucru nu s-a întâmplat Maicii Domnului la mutarea Sa. Numai pentru foarte scurt timp, conștiința ei a pâlpăit și respirația i s-a oprit. Dar apoi a fost imediat reînnoită, transformată și noua ei viață a început în eternitate. Adică, viața ei îngerească a început, dar legătura cu viața noastră pământească nu s-a rupt. Într-adevăr, se spune în Troparul Adormirii: lumea nu ai părăsit. Noi, creștinii ortodocși, credem că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este aici acum, rugându-Se împreună cu Fiul Ei, pentru noi păcătoșii. Ea se roagă permanent pentru noi înaintea lui Dumnezeu, salvându-ne prin mijlocirea ei, nu numai de problemele pământești, ci și de moartea veșnică. Ea este fierbintea rugătoare a neamului creștin.
Să o iubim și să o cinstim din toată inima, ca pe mijlocitoarea tuturor celor păcătoși și smeriți, așa cum mijlocește pentru noi înaintea Fiului Său dumnezeiesc, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvin Slava, Cinstea si Închinăciunea în veacul veacului. Amin.
Traducere și adaptare Lăcașuri Ortodoxe, cireșar 2020
după o predică rostită la ziua de cinstire a Sfintei Icoane Vladimir a Maicii Domnului, de către Ieromonahul Siluan (Mejinsky) / Mănăstirea Optina (2 iunie)
* cu referire la falsul Dimitrie și la Timpurile Tulburi, când un călugăr fugit, care a mințit în legătură cu uciderea Țareviciului Dimitrie în Uglich, s-a întors cu forțele poloneze care doreau să preia Moscova. Polonezii intenționau să instaleze catolicismul roman la Moscova, iar Dimitrie dorea ca Patriarhul Iov să-l binecuvânteze să fie țar și să ducă la îndeplinire acest plan.
***
Mințiți că Dumnezeu nu S-ar afla printre noi…
În centrul lumii seculare nu se află vreo credință cum că nu ar
exista Dumnezeu, ci mai degrabă sensul că Dumnezeu ar fi în altă parte.
Printr-o astfel de concepție, lumea noastră devine, dintr-o dată, o
„țară a nimănui”, în care toate lucrurile ar funcționa conform „legilor
naturii”, independent de Dumnezeu.
(Lăcașuri Ortodoxe, cireșar 2020 - reproducere a unei idei exprimate recent, în dialoguri, de Pr. Stephen Freeman, Biserica Ortodoxă a Americii, paroh al Bisericii Sfânta Ana - Oak Ridge, Tennessee)
A vedea lumina în aproapele,
înseamnă a-L vedea pe Dumnezeu
E imposibil să vorbim despre lumină, atâta timp cât acțiunea întunericului, a păcatului și a morții are loc în noi constant, zilnic.
Domnul mi-a arătat această lumină, în oameni care s-au schimbat, care au fost transfigurați și care au devenit ei înșiși surse de lumină și iubire a lui Dumnezeu. Prima dată când am fost pe Insula Zalit, să-l văd pe Părintele Nicolae (Gurianov), slujea Sfintei Liturghii. Bătrânul a ieșit să-i împărtășească pe oameni. În timp ce împărtășea copiii, chipul lui era transfigurat. Dacă aș fi văzut asta singur, aș fi putut spune că este doar imaginația mea, dar era lângă mine un om profund religios și, în acel moment, ne-am uitat unul către celălalt, apoi la fața bătrânului.
„Uită-te la fața Părintelui Nicolae!” - ne-am spus reciproc; deja era chipul unui sfânt.
Fața lui strălucea și lumina acestei străluciri mi-a atins inima. Ajunsesem acolo întunecat. Eram într-o stare fără de speranță. Simțisem un fel de impas și nu puteam vedea o ieșire din această situație, după criteriile omenești. Dar când Domnul a descoperit frumusețea Sa în acel om, toate lucrurile rele au dispărut, lumina divină a pătruns imediat în inima mea și o mare bucurie îmi apăruse în suflet. Această bucurie este pascală - bucuria vieții, a Învierii. Totul a dispărut. Aceasta este probabil acțiunea lui Dumnezeu Însuși, Care descoperă frumusețea iubirii veșnice, deja în această lume.
Am văzut o altă lumină similară, la o altă persoană - la un preot în vârstă, care iubea cu adevărat copiii și animalele și era simplu și sincer în relațiile sale cu oamenii. Și uimitor, arăta ca Părintele Nicolae în acel moment.
Am observat că fețele diferitelor persoane, toate sub influența luminii lui Dumnezeu devin aceeași - devin ca fața lui Hristos. După ce vezi acest lucru, există o plenitudine în inima ta; nu doar bucurie, ci plinătate: totul este clar, nu mai există întrebări, confuzii sau ghicitori. Există o bucată de Dumnezeu într-o astfel de lumină și, acolo unde este Dumnezeu, există plinătate. Lumina divină se găsește în fiecare persoană, dar uneori este dificil pentru această lumină să străpungă masca pe care păcatul o așează peste față. Fața, altădată sfântă, devine doar o simplă față, ochii se întunecă, chipul devine negricios și ochii goi.
Cred că tot ceea ce trăiește, tot ceea ce este real în această lume este susținut de lumina lui Dumnezeu, de lumina iubirii lui Dumnezeu. Sfinții Părinți spun că, dacă harul lui Dumnezeu ar părăsi lumea, aceasta ar pieri imediat. Asta înseamnă că există lumină atâta timp cât lumea își continuă calea în timp și spațiu și există speranță pentru mântuirea sufletelor care vin la Dumnezeu. Iar când un om se dăruiește pe sine însuși Creatorului său, în momentele de contact special cu Dumnezeu, această lumină se manifestă în toată puterea ei și dă putere altor oameni pentru a trăi.
În această lume, omul trăiește în întunericul păcatului, al patimilor, al înșelării de sine, iar natura noastră este deteriorată de păcat; și dacă lumina divină uneori nu pătrunde în inimile noastre, nu se dezvăluie ochilor noștri, nu ne luminează mintea, nu o remarcăm niciodată, ne simțim în neliniște și deznădejde și fără nicio speranță de mântuire în lumea asta.
A vedea lumina în om, înseamnă a-L vedea pe Dumnezeu, a atinge iubirea Lui.
„Eu caut învierea din moarte și lumina lumii care va veni”.
Amin.
Traducere și prelucrare Lăcașuri Ortodoxe,
după un cuvânt rostit în aceste zile de Pr. Andrei (Lemeșonok) / Mânăstirea Sfânta Elisabeta (Minsk, Belarus)
***
Pentru a fi cinstiți și ascultați, din blânzi și buni ei înțeleg că trebuie să devină oameni duri și răi…
Cunoaștem cu toții oameni, colegi sau prieteni care, odată ajunși într-o funcție înaltă ce presupune în special comandarea și conducerea altora, au renunțat la ceea ce aveau ei mai frumos, bunătatea înlocuind-o cu răutate, blândețea cu duritate, figura îngăduitoare, cu o figură încruntată și neiertătoare, considerând că le este mai bine să facă de acum pact cu acest rău, decât cu binele prin care ajunseseră de fapt pe acea poziție de frunte.
Iar astfel de cazuri se întâmplă extrem de des, inclusiv cu oameni dintre cei mai avansați din Biserică, ajunși în poziții de frunte în ierarhie, astfel încât după numirea lor par a fi cu totul alți oameni, ba chiar simțindu-se deseori îndreptățiți să facă asta, găsind că este singura modalitate prin care îi pot conduce pe cei cărora altădată le semănau, dar de acum le par “mai slabi, nepricepuți și neascultători” față de ei.
Între aceste cazuri se numără, spre exemplu, și cazul unui epitrop renumit al Bisericii pentru corectitudinea și priceperea sa, Teofil, care avea, totodată, atâta smerenie, încât a ajuns să refuze inclusiv propunerea de a fi hirotonit Episcop. Cu toate acestea, atunci când clevetirile rele inventate de alții au ajuns să prindă crezare la mai marele locului - până acolo încât Teofil a fost înlăturat din funcția de epitrop și de iconomom - acesta din urmă, făcând loc furiei și gândurilor amăgitoare care îi plângeau de milă asmuțindu-l, a hotărât să facă pact cu cel rău, pentru recâștigarea cinstei.
Iar acest rău, pentru a-l duce și mai mult la pierzare, l-a “înalțat” pe Teofil la o “cinste” mai mare decât cea dinainte, însă nu era smerit ca atunci, ci mai mult mândru și se temeau toți de el, și îl “cinsteau”, mai ales Episcopul.
Numai că, la un moment dat, pactul cu cel rău i-a pricinuit și adâncul pierzării și al deznădejdii, încât începând să urască acest rău, se plângea deseori, temându-sechiar să se mai și roage, din cazua nevredniciei și a lepădării de Hristos. Abia, mergând la o biserică a Maicii Domnului și rugându-se acolo în fața icoanei sale, a reușit să mai capete puțină îndrăzneală și nadejde de la dumnezeiasca milă. Postind, astfel, zile multe și făcând mărturisire nouă de pocăință, printr-o minune a Maicii Domnului, amintită chiar și între cele consemnate de cărțile bisericești, a reușit acesta, defăimându-l pe cel rău și lepădându-se de el - după ce ajunsese inițial până acolo încât să-i jure credință doar pentru a se vedea în cinste - să revină la starea pe care o avusese mai înainte de această râvnă după propria cinstire.
Cuvintele de tânguire și de mulțumire ale acestuia către Maica Domnului au rămas scrise până la noi, atât de puternice au fost, iar Teofil murind cu totul pentru lume, urând toate voile trupului și lepădându-se de toată slava deșartă și de cinstea vremelnică, a slujit in biserica Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu toată viața lui, cu multă sârguință și smerenie și făcând multe fapte bune. A fost îngropat*, după mutarea sa la cele veșnice, chiar înaintea icoanei Preacuratei Fecioare, la locul unde și-a adus pocăința, moaștele sale izvorând mireasmă frumoasă întru slava lui Dumnezeu, Cel cu totul milostiv, și a Maicii Lui, Cea fără de prihană.
Articol Lăcașuri Ortodoxe, cireșar 2020
* s-a folosit o mărturie veche din anul 537 după Hristos, semnată de Eutihian, ucenicul lui Teofil, martor al acestor frământări și trăiri de pe vremea în care Teofil era iconom al Bisericii din Adam (Cilicia).
Sfânta Mânăstire Căldărușani - hramul din 2020
(click aici)
Astăzi, la ziua ocrotitorului profesorilor și învățătorilor:
Cuvânt adresat profesorilor, de către supraveghetorul tuturor școlilor din țară
Sfântul mare Mitropolit Grigorie Dascălul, ale cărui Sfinte Moaște se află în Mânăstirea Căldărușani, este cinstit astăzi în mod aparte de credincioșii ortodocși, fiind ocrotitorul îndeosebi al învățătorilor și profesorilor. În vremea sa, acesta s-a ocupat foarte tare cu întemeierea de școli, având în vedere luminarea propriului popor. Astfel încât, domnul de atunci l-a numit supraveghetor al tuturor școlilor din țară.
Spre exemplu, la Colegiul „Sfântul Sava”*, s-a îngrijit personal să aibă profesori buni și evlavioși.
Colegiul fusese fondat în 1694, de către Sfântul martir Constantin Brâncoveanu, sub numele de “Academia Domnească de la Sfântul Sava”, întrucât se afla inițial în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava - astăzi: Universitatea din București. Curând, a devenit una dintre cele mai importante academii din Balcani. Aici, Sfântul Grigorie Dascălul lua parte la examene și oferea ajutor copiilor silitori și sărmani**. Profesorilor, Sfântul Grigorie Dascălul le spunea:
” – Să vă îndreptați cu toții, abia apoi să îndreptați pe alții!
Să dobândiți, voi, năravuri bune, și abia apoi să învățați pe alții despre năravuri!
Să fiți cu toții sfinți, sau aproape de sfinți, precum erau dascălii cei mai dinainte, într-acest loc!”***
Mitropolitul Grigorie Dascălul a stăruit să se înființeze seminarii în fiecare eparhie, devenind astfel adevăratul ctitor al seminariilor din Țara Românească și model, rânduit de Dumnezeu, al dascălilor și învățătorilor din toate vremurile care i-au urmat și, prin milostivirea lui Dumnezeu, care vor mai urma.
Alcătuire Lăcașuri Ortodoxe, cireșar 2020
* Academia Sfântul Sava s-a divizat mai apoi, în anul 1864, la inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ramura academică devenind “Universitatea din București”, iar cealaltă secundară devenind Colegiul Național „Sfântul Sava”;
** Sfântul Mitropolit Grigorie Dascălul însuși, pe când fusese elev la școala elinească din Mânăstirea Sfântul Sava, era cel mai silitor la învățătură dintre toți cei 75 de elevi;
*** S-au folosit și prelucrat unele date din notițele și culegerile realizate și puse la dispoziție - după mai mult de 30 de ani de cercetări - de Pr. Arhim. Ioanichie Bălan.
***
Cuvânt către profesori și învățători.
În cât de mare primejdie se află
cei ce nu iau seama la cei ce li s-au încredințat lor
Atenție, cel ce ești învățător și profesor:
Să nu-ți doreşti să stăpânești suflete, ca, nu cumva, să ajungi în pragul de a nu te mai teme de Dumnezeu şi, apoi, să fiți în primejdie şi tu însuți şi cei de sub mâna ta.
Iar, dacă, fără de voie, te-ar ispiti duhul stăpânirii, ia seama că, lăsându-te condus de voia ta, să nu aduci asupra ta mustrarea Domnului, pentru oile cele cuvântătoare, încredințate ție.
Că zice, prin Proorocul lezechiel:
„Amar vouă, păstorilor, pentru că n-ați păscut bine oile Mele. Pe cele bune le-ați înjunghiat şi cu lâna lor v-ați îmbrăcat şi nu v-ați îngrijit de oile Mele.
Pe cea slabă, n-ați ridicat-o, pe cea bolnavă n-ați tămăduit-o, pe cea rănită, n-ați legat-o şi pe cea rătăcită n-ați căutat-o.
Şi s-au risipit oile Mele prin munți, şi, prin tot dealul înalt, s-au împrăştiat oile mele, peste toată fața pământului, şi nimeni nu se îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.”
Pentru aceasta, păstorilor, ascultați cuvântul Domnului: „Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu, că voi face dreptate. De vreme ce oile Mele au fost lăsate pradă şi fără păstor şi oile Mele au ajuns mâncare tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de oile Mele, ci, păstorii s-au păscut pe ei înşişi, pentru aceea, voi lua oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o pradă de mâncare.”
Luați seama, deci, înțelegeți ce trebuie celor ce învață si conduc, în cât de mare primejdie se află cei ce nu iau seama la cei ce li s-au încredințat lor. Deci, cel ce învață si conduce se cuvine să fie iscusit, isteț şi treaz, spre mântuirea celor ce-i are sub stăpânire, şi să cunoască drumul şi umblarea fiecăruia. Pe cei necuvioşi, să-i mustre, de mână să-i ducă şi învățăturile cele mai grele să-i învețe, şi nu numai învățăturile Scripturilor să le arate ucenicilor, ci se cade şi cu fapta să-i îndemne spre osteneli; şi să adune şi să unească între ei pe cei păstoriți, spre mântuirea lor, de la cei mai înainte-stătători, până la cei mai mici, şi să le spună chinurile cele groaznice pregătite leneşilor.
Şi, aşa, lupii, văzând sârguința păstorului, vor fugi, şi turma oilor cuvântătoare se va păzi şi păstorii vor fi lăudați de Dumnezeu, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.”
Alcătuire și transcriere Lăcașuri Ortodoxe, la ziua unui mare învățător al nostru - Sfântul Grigorie Dascălul, 2020
după o scriere veche adresată învățătorilor, de către Sfântul Efrem
***
LĂUDAT ESTE DUMNEZEU ÎNTRU SFINȚII SĂI!
Astăzi, 23 cireșar 2020, credincioșii ortodocși care respectă cu bucurie învățăturile Bisericii și ale Sfinților Părinți, întemeiaţi în credinţă, întăriţi şi neclintiţi de la nădejdea Evangheliei*, cu toții continuă pregătirile pentru Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Iar aceste pregătiri pe care ei le fac, le fac postind, așa cum se cuvine unor sfinți*. Pentru aceasta, calendarele ortodoxe precizează că astăzi este ZI DE POST, chemându-i pe credincioși la cinstirea deosebită a:
- Sfintei Mucenițe Agripina din Roma (260) și cele împreună cu ea: Paula, Vassa și Agatonica
- Sfinților Mucenici Aristocle preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie citețul (Cipru, 302)
- Sfântului Mucenic Eustohie preotul, Gaius nepotul său și fiii săi Lolius, Prov şi Urban și cei dimpreună cu dânșii (Ancira, sec IV)
- Sfântului Martin din Ormeaux, Episcop de Tricastin (sec. VII)
- Sfântului Iacob, Episcop de Toul (769)
- Sfântului Artemus din Verkola (1545)
- Sfântului Gherman, Arhiepiscop de Kazan (1567)
- Sfinților noi-mucenici ai Rusiei: preoții Alexandru (Miropolsky), Alexie (Vvedensky), Petru (Smorodințev) din anul 1918; Mitrofan, Arhiepiscopul Astrahanului (1919).
ASTĂZI SE MĂNÂNCĂ DE POST (DE SEC: însemnând FĂRĂ carne, ouă, lactate, pește și alte bucate derivate din acestea). NU se bea vin și, bineînțeles, NU se consumă cu atât mai mult alte băuturi alcoolice. Au loc înfrânarea poftelor și abținerea de la alte plăceri și desfătări - fie în lucru, fie în minte unde toate încep, fie în vorbă, fie în auz, fie în alte simțiri, fie ele deci trupești de orice fel - care s-ar opune sporirii faptelor și desfătărilor cele bune sufletești. Pe acestea sufletești bune le cunoaștem foarte bine deja cu toții, ca fii botezați ce suntem și cinstitori ai Bisericii, ai învățăturii Mântuitorului nostru Hristos și ai îndrumărilor și descoperirilor Sfinților ei - pe care ni le-au împărtășit doar din adevărata iubire și din dorința de a fi liberi cu totul și a ne bucura deplin:
Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.*
Vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea.*
Mai multe despre această zi și despre sfinții cinstiți în mod aparte astăzi, precum și cuvintele de povață adresate nouă de Sfinții Părinți ai Bisericii peste veacuri aflați răsfoind Cartea Sfinților (click aici).
Doamne Iisuse Hristoase, cu rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale tuturor Sfinților Români, ale sfinților a căror pomenire se face astăzi și cu ale tuturor sfinților Tăi, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.
O alcătuire Lăcașuri Ortodoxe, iunie 2020
(*conf. Epistolei către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel 1, 22-23; *Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6, 7-10; *Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 6, 11)
Ni te alături?
Au început lucrările la ridicarea turlelor și realizarea acoperișului Sfintei Mânastiri Halmyris!
Cu bucurie, vă anunțăm că în aceste zile au început lucrările la ridicarea turlelor și realizarea acoperișului Sfintei Mânastiri Halmyris.
Cu această ocazie, dată fiind amploarea lucrărilor la noua etapă în realizarea sfântului lăcaș care urmează a fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cea mai mare Catedrală din Dobrogea, care să adăpostească așa cum se cuvine Sfintele Moaște întregi ale Sfinților Mucenici Epictet și Astion, cele mai timpurii descoperite vreodată la noi în țară, Asociația non-profit Lăcașuri Ortodoxe inițiază o nouă campanie în vederea susținerii lor.
ÎȚI REAMINTIM, acum în post și în săptămânile închinate în mod special Tuturor Sfinților, că noi - fiecare dintre noi - suntem cei care avem nevoie de Sfinți și de Mânăstirea Halmyris! Poți ajuta și, astfel, poți participa. Ni te alături?
De preferat, orice sumă ca ajutor poate fi depusă prin: MANDAT POȘTAL
Adresa: Mânăstirea Halmyris, Murighiol, Tulcea, România
Pr. Stareț Iov (Ion Archiudan)
Altfel, deși accesul la o bancă este mai îngreunat, aveți la dispozitie cont:ul:
Mânăstirea Halmyris: 14797706
Pr. Protos Stareț Iov
Cont IBAN Mănăstirea Halmyris: RO21RNCB0256127859640001 BCRCIF (administratorul contului este direct Pr. Stareț Iov)
Pentru contactare directă:
(Tel.): 0744 859 883 - Pr. Stareț Iov
Oferiți aceste date tuturor cunoștințelor dumneavoastră! Noi vă multumim!
Mai multe amănunte poți afla intrând pe adresele: https://www.sfintiiepictetsiastion.ro și https://www.manastireahalmyris.ro/.
Mai multe articole, aici: https://cautare.lacasuriortodoxe.ro/articole/Halmyris
