Povestea argumentului grupului "Intelectuali"
Alexandru Popa
Era o zi insorita,nu prea aveam ce face asa ca m-am gandit sa il sun pe Valentin,un prietenul de-al meu . El mi-a spus sa ne intalnim in parc.
Nu era el prea stralucit din punct de vedere al inteligentei,dar era un prieten de nadejde.
Ajunsi in parc,la ora 14,am inceput sa discutam despre diverse teme. Inevitabil,am ajuns si la capitolul ''scoala'' de care Valentin nu prea era incantat. Acesta nu avea o situatie buna la invatatura si de aceea am decis sa-l ajut. Valentin ar fi fost un elev foarte bun la invatatura daca ar fi fost atent si si-ar fi facut temele . Asa ca i-am spus ca daca si-ar da mai mult silinta,ar contribui la o buna desfasurare a orei si si-ar rezolva temele correct ar obtine note mult mai bune.
El era un impatimit al fotbalului sport caruia ii dedica o mare parte din timp. Dupa mai multe discutii legate de activitatile pe care la practica el dupa scoala,si-a dat seama ca nu procedeaza correct.
La finalul acestei conversatii mi-a promis ca o sa incerce sa isi de-a toata silinta la scoala pentru a-si ''construi" un viitor.Apoi am plecat la casele noastre.Intamplator,a doua zi m-am intalnit cu Valentin la librarie.Eram foarte mirat,nu il mai vazusem niciodata la o librarie.Am observant ca acesta isi cumpara multe atlase si dictionare.Dupa ce l-am salutat,mi-a spus ca vrea sa citeasca foarte mult pentru a reusii sa isi indrepte situatia la scoala.Parea un alt om,mult mai intelligent cu o privire mai serioasa si limbajul lui era schimbat total .Valentin avea si carnetul de note la el pe care,nerabdator, I l-am cerut.Deja obtiunuse nota 9 la romana.L-am felicitat ! apoi dupa ceva timp am plecat.
Este clar ca tot ce i-am spus eu i-a modificat , in bine, comportamentul.
Acum este un elev briliant la scoala.