O Scrisoare Pierduta Actori
Anush Faigley
O scrisoare pierdută este un spectacol de teatru preluat de Televiziunea Romnă de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra n anul 1982. Regia artistică a spectacolului a fost realizată de Liviu Ciulei pe baza piesei de teatru omonime scrise n 1884 de Ion Luca Caragiale. Rolurile principale au fost interpretate de actori mari ai teatrului romnesc: Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Fory Etterle și Aurel Cioranu.
Cațavencu l invită pe Trahanache la sediul ziarului Răcnetul Carpaților pentru a-i prezenta scrisoarea, dar bătrnul om politic, n ciuda faptului că recunoaște scrisul prefectului, se ncăpățnează să considere documentul ca fiind plastograf. Avocatul o invită apoi pe Zoe la sediul ziarului și-i spune acesteia că o va publica n ziar, n cazul n care nu va fi sprijinit de autorități pentru a fi ales ca deputat. Prefectul refuză să-l susțină n alegeri pe Cațavencu și-i ordonă polițaiului Ghiță Pristanda (Ștefan Bănică) să-l aresteze pe avocat și să găsească scrisoarea. Cum scrisoarea nu este găsită, Zoe reușește să-l convingă pe Tipătescu să sprijine candidatura șantajistului. Situația se complică după ce sosește de la București o telegramă prin care i se cerea prefectului să-l scoată deputat cu orice preț pe un oarecare Agamemnon Dandanache (Fory Etterle).
n ședința care are loc nainte de alegeri, avocatul Tache Farfuridi (Dem Rădulescu) și Cațavencu țin niște discursuri demagogice și pline de nonsensuri, fiecare dintre ei spernd să fie desemnat drept candidat. Trahanache descoperise ntre timp o poliță falsificată de Cațavencu pentru a scoate 5.000 de lei de la o societate și hotărăște, de comun acord cu Tipătescu și cu Zoe, să-l proclame candidat pe Dandanache. După anunțarea candidatului, n sală izbucnește o ncăierare, Pristanda introducnd niște bătăuși pentru a pune mna pe Cațavencu.
Trimițndu-l pe Tipătescu la telegraf, Pristanda l aduce n casă pe Cațavencu. Acesta din urmă i spune Zoei că n ncăierarea ce avusese loc cu două zile n urmă și pierduse pălăria, n căptușeala căreia se afla scrisoarea. n timpul discuției, n ncăpere intră cetățeanul turmentat care-i spune Zoei că a găsit o scrisoare ntr-o pălărie cu care plecase pe cap de la ntrunire. Cațavencu cade n genunchi și-i cere iertare doamnei Trahanache, iar aceasta l iartă și i spune să conducă manifestația publică și banchetul popular n cinstea deputatului ales, dndu-i speranțe că ar putea să fie sprijinit la următoarele alegeri. Piesa de teatru se termină cu banchetul popular din grădina primăriei, unde se țin toasturi și se servește șampanie.
Prima reprezentație a piesei O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale a avut loc pe scena Teatrului Național la 13 noiembrie 1884 [2], fiind supervizată chiar de către autor. n decursul timpului, ea a avut parte de numeroase montări și viziuni regizorale.
Spectacolul de teatru cu piesa O scrisoare pierdută, regizat de Liviu Ciulei, a avut premiera n anul 1972 pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București, cu prilejul aniversării a 120 de ani de la nașterea dramaturgului. Rolul lui Tipătescu era interpretat inițial de Toma Caragiu, cel al Zoei Trahanache de Rodica Tapalagă, iar cel al lui Dandanache chiar de Ciulei. Toma Caragiu a murit nsă n cutremurul din 4 martie 1977, iar Rodica Tapalagă a plecat la Teatrul Mic, nevrnd să mai joace fără Toma Caragiu (după cum a presupus Mariana Mihuț). [3] Toma Caragiu și Rodica Tapalagă au fost nlocuiți n spectacolul de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra de Victor Rebengiuc și soția sa, Mariana Mihuț. [3]
n anul 1982, Televiziunea Romnă a imprimat o reprezentație a spectacolului pentru a fi difuzat la televizor. nregistrarea a fost filmată ntr-o singură noapte, pe ascuns, n mare grabă. Publicul din sală a fost adus special n acest scop. Preluarea nu fusese trecută n scriptele sau la avizierele TVR. Totul s-a făcut cu mare discreție, pe răspunderea lui Tudor Vornicu, redactor-șef al Direcției Programe.[4]
n acele vremuri, spectacolele televizate erau imprimate pe peliculă alb-negru, numai evenimentele sportive fiind nregistrate pe peliculă color. Tudor Vornicu a luat peliculă color de la Departamentul Sport pentru a nregistra spectacolul.[3]
Spectacolul imprimat n 1982 a fost preluat din Arhiva Multimedia a Televiziunii Romne și nregistrat de TVR Media pe suport DVD n anul 2005. Masterizarea materialului a fost realizată de Empire Video Production.
Teatrul National din Timisoara participa la cea de-a VII-a editie a Reuniunii Teatrelor Nationale Romanesti de la Chisinau, in Republica Moldova. Astfel, Nationalul timisorean a fost selectionat in festival cu spectacolul O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale, urmand sa ofere o reprezentatie cu acest spectacol, luni, 19 septembrie, de la ora 19, in Sala Mare a Teatrului National din Chisinau.
Cu atat mai mult, in contextul Anului Caragiale, O scrisoare pierduta, spectacolul Teatrului National din Timisoara, apartine pe deplin zilelor noastre. Este un spectacol a carui actualitate rezida, in primul rand, din acuitatea cu care proiecteaza societatea si, totodata, reprezinta o pledoarie pentru binele moral al acesteia.
Actrita Teatrului National din Timisoara, Claudia Ieremia, este interpreta personajului Zoe, personaj pentru care a fost, de altfel, nominalizata la premiul UNITER pentru cel mai bun rol principal. I se alatura excelentul actor Ion Rizea, laureat al premiului UNITER pentru cel mai bun actor in rol secundar (2021). De asemenea, distributia cuprinde si alte nume de varf ale trupei Teatrului National: Romeo Ioan, Matei Chioariu, Doru Iosif, Catalin Ursu, Bogdan Spiridon, Andrei Chifu, Adrian Jivan, Ionut Iova si Andrei Zgabaia.
Costumele sunt creatia designerului Alina Latan-Samaras, iar spatiul scenografic ii apartine lui Zsolt Fehervry. Echipa de creatie este completata de compozitorul Cri Tibor si de light-designerul Lucian Moga.
Reprezentatia spectacolului in cadrul Reuniunii Teatrelor Nationale Romanesti, editia a VII-a, la Chisinau este finantata de Ministerul Culturii din Romania, cu sprijinul Institutului Cultural Roman. (I.P.)
"(...) personajele caragialiene şi replicile lor trimit către realitatea din afara teatrului - de data aceasta democratică, nu totalitară - pe care o desfac şi o traduc plastic. Un Trahanache al doilea, dar deloc mai prost, ci upgradat, după cum se ştie, cu Caţavencu, este Agamemnon Dandanache, jucat memorabil de Mălăele. (...) Idiotul suprem al piesei, cum l-au văzut mulţi, e de fapt cel mai lucid interpret al realităţii n care se mişcă şi n care lihniţii vor să devină şi ei graşi. (...) Burţile snt invidiabile, văzute de jos; şi destul de stnjenitoare, văzute de sus. Marii combinatori şi cştigători nu au nici burdihane pe care să le vază cetăţenii, nici scrisori de pierdut.(...). Mergeţi la Naţional să-i vedeţi".
"Un recent spectacol - o viziune personală a lui Horațiu Mălăele, care semnează și regia - montat pe scena Teatrului Național București aduce n actualitate și face vizibile, nu doar absurdul și mizeria vieții politice romnești - nu de puține ori percepute cu simpatie și amuzament -, ci mai ales grotescul și urtul acestei lumi. Un spectacol - O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, cu titlul Scrisoarea, n versiunea TNB - foarte plastic și antrenant. Cu accente expresioniste n scenografie, dar și n jocul actorilor. Cum nu am mai văzut un astfel de Caragiale (...)"
"Scrisoarea pierdută" a lui Caragiale devine și "Scrisoarea" lui Horațiu Mălăele, recitită n cheie regizorală nouă, dar fără a părăsi tiparul impus de autor. (...) Mălăele a eliminat lungile tirade ale politicienilor (oricum, le vedem n fiecare zi n Parlament și la televizor...), n schimb, a insistat mai mult asupra creionării personajelor, definite, n primul rnd, prin burți direct proporționale cu nălțimea poziției sociale. (...) E drept, lumea lui Caragiale, ca și lumea noastră, este una destul de tristă și rea, dar Mălăele reușește să vorbească despre ea fără patimă, fără venin, fără ncrncenare, cu o detașare olimpiană, reconfortantă. Ct despre poantele lui specifice, care străbat spectacolul de la nceput pnă la sfrșit, te lăsăm, iubite spectator, să te delectezi descoperindu-le singur."
"Horaţiu Mălăele şi poate permite şi asuma luxul de a realiza un scenariu după "O scrisoare pierdută", căruia i pune titlul "Scrisoarea". nsă, nu vă speriaţi, rezultatul nu e o bazaconie n căutarea cu orice preţ a insolitului, ci un galop de sănătate, un circuit dens, intens şi coerent n istoria de amor şi intrigă politică, aşa cum o ştim. Cu alte cuvinte, un Caragiale adevărat, autentic, by Horaţiu Mălăele. Rezultatul este un spectacol cu o puternică personalitate, cu o plastică impresionantă şi o atentă construcţie comică.
(...) un Caragiale concentrat, care te interesează, un Caragiale netrădat, ci din contră pus n valoare, focusat, un crochiu fin dar acut al unui univers nspăimntător de actual. Curat teatral! Curat Naţional!"
Spectacolul de la Naţional intensifică şi amplifică la maximum satira (ca dovadă supremă a lucidităţii vizionare a clasicului). Totodată, insistă pe o generalizare n timp, pe arcul : trecut n care se regăseşte prezentul, prezent care oglindeşte şi perpetuează trecutul. (...) Lumea formelor fără fond (conform cunoscutei teorii maioresciene) devine una deopotrivă a lipsei de fond şi de formă. (...) Horaţiu Mălăele l scoate pe Caragiale din registul realismului clasic, situndu-l n cel al grotescului, burlescului, al kitsch-ului, al lipsei de măsură n tot şi n toate. (...) Mare maestru al comediei, el nsuşi artist strălucit, dublat de un nzestrat caricaturist, Horaţiu Mălăele-regizorul umblă inspirat la butoanele efectelor amuzante şi cu haz : intrări n scenă originale, contrapuncturi gestuale vizuale şi sonore ironice, contraste provocatoare ale rsului, alternări ingenioase de ritmuri.
Natalia Stancu, Teatrul azi, nr.12 - Caragiale - ntre actualitate şi stilizare violent grotescă