De Ce Fierbe Copilul In Mamaliga PDF
Elvisa Schimke
De ce fierbe copilul n mămăligă[4] (n maghiară Aglaja)[5] este un film maghiaro-polono-romn din 2012 scris și regizat de Krisztina Dek după un roman omonim de Aglaja Veteranyi. Filmul a primit patru premii la Festivalul de Film TV de la Monte Carlo.[6] n rolurile principale au interpretat actorii Eszter nodi, Babett Jvor, Piroska Mga și Zsolt Bogdn.[7]
Fructificind experienta personala a autoarei, romanul De ce fierbe copilul in mamaliga exploreaza, din perspectiva naivitatii infantile, tumultuoasa lume a circului, orbitoare in aparenta, dar pindita permanent de tragism si de spectrul mortii. Din carte nu lipsesc observatiile de mare acuitate cu privire la realitatile sociale si politice din Romania ultimelor decenii comuniste.
Dorinţa Aglajei de a se face actriţă ar putea fi o ncercare de a-şi mulţumi tatăl, sau de a exista n cel puţin una dintre realităţi, avnd n vedere că nsuşi dreptul ei de a fiinţa a fost contestat de către tată, care voia ca soţia lui să o avorteze. Această nesiguranţă o face să se vadă pe ea, copilul din burta mamei, ca pe un om mare: era acrobată pe srmă şi se uita n jos sau se opintea n firul acela n timp ce mama ei făcea şpagatul. Spre deosebire de viaţa reală, unde identitatea nu se poate sedimenta, fiind rupţi de locuri şi de oameni, n lunga lor peregrinare pe toate continentele, fugind de regimul comunist din Romnia, neavnd voie să se ataşeze de nimeni, n uter este legată indisolubil de mamă, regulile sunt clare, şi nu dau naştere la confuzii: copilul mănncă ce-i trimite mama, tot ce poate aceasta poate şi copilul, iar rudele nu se căsătoresc ntre ele, cum s-a ntmplat n relaţia clandestină dintre tatăl şi sora ei, adaug eu. Aglaja pare a tnji după ntoarcerea la acel univers perfect, ceea ce mă duce cu gndul la conceptul de totalitate originară, pe care l-a expus Carmen Apopei mai bine dect aş reuşi eu să o fac. Nu e de mirare că asociază sentimentul de acasă cu lichidul auriu al supei de găină, deoarece apa este prezentă n toate referirile la mediul intrauterin.
Atunci cnd şi descrie viaţa din uter, una inventată, ea practic se creează pe ea nsăşi, pune n act fantasma de auto-concepere, de care vorbea Caillot, scopul fiind distrugerea caracterului complex al lucrurilor, anularea puterii creatoare a părinţilor şi ambiţia de a lua locul Creatorului, toate acestea fiind caracteristici ale funcţionării perverse. Tatăl nu este niciodată prezent, la naştere sau n primii ani, este ca şi cum nu ar exista. Tot el nu vrea ca Dumnezeu, acea entitate mai mică dect cerul, să fie tatăl ei. Ea nu este concepută nici din mpreunarea fizică a părinţilor, nici din voinţă divină, ci se formează ca rod al propriei imaginaţii, la nivel fantasmatic:
nainte ca o femeie să rămnă gravidă, o apucă o sete grozavă şi bea atta apă pnă cnd din apa aceea se face un copil. Cnd copilul face un semn, jos, la mama, se nchide totul, ca nu cumva să cadă copilul din burtă.
n cadrul relaţiei cu mama, seducţia narcisică este destul de subtilă, utiliznd mecanisme ce produc o anumită aservire a psihicului copilului către cel al adultului. n primele două exemple observăm manevrele confuziogene ale mamei, care falsifică realitatea. Mai mult dect att, n interviul acordat Rodicăi Binder n iunie 2000, Aglaja spune că mama sa este o fiinţă cu multă fantezie, faţă de care simte o mare atracţie, şi că familia ei n general deformează adevărul, construind mai multe versiuni ale aceleiaşi poveşti, ceea ce face contactul cu ei dificil, dar n acelaşi timp fascinant. Observăm şi n carte o lume de care este speriată şi subjugată n acelaşi timp, descrisă printr-un discurs infantil
Furioasă fiind că mama o lasă n grija unui pension, după plecarea surorii ei născoceşte propria versiune a poveştii, pe care i-o spune păpuşii: copilul fierbe n mămăligă pentru că a nfipt o foarfecă n obrazul mamei, simbol al urii şi violenţei inconştiente faţă de obiect. Tot atunci ne spune şi nouă, cititorilor, o poveste, despre cum tatăl păpuşii o pipăie pe aceasta pe sub fustă, proiecţie a ororii pe care trebuie cumva să o digere. Atunci cnd n sfrşit mama ei are un accident, se simte uşurată că nu mai are de ce să şi facă griji, ceea ce sprijină următoarea afirmaţie: n patologia perversă, Supraeul nu este fragil, ci funcţionează diferit faţă de cel nevrotic, iar Melanie Klein ne arată că angoasa şi sentimentul de culpabilitate sunt mult mai greu de suportat dect fapta n sine. Să fie reproşurile destinate obiectului, care s-au ntors către sine, cauza depresiei ce a determinat-o n final să se sinucidă, la vrsta de 40 de ani? Este o ntrebare care nu şi va găsi niciodată răspuns, deoarece Creatorul nu a cobort din cer să l nvie pe căţeluş, aşa cum spera, şi nu a făcut-o nici acum.
Nu ştiu dacă n Rai există o secţie specială pentru artiştii care ştiu să zboare, aşa cum spunea Aglaja Veteranyi, dar n mod sigur ar trebui să existe una pentru cei care au curajul să coboare n Purgatoriul interior.
O interpretare bine articulata, ca de obicei. Pentru aipsarzi, ar fi cam a patra "sedinta" despre Aglaja Veteranyi. Sunt curios ce spune Dan despre aceasta interpretare, Dan fiind specialistul in Veteranyi.
Intr-adevar, opera ei este foarte fecunda pentru registrul fantasmelor arhaice.Propun sa facem o viitoare intalnire in care sa o reeditam pe Aglaja Veteranyi, mai ales ca de data aceasta o sa ne bazam interpretarile si pe filmul documentar despre viata ei.
Cafe Gradiva - Cultură, societate, psihoterapie este o revistă magazin online de psihoterapie, psihanaliză, psihologie şi psihiatrie, cu interese n sfera culturală şi artistică, socială, educaţională şi comunitară.
De ce fierbe copilul n mămăligă este povestea unei familii de circari care se află mereu pe drumuri. Acţiunea romanului se desfăşoară n perioada comunistă. Se prezintă viaţa acestei familii prin ochii unui copil care nu cunoaşte dragostea sau mila, a cărei existenţă se nvrte n permanenţă n lumea circului, singura pe care o cunoaşte. Fetiţa trăieşte cu frica permanentă ca mama sa va muri ntr-o zi căznd de la mare nălţime, iar cnd aceasta cade (dar nu moare), practic ntreţinerea familiei i revine copilei care se prostituează ncurajată de mama ei. Titlul cărţii este marcat de ntrebarea care revine mereu pe parcurs: "de ce fierbe copilul n mămăligă?", care conduce la o sumedenie de răspunsuri ciudate.
ncă dinainte de a citi această carte mi s-a spus că este o carte despre incest, relaţii sexuale perverse şi pedofilie. nsă n spatele titlului spectacular se ascunde totuşi teama de viaţă, de vis şi de multitudinea posibilităţilor pe care ni le oferă viata. nchistată n lumea circului, fetiţa naratoare nu cunoaşte altă lume, dar se ntreabă totuşi dacă exista mai multe circuri, mai multe tipuri de oameni, mai multe ceruri. Nu este lăsată să gndească singură, mereu nspăimntată de mama şi tată cu poveşti despre lumea din Romnia pe care au părăsit-o, o lume cenuşie, ternă.
Viaţa fetiţei este ciudată tocmai pentru că nu are sentimentul stabilităţii prin faptul că este mereu pe drumuri, casa ei fiind una internaţională. De asemenea, scopul acesteia este să deservească n permanenţă cnd pe mama sa (nainte ca aceasta să sufere accidentul care a lăsat-o fără slujbă), ca mai apoi să-şi ntreţină familia ştirbită de plecarea tatălui mpreună cu fiica vitregă, cnd pe tatăl său care "fabrica" n permanenţă filme de groază cu fetiţe omorte, păpuşi necate, topoare şi cuţite nsngerate.
M-a intrigat n mod deosebit relaţia fetiţei cu mama, o relaţie de obedienţa dusă la extrem, n care faptul că şi pune copilul să se prostitueze nu creează probleme de conştiinţă nici unui personaj. Mama consideră că face tot posibilul să şi protejeze copilul de pedofili, nsă acest lucru este fals. Mai mult, n mod tacit ncurajează relaţiile cu bărbaţi maturi sau o părăseşte nchisă n camere de hotel cu interdicţia de a ieşi, moment n care fetiţa are accese de isterie.
n acelaşi timp firul narativ se mpleteşte viaţa paralelă a surorii vitrege care ntreţine relaţii incestuoase cu tatăl ei, o fată imbecilă şi totuşi docilă care inventează poveşti de groază pentru sora ei.
Stilul romanului-liric De ce fierbe copilul n mămăligă este unic tocmai prin brutalitatea şi frusteţea evenimentelor descrise, ducnd cu gndul la dadaism, Salvador Dali şi puţin Hitchcock. Lumea este vie, fremătătoare, plină de primejdii care aşteaptă oricnd să o pervertească, să-i distrugă inocenţa. La originea romanului se află experienţa autoarei, romanul liric configurndu-se ca şi un bildungs-roman, o modalitate de explicare a unei existenţe tulburate, de a exprimare a strigătului existenţial, acel schrei al unui copil cu minunate capacităţi nedescoperite.
Ofer cărţii 5 steluţe pentru originalitate, mesaj şi nu n ultimul rnd pentru reuşită de a scrie o carte care te ţine cu sufletul la gură, o modalitate ingenioasă de a scrie despre viaţa banală.
stingo: Nu, nu citesc doar carti cu happy end and stuff. Dar daca stiu ca o carte anume nu o sa-mi placa deloc, de ce sa o mai citesc? Doar ca sa-mi doresc sa o termin cat mai repede si apoi sa raman cu un gust amar? No, thank you.
nsă aşezarea n pagină nu e singurul aspect ciudat al cărţii. Romanul impresionează n special prin stilul suprarealist, grotesc pe alocuri şi extrem de dezlnat. Frazele nu prea au logică iar construcţia acestora denotă o anume naivitate şi inocenţă. E ca şi cum ai avea n faţă jurnalul unei fetiţe care abia a nceput să şi pună primele ntrebări existenţiale.
Bazat pe experienţele din copilărie ale Aglajei, romanul descrie viaţa zbuciumată a unei familii de circari ce a fugit din Romania comunistă. Aflată mai mereu pe drumuri, fără o locuinţă căreia să i spună acasă, naratoarea povesteşte cu un umor aproape sadic despre copilăria marcată de puternica personalitate a tatălui agresiv şi a mamei faţă de care manifesta o obedienţă totală. ntreaga familie depindea de numărul de circ al mamei, un număr spectaculos dar şi extrem de periculos. Din acest motiv naratoarea este obligată ncă de mică să acorde o mare importanţă părului şi să-l ngrijească cu maximă atenţie pentru a călca mai trziu pe urmele mamei.
b37509886e